Arhiva Etichetei: familie

Dec
6
2023
nu trebuia

Oamenii pun limite în mod natural. Vor să își protejeze energia, pacea, spațiul personal etc.

Una dintre frazele care ridică o astfel de limită este ”Nu trebuie!” sau ”Nu trebuia!” Iată câteva scenarii.

- Pot să te ajut în bucătărie?
- Nu trebuie, mă descurc.

- Vin și eu la alergat cu tine?
- Nu trebuie!

”Nu trebuie” înseamnă, de fapt, nu vreau să faci asta, nu am nevoie să faci asta. Dar de ce nu o spunem verde-n față? De ce nu rostim clar adevărul? Pentru că normele sociale spun să protejezi sentimentele celuilalt, să-l faci mereu să se simtă bine. (Însă acum știm mai bine că nu putem mulțumi niciodată pe toată lumea!)

Poate că normele sociale ar trebui rescrise astfel: fiecare este responsabil pentru modul în care se simte, pentru butoanele care îi sunt apăsate. Singura noastră datorie este să vorbim respectuos, civilizat, pe un ton calm și clar. Dacă celălalt se simte ofuscat, va trebui să-și gestioneze singur frustrarea.

Când spunem ”Nu trebuie!” celălalt va gândi automat ”Știu că nu trebuie, dar eu vreau să fac asta.” Iar acum ești blocată pentru că începe o luptă silențioasă a puterii în care fiecare vrea să își impună punctul de vedere sau modul de acțiune.

Este necesar să vorbim mai clar, să spunem lucrurilor pe nume.

”Pot să te ajut în bucătărie?
Nu, mulțumesc, nu am nevoie de ajutor în bucătărie acum.”

”Vin și eu la alergat cu tine!
Nu, mulțumesc, azi vreau să alerg singură.”

Repetă aceste scenarii singură acasă, până când îți vine natural și lejer să le spui. Nu uita: tonul face muzica.

Excepție: când primești un cadou, nu răspunde niciodată cu ”Oh, dar nu trebuia!” Bineînțeles că nu trebuia, dar a vrut să-ți facă acel cadou. A făcut deja cheltuiala și efortul de a ți-l oferi. A refuza complet un cadou este foarte nepoliticos. Cel mai bine este să-l accepți și, dacă nu este pe gustul tău, să îl oferi cadou mai departe. Se numește reciclarea cadourilor și cred că este o opțiune mai bună decât să-l arunci sau să-l lași să zacă ascuns prin casă.

În concluzie: a venit momentul să fim maturi și să spunem lucrurilor pe nume, să ne asumăm limitele pe care le vrem în viața noastră. Este momentul să spunem adevărul - dacă îl considerăm incomod, putem da 1-2 explicații suplimentare sau îl putem spune pe un ton cald și prietenos.

Nu e cazul să ne călcăm noi pe inimă doar pentru ca altcineva să se simtă bine sau să-și facă o impresie bună despre noi. Ori din milă.

Gândește-te la aceste lucruri și adu-ți aminte când ai fi putut spune altceva decât ”Nu trebuie!”.

Oamenii pun limite în mod natural. Vor să își protejeze energia, pacea, spațiul personal etc. Una dintre frazele care ridică o astfel de limită este ”Nu trebuie!” sau ”Nu trebuia!” Iată câteva scenarii. - Pot să te ajut
Oct
9
2023

Probabil că ai citit sau ai auzit sau ți s-a spus verde-n față că ceea ce spunem copiilor (1) devine vocea lor interioară atunci când ajung adulți și (2) are efectul unei palme peste față sau a unei îmbrățișări pufoase și calde.

În lumina acestei perspective, aș vrea să punctez 8 fraze din categoria Îmbrățișare Verbală pe care să le spui copiilor tăi, nepoților tăi, copiilor pe care-i întâlnești în oricare zi din viața ta, chiar și copilului tău interior, când te uiți în oglindă.

Iată aceste 8 fraze:

Copiii noștri nu aud destule cuvinte frumoase de la noi. Pentru că nici noi nu le-am auzit de la părinții noștri. Dar putem schimba acest cerc vicios, putem să le spunem cuvinte care să le umple sufletul cu bucurie. Merită să facem un efort conștient să le spunem oricare dintre frazele de mai sus, sau altele, dimineața la trezire sau seara la culcare …

Eu mă străduiesc să fac asta și pot spune că aceste cuvinte mă fac și pe mine să mă simt bine, nu numai pe copii. Energia cuvintelor e ca un bumerang ce se întoarce la mine instant.

Care dintre aceste afirmații rezonează cel mai mult cu tine acum sau ți-ar fi plăcut să o auzi mai des când erai copil?

Probabil că ai citit sau ai auzit sau ți s-a spus verde-n față că ceea ce spunem copiilor (1) devine vocea lor interioară atunci când ajung adulți și (2) are efectul unei palme peste față sau a unei îmbrățișări pufoase și calde.
Jul
10
2023

Avem prea mulți oameni de succes și prea puțini oameni de caracter. Asta este o realitate din societea noastră pe care o constată mult prea multă lume pentru a o ignora în continuare. Ceva nu e în regulă, cu siguranță! Acum știm și ce.

Educația morală și ghidajul moral sunt cât se poate de necesare în această societate care pune accentul (numai) pe rezultate. Rezultatele pot fi obținute prin multe căi, multe metode. Însă succesul este nesemnificativ în marea schemă a vieții dacă sufletește valorile morale, virtuțile, sunt ignorate și chiar aduse la tăcere.

Nu este OK (alt cuvânt nu am găsit) ca succesul unuia să fie ridicat pe suferința altuia.

De câte ori ai putut lua, cu ușurință, o decizie și totuși nu ai luat-o pentru că nu se alinia cu valorile tale morale? Avem liberul arbitru la dispoziție, de aceea nu trebuie să facem ceva chiar dacă putem să o facem. Este necesar să trecem totul prin filtrul moralității.

Virtuțile (virtus=putere) sunt puteri ale sufletului, calități ale sufletului. Corpul ale calități, sufletul are calități - invizibile dar care se văd clar prin interacțiunea cu alți oameni. Răbdare, onestitate, respect, integritate, creativitate, prietenie, recunoștință etc. Par a fi calități care se cultivă în cei 7 ani de acasă, însă ele se cultivă toată viața.

Eu sunt convinsă că fiecare omuleț se naște cu aceste valori morale sădite în suflet de Marele Dumnezeu. Însă aceste valori, chiar superputeri, trebuie activate din prima zi de viață. Cum? Prin povești, prin puterea exemplului (al părinților, al familiei, al anturajului, al modelelor în viață, al mentorilor etc), prin acțiuni concrete.

Cineva e bun cu tine și vezi cum se simte și cum arată bunătatea asta când o primești de la altul. Tu ești bun cu cineva și vezi astfel cum se simte și cum arată bunătatea când pornește din tine. Pe măsură ce înaintăm în viață și exersăm aceste virtuți, una câte una după cum ne poartă viața, ele se activează tot mai mult și devin parte din identitatea noastră. După asta nu mai este cale de întoarcere. O persoană integră nu va acționa niciodată fără integritate, pentru că nu va putea, va simți că își calcă pe suflet, va avea regrete mari și nu va avea liniște.

Sunt convinsă că există oameni care consideră că acționarea prin prisma virtuților este o slăbiciune. Sunt convinsă că sunt mulți oameni care cred că dacă ești integru ai de pierdut sau dacă ești bun la suflet vei fi călcat în picioare. Însă nimeni nu știe cu ce poveri pe suflet trăiesc acele persoane considerate de succes. Este în natura noastră să fim buni și când nu suntem, când facem rabat de la calitatea noastră de oameni, când ne călcăm pe sistemul de valori (stabilit în mod conștient sau arbitrar) cu siguranță undeva în structurile noastre apare suferința.

Puterea este nimic fără control. Succesul este nimic fără caracter.

Metoda nr 1 prin care oamenii învață și își educă caracterul, atât copii cât și adulți, sunt poveștile. Uneori citite, alteori spuse prin cântec sau sub formă de film. De aceea educația prin virtuți a copiilor începe prin poveștile lui Alec Blenche. Cărțile lui sunt disponibile în librării iar în unele grădinițe și școli din România sunt implementate programe educative pentru activarea și cultivarea acestor valori morale. Astfel încât copiii să devină adulți verticali care iau decizii bune pentru ei fără să ”calce pe cadavre”.

