Arhiva Etichetei: atitudine

Apr
26
2023
pilda gandac in restaurant

Ai auzit de pilda cu gândacul aterizat într-un restaurant? Are legătură cu dezvoltarea personală. Mai exact, cu primul pas din dezvoltarea personală. După primul pas, nu mai este cale de întoarcere.

Așadar, pilda zice așa: într-un restaurant, un gândac mirositor a intrat în zbor și a aterizat pe o doamnă așezată la o masă. Doamna a început să țipe speriată și de scârbă, dând isteric din mâini.

S-a ridicat în picioare și a început să se agite în încercarea de a scăpa de gândac. Mișcările necontrolate, aleatorii, o împiedicau să vadă exact unde se află gândacul pe hainele ei. Vocea îi tremura, fața îi transpira iar spectacolul era văzut de toată lumea.

Bineînțeles, reacția ei a fost contagioasă și cei din grupul ei au început să se panicheze. Prin mișcările ei disperate, a aruncat - fără intenție - gândacul în poalele alte doamne de la masă.

Și așa spectacolul și drama au continuat, domnii de la masă privind neputiincioși, scârbiți și agitați fără să știe exact ce se întâmplă și cât de grav este.

Eroul din miezul pildei este ospătarul, venit să salveze situația. Însă salvatorul a fost imediat prins în mijlocul agitației: gândacul a aterizat pe el și toată lumea acum țipa și arăta cu degetul spre el.

Ospătarul a rămas nemișcat și a urmărit comportamentul gândacului pe cămașa lui. Nu și-a pierdut cumpătul (deși îi era și lui scârbă), a observat unde este gândacul, l-a apucat cu 2 degete și l-a azvârlit afară din restaurant.

Un client din restaurant, observând toată scena agitată, și-a pus inevitabila întrebare: era de vină gândacul pentru această gălăgie? Dacă da, de ce ospătarul nu a fost și el agitat și nervos?

Toată lumea din restaurant a observat că ospătarul a gestionat situația aproape perfect, fără a cauza haos în plus.

Era clar că nu gândacul era de vină ci inabilitatea acelor persoane de a gestiona frustrarea și dezordinea cauzată de gândac. Gândacul nu avea ce căuta în restaurant, un mediu igienic și civilizat. Totuși, astfel de incidente se întâmplă și pot fi rezolvate în câteva secunde și nu minute întregi de agitație și țipete.

Extrapolând această pildă, putem spune că nu țipetele copiilor sau întârzierea autobuzului sau deciziile proaste ale șefului ne deranjează de fapt, ci inabilitatea noastră de a gestiona emoțiile negative pe care aceste situații ni le creează.

Toleranța la frustrare - despre asta este vorba. Cu cât știm mai bine să tolerăm, să gestionăm, să înțelegem frustrarea noastră, cu atât ne vor deranja mai puțin situațiile care ne produc frustrare. Asta nu înseamnă să devenim de fier, fără sentimente/ emoții/ reacții ci să știm cum să ieșim rapid, în câteva secunde sau minute din acea frustrare. Cum să acceptăm situațiile pe care nu le putem schimba, care nu depind de noi, care nu sunt sub controlul nostru.

Creșterea toleranței la frustrare se face astfel: (1) găsești o strategie care funcționează pentru tine, (2) o pui în practică cât mai des, (3) nu fugi de situațiile frustrante, (4) perfecționezi stragia până când stăpânești tu frustrarea și nu ea pe tine, (5) accepți că viața se întâmplă cu de toate, că nu poți controla decât pe tine.

Eu cred că acel calm al ospătarului vine din expunerea lui la mai multe experiențe de acest fel. Ela înțeles că e vorba doar de un gândac nefericit, în niciun caz de un pericol real. Și lui i-a fost scârbă de gândac, s-a temut să nu-l strivească și să umple restaurantul de miros oribil. Dar cu tot cu aceste emoții de scârbă și teamă, și-a regăsit calmul și a luat decizia potrivită.

Nu traficul aglomerat din București ne frustrează, ci inabilitatea noastră de a gestiona frustrarea cauzată de traficul aglomerat. Traficul nu are nicio vină, el doar există. În același trafic, unii pot fierbe de furie cu tot felul de filme în cap, iar alții pot fi calmi, acceptând situația și încercând să facă ceva constructiv/ amuzant/ interesant/ educativ în timpul liber creat de traficul aglomerat.

Mai mult decât problema, reacția noastră la problemă este ceea ce creează haos în viețile noastre. Repet: reacția noastră la probleme escaladează mai mult problema originală, nu existența problemei în sine. Viața se întâmplă oricum, asta face ea și noi nu o putem controla.

Pe scurt, această pildă zice așa: cea mai bună strategie de viață este să nu reacționezi la situații, ci să răspunzi la ele. Doamnele din pildă au reacționat, ospătarul a răspuns.

Ce înseamnă asta? Reacțiile sunt instictive, sunt activarea programelor din mintea noastră, a credințelor, a ceea ce credem noi că e bine sau rău să se întâmple. Răspunsurile înseamnă analizarea logică a situației, păstrarea calmului și alegerea celei mai bune opțiuni pentru acel context și moment.

Adu-ți aminte de această pildă a gândacului din restaurant când ceva neplăcut se întâmplă în viața ta. Oamenii veseli și optimiști sunt așa nu pentru că ceea ce se întâmplă în viața lor este bine și potrivit așteptărilor lor. Oamenii fericiți sunt așa deoarece atitudinea lor este cea potrivită, de răspuns la ceea ce se întâmplă în viață.

Atitudine potrivită versus așteptări proiectate. Gândește-te la asta!

P.S. Pentru mai multe pilde, citește o carte!

Ai auzit de pilda cu gândacul aterizat într-un restaurant? Are legătură cu dezvoltarea personală. Mai exact, cu primul pas din dezvoltarea personală. După primul pas, nu mai este cale de întoarcere. Așadar, pilda zice așa: într-un
Oct
17
2022
despre punctualitate

Nu îmi place să întârzii undeva. Am fost educată că a întârzia denotă lipsă de respect, atât față de celălalt, participanții și organizatorii unui eveniment, cât și față de mine. Nu îmi place să întârzii, mă străduiesc să nu întârzii dar uneori se întâmplă, chiar nu depinde totul numai de mine.

Nu îmi place nici când celălalt întârzie, mai ales dacă e vorba de un eveniment sau când timpul este limitat. Uneori înțeleg motivele întemeiate, dar mă și prind când e vorba de nepăsare și nesimțire. Iar asta influențează din start întâlnirea.

Ceea ce mă deranjează este reacția persoanelor atunci când eu întârzii. Spun că mă deranjează pentru că am avut parte de mai multe scenarii, și pozitive și negative, și știu că se poate și fără blaming/ shaming sau teoria punctualității ținută de cei virtuoși celor păcătoși.

