1
2013
Azi este marti si este a treia zi de vreme proasta in Bucuresti. Si cand spun vreme proasta ma refer la ploaie marunta si continua, vant in rafale ce parca nu se mai opresc si un frig ... de fapt o umezeala care-ti intra pe sub haine, pe sub piele si o simti prin tot corpul.
E cod portocaliu si toata lumea vorbeste numai despre asta. Cu alte cuvinte, toata lumea se plange de vremea de afara. Toate posturile de radio trambiteaza prognoza meteo din ora in ora, poate chiar si mai des.
Asa ca, ma gandeam sa infiintam un Club al Iubitorilor de Vreme Rea. Un club al celor carora nu le e frica de vremea rea si s-au saturat ca toata lumea din jur sa se planga de ea. Un club al celor destui de maturi sa se pregateasca pentru vremea rea si destul de curajosi sa o infrunte cu toate mijloacele omului modern. (more…)
Azi este marti si este a treia zi de vreme proasta in Bucuresti. Si cand spun vreme proasta ma refer la ploaie marunta si continua, vant in rafale ce parca nu se mai opresc si un frig ... de fapt o umezeala care-ti intra pe sub haine, pe sub piele si
Toata lumea a inteles ca-n Romania sunt probleme. De toate felurile - mari si mici, superficiale si adanci, usor de rezolvat sau care dureaza ani lungi si anevoiosi. In situatia asta, nici nu stii de unde sa te apuci. Ce este mai urgent si mai important, ce afecteaza cei mai multi oameni sau are consecinte cu impact mare pe termen lung.
Eu ma gandeam sa incepem cu strazi curate. Strazi, orase, sate, totul sa fie curat si ordonat. Sa incepem cu asta si sa vedem ce se intampla mai departe. 
Omul puternic nu este acela care are 50 de prieteni, ci acela care, desi este singur, isi este prieten lui insusi.
Daca ar fi sa dau timpul inapoi cu vreun an, cel mai probabil as afirma : cea mai mare teama a mea este cea a singuratatii. Insa acum, mi se pare ceva esential in viata unui om ... ca si pojarul, "toti trecem pe acolo". Singuratatea te schimba, te invata sa te iubesti, dar si sa pretuiesti mai mult lucrurile / oamenii care au fost, sunt si vor fi in viata ta. 
Diferenta dintre femeie si “femeie”. Si nu va ganditi la tot felul de ciudatenii ce va trec prin minte, pentru ca da, exista doua mari categori de femei ... cele care sunt si cele care pretind a fi. Si vorbesc aici despre acea fiinta lipsita de logica, plina de senzualitate care emana prin toti pori pura feminitate, si despre ... ei bine, despre fiintele “salbatice”.
Cu totii am intalnit si a doua categorie ... fie la piata, fie la un spectacol fie chiar si la coltul unui bloc, tragand nicotina din filtrul unei tigari sau aruncand in stanga si in dreapta “replici acide” baietasilor din grup. Fara stil! Fara gesturi feminine pentru ca, sa fim seriosi, unii mai fumam, toti ne enervam, unii sunt colerici, toti suntem oameni! Dar unele persoane care au tupeul sa fie numite femei, pur si simplu, nu pot vedea aceea mica si fina linie intre ceea ce trebui spus si ceea ce nu! Pana si modalitatea in care se exprima unele dintre ele devine respingatoare, la un moment dat, oricarui barbat indiferent de cat de frumoase pot fi la prima vedere!
Azi am avut “prilejul” sa intalnesc o astfel de fiinta. Eram in mall cu Dan, la una din pizzeriile mele favorite, cand un par roscat nepieptanat si lipsit de orice urma de balsam mi-a furat privirea. Surpriza cea mare a fost ca, fiind iubita unui prieten de a lui Dan, am ajuns toti patru la masa. Ochii ei inabusiti in creion negru, de proasta calitate, semanau cu aragazul mamei mele, dupa coacerea a cel putin zece vinete! Avea genele incarcate cu rimel si o spranceana mai paroasa ca cealalta. Nu-i bai, nu va grabiti, inca nu am terminat! De-ar fi fost asta tot - pana cand a-nceput a vorbi ... pleonasm dupa pleonasm si vulgaritatea in exprimare! Dupa vreo zece minute am simtit ca am nevoia sa iau o gura de aer (de oxigen ... pentru ca “femeia” nu auzise de parfum). Am coborat cu ea ... tragea prea mult din tigare, aproape ca a terminat-o inaintea mea. Priveam spre strada, pana si ploscaitul produs de “interactiunea” masinilor cu apa de pe strazi parea mai interesant .. pana cand, din buzele ei uscate a iesit un “mare adevar” si am aflat ca fratele ei are noua ani si face opt! (o fi fost berea bauta inainte?!?)
Reactia mea? Am zambit si am continuat drumul. Ea purta un chilipir de rochie verde ... dar nu orice verde, ci un amestec oribil intre culoarea ierbii si cea a uniformelor de militari. Mergeam la o distanta de trei oameni intre noi. Intr-un sfarsit, au plecat (ea si prietenul) si mi-am putut continua seara. Cu parere de rau, caci nu mai vazusem pana asta seara o asa lipsa de feminitate la o femeie/fata. Deci, fetelor (viitoare femei), consultati oglinda nu numai cand iesiti pe undeva, ci si atunci cand vorbiti, mancati, gesticulati.
P.S. In lume, barbatii reprezinta “animalele”, femeile reprezinta frumosul! Nu le incurcati ;)
P.S. 2 Acest articol este scris de Alexandra Ivan, eleva la liceul Dante Aligheri din capitala.