În fiecare luni dimineața îl puteți asculta pe Alec Blenche în emisiunea de la Itsy Bitsy FM. Îl puteți urmări pe social media și îi puteți citi cărțile ca să înțelegeți mai bine cum funcționează acest tip de educație. Pentru că răul trebuie tăiat de la rădăcină și acum este momentul cel mai bun să face asta cu generațiile de copii. Societatea poate fi schimbată, cu siguranță. Altfel se va autodistruge.

Avem prea mulți oameni de succes și prea puțini oameni de caracter. Asta este o realitate din societea noastră pe care o constată mult prea multă lume pentru a o ignora în continuare. Ceva nu e în regulă, cu siguranță! Acum știm și
May
17
2023
fii impecabil in tot ceea ce spui

Îndemnul din titlu - Fii impecabil(ă) în tot ceea ce spui - este chiar un capitol din cartea lui don Miguel Ruiz, Cele patru legăminte, cartea înțelepciunii toltece. Este o carte extrem de importantă pentru viața oricărui om și, după părerea mea, ar trebui să stea la baza educației copiilor în primii 7 ani de viață.

Dar ce înseamnă să fii impecabil(ă) în tot ceea ce spui? Să vorbești frumos, educat, civilizat? Să fii mereu politicos/oasă? Să vorbești numai când ți se cere părerea sau ești implicat(ă) într-o discuție?

Iată părerea autorului: a fi impecabil(ă) în tot ceea ce spui înseamnă a fi conștient(ă) de felul în care alegi limbajul folosit și de puterea cuvintelor rostite. De multe ori, oamenii spun lucruri fără să fie conștienți de impactul cuvintelor lor asupra interlocutorului. Unii oameni spun lucruri care jignesc, sau deranjează, sau stârnesc zvonuri ori bârfă fără să își dea seama de răul pe care îl cauzează.

A fi impecabil(ă) în tot ceea ce spui înseamnă să folosești cuvintele rostite de tine pentru a vorbi din iubire, din respect, din adevăr și din perspectivă pozitivă. Opusul acestora este negativitatea, minciuna (chiar și parțială), drama inutilă și bârfa. Înseamnă a fi atent la ceea ce comunici altora, prin sensul și energia cuvintelor, altfel încât și creezi armonie, conectare, optimism și recunoștință.

A fi impecabil(ă) în tot ceea ce spui mai înseamnă și să fii corect tu tine însuți/ însăți și să-ți onorezi valorile și promisiunile, inclusiv cele private. Înseamnă să fii sincer și autentic în comunicare și să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele și acțiunile tale. Înseamnă să trăiești cu integritate și să faci ceea ce spui că faci.

A fi impecabil(ă) în tot ceea ce spui poate fi o adevărată provocare, pentru unii, sau una mai mică pentru alții. Unii oameni trebuie să învețe de la zero a comunica impecabil, alții vor face doar mici ajustări. Asta înseamnă să fii în permanență atent la ceea ce spui și să îți dorești în mod conștient să trăiești în sinceritate și integritate. Însă când ajungi acolo, îți dai seama că ai pus bazele unei lumi interioare armonioase și pozitive din care este foarte ușor să creezi bine în jurul tău și să ai un impact deosebit asupra celor din jurul tău.

Acum că ai citit aceste rânduri, data viitoare când spui ceva, fii conștient(ă) de impactul cuvintelor tale. Sunt pozitive, motivează sau sunt critice ori jignitoare? Alegând să fii mai atent(ă) cu limbajul folosit și cu energia pe care o transmiți prin el, vei crea cu ușurință în jurul tău o lume mai bună, mai armonioasă, mai iubitoare.

Bineînteles, pentru ca părinții să poată implementa acest legământ/ principiu în educația copiilor lor, ei înșiși trebuie să îl practice, să îl demonstreze prin puterea exemplului și să-l activeze în viața de zi cu zi. Altfel nu se poate!
Dragă adult, te invit să citești cartea. Eu am citit-o, am ascultat și audiobook-ul, am acasă și cardurilea realizate pe baza cărții. Atât de importante sunt aceste învățături pentru mine!

Îndemnul din titlu - Fii impecabil(ă) în tot ceea ce spui - este chiar un capitol din cartea lui don Miguel Ruiz, Cele patru legăminte, cartea înțelepciunii toltece. Este o carte extrem de importantă pentru viața oricărui om și, după
May
5
2023
permis de casnicie

Există școală de șoferi. Cine vrea să conducă o mașină pe străzile lumii trebuie să facă școala de șoferi, cu parte teoretică și parte practică, cu examen final care se concretizează în permis de conducere ce este reevaluat odată la 10 ani. Condusul mașinii este o treabă serioasă căci sunt reguli de respectat, nervi de stăpânit și vieți de salvat. Ăsta e riscul major al nerespectării regulilor de condus: pot muri oameni sau rămâne mutilați pe viață. Riscul cel mare este distrugerea de vieți umane și nu numai, de familii și alte victime colaterale. Dacă înveți regulile și le respecți ești recompensat cu marea șansă de a descoperi întreaga lume călătorind cu mașina - te poate duce aproape oriunde. A conduce o mașină înseamnă responsabilitate și resurse investite (timp, bani, energie, idei etc.).

O miză și mai mare decât libertatea de mișcare dată de o mașină personală este bucuria de a avea o relație echilibrată și împlinită cu altă persoană, alături de care să construiești o familie fericită. De ce nu există școală unde să învățăm cum să avem relații sănătoase? Răspuns: pentru că nu s-a ocupat nimeni să construiască acest concept și să-l implementeze la nivel de societate.

Dacă aș avea toate resursele necesare, inclusiv bani, aș construi o școală pentru relații fix la fel ca școala de șoferi: cursuri și teste și experimente timp de minim 6 luni, poate chiar și 1 an (ca să acoperim și perioada sărbătorilor), după care cuplul sau persoana primește un carnet/ certificat care atestă absolvirea cursurilor și abia apoi urmează nunta și alte nebunii. Trebuie să învățăm să avem relații sănătoase căci repetând relațiile părinților noștri, care au învățat de la părinții lor, nu ne duce unde dorim noi. Și nu e deloc de glumă. Vremurile s-au schimbat radical comparativ cu timpurile părinților și bunicilor noștri, deci este cazul să facem un update considerabil al felului în care interacționăm și relaționăm între noi.

scoala relatii interumane

Relațiile și educația emoțională ar trebui să fie pe primul plan la nivel de societate, în toate societățile. Cea românească are multe defecte pe partea de relații de cuplu și e musai să facem ceva în privința asta, începând cu tânăra generație de viitori părinți și soți/soții. Nu mai este suficient să ne bazăm pe principiile ”Cine seamănă se adună” sau ”Opusele se atrag.” Relațiile de cuplu înseamnă mult mai mult de atât.

Fraților și surorilor, așa nu se mai poate. Avem nevoie de educație pentru relații sănătoase și asta ar trebui să fie un standard la nivel de societate. Nu te însori/ măriți dacă nu ai educație în această privință, dacă nu știi exact ce înseamnă cuplu, sex, bani la comun, traiul împreună în aceeași casă, responsabilități, timp împreună și timp separat, intimitate și spațiu personal etc etc. Sunt foarte multe subiecte legate de viața în cuplu despre care avem de învățat.

Din fericire, există deja specialiști în aceste domenii. Există specialiști psihologi, financiari, de parenting, traiul în comun în aceeași casă etc. Lipsește lipiciul care să adune totul la un loc și să-i dea o formă accesibilă și pe înțelesul tuturor. Apoi să se implementeze la nivel de societate, la fel ca obligativitatea școlii de șoferi. Doar așa vom evolua.

scoala relatii de cuplu

Vrei să te însori/ măriți? E OBLIGATORIU să faci aceste cursuri și să le absolvi cel puțin satisfăcător. Împreună cu viitorul partener, ca să înțeleagă fiecare în ce se bagă, ce urmează, cât de serioasă de viața de cuplu. Altfel, la fel ca în cazul unul șofer ce a luat permisul de conducere fără a urma școala de șoferi, vor exista mai devreme sau mai târziu victime pe mai multe planuri.