Așadar, dacă EU întârzii la un eveniment sau o întâlnire (neintenționat), știu că premisele sunt următoarele: * interlocutorul e deranjat de lipsa mea de respect (mai ales dacă nu am anunțat că întârzii), * am mai puțin timp la dispoziție, * am pierdut o parte din eveniment și din informații, * am ratat ocaziile oferite celor care ajung printre primii (să-și aleagă locul, să se ducă la toaletă înainte de a începe evenimentul, să-și calmeze emoțiile, să socializeze puțin etc. ).

Ce vreau să primesc la schimb: acceptarea scuzelor, dacă le ofer. Atât. Deja sunt într-un context nefavorabil mie, deja am pierdut ceva (timp, ocazii, informații etc) nu mai este cazul să primesc și morală, ceartă, teoria importanței punctualității.

Poate că adulții nu ar trebui să sară să educe alți adulți prin discursuri de morală. Poate că ar trebui să-i lase să-și asume consecințele, ca adulți ce sunt, și să învețe din ele, dacă consideră că este cazul.

Dacă TU întârzii la întâlnirea cu mine, eu voi accepta scuzele tale, voi zâmbi și voi participa la întâlnire atât timp cât a mai rămas. Știu că nu ar ajuta cu nimic să mă supăr pe întârzierea ta, să o interpretez în fel și chip.

În concluzie, atunci când eu întârzii undeva, aș vrea să primesc înțelegere și respect. Atât cât se poate. De pierdut oricum pierd, e clar, nu mai am nevoie să fiu certată/ apostrofată și să mă simt prost.

Dacă vrei să afli mai multe despre importanța punctualității, citește o carte pe această temă.

Tu cum stai cu punctualitatea?

Nu îmi place să întârzii undeva. Am fost educată că a întârzia denotă lipsă de respect, atât față de celălalt, participanții și organizatorii unui eveniment, cât și față de mine. Nu îmi place să întârzii, mă străduiesc
Aug
10
2022
sala fitness femei

Fac sport la sală de mai bine de 10 ani și am observat că există o legătură strânsă între suferința psihologică, intimă și disponibilitatea de a rezista/ tolera greutatea antrenamentului. Există și alte motive și motivații pentru care lumea merge la sală iar eliberarea stresului și scăparea temporară de suferința emoțională sunt doar două dintre ele.

Cu cât suferința emoțională este mai mare, cu atât crește toleranța la efort fizic. Sportul și efortul fizic ajută la echilibrarea hormonală a stresului, schimbă focusul de la minte la corp. Suferința emoțională (probleme în cuplu, cu părinții, cu munca, cu banii, cu sănătatea, cu copiii etc) nu poate fi oprită la cerere, însă efortul fizic da - când simți că nu mai poți, te oprești și te odihnești puțin apoi reiei exercițiul.

Nu știi când ieși dintr-o suferință emoțională decât atunci când ai puterea să privești în urmă, când realizezi că o feliuță din viața ta s-a schimbat ireversibil. Pe când la sală poți vedea progresul săptămânal, faci exercițiile cu mai multă ușurință și chiar bucurie, primești complimente și aprecieri pentru că progresul tău este vizibil.

Așadar, lăsați în pace oamenii care trag tare la sală, care vor un pic mai mult, un pic mai greu de la o săptămână la alta. Pentru ele este terapie, atât pentru suflet cât și pentru corp, se încarcă cu emoții pozitive pentru o oră de antrenament. Ele preferă să le curgă muzica prin vene decât furia și neputința. Ele preferă să vadă că pot face ceva practic, concret pentru ele decât să simtă iar că înoată în aceeași mocirlă ce pare fără scăpare. Aceste persoane nu sunt mari sportive, nu-și doresc vreo performanță sau laudă ci cu totul altceva: să-și elibereze mintea de stresul cotidian și să se focuseze doar pe efortul corpului. Da, pentru unele persoane, sportul la sală este ca o meditație: mintea este doar acolo, în prezent, atentă la mișcări și rimt și respirație.

Pentru persoanele ce vin la sală să scape pentru câteva ore de suferința emoțională, porecle precum ”soldățel” și glume precum ”E plin în sală, mai bine rămâi la aparate” dor foarte tare, chiar dacă nu se vede (este tot o formă de bullying). O astfel de respingere/ marginalizare doare, chiar dacă este spusă pe un ton de glumă, căci reprezintă încă o greutate pusă pe talerul durerii emoționale. Și nu știi niciodată când acest taler devine insuportabil de dus. Uneori, este suficientă o pană pentru a apleca talerul până la pământ. #theend

Dar știi ce? Aceste persoane ce aleg beneficiile efortului fizic în locul efortului de a înota în mocirla durerii emoționale nu se vor opri din a face acestă terapie prin sport. Pentru că au nevoie de ea și nu le interesează neputința/ dezinteresul altora de a face o flotare în plus, o fandare în plus, o flexare în plus. Pentru că sportul este, pentru ele, balsam pentru suflet, în timp ce pentru altele este doar un motiv de a mai pleca de acasă și a-și umple cu ceva orele după-amiezii.

Dacă soarele strălucește prea puternic pentru tine, pune-ți ochelarii, nu cere soarelui să se ascundă după un nor.

Am mare respect pentru persoanele care nu renunță. Care continuă să meargă pe drumul ales până decid singure că e cazul să schimbe direcția.

Unul dintre sutele de motive pentru care mergem la sală este să ieșim din zona de confort, să facem un pic mai mult decât credem că putem. Iar antrenorul este acolo să ne ajute prin încurajări și corectări de poziție și stabilire de ritm.

Una dintre lecțiile învățate la ora de sport este că nimeni nu va face efortul în locul nostru. Dar și că nu suntem singuri în acestă muncă și că nu e necesar să facem totul deodată.

Fac sport la sală de mai bine de 10 ani și am observat că există o legătură strânsă între suferința psihologică, intimă și disponibilitatea de a rezista/ tolera greutatea antrenamentului. Există și alte motive și motivații pentr
Nov
2
2021
Respect

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept fundamental dar și o responsabilitate - fără respect nu putem construi nimic în societate și nici da vreo șansă oamenilor să evolueze. Personalitatea noastră este schimbătoare, adaptabilă, mai mult sau mai puțin plăcută de cei din jurul nostru.

Așadar, consider că nu trebuie să ne placă personalitatea cuiva pentru a respecta acea persoană. Respectul înseamnă "te văd, te aud, nu ești invizibil(ă)". Respectul înseamnă "nu te judec pentru felul în care ești, chiar dacă nu sunt de acord cu tine și nu te înțeleg".

Respectul reciproc înseamnă a colabora împreună pentru a rezolva probleme pentru binele comun. Înseamnă a-l lăsa pe celălalt să fie așa cum alege el să fie, a nu lua decizii în numele altora pentru că știm noi mai bine. Asta este doar o parte din ceea ce înseamnă respectul între oameni și al oamenilor față de alte ființe vii.

