21
2023
Viața cu 2 copii de vârste semnificativ diferite este complicată din punct de vedere financiar. Nu pot face schimb între ei de lucruri, au interese diferite și preferințe și mai diferite. În ziua de azi, ai nevoie de un sac de bani lăsat zilnic pe preșul de la ușă, în fiecare dimineață, ca să le sarisfaci toate nevoile dar și dorințele. Așa cum era lăsat ziarul în fiecare dimineață către abonați. Unde să mă abonez la un sac de bani livrat zilnic? Sau, mai subțire și mai finuț, un card cu limită generoasă?
Lăsând gluma la o parte, banii fac și desfac multe în lumea asta, de aceea avem nevoie de educație în acest sens. Și pentru că aproape nimeni nu are interes să educe masele din punct de vedere financiar, se educă fiecare cum poate, prinde bucăți de informații din zbor, citește cărți de cultură financiară, ascultă podcasturi și își tratează credințele limitative legate de bani.
Tot în spiritul educației, vă scriu azi despre o nouă perspectivă asupra momentului în care luăm decizia de a cumpăra ceva, orice.
Așadar, când ai de făcut o cumpărătură, obișnuiește-te să îți pui următoarele 5 întrebări:
Aceste întrebări te vor ajuta să scapi de cumpărăturile care duc la stocuri inutile de produse, care îți umplu dulapurile de produse care expiră sau se învechesc. Toate acele lucruri reprezintă bani pierduți, aruncați pe fereastră. Dacă ai stocuri sau lucruri nefolosite de ani de zile, fă un total mental al valorii lor. Apoi respiră adânc - data viitoare vei ști mai bine când iei produsul de pe raft sau scoți cardul să plătești.
Cheltuitul banilor este o artă care se învață și care are la bază mai multe principii, atât economice cât și psihologice. Noi consumatorii putem controla doar ce ține de psihologia noastră care determină scoaterea banului din buzunar. Marketingul cunoaște psihologia maselor de a face cumpărături și apasă toate butoanele sensibile atunci când face campanii de publicitate.
PONT: felul în care facem cumpărături acum, ca adulți cu bani în buzunar și putere de decizie, are legătură directă cu felul în care părinții nostri făceau cumpărături, cu felul în care nevoile și dorințele noastre de copii au fost îndeplinite, cu felul în care ne simțeam când vedeam la alții obiecte considerate dezirabile/valoroase. Cred că mare parte dintre nevoile noastre de copiii au fost îndeplinite, dar cu dorințele ... e altă poveste. Dorințele par a fi mult mai mari decât nevoile.
Îmi doresc să trăim într-o societate în care valoarea unui om să nu fie legată deloc de valoarea obiectelor pe care le deține. Bineînțeles, această legătură este una învățată deci poate fi și dezvățată. Prin educație. Însă va dura ani și ani să ne scoatem această condiționare din minte. Cel mai sănătos este să nu o transmitem mai departe copiilor noștri.
Crezi te vor ajuta aceste 5 întrebări sau cel puțin una dintre ele să iei decizii mai bune când faci cumpărături, fie online sau în magazine? :shop:
Azi am de gând să mă distrez (la modul cât mai serios, cum numai eu știu să o fac), așa că vreau să vad ce a vrut să spună autorul din spatele versurilor câtecului Players interpretat de artista Coi Leray.
Player în jargonul din SUA: o persoană, în special un bărbat, care are mai multe relații cu femei în același timp. Adică opusul fidelității.
Eu credeam că player înseamnă persoană care participă la un sport, în cazul de viață sportul vieții, adică își permite să participe, adică este independentă financiar. Deci …
Spoiler alert: eu n-am înțeles nimic din cântec, ascultat la radio, până când nu am căutat pe net versurile și atunci s-a făcut lumină la mansardă. :idee:
Pentru referință, las link-ul către cântecul postat pe YouTube. Varianta asta are și versurile:
Așadar, traducerea versurilor în limba română, aproximativă și rotunjită pentru claritate, sună cam așa:
Pentru că și fetele sunt jucătoare
Femeile câștigă bani peste tot în lume.
