10
2022
Fac sport la sală de mai bine de 10 ani și am observat că există o legătură strânsă între suferința psihologică, intimă și disponibilitatea de a rezista/ tolera greutatea antrenamentului. Există și alte motive și motivații pentru care lumea merge la sală iar eliberarea stresului și scăparea temporară de suferința emoțională sunt doar două dintre ele.
Cu cât suferința emoțională este mai mare, cu atât crește toleranța la efort fizic. Sportul și efortul fizic ajută la echilibrarea hormonală a stresului, schimbă focusul de la minte la corp. Suferința emoțională (probleme în cuplu, cu părinții, cu munca, cu banii, cu sănătatea, cu copiii etc) nu poate fi oprită la cerere, însă efortul fizic da - când simți că nu mai poți, te oprești și te odihnești puțin apoi reiei exercițiul.
Nu știi când ieși dintr-o suferință emoțională decât atunci când ai puterea să privești în urmă, când realizezi că o feliuță din viața ta s-a schimbat ireversibil. Pe când la sală poți vedea progresul săptămânal, faci exercițiile cu mai multă ușurință și chiar bucurie, primești complimente și aprecieri pentru că progresul tău este vizibil.
Așadar, lăsați în pace oamenii care trag tare la sală, care vor un pic mai mult, un pic mai greu de la o săptămână la alta. Pentru ele este terapie, atât pentru suflet cât și pentru corp, se încarcă cu emoții pozitive pentru o oră de antrenament. Ele preferă să le curgă muzica prin vene decât furia și neputința. Ele preferă să vadă că pot face ceva practic, concret pentru ele decât să simtă iar că înoată în aceeași mocirlă ce pare fără scăpare. Aceste persoane nu sunt mari sportive, nu-și doresc vreo performanță sau laudă ci cu totul altceva: să-și elibereze mintea de stresul cotidian și să se focuseze doar pe efortul corpului. Da, pentru unele persoane, sportul la sală este ca o meditație: mintea este doar acolo, în prezent, atentă la mișcări și rimt și respirație.
Pentru persoanele ce vin la sală să scape pentru câteva ore de suferința emoțională, porecle precum ”soldățel” și glume precum ”E plin în sală, mai bine rămâi la aparate” dor foarte tare, chiar dacă nu se vede (este tot o formă de bullying). O astfel de respingere/ marginalizare doare, chiar dacă este spusă pe un ton de glumă, căci reprezintă încă o greutate pusă pe talerul durerii emoționale. Și nu știi niciodată când acest taler devine insuportabil de dus. Uneori, este suficientă o pană pentru a apleca talerul până la pământ. #theend
Dar știi ce? Aceste persoane ce aleg beneficiile efortului fizic în locul efortului de a înota în mocirla durerii emoționale nu se vor opri din a face acestă terapie prin sport. Pentru că au nevoie de ea și nu le interesează neputința/ dezinteresul altora de a face o flotare în plus, o fandare în plus, o flexare în plus. Pentru că sportul este, pentru ele, balsam pentru suflet, în timp ce pentru altele este doar un motiv de a mai pleca de acasă și a-și umple cu ceva orele după-amiezii.
Dacă soarele strălucește prea puternic pentru tine, pune-ți ochelarii, nu cere soarelui să se ascundă după un nor.
Am mare respect pentru persoanele care nu renunță. Care continuă să meargă pe drumul ales până decid singure că e cazul să schimbe direcția.
Unul dintre sutele de motive pentru care mergem la sală este să ieșim din zona de confort, să facem un pic mai mult decât credem că putem. Iar antrenorul este acolo să ne ajute prin încurajări și corectări de poziție și stabilire de ritm.
Una dintre lecțiile învățate la ora de sport este că nimeni nu va face efortul în locul nostru. Dar și că nu suntem singuri în acestă muncă și că nu e necesar să facem totul deodată.
Revista 
Dincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inutile în fața unui virus ce ne unește pe toți în lupta pentru creșterea standardelor de sănătate, siguranță și stare de bine.
Nu există garanții cu privire la cine va lua virusul și cine nu, cine este mai expus și cine este exclus - singurul fapt sigur este că virusul se află printre noi, noi toți.
Legăturile dintre noi ies acum clar la iveală. Suntem cu adevărați uniți - familii, frați și surori, vecini și colegi - iar coronavirusul ne arată acest lucru în cel mai evident și direct mod. Acest lucru ar trebui să ne liniștească și să ne calmeze - suntem cu toții implicați în această filă de istorie, indiferent de locul nostru pe planetă.