Cred că respectul reciproc ar trebui să se afle la baza construirii unei societăți sănătoase. Deocamdată, felul în care se manifestă societatea noastră scoate la iveală un alt mod de gândire al oamenilor: "dacă nu faci ca mine, înseamnă că ești împotriva mea și-mi vrei răul. Binele meu este mai presus decât binele tău".

Nu uita: fiecare dintre noi duce o bătălie interioară de care tu nu știi nimic, iar ceea ce vezi la exterior are puțină legătură cu ceea ce este în interior.

Tu cum vezi respectul vis-a-vis de persoanele dificile?

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept funda
Oct
4
2021

Adesea mă gândesc la dreptul nostru de a alege prin vot politicienii care ne conduc. Din 2 în 2 ani mergem la vot. Următoarea tură de mers la vot va fi în 2024 când vom alege și președintele țării și parlamentul și primarii și consiliile locale. Va fi pentru prima dată în istorie când toate cele patru scrutinuri se desfășoară în același an.

Și, totuși, noi votăm mai des de atât. Votăm zilnic, chiar de mai multe ori pe zi.

Cum ne exprimăm votul? Cu banii și atenția noastră. Ce votăm? Tot ce lăsăm să facă parte din viața noastră: branduri, oameni, acțiuni, evenimente, gânduri. Ce cumpărăm primește votul nostru. Ce ne atrage atenția și participarea noastră primește votul nostru.

Te-ai gândit vreodată la asta? Ce se întâmplă cu banii și atenția pe care tu le oferi în stânga și în dreapta în jurul tău, toată ziua? Acestea hrănesc afaceri, oameni, idei etc. Eu mă gândesc adesea la aceste lucruri, căci trebuie să-mi gestionez foarte bine cele 24 de ore ale zilei cu toate câte am de făcut. Învăț de la o zi la alta să prioritizez tot mai bine și mereu mă gândesc că ceea ce decid să fac, acțiunile care primesc atenție din partea mea, cresc. Iau amploare. Se dezvoltă. E ca și cum aș turna apă la rădăcină, aș îngrășa pământul și ar fi soare mai mereu în ograda mea. Doar că eu decid ce face parte din ograda mea!

Ideea e că mă străduiesc cât mai mult să fiu atentă cui acord voturile mele, zi de zi. Citesc etichetele produselor, susțin afacerile mici și corecte, reciclez și refolosesc, încerc să mă adun cu oameni de calitate, cu suflet blând și frumos, aleg să petrec cât mai mult timp în natură.

Ceea ce îți doresc și ție să faci! Doar așa vor crește lucrurile și oamenii frumoși din jurul nostru și se vor ofili & usca restul. Amintește-ți asta data viitoare când faci o cumpărătură sau petreci timpul cu unii oameni ori acorzi atenție unor idei dezbătute.

Adesea mă gândesc la dreptul nostru de a alege prin vot politicienii care ne conduc. Din 2 în 2 ani mergem la vot. Următoarea tură de mers la vot va fi în 2024 când vom alege și președintele țării și parlamentul și primarii și cons
Sep
14
2021

Prima dată când mi s-a zis asta, am crezut că nu am auzit bine. Eu, pâinea pământului, sunt obsedată de control? De controlul altora, evident, altfel aceste cuvinte nu ar avea o conotație atât de negativă. Măi să fie!

M-am tot sucit și m-am gândit și nu m-am lămurit cum de persoana respectivă a ajuns la concluzia asta. Așa că am început să studiez situația. Nu iau de bune cuvintele altora despre mine, chiar nu le dau crezare, însă uneori vreau să cercetez puțin mai bine subiectul. Chiar sunt obsedată de controlul altora?

Din experiența mea, niciodată nu-mi iese când vreau să controlez pe alții - ori nu mă pricep, ori chiar nu este posibil. Pot influența, dar nu pot controla.

Iată ce am aflat că pot controla, de fapt:

  1. Cuvintele mele
  2. Ideile pe care le dezvolt și le pun în practică
  3. Gândurile cărora le dau crezare (Bitch Voice și Boss Voice, după cum zice Andy Frisella)
  4. Acțiunile mele
  5. Comportamentul meu
  6. Deciziile mele
  7. Reacțiile mele la ceea ce se întâmplă în jurul meu
  8. Eforturile mele de zi cu zi

Ai prins ideea: pot controla numai ce ține de mine. Atât! Nimic mai mult, nimic altceva.

Cred că nevoia de control exercitată asupra altora apare atunci când ne dorim ca ceilalți să ne valideze pe noi și să reușească în viața lor, ca un fel de deschidere a drumului pentru noi.

În realitate, nu putem controla pe nimeni și nimic, decât pe noi înșine. Atât. Punct. Iar controlul ăsta asupra noi înșine se învață, se auto-reglează pe parcursul vieții. Nimeni nu se naște maiestru în această artă.

Cu cât petrec mai mult timp și energie cu lucrurile pe care nu le pot controla, cu atât am mai puțin timp și energie pentru lucrurile pe care le pot controla: eu însămi.

Deci, da, sunt obserdată de control. Controlul interiorului meu. De când cu pandemia asta, am avut de multe ori senzația ca nu mai am control asupra multor lucruri, că nu mai pot planifica și spera la anumite lucruri din viitor. Și asta e OK, căci am prezentul, cel de chiar acum și cel imediat. Și e destulă treabă de făcut în prezent. Viitorul se va rezolva singur, ca o continuare firească a ceea ce fac în prezent.

Până la urmă, mi-am dat seama de ce persoana respectivă a spus acele cuvinte: vorbea despre ea însăși, nu despre mine - însă suferința ei interioară era atât de mare încât nu putea să-și vadă propria dorință de a-i controla pe alții și atunci proiecta acest defect în exterior. :))

Ce înțelegi prin obsesia de control? Și tu ești obsedată de control?