Ce știi despre viața la vârf?
Apartamente penthouse din care te uiți în jos la concurență.
L-am plimbat la un test drive, l-am lăsat în parcare
Timp înseamnă bani așa că îl consum cu grijă.
Se văd sânii puțin prin tricoul alb
Se vede și ceva la spate prin jeanșii strâmți. (okay)
Diamante pe degete ca o soție.
Ai pus ochii pe alta? Nu e niciuna ca mine. (yeah)
Tre' să prind alt zbor
Fundu' ca mărul din care vor să muște
Vreau doar să am o noapte bună
Dacă nu știai acum știi:
Dacă e lefter tre' să îl lași
Poți avea pe oricare, ai de ales (eeny, miny, moe)
Căci atunci când ești șefa, poți să faci ce vrei.
Asta fac tot timpul
El mă sună într-una dar îl ignor
El crede că este alesul, eu am încă 4 ca el
Da, merg la prima clasă ca o Valedictorian
Am avut drum lung de la sărăcie la bogăție
Acum sunt o femeie de 5 stele și sunt delicioasă.
Îl las pe el să lingă farfuriile, să spele vasele
Acu se vorbește despre el la TV că a dispărut o tipă (sheesh).
Valedictorian este studentul/ studenta cu cele mai bune rezultate dintr-o clasă de absolvenți care ține discursul de rămas bun la ceremonia de absolvire.
Întrebarea de 100 de puncte: ce înțeleg fetele, tinerele femei din versurile acestui cântec?
Cum ți se pare? Amuzant, nu?
Vrei să mai traduc/interpretez și alte versuri?
Există școală de șoferi. Cine vrea să conducă o mașină pe străzile lumii trebuie să facă școala de șoferi, cu parte teoretică și parte practică, cu examen final care se concretizează în permis de conducere ce este reevaluat odată la 10 ani. Condusul mașinii este o treabă serioasă căci sunt reguli de respectat, nervi de stăpânit și vieți de salvat. Ăsta e riscul major al nerespectării regulilor de condus: pot muri oameni sau rămâne mutilați pe viață. Riscul cel mare este distrugerea de vieți umane și nu numai, de familii și alte victime colaterale. Dacă înveți regulile și le respecți ești recompensat cu marea șansă de a descoperi întreaga lume călătorind cu mașina - te poate duce aproape oriunde. A conduce o mașină înseamnă responsabilitate și resurse investite (timp, bani, energie, idei etc.).
O miză și mai mare decât libertatea de mișcare dată de o mașină personală este bucuria de a avea o relație echilibrată și împlinită cu altă persoană, alături de care să construiești o familie fericită. De ce nu există școală unde să învățăm cum să avem relații sănătoase? Răspuns: pentru că nu s-a ocupat nimeni să construiască acest concept și să-l implementeze la nivel de societate.
Dacă aș avea toate resursele necesare, inclusiv bani, aș construi o școală pentru relații fix la fel ca școala de șoferi: cursuri și teste și experimente timp de minim 6 luni, poate chiar și 1 an (ca să acoperim și perioada sărbătorilor), după care cuplul sau persoana primește un carnet/ certificat care atestă absolvirea cursurilor și abia apoi urmează nunta și alte nebunii. Trebuie să învățăm să avem relații sănătoase căci repetând relațiile părinților noștri, care au învățat de la părinții lor, nu ne duce unde dorim noi. Și nu e deloc de glumă. Vremurile s-au schimbat radical comparativ cu timpurile părinților și bunicilor noștri, deci este cazul să facem un update considerabil al felului în care interacționăm și relaționăm între noi.
Relațiile și educația emoțională ar trebui să fie pe primul plan la nivel de societate, în toate societățile. Cea românească are multe defecte pe partea de relații de cuplu și e musai să facem ceva în privința asta, începând cu tânăra generație de viitori părinți și soți/soții. Nu mai este suficient să ne bazăm pe principiile ”Cine seamănă se adună” sau ”Opusele se atrag.” Relațiile de cuplu înseamnă mult mai mult de atât.