Nu glumesc deloc. Dacă aș avea toți banii necesari și resursele să aduc în realitate astfel de plan, asta aș face până la finalul zilelor mele. Ca să ne vindecăm odată, să învățăm să trăim frumos împreună (pentru că se poate). Sau măcar să-i lăsăm pe alții în pace și să ne vedem de peștera noastră sau vârful nostru de munte.

Nu glumesc pe această temă pentru că știu cum este să intri într-o relație cu capul și inima înainte, fără să ai habar ce faci, dar îmbătată de potențial și neatentă la semnele din realitate. Iar 20 de ani și 2 copiii mai târziu să vezi clar greșelile făcute. Și atunci vrei să nu le mai repete nimeni. De aceea e musai, obligatorie școala/educația în această direcție.

Permis de căsnicie - așa i-aș zice.

Există școală de șoferi. Cine vrea să conducă o mașină pe străzile lumii trebuie să facă școala de șoferi, cu parte teoretică și parte practică, cu examen final care se concretizează în permis de conducere ce este reevaluat oda
Apr
5
2023
calcat camasa barbat

Soția ALEGE să calce cămașa soțului când:

Dacă soțul nu poate face cele de mai sus, atunci are 2 opțiuni: își calcă singur cămașa sau se duce cu ea șifonată.

Dacă apare cu haine șifonate, lumea înțelege că de vină este nevasta? Sau el? E o întrebare retorică, știu că toate responsabilitățile cad în capul nevestei, căci ea e femeia de servici a familiei. No comment!

Cred că adevărata armată pe care băieții/ tinerii bărbați ar trebui să o facă este să locuiască singuri cel puțin 1 an de zile. Fără ajutor concret de la mami/ iubi - poate doar sfaturi, păreri, îndrumări etc.

Bineînțeles, totul pornește de la comunicare și negociere, lucruri care ar trebui să se întâmple la începutul căsniciei. Nu după zeci de certuri.

Soția ALEGE să calce cămașa soțului când: el își declară intenția de a participa la eveniment alături de eao anunță din timp că are nevoie de contribuția ei să-i calce cămașapregătește cămașa din timp, o alege el din și
Apr
3
2023
legatura mama fiica

Am pus titlul în ghilimele căci afirmația nu-mi aparține. E din categoria Viața Bate Filmul.

Iată contextul: lucram pe laptop, de acasă, când primesc mesaje de la copilul mare aflat la școală cum că și-a uitat ceva acasă și mă roagă să-i duc lucrurile uitate într-o pauză dintre ore. Ne întâlnim la gard, i le dau rapid și ea se întoarce în clasă.

Deși m-a iritat că m-a întrerupt din treabă, caut ce are nevoie și i le duc. Lucrez de acasă, casa e aproape de școală, nu e o misiune imposibilă. Îmi dau seama că, ironic, chiar aveam nevoie de această ieșire la aer rece, mă cam luase somnul (cred că asta mă irita de fapt, nu deranjul în sine).

Când ajung la gardul școlii, o mămică cu nasul în telefon, care aștepta ceva sau pe cineva, observă pasul meu grăbit și face o remarcă: ”Nici când sunt la școală nu ne lasă în pace?” Eu am zâmbit, ea a râs și și-a reluat scroll-ul pe telefon.

În secunda doi mi-a dispărut zâmbetul de pe buze. WTF? Ce fel de remarcă e asta? Oare am părut eu deranjată, ofticată, stresată etc etc?

Bine că lucram de acasă, că m-am putut rupe din treabă (nu întotdeauna pot), că am găsit ce avea nevoie copilul și că ne-am putut sincroniza să i le dau. Sunt recunoscătoare că am avut amândouă norocul ăsta! Ea a avut noroc să-mi poată cere ajutorul și eu am avut norocul să i-l pot oferi. Nu e puțin lucru!

Îi dau aici răspunsul acelei mame, chiar dacă nu mi l-a cerut: Nu vreau să fiu lăsată în pace de copiii mei. Niciodată! Să îmi ceară lucruri, să vină la mine când au nevoie de ceva, chiar și numai de un sfat. Vreau să fiu prima persoană care le vine în minte când au nevoie să rezolve o problemuță, au nevoie de o părere.

În schimb, vreau să fiu lăsată în pace de străinii care-și bagă nasul aiurea în viața mea, de cei ale căror sfaturi sau păreri nu le cer și de care nici nu am nevoie. Vreau să fiu lăsată în pace atunci când las și eu pe alții în pace. Vreau să fiu lăsată în pace de oamenii cu care nu rezonez deloc, cu care nu am nimic în comun. Vreau să fiu lăsată în pace de oamenii care comentează aiurea, gândesc cu voce tare, își dau cu părerea fără să fie treaba lor.

Vreau să fiu lăsată în pace de alții, cu excepția copiilor mei. Sau a familiei extinse.

Bineînțeles că obiectivul meu este să cresc copii ce vor ajunge adulți independenți. Asta nu exclude opțiunea de a discuta cu mine atunci când au nevoie. Copiii mei nu mă deranjează când vin către mine, iar dacă o fac le spun acest lucru și-i asigur că revin eu către ei când sunt disponibilă.

În ziua în care copiii mei mă vor lăsa în pace, o să mă îngrijorez și o să-mi pun întrebări.

Folosește ocazia creată de acest articol și gândește-te bine și decide care sunt persoanele care vrei să te lase în pace.

Am pus titlul în ghilimele căci afirmația nu-mi aparține. E din categoria Viața Bate Filmul. Iată contextul: lucram pe laptop, de acasă, când primesc mesaje de la copilul mare aflat la școală cum că și-a uitat ceva acasă și mă
Mar
24
2023
responsabilitatea inseamna libertate

Nu știu dacă adulții mai pot fi educați să fie responsabili (mai ales că figurilor de autoritate din societate le lipsește responsabilitatea până la nesimțire), însă copiii cu siguranță da. Nu de către părinți iresponsabili (puterea exemplului este mai mare decât puterea cuvântului), ci despre alte persoane cu rol de educator care, prin exemplu, își asumă lucruri și consecințele lor.

Pentru copii, responsabilitatea este ceva ce ei trebuie să facă (acțiuni de igienă, de alimentație, să se îmbrace, să strângă după ei etc.) și se așteaptă de la ei să le facă. Nimeni nu se naște cu responsabilitățile tipărite în frunte, ci ele sunt alocate de familie și societate. Unele pot fi negociate, altele nu.

Adulții au multe responsabilități, inclusiv unele de la care nu se pot eschiva deloc: dacă ai mașină ai responsabilități, dacă ai apartament ai responsabilități, dacă ai copil ai responsabilități, dacă ai partener de viață ai responsabilități, dacă ai un job plătit ai responsabilități, dacă ai pisică sau câine ai responsabilități.

În cadrul unei familii, responsabilitățile copiilor sunt stabilite de părinți (copilul duce gunoiul, ajută la pus masa, își pune hainele murdare în coșul de rufe, strânge toate jucăriile după ce a terminat joaca etc) însă ele vor fi urmate numai în măsura în care și părinții își asumă și respectă propriile responsabilități.

Puterea exemplului are un rol foarte mare în felul în care copilul înțelege responsabilitatea și cum o pune în practică. Bineînțeles, când copiii nu se descurcă sau nu știu cum să pună în practică responsabilitățile, ei pot cere ajutorul adulților. Nimeni nu se naște învățat, nici măcar în ceea ce privește detaliile mărunte ale vieții de zi cu zi.

Este important ca cei mici să înțeleagă că există consecințe și dacă fac ceea ce au de făcut, și dacă nu fac. Consecințele vin la pachet cu responsabilitatea. Unele consecințe se văd imediat, altele apar după o perioadă de timp (nespălatul pe dinți seara nu strică dinții a doua zi dimineața, dar are un efect cumulativ dacă devine un obicei).