Prima dată când mi s-a zis asta, am crezut că nu am auzit bine. Eu, pâinea pământului, sunt obsedată de control? De controlul altora, evident, altfel aceste cuvinte nu ar avea o conotație atât de negativă. Măi să fie! M-am tot suc
Jul
25
2019
Lucruri pe care sa ti le reamintesti - partea 3Iată că am ajuns și la partea a 3-a a seriei dedicate reamintirii principiilor care ne ajută să trăim o viata mai simplă, mai bună, mai echilibrată și mai împlinită. Dragele mele, a venit momentul să ne schimbăm perspectiva asupra noastră și a lumii din jur, asupra vieții în general. Da, frumusețea și farmecul vieții vin la pachet cu greutăți și obstacole, însă noi decidem încotro ne îndreptăm atenția și ce vrem să credem ca fiind adevărat pentru noi. Iată ultimele 5 principii din această serie - pe care o găsești sub eticheta REAMINTIRE - la care te invit să te gândești. Te vor ajuta să nu mai pui atâta presiune pe tine - presiune care oricum vine din exterior și nu îți aparține - și să schimbi puțin regulile din viața ta.
  1. Nu trebuie să fii perfectă. Chiar dacă ți-o cere job-ul sau anturajul, perfecțiunea este o opțiune și nu o obligație. Nici măcar viața în sine nu este perfectă după standardele noastre. Oricum perfecțiunea este capătul drumului, înseamnă plictiseală și lipsa creativității. Ce să mai creezi dacă totul e perfect? Bucură-te de lucruri așa cum sunt și lasă-i pe alții să alerge după perfecțiune.
  2. E OK să ai și zile proaste. Este uman să ai o zi proastă, indiferent de motive (pe mine migrenele mă doboară și-mi anulează întreaga zi). Totul face parte din fluxul vieții, cu suișuri și coborâșuri. Toată lumea are zile proaste: și bogat și sărac, și cei de la oraș și cei de la țară, și cei mai inteligenți dar și cei mai puțin educați. Secretul este să nu ne afecteze prea mult și să nu povestim continuu despre zilele noastre fără noroc.
  3. Pașii mici înseamnă tot progres. Îmi place mult principiul ăsta și-l repet constant fiicei mele care este atât de nerăbdătoare să facă și să obțină lucruri. Orice pas mărunt înainte este un progres. Atât pentru regi cât și pentru oamenii de rând.
  4. A cere ajutorul denotă putere. Cred că multe dintre voi aveți propria poveste despre ce înseamnă să ceri ajutorul. A fi puternic înseamnă și a fi responsabil și real cu propria viață. Nimeni de pe planeta asta nu deține răspunsul la toate întrebările, așa că e normal să cerem ajutorul de la specialiști. Cei care ne judecă, n-au decât să o facă.
  5. Oamenii te iubesc și te apreciază. Mie mi-a venit greu să cred acest lucru. Și asta pentru că aveam o părere despre mine mai proastă decât cei din anturajul meu. Cu alte cuvinte, mă măsuram și mă judecam mai aspru decât o făceau alții, ignoram lucrurile bune pe care le făceam și mă gândeam mai mult la ceea ce nu mergea bine în viața mea. Greșit! Acum știu mai bine și mă iubesc și mă apreciez singură exact așa cum sunt, cu bune și cu rele.
Lucruri pe care sa ti le reamintesti - partea 3 Uită-te cu atenție la poza de mai sus și oferă-ți timp să te gândești puțin la ideile astea, aici și acum. Poți chiar lăsa un comentariu cu părerile tale. Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu? Te invit să urmărești blogul - prin Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi alte articole pe această tema publicate aici.
Iată că am ajuns și la partea a 3-a a seriei dedicate reamintirii principiilor care ne ajută să trăim o viata mai simplă, mai bună, mai echilibrată și mai împlinită. Dragele mele, a venit momentul să ne schimbăm perspectiva asupra no
May
27
2019
5 lucruri de schimbat in atitudinea taAcesta este al doilea articol din această serie dedicată mie și vouă, menită să ne reamintească câteva principii după care chiar merită să ne construim viața, începând chiar de acum. Iată încă 5 lucruri pe care să nu le uiți, începând de azi. Apasă RESET și notează-ți-le:
  1. Mâine este o nouă zi. Acest gând mă liniștește mult în zilele grele și în cele în care nu mă simt prea grozav. O nouă zi aduce multe lucruri noi: energii noi, oameni noi, oportunități noi.
  2. A greși face parte din viață. Îi repet des asta fiicei mele, căci e la o vârstă la care se supară rapid când lucrurile nu ies cum vrea ea. Problema nu sunt greșelile, ci felul în care reacționăm la ele.
  3. E OK să spui NU. Cine se supără își asumă reacția la NU-ul tău. Iar tu îți asumi consecințele NU-ului.
  4. Nu trebuie să te placă toată lumea. Ăsta este preferatul meu, căci chiar nu țin să fiu populară și admirată. Știu, în calitate de blogger ar trebui să-mi pese ce crede lumea despre mine, însă nu e așa. Prefer să fiu reală decât plăcută forțat.
  5. Frumusețea și forța vin din interior. Puțin cred și cultivă acest principiu, căci niciuna dintre aceste concepte - frumusețea, forța, interiorul nostru - nu sunt palpabile. Însă ce poate fi mai ușor de simțit și crezut dacă nu ceea ce avem în noi? Exteriorul nu ne aparține.
5 lucruri de schimbat in atitudinea ta Uită-te cu atenție la poza de mai sus și oferă-ți timp să te gândești puțin la ideile astea, aici și acum. Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu? Te invit să urmărești blogul - prin
Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi și ultimul articol din aceasă serie.
Acesta este al doilea articol din această serie dedicată mie și vouă, menită să ne reamintească câteva principii după care chiar merită să ne construim viața, începând chiar de acum. Iată încă 5 lucruri pe care să nu le uiți, î
May
9
2019
5 lucruri de schimbat in atitudinea taAzi încep o serie de 3 articole prin care vreau să te ajut pe tine, dar și pe mine, să schimbăm câte ceva în modul în care vedem lucrurile și viața din jurul nostru. Cred că a venit timpul pentru a trăi după propriile reguli de bun simț care să ne ajute să creștem natural și să nu mai fim trași în jos de niște bolovani numiți Regulile Altor Oameni. Iată cele 5 lucruri pe care să ți le reamintești zilnic, începând de azi. Sunt simple, le știe toată lumea, dar uităm frecvent de ele.
  1. Este OK să-ți schimbi planurile. Flexibilitatea în gândire și acțiune este naturală, însă societatea ne-a făcut să credem că e musai să mergem până la capăt cu planul inițial că totul este bătut în cuie, chiar dacă circumstanțele se schimbă și e cazul să regândim strategia. Cel mai sigur lucru din lume este schimbarea, nu? :good:
  2. Nu trebuie să fii fericit(ă) tot timpul. Oh, ce capcană minunată este asta! Ne plac oamenii veseli și binedispuși. Dar iată că a venit și momentul să respectăm/ apreciem și celelalte stări emoționale specifice umanului: tristețe, supărare, dezamăgire, furie etc. Este OK ca ele să existe, nu e musai să le schimbăm pe loc. Un coach m-a învățat că nu există emoții bune și emoții rele. Sunt toate ale noastre și e bine să le onorăm așa cum sunt ele.
  3. Exprimarea emoțiilor este sănătoasă și în regulă. Părinții știu cel mai bine acest lucru, căci au văzut pe pielea lor ce înseamnă să taci, să te închizi, să nu fii ascultat(ă). Cadrul familiei este cel mai sigur spațiu în care putem exersa exprimarea sănătoasă a emoțiilor.
  4. Autenticitatea este mai bună decât perfecțiunea. Oh, câte știm noi despre perfecțiune ca popor. O căutam și o lăudăm mai ceva ca japonezii. Eu nu practic perfecțiunea în niciun domeniu, pentru că pur și simplu nu îmi iese. Perfecțiunea este un lucru ce nu mă caracterizează. Pe tine te caracterizează?
  5. Ești minunat(ă) așa cum ești. Nu știu cât de des auzi complimente la adresa ta, însă nu crede nimic din ce spun alții despre tine ci numai ceea ce simți tu despre tine. Iar ceea ce simți tu este sub controlul tău, căci sunt emoțiile tale. Așadar, crede că ești minunată așa cum ești acum, nu numai în zilele bune.
5 lucruri de schimbat in atitudinea ta Fiecare dintre aceste teme poate fi dezvoltată mult până când înțelegem că putem trăi mai relaxat și cu mai multă stare de bine. Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu? (P.S. Articolul a fost inspirat de poza de mai sus gasită pe site-ul Miss-Mental.com) Te invit să urmărești blogul - prin
Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi următoarele 2 articole pe această temă.
Azi încep o serie de 3 articole prin care vreau să te ajut pe tine, dar și pe mine, să schimbăm câte ceva în modul în care vedem lucrurile și viața din jurul nostru. Cred că a venit timpul pentru a trăi după propriile reguli de bun simț
Sep
13
2016