Compasiunea, bunătatea și precauția stau la baza recunoașterii legăturii dintre noi toți.
Nu mai există noi împortiva lor pentru că virusul nu discriminează - nu-i pasă de statutul social, religie, orientarea sexuală, statutul socioeconomic, locul de pe planetă unde locuiești sau ideile politice.
Se pare că virusului nu-i pasă nici de măsurile noastre de precauție, el continuă să ne unească căci se propagă prin NOI ... este o chestiune de unitate ... o experiență umană la nivel planetar.
A venit serios momentul să înțelegem că suntem împreună în povestea asta - WE ARE IN THIS TOGETHER - și că suntem un singur organism, una cu planeta și cu tot ceea ce ne înconjoară. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm acum, pe calea grea - și totuși nu este calea cea mai grea.
Haideți să nu lăsăm această pandemie să ne dividă, să separe comunitățile din care facem parte. În această perioadă, vom trece cu toții printr-un carusel de emoții pozitive și negative, iar tot ce contează este să nu participăm la jocul învinovățirii și să ne focusăm energia pe 
Poți observa, în poza alăturată, ce caută românii prin Google Search când vor să știe ce se întâmplă dacă nu fac un anumit lucru. După cum observi, preocupările sunt aceleași ca în cazul afirmației "
Vitamina C, deși este esențială pentru sănătatea noastră, nu poate fi produsă de către organism. Cu toate acestea, ea este o vitamină cu multe roluri în sistem și are o influență impresionantă asupra stării noastre de bine.
Vitamina C naturală este solubilă în apă și se găsește în multe fructe și legume, printre care: portocalele, căpșunele, fructele kiwi, ardeii grași, brocoli și spanac.
Nutriționiștii și doctorii recomandă să ne luăm necesarul de vitamina C din alimente, însă mulți oameni apelează la suplimentele cu vitamina C naturală pentru a-și satisface nevoile. După cum vei vedea în continuare, aceasta este o decizie bună căci deficitul de vitamina C în corp poate deteriora starea sănătății, în special performanța sistemului imunitar.
1. Vitamina C naturală este un puternic antioxidant
Specialiștii în sănătate ne recomandă să creștem cantitatea de vitamina C luată zilnic pentru a întări sistemul natural de apărare al organismului.
Antioxidanții sunt molecule ce întăresc sistemul imunitar. Ei protejează celulele de alte molecule numite radicali liberi, ce atacă organismul. Când radicalii liberi se acumulează în organism, induc o stare numită stres oxidativ ce are legătură cu multe boli cronice.
Studiile au arătat că un consum ridicat de vitamina C poate crește nivelul de antioxidanți din sânge cu până la 30% (Doc.ro). Aceștia ajuta sistemul natural de apărare al organismului să lupte cu inflamațiile.
2. Vitamina C naturală influențează valorile tensiunii sângelui
Aproximativ o treime dintre adulți suferă de tensiune arterială crescută. Consecințele sunt foarte grave: tensiunea mare crește riscul bolilor de inimă, principala cauză a deceselor la nivel global.
Studiile de specialitate au demonstrat că vitamina C ajută la reducerea tensiunii, atât la pacienții cu tensiune arterială crescută cât și la cei cu tensiune normală. Suplimentele cu vitamina C naturală relaxează vasele de sânge ce transportă sângele de la inima în tot corpul, ceea ce ajută la reducerea tensiunii arteriale.
Deși rezultatele sunt promițătoare, nu este clar dacă efectele sunt pe termen lung. De aceea, pacienții cu tensiune mare nu trebuie să-și formuleze tratamentul doar pe baza suplimentelor cu 
Deși o aluniță discretă în colțul gurii este considerată, uneori, un semn de frumusețe, alunițele sunt de cele mai multe ori neatrăgătoare, mai ales când trec de la a fi nepericulos de drăguțe la periculos de urâte. Majoritatea oamenilor au cel puțin o aluniță undeva pe corp și, din nefericire, sunt tot mai dese cazurile de cancer de piele ce au la origine o aluniță anormală ce s-a dezvoltat în timp.