Obicei - acesta este un alt cuvânt important în educația copiilor, căci în timp devenim suma obiceiurilor noastre. Înțelegerea, acceptarea și asumarea responsabilităților de către copii este un obicei sănătos ce va ajuta copilul să devină un adult de încredere, respectuos și harnic.

Nu e ușor să îți asumi responsabilități însă doar asumarea lor cizelează caracterul omului și îi permite acestuia să-și folosească puterea interioară.

Nu știu dacă adulții mai pot fi educați să fie responsabili (mai ales că figurilor de autoritate din societate le lipsește responsabilitatea până la nesimțire), însă copiii cu siguranță da. Nu de către părinți iresponsabili (put
Mar
22
2023

Iată că a trecut patrulaterul periculos Sf. Valentin - Dragobete - Mărțișor - Ziua Femeii. Unora le-a trecut glontele pe la ureche, pe alții i-a nimerit din plin. Cert este că acum putem privi liniștiți în urmă și învăța din greșeli. Cel puțin, asta îi sfătuiesc pe domni să facă, ca să nu mai cadă pe viitor în aceleași capcane (de a uita sau a cumpăra cadouri inutile ori nepotrivite). Ar fi păcat și de timpul consumat și de banii cheltuiți.

Dragi domni, ideea este următoarea: în contextul presiunii exercitate de tacticile de marketing (Cumpără, cumpără și iar cumpără!) și de glumele de autobază ale anturajului (specializat pe activarea rușinii și blamării), încercați să rămâneți cu picioarele pe pământ și să faceți ceea ce știți că apreciază doamnele din viața voastră (nimic mai mult sau mai puțin). Aici intervin abilitățile voastre de organizare, comunicare și observare fină și discretă a nevoilor/ plăcerilor persoanelor feminine de lângă voi.

Flori deosebite, o bijuterie fină, o seară la restaurant sau în oraș, o cină romantică sau un film în doi, o experiență deosebită care merită povestită nepoților - fiecare cuplu are plăcerile sale comune. Eu sunt de părere că experiențele sunt mai valoroase decât marfa de pe raft (pe care multe doamne și-o pot cumpăra singure), însă experiențele necesită mai multă implicare și atenție (fix asta le face valoroase).

Așadar, petreceți timp cu doamnele, fiicele, surorile etc din viața voastră și mai ușor cu cumpărăturile, avem casele pline de chestii.

Bonus: o mică privire de ansamblu asupra datelor calendaristice în care doamnele așteaptă un cadou din partea domnilor. Pentru a le face lor viața mai ușoară domnilor, nu de alta, le-am organizat în zile private și publice:

  • ziua de naștere - dacă le are pe toate sau și le poate cumpăra singură, încearcă activități cadou.
  • aniversarea relației
  • ziua de onomastică
  • 8 Martie - un buchet de flori mamei tale este obligatoriu
  • 1 Martie - mărțișor
  • Sf. Valentin
  • Dragobetele
  • 1 Iunie - Ziua Copilului - dacă vreți să vă copilăriți, vă puteți face cadou un joc de familie sau o zi la spa în 2. Este zi liberă așa că e loc de surprize plăcute și făcut ceva în 2.
  • Crăciunul
  • Zilele de naștere ale copiilor (dacă aveți) - un buchet de flori mamei
  • zile care marchează evenimente majore din viața ei, cum ar fi o promovare, o vindecare, deschiderea unei afaceri, cumpărarea unui apartament sau a unei mașini etc

Poate Dragobetele și Sf. Valentin pot fi combinate 2 în 1. Poate 1 și 8 Martie pot fi combinate într-o singură sărbătorire a primăverii și feminității.

Eu i-aș sfătui pe domni așa: să facă o listă cu aceste date (aș sugera chiar un tabel în excel, dar e prea mult ...), să scrie cam ce idei de cadouri le vin random pe parcursul zilelor și să se organizeze din timp. Dar, înainte de toate, să afle în cadrul unei discuții deschise ce așteptări au doamnele. Așa se face.

Ideea este că fiecare cuplu are libertatea de a-și crea propriile tradiții atâta vreme cât există voință, deschidere și comunicare.

Iată că a trecut patrulaterul periculos Sf. Valentin - Dragobete - Mărțișor - Ziua Femeii. Unora le-a trecut glontele pe la ureche, pe alții i-a nimerit din plin. Cert este că acum putem privi liniștiți în urmă și învăța din greș
Feb
15
2023
idei mobilier de baie organizare

Începutul ăsta de an mi-a oferit ocazia să stau și să cuget. Cu alte cuvinte, adio rezoluții și planuri mărețe, bun venit răceli și gripă și tuse și febră a copiilor ce m-au readus în punctul zero al vieții: ”Care-i scopul și durata vizitei aici pe Pământ?”  - la asta m-am gândit multe zile la rând. Am bolit, am suferit și am avut ocazia să reanalizez aproape fiecare aspect al vieții mele. Și pentru că atunci când ești răcit toate drumurile duc la baie și acolo mi-am făcut mare parte din cugetare, am ajuns la concluzia că ar trebui să revizuiesc puțin starea băii, măcar cât să simt că nu am irosit începutul acestui an. Simțeam nevoia să fac ceva practic, nu să zac toată ziua.

Zis și făcut: ia să reorganizez puțin baia, căci oricum e cea mai mică încăpere din cameră, îmi ia relativ puțin timp și toată lumea din casă are nevoie de o baie aerisită, ordonată și curată.

Am schimbat mobilierul din baie cam o dată cu nașterea fiecărui copil. Căci s-au schimbat nevoile familiei și oricum simțeam că e cazul să aducem ceva nou, mai modern și mai drăguț. O dată la 5-6 ani, trendurile se schimbă, mobilierul de baie devinde mai atractiv și mai practic.

Acum am oglindă de baie cu USB pentru încărcarea telefonului, suport pentru telefonul mobil, ceas care îmi zâmbește șmecherește când mă spăl pe dinți mai mult de 2 minute, suport pentru aparatul de nebulizat uleiuri esențiale.

Dar ce depozitez în baie? Iată ce:

- rezervele de pastă de dinți, săpun lichid, apă de gură, geluri de duș și produse pentru păr (prea multe ca să le enumăr). Ustensilele pentru stilizarea părului nu le țin în baie pentru că umiditatea este prea mare. Dulapul de sub chiuvetă și cel de deasupra toaletei adăpostesc toate rezervele, iar la vedere este doar ceea ce folosesc zi de zi.

mobilier baie copii

- prosoapele - țin în baie numai ce folosesc, restul într-un dulap din casă. Copilul cel mic are prosoapele mici la care el ajunge cu mare ușurință, pentru a nu avea niciun motiv să nu se șteargă singur pe mâini sau pe față.

- hârtia igienică, uscată și umedă - toată stă în baie, unele la îndemână, restul sus pe dulap. Regula casei: cine termină hârtia, o înlocuiește înainte de a ieși din baie și nu o strigă pe mami ca să rezolve situația.

- produse de machiaj - nu țin nimic în baie, pentru că umiditatea este mare și vreau să fiu doar eu responsabilă pentru ele, nu să fie la îndemâna oricui.

- produse de îngrijire: forfecuță, unghieră, pilă de unghii, perie de păr. Deși nu este mediul ideal pentru ele, experiența a demonstrat că este mai bine să le ținem în baie, astfel încât să nu găsim scuze să le folosim.

- ziare și reviste - nu avem așa ceva în baie, nici măcar în dulap. Doar se umezesc, nu mai citește nimeni pe toaletă.

Nu țin deloc în baie: medicamente de orice fel, echipamente electronice ce nu pot fi folosite sub duș, jucăriile cu baterii ale copiilor.

Acum cred că ți-ai făcut o idee despre ce să organizezi în mobilierul din baie. Același mobilier în 2 băi diferite va fi organizat diferit pentru că nevoile oamenilor sunt diferite. Însă ideea de bază este aceeași: scopul mobilierului de baie este să-ți eficientizeze timpul în baie dar și să-l facă mai relaxat și plăcut. Bineînțeles, trebuie să fiu și puțin organizată, căci mobilierul nu face treaba în locul meu.

Dacă ești în căutarea de informații pentru amenajarea băii tale îți recomand să citești si acest articol care îți spune cum alegi mobilierul de baie potrivit.