Sfaturi despre sarcinaSfaturi despre sarcinaDraga mea, te pregatesti sa devii mamica pentru prima data? Am trecut si eu prin asta si, desi au trecut 7 ani de atunci, imi amintesc emotiile si agitatia. Acum, o iau de la capat cu un baietel tare nazdravan in burtica. Am din nou emotii, chiar daca am experienta primului copil si am invatat multe pe acest parcurs. Cred ca ai citit tot felul de articole pe net. Fiecare femeie intalnita ti-a dat sfaturi, chiar daca este ea insasi mamica sau nu. Dap, chiar si femeile care nu au copii dau sfaturi despre cum e in sarcina, cum e cu nasterea, cum e cu primii ani ai copilului. Caci atunci cand femeile se intalnesc si una dintre ele este (viitoare) mamica, printre subiectele de discutii sunt si copiii; asta daca nu se discuta exclusiv despre copii si sarcina (Observatie personala: ma enerveaza femeile care nu au copii dar dau sfaturi din experienta altor femei: colege, surori, prietene; sau din ce au mai citit prin carti ori au vazut la TV. Asa imi vine sa le zic vreo doua ...). Daca esti insarcinata cu primul copil, primul meu sfat meu este sa incepi un jurnal in care sa-ti notezi toate intrebarile, dorintele, temerile si fricile, asteptarile si planurile pentru copilas. Te va ajuta foarte mult sa-ti limpezesti mintea si sa te relaxezi. Nimeni nu va rade de tine si nu te va judeca, totul ramane privat. Dupa ce nasti, noteaza in jurnal si aceasta experienta. Este prima pentru tine (poate singura), unica si definitorie pentru copil. Apoi poti pune jurnalul bine la pastrat pana cand copilul implineste 18 ani si-l poate citi cu seriozitate (chiar daca e baiat si crezi ca nu l-ar interesa treburile astea femeiesti). Un alt sfat este sa discuti deschis cu tatal despre ce asteptari ai de la el. Cum vrei sa se implice, sa se comporte, sa te ajute atat zi de zi cat si in anumite momente specifice: plimbari prin oras, vizite, petreceri sau de Craciun/Paste. Pentru ca barbatii gandesc structurat, ar fi bine sa-l ajuti pe tatic cu o lista clara, pusa la vedere pe frigider; o va revedea din cand in cand si va avea timp sa se obisnuiasca cu ideea, cu asteptarile de la el, cu noul rol. Inca un sfat prietenesc pentru tine, sau mai bine zis o sugestie: nu te agita mai mult decat e cazul. Nu iti fa ganduri negre fara un motiv bine intemeiat, nu prealua din pataniile negative ale altora in ideea ca ti se poate intampla si tie. Fiecare sarcina e diferita de toate celelalte, asa cum personalitatile si corpurile noastre sunt diferite intre ele, desi avem o baza comuna. Priveste senina spre viitor, ca si cum esti la inceputul unei noi calatorii, unei noi aventuri ce va va ajuta sa cresteti si pe voi, parintii, alaturi de copilas. Chiar daca nu iti sta in fire, incearca sa ai zilnic ganduri pozitive si pline de iubire indreptate spre copil, chiar si in momentele cele mai grele. Si acum sa vorbim putin despre sfatul cel mai "tepos", preferatul meu: ajutorul din partea bunicilor. Nu stiu daca e un noroc sau nu sa ai bunici care sa te ajute. Uneori e vorba de noroc, alteori mai rau incurca. Parerea mea e ca mai bine ii implici in treburile casnice, zilnice, pentru ca tu sa te poti concentra cel mai mult pe tine si pe copil. Oricum veti avea pareri diferite despre cum trebuie crescut si educat un copilas, asa ca evita discutiile contradictorii si lasa-i sa faca de mancare, cumparaturi, ordine prin casa, plimbari cu caruciorul prin parc. Oricum nu au rabdarea ta si nici punctele tale de vedere. Da, distanta dintre generatii este acum mai mare ca niciodata. Dar tot putem colabora, daca vrem. Eu si sotul nu avem si nici nu am avut ajutor din partea rudelor, decat ocazional cand mergem in vizite, concedii si mai interactioneaza intre ei. Si consider ca asa a fost cel mai bine pentru copil, desi a fost mai greu pentru noi. Legatura noastra cu fata este puternica, ne cunoastem bine intre noi si ne facem propriile reguli de viata si familie. Draga mea, iti doresc sarcina si nastere usoara si nu uita ca cel mai bun lucru pe care il poti oferi copilului este dragostea, intelegerea si atentia ta. P.S. Daca vrei sa discutam pe anumite subiecte legate de sarcina, scrie-mi aici.
Draga mea, te pregatesti sa devii mamica pentru prima data? Am trecut si eu prin asta si, desi au trecut 7 ani de atunci, imi amintesc emotiile si agitatia. Acum, o iau de la capat cu un baietel tare nazdravan in burtica. Am din nou emotii, chiar da
Jan
28
2016
Cadouri corporate de la PromotionCadouri corporate de la PromotionFara sa vreau, am dat pe net peste un articol care vorbea despre darurile primite la nastere, cate unul pentru fiecare zi a saptamanii. N-am rezistat tentatiei si l-am citit, cu o spranceana ridicata. Sunt nascuta intr-o zi de Miercuri, deci am Darul Iertatii. Suna foarte bine, caci eu sunt (prea) toleranta de felul meu, chiar impotriva propriilor interese. Miecuri este o zi a continuitatii, a mobilitatii, a exprimarii, a informatiei, a cumpatarii, a puterii de a te adapta la zilele care vor urma. Miercuri mai este insa si o zi a iertarii, o zi a acceptarii si a impacarii. Este o zi in care ajungi la pace cu trecutul, pentru a face pace cu viitorul si a te integra la maximum in prezent. Este o zi benefica relatiilor cu ceilalti pentru ca, in aceasta zi, conexiunile cu cei din jur se realizeaza pasnic, armonios si in ton cu vibratia universala. Daca te-ai angajat in conflicte in celelalte zile ale saptamanii, Miercuri este ziua ideala pentru a le dizolva (cei de la Promotion au cadouri personalizate care pot facilita acest proces). Cei nascuti Miercuri sunt inzestrati cu un dar care nu le este accesibil tuturor: Darul Iertarii. Chiar daca au exprerimentat momente si sentimente negative, au reusit sa treaca peste ele intelegand ca iertarea interioara este cheia catre pace si armonie. Ma simt binecuvantata ca am acest dar (daca il am cu adevarat, mai mult decat altii). Nu sunt o sfanta, chiar departe de asa ceva. Insa daca acesta este darul meu cu adevarat, atunci vreau sa ma inalt la asteptarile pe care Universul le are de la mine. Daca te simti cu musca pe caciula, iti reamintesc ca Miercuri este o zi buna in care sa ne aratam iertarea catre cei care ne-au gresit, in viata privata sau la birou, oferindu-le un dar care sa marcheze momentul (vezi aici toata oferta de cadouri personalizate). Odata pe saptamana putem face efortul sa ne gandim la cei care ne-au gresit si sa-i iertam. Sau poate am gresit noi fata de ei si trebuie sa ne cerem iertare. E greu si sa ierti si sa ceri iertare. Stii cui ai vrea sa oferi un cadou in semn de iertate?
Fara sa vreau, am dat pe net peste un articol care vorbea despre darurile primite la nastere, cate unul pentru fiecare zi a saptamanii. N-am rezistat tentatiei si l-am citit, cu o spranceana ridicata. Sunt nascuta intr-o zi de Miercuri, deci am Darul
Oct
26
2015
Tricouri polo personalizateTricouri polo personalizatePersonalizat inseamna individualizat. Inseamna ca ma reprezinsta pe mine si imi place (,poate, numai) mie. Inseamna ca eu am ales tricoul sau geanta si mesajul care vreau sa fie imprimat. Poate nu e un mesaj, e o poza, un simbol, un blazon sau doar initialele. Decat sa ma tatuez, mai bine imi personalizez cateva obiecte pe care le port cu mine cel mai des, cum ar fi brelocul, cana pentru cafea si geanta de laptop. Tatuajul este, de cele mai multe ori, micut si ascuns privirii (in societatea romaneasca inca mai primesti priviri chioras pe acest subiect), pe cand un mesaj personalizat incepe sa spuna un capitol din povestea ta fara ca tu sa spui/faci prea multe. Eu vreau sa ma apuc de alergat de mult timp, insa nu am cu cine sa fac echipa. Singura nu-mi place! Ma gandeam sa imi fac 2 tricouri polo speciale pentru aceasta ocazie: unul cu maneca lunga si unul cu maneca scurta, pe care sa le personalizez cu un text. Imi este greu sa aleg, insa, un text motivational, asadar cred ca voi ramane la varianta initiala, care-mi vine in minte de fiecare data cand pun capul pe perna: JUST DO IT. Dintre toate textele cu impact, aceste 3 cuvinte mi se par cele mai potrivite. Fara logo, fara poze, doar aceste 3 cuvinte, printate in culorile curcubeului - ca sa imi reaminteasca ca exista mai multe drumuri spre aceeasi destinatie, mai multe solutii, mai multe puncte de vedere. Sau pentru ca pur si simplu imi place curcubeul, ma inveseleste. :happy: Sau poate imi imprim in fata JUST DO IT, iar pe spate I'M DOING IT. Ca sa fie povestea completa! Ideea e ca acum am posibilitatea sa-mi fac ce tricou vreau eu, cu ce mesaj vreau eu. Si nu pentru ca locuiesc in Bucuresti, altfel as rezolva problema online, cu cei de la Hell Advertising. Ei folosesc transferul de serigrafie pentru a personaliza tricouri polo in culori multiple. Iar dintre tricouri am ce sa-mi aleg, au disponibila aproape orice culoare, desi cele mai populare raman tricourile albe si cele negre. Tu ce ai vrea sa-ti personalizezi: o cana sau un tricou? Si cu ce mesaj, daca te-ai hotarat?
Personalizat inseamna individualizat. Inseamna ca ma reprezinsta pe mine si imi place (,poate, numai) mie. Inseamna ca eu am ales tricoul sau geanta si mesajul care vreau sa fie imprimat. Poate nu e un mesaj, e o poza, un simbol, un blazon sau doar i
Oct
11
2015