Alunițele sunt, în esență, un grup de melanocite ce se adună într-un anume loc să se împrăștie pe suprafața pielii. Melanocitele sunt celule responsabile de culoarea pielii și conțin pigmentul denumit melanină ce determină culoarea mai deschisă sau mai închisă a pielii. În mod normal, aceste celule epiteliale pigmentate nu se adună în grupuri, însă cercetările din domeniu indică că există o latură genetică ce determină predispoziția la dezvoltarea alunițelor.
Cât despre alunițele ce se află pe piele la naștere, circa 1% din populație le are și se numesc nevi congenitali. Experții în cancerul de piele adună dovezi ce susțin ideea că persoanele născute cu una sau mai multe alunițe sunt expuse la un risc mai mare de a dezvolta melanoma decât cei născuți fără nicio aluniță. La fel ca adulții, și copiii sau nou-născuții pot avea alunițe oriunde pe corp, chiar și între degete, pe palme sau pe scalp.
Tu ai vreo aluniță cu care te-ai născut? :scratch:
Știi de ce alunițele devin canceroase? Pentru că radiațiile ultraviolete de la soare și cabinele de bronzat penetrează alunițele pe perioade îndelungate de timp, având ca efect deteriorarea ADN-ului melanocitelor; în acest fel este afectat modul în care materialul genetic se multiplică și crește. Alunițele devin canceroase când deteriorarea genelor încurajează diviziunea celulară foarte rapidă rezultată din incapacitatea melaninei de a absorbi toate razele ultraviolete ce ajung la aluniță. Totuși, nu toate alunițele devin canceroase la expunerea la soare. Cercetările arată că rata de cancer de piele este mai redusă la persoanele care au culoarea pielii medie sau mai închisă deoarece au mai multă melanină în piele.
Sfatul și recomandarea mea este să îți verifici alunițele periodic la un doctor dermatolog. Dacă mai este nevoie, iată încă 5 motive pentru care să faci o programare chiar acum:
Vei ști unde este localizată pe corp fiecare aluniță pe care o ai, ceea ce facilitează monitorizarea alunițelor ce prezintă modificări atipice. Mergi la control la fiecare 6 luni! În timpul examinării chiar ai putea să descoperi alunițe pe care nu știai că le ai.
Cel mai bine este ca alunițele atipice (dysplastic nevus) să fie descoperite în primele stadii de transformare din alunițe normale în unele posibil precanceroase - examinarea regulată a pielii asigură acest lucru. Alunițele atipice diferă de alunițele normale prin culoare, contur și caracteristicile suprafeței.
Verificarea alunițelor de către un doctor specialist înseamnă siguranța că vor fi detectate chiar si cele mai subtile semne de schimbare în compoziția celulară a fiecărei alunițe. Un dermatolog îți va semnala când o schimbare nesemnificativă a unei alunițe indică o transformare semnificativă a aluniței.
Alunițele de culoarea pielii sau rozalii ce se simt denivelate la atingere pot fi confundate cu un neg. Nu toate alunițele sunt de culoare maroniu închis sau negre, iar o alunița ce se simte uscată, descoamată sau cu mâncărime nu se comportă ca o aluniță normală.
Chiar dacă alunițele tale sunt normale și nu prezintă factori de risc, unele pot fi localizate în părți ale corpului unde există fricțiune cu hainele și pielea. În loc să suporți iritațiile alunițelor plasate în mod deranjant, apelează la dermatolog să le îndepărteze prin înghețare sau alt procedeu.
Niciodată să nu încerci să scapi de o aluniță acasă folosing cuțitul, foarfeca sau alt instrument ascuțit. Poți să rămâi cu sângerări abundente, cicatrici sau alunița să se refacă în timp. În plus, alunița pe care vrei sa o tai singur(ă) ar putea să conțină melanocite precanceroase. De asemenea, metodele băbești de care ai auzit că ar elimina alunițele nu funcționează. Și nu e cazul să faci experimente pe pielea ta!
Când te duci la 
Instructoarea mea de yoga, Andreea, a avut inspiratia sa organizeze pentru a doua oara o provocare de 30 de zile cu plank-uri. Provocarea a fost gandita in asa fel incat si incepatorii, cei mai nepriceputi si neinitiati in ale efortului fizic constant, sa nu fie descurajati si sa inregistreze progrese, oricat de mici, zi dupa zi.
Provocarea a avut loc pe un grup privat de WhatsApp; am fost peste 50 de participanti, din care cunoasteam personal doar o mana de oameni ce practica yoga alaturi de mine la studioul Andreei. Restul oamenilor, si femei si barbati, erau total straini si nu stiam ce si cat pot in legatura cu provocarea asta. Rezultatul a fost peste asteptarile mele: ne-am motivat si ne-am incurajat cum am stiut noi mai bine, desi nu ne cunosteam deloc intre noi.