Începutul ăsta de an mi-a oferit ocazia să stau și să cuget. Cu alte cuvinte, adio rezoluții și planuri mărețe, bun venit răceli și gripă și tuse și febră a copiilor ce m-au readus în punctul zero al vieții: ”Care-i scopul și
Jan
25
2023
supa de pui reteta simpla

Au dat și peste noi răcelile și gripele. Nici nu mă amăgeam că vom fi ocoliți - este imposibil cu doi copii care merg zilnic în colectivitate. Tot doftoricind în stânga și în dreapta, inclusiv pe mine, mi-am adus aminte de supa de pui. Recunosc, eram forțată de împrejurări: copiii nu aveau poftă de mâncare și nimic nu le era pe plac.

Nu știu cum de mi-a venit ideea să fac supă de pui, cert este că ingredientele le aveam în casă și rețeta s-a format rapid în mintea mea. Cele 2 motive principale pentru care vă scriu acest articol sunt: (1) supa de pui este foarte ușor de făcut și (2) copiilor le-a plăcut foarte mult (eu am apucat să gust doar în calitate de bucătar). Bineînțeles, ajută și la hidratarea atât de necesară perioadei cu viroze.

Așadar, iată ingredientele folosite de mine pentru cea mai simplă supă de pui:

  • piept de pui (merge și pulpă superioară, fără os și pieliță)
  • morcovi, 2-3 medii, tăiați jumătăți sau sferturi fine
  • ceapă albă, mare, tăiată Julien
  • mărar tocat mărunt (merge și congelat) - dă un gust foarte bun
  • o mână de fidea măruntă (opțional)
  • sare după gust

Am fiert întâi carnea tăiată bucăți mici, ca să pot culege spuma cu ușurință. Apoi am pus legumele și sarea și le-am lăsat să fiarbă bine (nu vreau să aibă motive să nu mănânce). Am adăugat fideaua fină și am lăsat să mai dea câteva clocote. La final am pus mărarul și am lăsat să mai fiarbă 1 minut. Am gustat de sare, am oprit focul si am lăsat să se odihnească sub capac.

În concluzie: Supa de pui se face foarte ușor, cu variațiuni pe aceeași temă a ingredientelor de bază. Este gustoasă și sănătoasă. Mie mi-a adus aminte de copilărie. Și mi-a stârnit întrebarea ”Oare de ce nu fac mai des supa asta?”

Data viitoare, am să încerc să strecor puțin păstârnac sau pătrunjel radăcină ori țelină, tocate mărunt. Adică alte ingrediente albe, care să nu atragă atenția și să dea motiv de refuz (cum ar fi mazărea sau boabele de porumb).

Nu este întâmplător faptul că există o serie de cărți numită ”Supă de pui pentru ...

Consideră acest articol ca un reminder că putem pregăti acasă rețete simple și ușoare, din ingrediente pe care le avem în mod normal prin frigider sau în cămară. Tip: în timp ce gătesc ascult un podcast, ca să nu cred cumva că pierd timpul :yes: .

Care este rețeta ta preferată de supă de pui? Poate fi gătită de tine sau descoperită la un restaurant.

Au dat și peste noi răcelile și gripele. Nici nu mă amăgeam că vom fi ocoliți - este imposibil cu doi copii care merg zilnic în colectivitate. Tot doftoricind în stânga și în dreapta, inclusiv pe mine, mi-am adus aminte de supa de pu
Nov
18
2022

(Acest articol este scris, la invitația mea, de Greta, sub anonimat.)

De fiecare dată când el zice că pleacă, mă simt abandonată atunci și acolo, total. Acela este momentul zero, al abandonului, al părăsirii. Zice că pleacă pentru eu sunt așa și nu altfel, pentru că nu-i ofer aia și ailaltă de care el are nevoie. Și zice așa în fiecare zi.

Zice asta zile la rând, mă simt abandonată 7 zile din 7. Fără ca actul să se întâmple efectiv, pe moment. Și a doua zi o luăm de la capăt, cu această amenințare. Uneori se simte ca o palmă, alteori se simte ca un cuțit înfipt. Chiar și 100 de zile la rând.

Nimeni nu ar trebui să fie abandonat în fiecare zi. De aceeași persoană. Nimeni nu ar trebui să simtă această amenințare. Chiar dacă îți propui să nu o iei în serios, nu ai cum să nu o iei în serios deloc. Inima o ia în serios, creierul o ia în serios (decât dacă aș fi surdă). Simți efectiv cuțitul cum pătrunde și nu poți să te aperi. Și crezi că mai adânc de atâta nu se poate. Dar afli a doua zi că se poate.

Nimeni nu ar trebui să se simtă abandonat pentru că nu este într-un fel sau altul. Mai ales copiii, care se simt debusolați. O fi vina lor? Asta înseamnă să fii adult, să te cerți mereu și să cauți vinovați pentru orice? Life is supposed to be fun!

E aiurea să trăiești cu un drob de sare în casă. Nu știi când cade, dar îl auzi cum scârțâie la fiecare micro-mișcare de-a ta. Orice ai face, amenințarea este acolo.

Abandonul e o rană pe care nu o vede nimeni. Și nu e singura de felul ăsta. Nu știi cine te poate ajuta, nici nu știi cum să formulezi cererea de ajutor. Ți se zice că toate resursele se află în tine, tu ești singurul tău vindecător. Iar tu simți că ai în tine doar o grămadă de moloz.

Nu vreau acest drob de sare în viața mea. Și, totuși, iată-l. Mai mult de-atât, mi se spune că chiar eu l-am creat. Măi să fie!

Și uite așa m-am trezit aruncată într-un război neprovocat, nedrept. Chiar dacă îi știu regulile, îi știu soluția, cunosc tiparul de narcisist, tot este dureros de dus. Ca într-o competiție pe care o cunoști pe toate părțile - detaliile nu o fac mai ușor de dus din punct de vedere psihologic.

O mamă își duce durerea ei dar și durerea copiilor săi. Este oglinda lor și își dă voie să fie văzută de către copii că este vulnerabilă, dezamăgită, debusolată, supărată însă în cantitatea pe care ei o pot duce. Chiar dacă durerea este imensă, mama dezvăluie doar puțin din ea către copiii săi, altfel ar fi mult prea mult pentru ei.

În acele momente, în mijlocul șocului provocat de conștientizarea abandonului, nu te mai poți concentra la nimic. Nu-ți mai arde de nimic. Nu mai ești creativă, programul zilnic făcut chiar de tine nu mai are sens. Dar le vrei pe toate înapoi: și bucuria vieții, și programul zilnic, și claritatea mentală.

Și așa începi să cauți soluții ca să ieși de sub moloz căci miza este foarte mare: viața ta și a copiilor tăi.

(Acest articol este scris, la invitația mea, de Greta, sub anonimat.) De fiecare dată când el zice că pleacă, mă simt abandonată atunci și acolo, total. Acela este momentul zero, al abandonului, al părăsirii. Zice că pleacă pentru
Oct
19
2022
an scolar 2022 module

Înainte de toate, aș vrea să încep cu puțină recunoștință. Sunt recunoscătoare că am avut parte de o toamnă atât de frumoasă și blândă și darnică. Deși mi-e dor de vară, ador și soarele de toamnă, indiferent de temperaturi. Dacă e frig, mă îmbrac bine, dar dacă nu simt razele soarelui câteva zile la rând, mă întristez tare.

În această perioadă, plecările spre grădiniță ne oferă ocazia să vedem răsăritul soarelui fără să facem niciun efort în plus. La ora 7 dimineața este încă întuneric și e atât de grea desprinderea de cearșafurile calde și moi ...