CMMB: Preturi la analize si investigatii medicaleCMMB: Preturi la analize si investigatii medicaleSunt datoare fata de copilul meu sa il invat sa faca lucrurile asa cum trebuie. Adica cu respect, nu cu teama. Si aici ma refer la relatia cu medicii, doctorii si alti specialisti in medicina. Cand eram eu mica, spuneam "Saru-mana!" la toata lumea, dar nu pentru ca simteam mare recunostinta ci pentru ca asa imi dicta mama. Era un anume respect, umilitor as zice, pentru profesiile care ni se pareau peste statutul nostru. Adica femeii care stragea mizeria din casa scarii si din jurul blocului nu-i spunea nimeni "Saru-mana!". Ideea este ca vreau sa o invat sa nu-i fie teama de doctori, de analize si controale. Ii tot repet ca preventia este mult mai buna si eficienta decat tratarea. Ii vorbesc despre mancat sanatos si facut miscare, de orice fel. Ii dau ca exemplu negativ copiii grasuni sau cei care se infunda cu ciocolata. Apropo de dulciuri, am o singura regula: o singura portie de dulce pe zi (ciocolata, prajitura, felie de tort, cozonac, Kinder Joy, nu conteaza forma sub care vine zaharul). Asa a inteles si ea ca tentatiile sunt mult mai numeroase decat nevoia noastra de ceva dulce si de aceea e bine sa mancam cu masura si sa punem deoparte ce este in plus (sau sa dam la altii, insa e cam greu pentru ea sa se desparta de pretioasele surse de dulce). Vreau sa imi invat copilul sa respecte omul de medicina, sa mearga la el cu incredere dar si cu o spranceana ridicata. Sa citeasca, sa verifice alte surse si sa inteleaga despre ce e vorba. Dintre toti specialistii de pe planeta asta, ea este singura care-si cunoaste cel mai bune corpul. Vreau sa imi invat copilul sa aiba o relatie de incredere cu medicul ei de familie. Iar de acolo sa mearga mai departe atunci cand este cazul, cu biletul de trimitere: la specialitatile alergologie, endocrinologie, obstetrica-ginecologie, cardiologie, pneumologie si neurologie. Vreau sa imi invat copilul sa stie care sunt standarele in spitale, atat private cat si de stat, vreau sa stie la ce costuri, sacrificii si servicii medicale de specialitate sa se astepte. Nu vreau sa merga in policlinici si spitale cu inima stransa, cu teama de tot ce poate fi mai rau. Doctorii sunt si ei tot oameni, asistentele la fel. Pe langa profesie, sunt tati si mame, au prieteni si familie la casele lor. De aceea sper sa aiba norocul sa intalneasca mereu oameni de calitate cum sunt cei din Centrul Medica Matei Basarab, din Bucuresti. Tu ce povesti educative cu doctori ai?
Sunt datoare fata de copilul meu sa il invat sa faca lucrurile asa cum trebuie. Adica cu respect, nu cu teama. Si aici ma refer la relatia cu medicii, doctorii si alti specialisti in medicina. Cand eram eu mica, spuneam "Saru-mana!" la toata lumea, d
Oct
4
2015
Imprumut rapid de la ProvidentImprumut rapid de la ProvidentToata lumea din jurul meu zambeste si radiaza ca soarele ce ne lumineaza aceste zile racoroase de toamna. Oamenii sunt multumiti de viata lor, serviciul merge inainte, pregatirile pentru sarbatorile de iarna au inceput. Nici macar copiii nu le mai fac probleme, fiecare isi vede de cursul lui prin viata, care la scoala sau gradinita, care cu provocarile vietii de bebelus (intampinate cu zambetul pe buze). Ratele la creditul rapid se platesc aproape singure iar cheltuielile aduc bucuria unor servicii prestate aproape perfect. Cand lucrurile sunt sub control si somnul coboara seara imediat ce ai pus capul pe perna (zero framantari, zero griji), omul de rand incepe sa simta un dezechilibru - vrea si zile proaste, cu tensiuni si emotii negative. Lumea intreaba: "Ce e de facut? Care sunt secretele uitate ale unei zile urate, ce merita sa fie inchisa in trecut si niciodata povestita altor persoane?" Evident, nimeni nu e dispus sa comita vreo crima sau alta oribilitate, asta ar fi extrem. Dar sunt mici ponturi care, aplicate zi dupa zi (caci avem ceva toleranta la mizeriile vietii), garanteaza rezultate in proportie de 99%. Iata cateva idei, urmand sa revin cu detalii daca cele de mai jos nu dau rezultatele scontate: O zi proasta incepe cu o seara inainte. Trebuie planificata gandindu-te la toate lucrurile care ar putea merge prost in ziua urmatoare. Cel mai bine este sa stai pana tarziu, urmarind cate 20 de minute din fiecare post TV pe care il ai, in ordinea in care sunt inregistrate. Nu ocoli canalele de sport si nici cele de teleshoping, ele te vor plictisi si obosi cel mai mult. In drum spre serviciu, fa cateva cumparaturi impulsive pe net, folosind smartphone-ul. Trafic avem, internet este, deci poti cumpara tot ce ai tu chef, chiar daca iti trebuie sau nu. Sugestie: trimite buchete generoase de flori mamei tale si matusei tale preferate. Cand iesi de la munca, ia cina in oras, apoi continua cumparaturile prin magazine. Din fericire, in Bucuresti magazinele sunt deschise pana la 10 seara, iar in unele mall-uri chiar si mai tarziu, mai ales in weekend. Daca reusesti performanta de a cheltui totii banii de pe card si din portofel, te poti consola cu gandul ca poti lua un imprumut rapid pentru restul zilelor ce ti-au ramas pana la salariu. Imprumuturile Provident la domiciliu sunt mai rapide, mai flexibile si la fel de simplu de luat ca si pana acum. La sfarsitul zilei, nu fa niciun pic de ordine sau curatenie prin casa. Lasa totul la intamplare, nu spala vasele si nici nu fa nicio pregatire pentru a doua zi. Fa ceea ce ai chef, fara sa te simti limitat de consecinte. Va fi greu la inceput, caci constiinta este foarte alerta. Insa cu putin exercitiu sustinut, s-ar putea sa ajungi la rezultate surprinzatoare. Aceastea sunt primele 3 idei despre cum sa-ti faci cea mai proasta zi din an. Cred ca si tu ai cateva sugestii de acest gen. Totusi, dupa cum bine stii, orice iti va face ziua mai urata, daca este vorba de bani, se poate repara. Banii se fac si se cheltuie mult mai repede decat se leaga prietenii sau se schimba vieti. Care este metoda ta preferata, testata in timp si perfectionata, pe care o aplici zilnic sau dupa chef, care iti garanteaza sa ai o zi cat se poate de proasta?
Toata lumea din jurul meu zambeste si radiaza ca soarele ce ne lumineaza aceste zile racoroase de toamna. Oamenii sunt multumiti de viata lor, serviciul merge inainte, pregatirile pentru sarbatorile de iarna au inceput. Nici macar copiii nu le mai fa
Oct
15
2014
Locuri de munca prin HIPOLocuri de munca prin HIPOM-am saturat sa vad si sa aud atatea reclame la medicamente, unguente si paste de dinti. Inteleg ca reclama este sufletul comertului, dar ... ce-i prea mult, strica. Mi-ar placea sa vad mai multa reclama la rezultatele obtinute de programele de asigurare a locurilor de munca pentru romanii care sunt nevoiti sa-si schimbe locul de munca. Pentru ca o tara este judecata si dupa rata somajului, iar noi stam prost la capitolul asta. Toata lumea se plange de lucrurile care nu merg bine si foarte putini sunt in stare sa se scuture si sa faca ceva. Ma uit peste lista joburilor disponibile in Baia Mare si nu vad prea multe. La momentul scrierii acestui articol sunt doar 5 locuri de munca afisate, toate la firme cunoscute la nivel national. In general, se cere experienta de minim 1 an, insa acolo unde nu este deloc dar omul pare a fi cel potrivit, se ofera cursuri de training si suport moral din partea echipei ce sustine noii angajati. Nici orasul meu natal nu sta mai bine, cu 6 joburi pentru Bacau afisate la data scrierii acestui articol. Unele sunt part-time, altele full-time insa experienta nu este ceruta. Poate ca este bine, mai ales pentru tineri si pentru cei care se orienteaza 180 de grade fata de domeniul pentru care s-au pregatit in urma studiilor urmate. M-am uitat si peste locurile de munca in Brasov si lista sta cu totul altfel: 21 de joburi din mai multe domenii, nu numai vanzari. Multe dintre anunturi sunt scrise in limba engleza, deci este clar ca este necesara cunoasterea acestei limbi. Si apropo de asta, inca ma mai mir ca sunt tineri, unii abia iesiti de pe bancile scolii, care habar nu au limba engleza. Ma mir si ma minunez caci credeam ca este clar avantajul cunoasterii acesti limbi. Stau si ma intreb: dar filmele, mai ales cele de desene animate, cum le urmaresc, caci sunt mult mai delicioase si clare in limba engleza? Dar cantecele in engleza, cum le asculta si inteleg daca nu stiu decat 50 de cuvinte si alea nesemnificative? (Cred ca si mama stie 50 de cuvinte in limba engleza, iar ea n-are nicio treaba cu asta). Sincer, imi doresc o tara cu oameni harnici si dornici sa faca treaba atata vreme cat simt ca pot.
M-am saturat sa vad si sa aud atatea reclame la medicamente, unguente si paste de dinti. Inteleg ca reclama este sufletul comertului, dar ... ce-i prea mult, strica. Mi-ar placea sa vad mai multa reclama la rezultatele obtinute de programele de asigu
Jul
18
2014