Fraților și surorilor, așa nu se mai poate. Avem nevoie de educație pentru relații sănătoase și asta ar trebui să fie un standard la nivel de societate. Nu te însori/ măriți dacă nu ai educație în această privință, dacă nu știi exact ce înseamnă cuplu, sex, bani la comun, traiul împreună în aceeași casă, responsabilități, timp împreună și timp separat, intimitate și spațiu personal etc etc. Sunt foarte multe subiecte legate de viața în cuplu despre care avem de învățat.
Din fericire, există deja specialiști în aceste domenii. Există specialiști psihologi, financiari, de parenting, traiul în comun în aceeași casă etc. Lipsește lipiciul care să adune totul la un loc și să-i dea o formă accesibilă și pe înțelesul tuturor. Apoi să se implementeze la nivel de societate, la fel ca obligativitatea școlii de șoferi. Doar așa vom evolua.
Vrei să te însori/ măriți? E OBLIGATORIU să faci aceste cursuri și să le absolvi cel puțin satisfăcător. Împreună cu viitorul partener, ca să înțeleagă fiecare în ce se bagă, ce urmează, cât de serioasă de viața de cuplu. Altfel, la fel ca în cazul unul șofer ce a luat permisul de conducere fără a urma școala de șoferi, vor exista mai devreme sau mai târziu victime pe mai multe planuri.
Nu glumesc deloc. Dacă aș avea toți banii necesari și resursele să aduc în realitate astfel de plan, asta aș face până la finalul zilelor mele. Ca să ne vindecăm odată, să învățăm să trăim frumos împreună (pentru că se poate). Sau măcar să-i lăsăm pe alții în pace și să ne vedem de peștera noastră sau vârful nostru de munte.
Nu glumesc pe această temă pentru că știu cum este să intri într-o relație cu capul și inima înainte, fără să ai habar ce faci, dar îmbătată de potențial și neatentă la semnele din realitate. Iar 20 de ani și 2 copiii mai târziu să vezi clar greșelile făcute. Și atunci vrei să nu le mai repete nimeni. De aceea e musai, obligatorie școala/educația în această direcție.
Permis de căsnicie - așa i-aș zice.
Îmi fac adesea cumpărăturile în magazinele Lidl și am observat la intrare, chiar lângă aparatul de cafea, o mașinărie care reciclează sticlă, aluminiu și recipiente de plastic. E afișată o poză care explică exact, prin imagini, ce tipuri de ambalaje se primesc acolo. Bineînțeles, fiind vorba de o mașinărie, nu se acceptă chiar orice fel de ambalaj. La schimb, aparatul eliberează un bon valoric pe care-l pot folosi la plata cumpărăturilor din magazin, când trec pe la casele de marcat (nu self check-out căci bonul nu are cod de bare).
Mi se pare o idee excelentă! Decid să fac și eu un experiment și după câteva zile mă car cu vreo 2 sacoșe cu ambalaje reciclabile. Acestea nu trebuie turtite, așa că nu au încăput prea multe ... Iar sticla (materialul) chiar este grea!
În fine, găsești mai jos poza cu bonul faptelor mele. Pe scurt, pentru fiecare ambalaj reciclat primesc 2 bani. Nu 20 de bani ci 2 bani. Adică e nevoie de 50 de ambalaje ca să faci 1 leu pe care să-l cheltui în Lidl. Cu alte cuvinte: ”Bine, pa! Eu nu mă car cu pungi de gunoaie după mine pentru a primi firmituri în schimb. Mai bine reciclez la colțul blocului și/sau în fața blocului, fără să știu cât de puțin valorează în bani ambalajele alea reciclate și să rămân totuși cu impresia că am făcut o faptă bună pentru societate și planetă.”