Dar ... a trecut primul modul din acest an școlar, copiii au vacanță o săptămână, apoi începe modulul doi. Iată care sunt detaliile lui:

  • Al doilea modul din cele 5 începe luni, 31 Octombrie și se termină  joi, 22 Decembrie 2022 — durează 8 săptămâni
  • Este urmat de vacanța de iarnă de două săptămâni începând de vineri, 23 Decembrie 2022, până duminică, 8 Ianuarie 2023
  • Sărbători religioase în această perioadă:
    • Marți, 8 Noiembrie - Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril
    • Marți, 15 Noiembrie - prima zi din Postul Crăciunului
    • Luni, 21 Noiembrie - Intrarea în biserică a Maicii Domnului (dezlegare la pește)
    • Miercuri, 30 Noiembrie - Sfântul Andrei
    • Marți, 6 Decembrie - Sfântul Nicolae
    • Ajunul Crăciunului și cele 3 zile de Crăciun - 24, 25, 26 și 27 Decembrie (de sâmbătă până marți)
    • Marți, 27 Decembrie - Sfântul Ștefan
    • Vineri, 6 Ianuarie - Boboteaza
    • Sâmbătă, 7 Ianuarie - Sfântul Ioan Botezătorul
  • Sărbători laice:
    • Halloween (luni, 31 Octombrie)
    • Ziua Națională (joi, 1 Decembrie)
    • Ziua Constituției (joi, 8 Decembrie)
  • Zile libere în această perioadă:  30 Noiembrie de Sfântul Andrei (miercuri), 1 Decembrie de Ziua Națională a României (joi), 25 Decembrie & 26 Decembrie de Crăciun (duminică & luni).
  • Luna plină va fi în zilele de 8 Noiembrie și 8 Decembrie
  • Luna nouă va fi în zilele de 24 Noiembrie și 23 Decembrie
  • Solstițiul de iarnă: miercuri, 21 Decembrie

Acestea sunt informațiile! Sper să te ajute să te organizezi mai bine în această perioadă. Pas cu pas.

Îți doresc o toamnă cât mai productivă, pe măsura efortului depus. Dacă tot muncim, măcar să culegem, nu?

Te invit să adaugi observațiile tale în comentarii cu privire la structura modulului 2 din acest an școlar.

Înainte de toate, aș vrea să încep cu puțină recunoștință. Sunt recunoscătoare că am avut parte de o toamnă atât de frumoasă și blândă și darnică. Deși mi-e dor de vară, ador și soarele de toamnă, indiferent de temperaturi
Aug
24
2022
structura an scolar 2022 2023 inapoi la scoala

Oricât ne-am dori noi ca lucrurile să fie normale, ele nu sunt. Și nici nu cred că vor mai fi vreodată. Cred că nici nu mai știm exact ce înseamnă cuvântul ”normal”. Așa că luam lucrurile așa cum vin și vedem ce putem face cu ele.

Pentru ca ”bucuria” să fie și mai mare, noul an școlar ce bate la ușă este împărțit în 5 module separate prin vacanțe. La fel pentru toată lumea care merge la școală și grădiniță, de la mic la mare.

Iată câteva informații utile despre acest prim modul din noul an școlar 2022-2023. Sper să vă ajute să aveți puțin mai multă claritate și structură în viață. Pe mine mă ajută o astfel de privire generală asupra situației, chiar dacă e vorba doar de următoarele două luni calendaristice.

Cam astea sunt informațiile. Dacă te ajută, lasă un comentariu.

Îți doresc un an școlar cât mai ușor de parcurs și care să vă aducă multe amintiri frumoase.

Oricât ne-am dori noi ca lucrurile să fie normale, ele nu sunt. Și nici nu cred că vor mai fi vreodată. Cred că nici nu mai știm exact ce înseamnă cuvântul ”normal”. Așa că luam lucrurile așa cum vin și vedem ce putem face cu
Jul
8
2022
muzica plaja volum

Vreau să vă povestesc puțin despre muzica pe plajă și ce înseamnă atmosferă de vacanță și relaxare.

Weekendul trecut am fost la plajă, la noi pe litoral, la Mangalia. A fost mai frumos decât m-am așteptat: vreme bună, apă caldă și nu mai plină de animăluțe decât de obicei, șezlonguri comode și umbreluță deasă de stuf (25 de lei bucata, toată ziua), oameni relaxați.

Plaja pe care am ales-o, Laguna pe numele ei, avea un chioșc cu băuturi răcoritoare, înghețată și ceva gustări pentru copii, dar - cel mai important - muzică bună. Aici vroiam să ajung, la muzică: nu era dată foarte tare, era un post de radio grecesc (Vanilla Radio) pe care eu îl ascult zilnic acasă, melodii plăcute și moderne. N-au fost valuri în perioada asta, însă dacă ar fi fost cred că s-ar fi auzit și ele, atât de liniștită era muzica.

Totul bine și frumos din punct de vedere auditiv până sâmbătă la prânz când unii și-au servit masa de prânz pe plajă (nimic rău în asta) în ritm de muzică pusă la o boxă pe prosopul lor. Nu ne-ar fi deranjat dacă muzica nu ar fi fost foarte tare și cântată de ei odată cu artistul. Au fost două astfel de locații pe lângă noi, deci două surse suplimentare de muzică diferită, pe lângă muzica furnizată de barul plajei. Muzica era tare, diferită și ne-a făcut creierii piure.

Oameni buni, înțelegeți că, la ora prânzului, sunt pe plajă copii mici care dorm, bebeluși care au nevoie de liniște, domni și doamne care se odihnesc sau vor sa citească o carte sau pur și simplu să se audă vorbind cu persoana de lângă ei. În concediu/ vacanță, oamenii au nevoie de liniște nu să asiste la distracția altora, fie că vor sau nu. Plaja este parte din spațiul public, unde oamenii stau unii lângă alții și se simt bine în pătrățelul lor fără să deranjeze în jur. Plaja nu este loc de picnic cu muzică și dans. Poate fi loc de picnic dacă nu lăsați niciun obiect în urma voastră: niciun pai, niciun tacâm, niciun șervețel îngropat în nisip.

Degeaba se străduiesc proprietarii de plaje să ofere o atmosferă plăcută, de vacanță și relaxare, de conexiune cu atmosfera marină de la malul mării, dacă vin unii care se comportă ca și cum acolo ar fi casa lor, locul lor de făcut orice au ei chef. Fiecare om preferă alte genuri de muzică, iar când alegi o plajă îți asumi că vei asculta toată ziua muzica pusă de beach bar, nu și de alți vecini de plajă.

Până la urmă, după vreo jumătate de oră, cei cu muzica s-au potolit pentru că s-au tot dus unii-alții să le atragă atenția că este prea tare și deranjează.

Pe de altă parte, am remarcat că, la orele prânzului și după-amiază, foarte mulți oamni rămân pe plajă. Ba ațipesc, ba mânăncă masa de prânz pe șezlong, ba vorbesc la telefon, ba citesc câte ceva ... Majoritatea au înțeles pericolele expunerii la radiațiile solare puternice din intervalul orar 11-16 și stau sub umbrelă. Însă alții nu. Nu știu cum de nu-i arde/ doare pielea, pur și simplu.

Ție cum îți place să asculți muzică pe plajă? Sau preferi liniștea?

Vreau să vă povestesc puțin despre muzica pe plajă și ce înseamnă atmosferă de vacanță și relaxare. Weekendul trecut am fost la plajă, la noi pe litoral, la Mangalia. A fost mai frumos decât m-am așteptat: vreme bună, apă cald
Mar
9
2022
apartament mic lectii de viata

Nu știu cum s-a făcut, dar drumul vieții ne-a dus cu traiul într-un apartament mic. Când zic mic, mă refer la mai puțin de 40 de metri pătrați. Când ne-am mutat doar eu și soțul, era simpu și amuzant. Acum nu mai este deloc simplu și nici amuzant, căci suntem 4 suflete ce împart cele 2 camere nu prea mari, o baie micuță și o bucătărie minusculă. Pare nasol și în mare parte este. Însă ne descurcăm destul de bine și este, totuși, o situație din care avem ocazia să învățăm cu toții câte ceva.

M-am tot gândit că acest context creat de apartamentul nostru mic nu se află degeaba în viața noastră, ceva bun trebuie să iasă de aici. M-am gândit și cred că am reușit să pun cap la cap câteva lecții de viață pe care ni le-a adus traiul în acest mic apartament. Lecții pe care încă le învățăm, să nu credeți că este ușor. Procesul de învățare este continuu.