Imprumuturi rapide de la ProvidentTraim vremuri in care inca mai suntem fortati sa facem lucrurile perfect si suntem pedepsiti cand nu dam tot ce putem din noi. Cred ca, pe masura ce castigi mai multi bani, lumea are tot mai multe asteptari de la tine pentru ca, se presupune, ai acces la educatie si produse & servicii la care alti oameni doar viseaza.

Citind carti de self help afli ca a gresi e omeneste si chiar necesar in evolutia noastra. Bebelusii si copiii invata din propriile greseli, insa, pe masura ce cresc si presupunem ca au invatat destule, se asteapta de la ei sa nu mai faca greseli. Corect este “aceleasi greseli” si nu greseli in general. Intreaga noastra viata este un proces de invatare si cine nu vede lucrurile astfel va avea o viata foarte grea.

Cred ca este de datoria noastra sa ne exprimam punctele de vedere (chiar daca asta inseamna sa nu fim de acord cu toata lumea) si sa ne testam ideile. Eu vreau sa-mi invat copilul exact asta, sa nu se cenzureze de teama ca se face de rusine sau ca o judeca lumea. Daca iti spui “am nevoie de bani”, te interesezi care sunt optiunile si iei cea mai buna decizie pentru tine la acel moment. Daca timpul va dovedi ca nu ai luat cea mai buna decizie, inveti din greseala facuta si mergi mai departe, data viitoare fiind atent(a) sa nu repeti greseala.