Iata concluziile mele dupa 30 de zile de plank-uri (aproape) zilnice:
== orice forma de sport, oricat de lejera sau redusa ca durata, este excelenta pentru trup si stare de spirit
== plank-urile facute dimineata sunt mai placute, mai usor de facut, mai eficiente decat cele facute seara
== cateva minute de plank-uri corect facute dimineata (cu 1 minut de incalzire la inceput si 2-3 minute de relaxare la final) reprezinta prima victorie importanta a zilei. Iar asta nu e putin lucru!
== prin practica poti ajunge sa faci exercitiile chiar si cand nu ai chef, cand crezi ca esti prea obosit(a) sau racit(a)
== am pornit de la 3 minute de plank-uri, diverse pozitii si pauze de 10 secunde intre ele, si am ajuns la 5 minute de plank-uri cu doar cateva secunde pauza intre ele (pauzele de relaxare erau mai mult pentru psihic)
== orice efort constant aduce in timp rezultate. Atat in sport cat si in viata cotidiana.
== copiii vad, copiii imita. Cei mici din casa m-au vazut ca fac plank-uri si au incercat si ei. Nu le-a placut ideea de a o face in fiecare zi (li se pare apasator, ca o obligatie), insa eu nu i-am fortat in nicio directie; ii anuntam ca ma apuc de facut, ca sa nu ma mai strige si sa ma lase in pace; inevitabil, ei veneau sa vada ce fac (sau sa o vada pe Andreea in video ori cainele ei ... nici nu stiu sigur).
== plank-urile pot fi facute oriunde: si intr-o camera de hotel si intr-un colt de aeroport (am vazut asta cu ochii mei) si langa un perete liber dintr-un birou aglomerat. Vorba aia: unde e vointa, se gasesc solutii.
== intr-un grup nu conteaza cat de sportiv sau de fit sunt membrii lui; fiecare isi gaseste ritmul propriu.
== daca intr-o zi pur si simplu nu am avut energie sa le fac (cu totii stim cum se simt racelile de primavara) nu a cazut cerul pe mine si nici nu s-a intamplat vreo tragedie. Mai e si maine o zi!
== exercitiile sunt mult mai usor de facut impreuna cu cineva care le face in acelasi timp cu tine. Am mai participat la o provocare in care faceam singura exercitiile programate si nu era la fel de placut, ba chiar plictisitor.
== in 30 de zile se pot intampla multe: mi-am luxat un tendon la umar, am fost la un botez si la o inmormantare, a inceput Postul Pastelui, unii din grup s-au certat si s-au impacat, ne-am starnit apetitul pentru sucuri proaspat stoarse si smoothie-uri de dimineata si multe altele.
== dupa 30 de zile de executat exercitiul plansa, corpul nu este transformat radical (o mare miciuna) si nici rezultatele nu sunt uimitoare (alta gogomanie). Beneficiile sunt cu totul altele, atat la nivel de corp cat si de minte, insa cresterea este progresiva, cu pasi mici si fermi. Nimeni nu mai este acceasi persoana dupa ce trece prin aceasta provocare insa nimeni nu se transforma in Jennifer Lopez.
Acum ca totul s-a terminat, imi cam lipseste exercitiul zilnic si compania celor din grup.
Sper sa mai fie astfel de provocari la care voi participa cu siguranta. Daca te intereseaza, urmareste blogul (prin 
Am observat ca atunci cand e frig si urat afara, din casa pare ca e mult mai ingrozitor. Personal, nu imi place deloc frigul, sunt nascuta in luna Martie si imi place sa cred ca eu aduc primavara si vremea buna. Insa cand ma uit pe geam si vad cat este de urata vremea, mintea mea face tot felul de scenarii dramatice.
Noroc ca drama asta mentala ma amuza si, atunci cand vine momentul sa ies din casa, pun 100 de cojoace pe mine si ma aventurez in lume. Si atunci am revelatia: afara nu e chiar atat de ingrozitor pe cat credeam; de fapt este chiar ok, se poate merge si rezolva treburi. Si sa nu credeti ca am echipament de iarna profesionist, ca de cosmonaut, care sa ma fereasca complet de vremea rea. Nu, am haine groase normale si ma blindez cat de bine pot cu caciula, fular, manusi, 