  1. Ordinea & organizarea sunt cele mai importante elemente ale traiului în comun într-un spațiu mic. Orice fel de dezordine ne afectează direct, căci efectiv nu mai avem loc și o vedem fix în fața noastră. Ordinea ne dă un sentiment de control asupra mediului în care trăim, un sentiment de bine. Fac ordine zilnic și îi învăț și pe copii să fie ordonați sau cel puțin atenți cu lucrurile lor. Aici nu e loc de fac ce vreau, le las pe unde vreau. Nu se poate asta, căci îi afectează pe toți din familie. Menținerea ordinii înseamnă respect!
  2. Răbdarea. Uneori, de multe ori, ca să ajung la un obiect e necesar să mut, să scot, să dau la o parte alte obiecte. E ca un fel de puzzle. Un joc pe care-l joc zilnic, nu am de ales. Nu-i ușor, mă mai enervez uneori căci trebuie în permanență să le aranjez la loc, să țin minte care pe unde au fost etc. Am învățat să am răbdare cu procesul și să nu renunț doar pentru că durează câteva minute mai mult decât aș vrea eu.
  3. Spațiul intim nu există în sensul clasic, ci ni-l creem singuri în jurul nostru prin respect reciproc. Îți dai seama că nimeni nu are camera lui. Nici măcar colțul lui. Așa că atunci când cineva gătește, citește, face teme, se joacă, vorbește la telefon etc. etc. facem liniște și îi respectăm activitatea. Cred că lecția asta ne-a luat cel mai mult timp de învățat, căci nu e ușor să adaptezi ceea ce faci în casă la nevoile tuturor celor din jur (mai ales când este și un copil mic în familie). Sau să ceri verbal să-ți fie respectată nevoia de liniște și spațiu, chiar dacă temporar.
  4. Când călătorim, alegem cazări cu camere mari, spațioase, generoase, cu balcon deschis și vedere superbă. Da, costă mai mult, dar merită. La hotel sau pensiune nu vreau să mă simt ca acasă ci diferit.
  5. Când ne plimbăm în natură, căutăm plaje pustii, păduri cu copaci înalți, câmpii deschise și orice alt spațiu care ne relaxează mental. Nu îmi place în mod deosebit să vizitez peșteri, de exemplu, mă simt ... ca acasă. :)). Iar de aglomerarații de oameni m-am vindecat definitiv. Vreau spațiu în jurul meu și liniște civilizată.
  6. Nu ne luăm animal de casă. Nu avem cum, nu avem unde. Bine că nici copiii nu cer prea insistent.
  7. Recent, am început să ne dorim să mai eliberăm din spațiu, să scoatem din casă ce nu ne mai folosește. Dar războiul ăsta stupid ce ne afectează direct ne-a făcut să încetinim proiectul ăsta. Dar nu renunț, încet dar sigur vor dispărea toate lucrurile pe care nu le mai folosim.

Cam acestea sunt lecțiile mele de viață deprinse în casa în care locuim. Nu mă plâng, ne este dragă și am învățat să facem lucrurile să lucreze în favoarea noastră.

Și tu locuiești într-un apartament mic? Cum ți-a modelat acest lucru personalitatea?

Nu știu cum s-a făcut, dar drumul vieții ne-a dus cu traiul într-un apartament mic. Când zic mic, mă refer la mai puțin de 40 de metri pătrați. Când ne-am mutat doar eu și soțul, era simpu și amuzant. Acum nu mai este deloc simplu
Feb
8
2022
echipament inot decathlon

Da, mi-ar plăcea ca toți copiii să știe să înoate. Acum, fiind mamă a doi copii, fată și baiat, unul mic și cealaltă mare, am înțeles cât de important este ca ei să știe să înoate. Nu mă refer la nivel olimpic, ci pur și simplu să știe să înoate în diverse stiluri. Să aibă încredere în ei în apă, fie în piscină sau la mare. Să-și antreneze corpul și respirația în bazin, dar să se și relaxeze prin joacă în apă și înot relaxat.

Nu ne-a fost ușor să mergem cu ei la cursuri de înot: echipament, abonament, transport, așteptat. Nu e ușor deloc și ține numai de disponibilitatea și bugetul părinților, de timp și bani, cele două resurse importante cu care jonglăm zi de zi. Știi vorba: degeaba ai #poftadesport dacă chiar nu ai cu ce.

Însă mai este o resursă, mai importantă, care contează mai mult decât timpul și banii părinților: mentalitatea lor. Nivelul lor de înțelegere a beneficiilor înotului pentru copii. Pentru că atunci când înțelegi cât de mult bine face sportul pentru copii, înotul în special, celelalte resurse se mai aranjează de la sine, în timp.

Adică se găsește timp, măcar o dată pe săptămână, iar bani pentru abonament și echipament se găsesc și ei, chiar dacă nu pare ușor la început să faci sacrificii din altă parte. Important este să faci din sportul copiilor o prioritate în familie.

Costul abonamentului diferă de la un club la altul, dar costul echipamentului pentru #inot poate fi mai mic decât costul abonamentului. Noi ne-am luat tot ce ne trebuie pentru bazin, piscină și mare de la #DecathlonRomania. Acum copiii au tot ce le trebuie pentru orele de înot - nimic fancy, doar strictul necesar dar de calitate. Și nu cresc atât de repede pe cât credeam eu, chiar dacă nu se mai dau plecați din apă.

Decathlon este un brand francez ce se concentrează pe modul în care poate oferi echipament sportiv la cel mai bun raport calitate – preț pentru minim 80 de sporturi, printre care și înotul și navigația. Iar ca să te convingi de asta, toate produsele lor au o garanție de doi ani de zile ca tu să fii cel mai mulțumit sau foarte mulțumit.

Să-ți spun cât de bucuroși sunt copiii mei că merg la înot? Cel mic face cursuri individuale și se mai bălăcește cu tati, dar cea mare știe deja să înoate destul de bine. Am încredere să o las singură în piscinele de agrement sau la mare (nu departe de mal). Se joacă cu copiii și ar sta cu orele în apă. Prefer să facă asta decât să se joace pe tabletă. Cel mic abia așteaptă orele de înot, e foarte bucuros de dimineață dacă știe că va merge la înot la finalul zilei.

Da, mi-ar plăcea ca toți copiii să știe să înoate și să îndrăgească #navigatia. Doar avem litoralul Mării Negre, atâtea lacuri și bazine cu ape termale, ștranduri și piscine la pensiuni și hoteluri. Înotul are atâtea beneficii, încât chiar ar trebui să devină sport național. Poate că cineva, cândva, va transforma înotul în România într-un sport accesibil tuturor copiilor. Face parte din abilitățile de viață.

Da, mi-ar plăcea ca toți copiii să știe să înoate. Acum, fiind mamă a doi copii, fată și baiat, unul mic și cealaltă mare, am înțeles cât de important este ca ei să știe să înoate. Nu mă refer la nivel olimpic, ci pur și simp
Nov
16
2021

Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că din 15 noiembrie a început Postul Crăciunului, compotul de mere - simplu sau în combinație cu alte fructe - va fi prezent în casa mea în fiecare seara la cină.

Îmi place că este fierbinte, dulceag, aromat, sănătos. Dar cel mai mult îmi place că îmi oferă senzația aceea de căldură și relaxare la finalul unei zile obositoare și înfrigurate de toamnă. Și-mi mai place că pot face atât de multe combinații de ingrediente - în jurul mărului rege, desigur - încât nu mă voi plictisi prea repede de el.

Cea mai simplă rețetă de compot de mere, pe care o poate face și un copil/ student/ tătic singur, conține mere + apă + zahăr după gust (sau miere de albine). Dacă vrei, poți să adaugi și alte fructe: struguri, gutui, prune, pere. Dacă vrei, poți să adaugi și condimente după pofta inimii: bețe de scorțisoară, amestec de condimente pentru vin fiert, anason, puțin ghimbir, cuișoare. Pentru un plus de vitamine, pune și o felie sau două de lămâie, bine spălată și bio dacă vrei să lași coaja.

A fost o perioadă în care nu am mai făcut compot de mere, nu știu de ce. Poate pentru că asociez fierbințeala și dulceața compotului cu frigul și umezeala iernii sau a toamnei târzii. Vara, sau când e cald și frumos afară, parcă nu merge un compot de mere fierbinte. În plus, toamna oferta de mere este foarte generoasă!