Stiu ca teoria suna foarte bine si pare extrem de simpla, insa practica nu este asa. Nu stiu de ce este asa de greu sa spargem comoditatea lucrurilor care nu sunt tocmai bune pentru noi (eu pur si simplu nu reusesc sa renunt la produsele de patiserie, sunt prea multe tentatii in jurul meu; mi-am propus sa le consum cel mult odata la doua saptamani dar vad ca nu reusesc; totusi, nu renunt, le-am redus la o data pe saptamana). Cand vine vorba de credit, lucrurile se complica putin si nu e simplu sa iei o decizie buna. Insa e mai important sa iei orice decizie decat sa lungesti lucrurile la infinit si sa ratezi oportunitatile din viata ta.

Sistemul trial and error functioneaza si in viata adulta, nu numai in copilarie. Nu-ti fie teama sa incerci lucruri noi, mai ales cand multa lume spune ca sunt benefice unui stil de viata sanatos si armonios. Nu astepta ca lucrurile sa se aseze la locul lor inainte de a aduce ceva nou in viata ta, pentru ca niciodata nu va merge totul ca pe roate, nici macar cand este vorba de imprumuturi rapide de bani, domeniu in care treaba e destul de simpla.

Sper ca am reusit sa te ajut sa te mobilizezi putin si sa nu mai asculti de omuletul obraznic din capul tau care este prea carcotas pentru a te sustine in eforturile tale de a duce o viata de care sa fii multumit(a).

Traim vremuri in care inca mai suntem fortati sa facem lucrurile perfect si suntem pedepsiti cand nu dam tot ce putem din noi. Cred ca, pe masura ce castigi mai multi bani, lumea are tot mai multe asteptari de la tine p
Jul
17
2014

Analize ecologice pentru femeiScriam intr-un articol ca noi ar trebui sa fim pe primul loc in viata noastra. Asta se vede in primul rand in felul in care aratam dar si cum ne simtim. Probleme de sanatate are toata lumea, inclusiv domnisoarele de 20 si ceva de ani; important este sa stii sa-ti asculti corpul si sa te duci la doctor cand simti ca e cazul sa te ingrijorezi.

Cred ca a auzit toata lumea de femei care sunt insarcinate si habar nu au de asta. Si nu ma refer la primele luni de sarcina, ci la faptul ca afla pentru prima data de sarcina chiar in momentul in care nasc. Am vazut si emisiuni la TV pe tema asta, am ascultat povestile lor si tot nu pot sa inteleg cum nu si-au dat seama de sarcina. Corpul femeii trece prin atatea schimbari incat este imposibil sa treaca neobservate. Decat daca … exact asta se intampla, sunt ignorate! Iti repeti ca este de la alimentatie, stres, oboseala si speri sa treaca de la sine. Dar ai parte de surpriza vietii tale. Si s-ar putea sa nu fie pentru toata lumea o surpriza placuta.

Sfatul meu este sa asculti semnalele pe care ti le transmite corpul tau si sa nu le ignori. In timp vei invata motivele pentru care reactioneaza asa si cand este cazul sa te ingrijorezi. Literatura de specialitate ne atrage atentia ca sindromul ovarelor polichistice cel mai frecvent dezechilibru hormonal intalnit la femeile aflate la varsta reproductiva. Daca ai banuieli si crezi ca ti se aplica semnele cum ca ai avea aceasta afectiune, fa-ti timp sa mergi la un control. Ia-ti inima in dinti si programeaza-te la ginecolog pentru o ecografie transvaginala. Nu uita sa-i povestesti toate temerile tale si sa ceri explicatii pentru tot ceea ce nu intelegi.

Daca ai vreo prietena care este insarcinata si merge regulat sa-si faca controlul la ginecolog, ai putea vorbi cu ea sa mergeti impreuna. Ceea ce discutati cu doctorul ramane in spatele usilor inchise, chiar daca ea are chef sa-ti povesteasca despre dublul test ce se realizeaza in saptamanile 11-14 de sarcina pentru a estima probabilitatea ca fatul sa sufere de sindromului Down sau alte boli cauzate de anomalii cromozomiale. Nu-i nicio rusine sa recunosti ca mergi la doctor pentru ati tine sanatatea in parametri normali. O rusine este sa nu o faci si sa te prefaci ca totul este bine!

Si daca tot ajungi la ginecolog, ai putea sa-l intrebi si despre HPV (virusul papiloma uman). Eu iti spun doar atat: este extrem de comun la nivelul intregii lumi si cancerul de col uterin este al doilea cel mai comun tip de cancer intalnit la femei. Daca vrei sa incepi sa te pui pe tine pe locul intai in viata ta, incepe cu sanatatea. Restul vor veni de la sine!

Scriam intr-un articol ca noi ar trebui sa fim pe primul loc in viata noastra. Asta se vede in primul rand in felul in care aratam dar si cum ne simtim. Probleme de sanatate are toata lumea, inclusiv domnisoarele de 20