Ceea ce vă doresc și vouă, căci pentru mine este bătaie de joc și nu vreau să particip. Cel puțin pentru cine vine pe jos la magazin. Pentru cine vine cu mașina burdușită cu ambalaje goale și curate, sper să considere că merită efortul. Pănâ la urmă fiecare decide când efortul este mult prea mare pentru rezultat, nu?
FYI, duc la reciclat sticlele de plastic fără capace, căci le adun pentru proiectul Capace cu Suflet.
În altă ordine de idei, la bloc ne-au adus un tomberon pentru ambalaje de plastic curate. E bună inițiativa, mai ales că nu toată lumea este dispusă să se plimbe cu pungile cu ambalaje goale până la centrul de reciclare de la colțul străzii. În fiecare dimineață vine câte un culegător de plastic și-și alege ce vrea de acolo. Atunci este și momentul meu de trezire căci turtește sticlele de plastic fix sub geamul meu. Inclusiv duminica. Eh, atâta vreme cât toată lumea are ce pune pe masă la ora cinei, nu mă plâng că mă trezesc cu noaptea-n cap fără să vreau.
Mă întreb dacă oamenii aceia care strâng ambalaje de plastic de pe stradă și din tomberoanele blocurilor tot 2 bani obțin pe fiecare bucată de plastic predată ...
Așadar, este reciclarea o afacere? Bineînțeles, dar nu pentru omul de rând, ci pentru companiile care vând sau prelucrează materialele colectate gratuit de la polulație.
De ce nu reciclează românii? Pentru că nu le iese nimic din asta. E doar un efort din partea lor, fără nicio recompensă, cel puțin nu una imediată, vizibilă, măsurabilă. Foarte puțini oameni fac lucruri fără să vadă un rezultat pe termen imediat, cel mult mediu. Sper că salvarea planetei nu stă în reciclat, dar sigur reciclatul ajută.
La tine cum merge cu reciclarea?
Adesea mă gândesc la dreptul nostru de a alege prin vot politicienii care ne conduc. Din 2 în 2 ani mergem la vot. Următoarea tură de mers la vot va fi în 2024 când vom alege și președintele țării și parlamentul și primarii și consiliile locale. Va fi pentru prima dată în istorie când toate cele patru scrutinuri se desfășoară în același an.
Și, totuși, noi votăm mai des de atât. Votăm zilnic, chiar de mai multe ori pe zi.
Cum ne exprimăm votul? Cu banii și atenția noastră. Ce votăm? Tot ce lăsăm să facă parte din viața noastră: branduri, oameni, acțiuni, evenimente, gânduri. Ce cumpărăm primește votul nostru. Ce ne atrage atenția și participarea noastră primește votul nostru.
Te-ai gândit vreodată la asta? Ce se întâmplă cu banii și atenția pe care tu le oferi în stânga și în dreapta în jurul tău, toată ziua? Acestea hrănesc afaceri, oameni, idei etc. Eu mă gândesc adesea la aceste lucruri, căci trebuie să-mi gestionez foarte bine cele 24 de ore ale zilei cu toate câte am de făcut. Învăț de la o zi la alta să prioritizez tot mai bine și mereu mă gândesc că ceea ce decid să fac, acțiunile care primesc atenție din partea mea, cresc. Iau amploare. Se dezvoltă. E ca și cum aș turna apă la rădăcină, aș îngrășa pământul și ar fi soare mai mereu în ograda mea. Doar că eu decid ce face parte din ograda mea!
Ideea e că mă străduiesc cât mai mult să fiu atentă cui acord voturile mele, zi de zi. Citesc etichetele produselor, susțin afacerile mici și corecte, reciclez și refolosesc, încerc să mă adun cu oameni de calitate, cu suflet blând și frumos, aleg să petrec cât mai mult timp în natură.
Ceea ce îți doresc și ție să faci! Doar așa vor crește lucrurile și oamenii frumoși din jurul nostru și se vor ofili & usca restul. Amintește-ți asta data viitoare când faci o cumpărătură sau petreci timpul cu unii oameni ori acorzi atenție unor idei dezbătute.