Așadar, îți recomand să revii toamna/ iarna asta la compotul de mere din copilărie sau să-l descoperi acum și să-l reinventezi după placul tău. Este foarte ușor de făcut și odată ce vei prinde drag de gustul & beneficiile lui, vei inventa singură tot felul de rețete.

Dacă vrei să fii fancy până la capăt, poți folosi un feliator special pentru mere și un castron în formă de măr precum cel din poză.

Despre beneficiile compotului de mere cred că știi destule, mai ales dacă ai simțit pe pielea ta cum ți-a alinat în copilărie răceala, frigul, inima albastră, lipsa de chef, supărarea sau ți-a ținut companie în serile în care aveai mult de învățat pentru a doua zi.

Pentru mine, pe lângă beneficiile pentru sănătate, gătirea acasă a compotului de mere are și beneficii practice: toate vasele și tacâmurile implicate în proces sunt foarte ușor de spălat! Acest lucru nu e de neglijat, mai ales când ziua-lumină este atât de scurtă acum.

🍏 Care este rețeta ta preferată de compot de mere? 🍎

Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că
Oct
11
2021

Unul dintre lucrurile care mă relaxează în aceste vremuri sunt serialele de la TV de genul Big Bang Theory (big fan!) La început mă enervau pauzele publicitare, mi se păreau prea dese, prea multe, prea lungi. Însă nu am ce face în privința lor. Eu nu downloadez filme pe laptop ca să mă uit cu orele și nici nu mă uit pe Netflix decât ocazional.

Așadar, m-am gândit că ar fi bine să mă adaptez la situație, să văd ce pot face eu în timpul pauzelor de publicitate de la TV, în loc să le consider timpi morți și plictisitori. Iată lista mea, pe care te invit să completezi și tu cu activitățile tale:

  • spăl vasele (manual, mă relaxează)
  • pregătesc paturile pentru somn
  • fac un duș rapid-rapid (mă pricep, iar perioada cu apă caldă oprită mi-a rafinat procesul de dușuială rapidă)
  • planific în mare ziua de mâine, pe activități și ore
  • pregătesc hainele mele și ale copiilor pentru a doua zi
  • scriu în Jurnalul Recunoștinței
  • scriu în jurnal realizările de peste zi
  • fac o scurtă meditație, dacă copiii sunt liniștiți
  • fac duș unuia dintre copii
  • strângem împreună jucăriile de pe jos
  • întind rufele la uscat pe balcon
  • fac planul de meniu pe zilele următoare

Cu alte cuvinte, pauza publicitară este un moment foarte bun pentru a învăța să valorizez timpul, să simt pe pielea mea ce pot face în 8-10 minute (pe repede înainte) și că pot foarte bine să mă ridic de pe canapea și să fac altceva decât să aștept să se termine reclamele.

Ponturi: Nr 1: evit să intru pe social media! E o capcană pentru mine. Nr. 2: pe timpul reclamelor dau sonorul mai încet, căci ele rulează foarte tare, am observat. Nr. 3: nu schimb canalul din plictiseală, căci altfel cad în altă capcană.

OK, cam asta e lista mea. Gata cu pauza publicitară, înapoi la serial!

Unul dintre lucrurile care mă relaxează în aceste vremuri sunt serialele de la TV de genul Big Bang Theory (big fan!) La început mă enervau pauzele publicitare, mi se păreau prea dese, prea multe, prea lungi. Însă nu am ce face în privi
Nov
16
2020
[Sursa foto: unsplash.com/@svalenas]

Am primit de la educatoarele băiețelului meu (grupa mijlocie) câteva sfaturi cu privire la ce pot face părinţii pentru copii în pandemie. Vreau să le împart și cu tine, pentru că sunt valoroase, mai ales în momentele în care simți că nu mai știi ce să faci ca să fie bine pentru copii.

Ideea de bază este că noi, părinții, sunt un model pentru copiii, mai ales în direcția dezvoltării limbajului şi încurajării comunicării.

  1. Discutați liniştiți în timpul meselor. Deci, fără televizor, telefon, tabletă, radio sau muzică.
  2. Realizaţi o carte ilustrată cu fotografii sau desene decupate dintr-un catalog sau revistă şi vorbiţi despre ce se observă în imagini.
  3. Căutați sau inventați o reţetă pentru gătit şi pregătiţi-o împreună.
  4. Citiţi şi recitiţi cărţile pentru copii.
  5. Scrieţi liste de cumpărături, scrisori către bunici sau prieteni, ajutaţi de copii.
  6. Jucaţi jocuri cu personaje sau figuri de carton.
  7. Cântaţi-i, învăţaţi cu el poezii scurte, ascultaţi împreună poveşti înregistrate pentru a lucra memoria.
    Faceţi activităţi fizice în fiecare zi.
  8. Dansaţi prin casă.
  9. Faceţi ordine în cameră pe muzică.
  10. Faceți împreună câteva exerciții de aerobic sau zumba pentru copii. Îi va plăcea mult!
    Faceţi activităţi artistice şi dezvoltaţi imaginaţia copilului.
  11. Pictaţi folosind diverse obiecte drept pensulă (bureței, pensule de diferite grosimi etc).
  12. Fabricaţi plastilină din făină, apă, puțin ulei şi sare şi modelaţi tot felul de figuri.
  13. Tăiaţi, lipiţi, răsuciţi, confecţionaţi.
  14. Urmăriţi poziţia degetelor copilului pe creioane.
    Dezvoltaţi agilitatea şi autonomia personală
  15. Învăţaţi-l să se spele corect pe mâini, tim de 30 secunde (îi puteți fredona un cântecel preferat în acest timp). Aceasta este metoda ideală de a nu se îmbolnăvi, indiferent de anotimp!
  16. Învăţaţi-l să sufle nasul singur(ă).
  17. Învăţaţi-l să lege singur(ă) şireturile şi fermoarul.
  18. Puneţi-l să vă ajute să puneți haine la uscat pe sârme.
  19. Învăţaţi-l să strângă singur masa după el după ce a terminat de mâncat.
    Activaţi-i gândirea!
  20. Faceţi un calendar şi învăţaţi-l zilele săptămânii şi lunile.
  21. Număraţi când puneţi masa: farfuriile, tacâmurile, șervețelele ş.a.
  22. Ajutaţi-l să redescopere toate jucăriile uitate din cameră la finalul zilei.
  23. Uitaţi-vă împreună la hărţi, planuri, atlase şi imaginaţi-vă împreună călătorii.
  24. Realizaţi împreună construcţii din Lego sau cutii.
  25. Îmaginaţi-vă aventuri construind o cabină cu o foaie aşezată pe o masă, sub care vă puteţi ascunde şi pleca într-o călătorie imaginară!
    Ajutaţi-l să experimenteze şi să descopere lumea!
  26. Jucaţi-vă cu apă, sticle de plastic, pahare…Eventual când îi faceţi baie, permiteţi-i să stea în cadă 10 minute în plus pentru asta.
  27. Plantaţi şi udaţi flori şi plante.
  28. Ajutaţi-l să-şi facă costumaţii din haine vechi pe care nu le mai purtaţi.
  29. Faceţi experimente şi încurajaţi-l să observe ce se întâmplă când amestecăm apă cu ulei, apă cu zahăr, apă cu sare.
  30. Observaţi împreună ce pluteşte în chiuvetă, observaţi umbrele de pe perete şi reflexiile din oglinzi.

Şi nu uitaţi: părinţii sunt modelul urmat de copii! Așa suntem făcuți de Dumnezeu, așa funcționează familia.

Printează aceste sfaturi și lipește-le prin casă. Dă-le mai departe părinților care se tot vaită că nu știu ce să mai facă cu cel mic. Printează câteva exemplare și lipește-le în casa blocului, cu siguranță vor scoate câțiva vecini din încurcătură.

Să ne fie cu folos și să auzim numai de bine la finalul pandemiei!

[Sursa foto: unsplash.com/@svalenas] Am primit de la educatoarele băiețelului meu (grupa mijlocie) câteva sfaturi cu privire la ce pot face părinţii pentru copii în pandemie. Vreau să le împart și cu tine, pentru că sunt valoroase, mai