P.S. 3 Parerea mea: Fiecare femeie ar trebuie sa aiba o semnatura proprie in stil. Ceva care musai ii scoate in evidenta un punct forte si care ii face mare placere sa-l poarte. Daca ai par frumos si iti place sa schimbi ceva la el in fiecare zi, cocheteaza cu accesoriile cum ar fi 
Cum alegem sa traim? Exista vreo diferenta intre cei care se lasa purtati de val si cei care iau decizii clare in ceea ce priveste modul de a trai? Cam da, exista. Dar prin ce se deosebesc unii de altii? Simplu. Ii zaresti de la o posta. Primul e cel care are privirea aiurita si zambareata iar al doilea e cel care priveste inainte, nu vede nici macar lumina patrunzatoare a Soarelui. O fi bine sa te lasi condus de micile placeri ale vietii sau doar e mai bine sa le ignori pentru ca astfel ai pierde timp pretios in a-ti construi viitorul mult visat?
Personal, apartin strazilor. Sa ne facem intelesi, la modul figurat! Singuratica pe drumuri necunoscute si totusi atat de prietenoase, imi incant ochii cu tot ce ma inconjoara. Bine, bine, sa lasam filosofia la o parte. Simplul fapt ca intalnesc tot feluri de oameni pe strada ma face sa ma simt bine. Suna ciudat, nu-i asa? Nu atat de ciudat precum cioara inghetata pe un gard in toiul iernii! Crede-ma, am vazut-o si pe asta! Diferenta mare intre cei calculati si cei … whatever man e, sa zic mai pe sleau, durerea aia in coate sau oriunde altundeva. Indiferent de personaliate, toti avem acelasi scop la urma urmei, acela de a avea un camin, de a avea o slujba buna si de a fi alaturi de o persoana cu care sa ne impartasim suferintele si bucuriile. 
Usor e atunci cand judeci pe cineva, cuvintele sau gandurile parca ti se concretizeaza fara prea mult efort. E nevoie doar de o privire sau doar un cuvant sa pui etichete. De ce reactioneaza oamenii astfel?! Raspunsul e simplu: avem falsa impresie ca a compara si a judeca ne face pe noi, cei care pun etichete, sa ne simtim bine, mai superiori fata de cel care e "radiografiat" (Pana nu vedem imaginea reala a radiografiei, actionam din instinct si ajungem la concluzii sau mai bine zis la idei care mai de care mai morbide.) Daca de fiecare data cand am judeca am primi cate un strop de colagen pentru tinerete vesnica si frumusete de neegalat, probabil si eu as face acelasi lucru. :) Dar din pacate nu primim niciun bonus, ba dimpotriva, apar ridurile rautacioase care ne deseneaza personalitatea.
E simplu sa te simti bine cu tine si cu cei din jurul tau: poarta-te cu ceilalti ca si cum te-ai purta cu tine insuti intr-o oarecare situatie. Nici tie nu ti-ar placea ca cineva apropiat sa tipe la tine sau sa te minta cum ca iti sta asa de aiurea rochia aia pe care ai dat nu-stiu-cate milioane incat te-ar dezbraca si si-ar indesa trupul in ea cat ai clipi, nu-i asa? (Cu toate ca tu ai un corp traznet iar prietenele tale s-ar infometa pentru o luna intreaga numai sa arate la fel ca si tine). E la fel de simplu sa si judeci: "- Da, bine ca te-ai gatit, printeso, ti-ai trantit pe tine toate culorile curcubeului si ti-ai mai pus si cerceii aia cat 2 roti de caruta,…! Ce e in capul tau?! Bine macar ca eu sunt decenta si nu va rade nimeni de mine iar pe tine te vor aplauda pentru tinuta dedicata Carnavalului Tinutelor Aiurite!" - O frantura din ce gandesc si mai ales cum se comporta unele prietene foarte bune (de vreo 3 saptamani) in momentul in care se pregatesc sa iasa la o cafea sau doar sa se plimbe. Probabil mai completezi si cu: "Ce tuta!".
Daca ea se simte bine, atunci simte-te si tu bine alaturi de ea. De ce sa-ti intuneci ziua doar pentru ca a ales ea sa se imbrace in felul ala? Bucura-te ca ai langa tine un om nu tocmai ca ceilalti. Multi dintre cei din jurul tau poate ca si-ar pune si fesul pe dos sau ar iesi din casa doar cu o camasa alba si si-ar pune o curea in talie, atat, nu ai de unde sa stii ce isi doreste fiecare, dar cu siguranta nu ar face asa ceva nici intr-o mie de ani de teama sa nu fie judecati de catre cei de cealalta baricada.
De ce sa nu fii tu cea care iese in evidenta printr-o personalitate abordanta acceptand persoanele din jurul tau cu o nonsalanta aproape lipsita de bun-simt? Relatia cu ceilalti te caracterizeaza fara doar si poate. Priveste-i, analizeaza-i, asculta-i, arata-le ca pot avea incredere in tine si mai ales ca nu esti persoana care are "darul" de a judeca. Imediat ce isi vor da seama ca se pot simti reali si naturali in prezenta ta, asa te vei simti si tu. Fara sa vrem primim energii negative sau pozitive din partea oamenilor. Ai grija sa te deschizi doar energiilor pozitive, ele iti vor creea o stare de naturalete si easy-to-talk-to, de aici si relatiile frumoase de prietenie si incredere.
Din ce in ce mai multi oameni isi pierd increderea in ceea ce inseamna o adevarata prietenie, din pacate de cele mai multe ori aceasta relatie se bazeaza pe falsitate, interese si frica de a fi singur. Sa fim seriosi, daca ar fi sa-ti alegi un prieten adevarat si care iti respecta standardele tale fitoase :) in ale prieteniei, mai mult ca sigur iti vei petrece jumatate din viata in singuratate asteptandu-l. Dar nu e sanatos sa faci asta. Ai nevoie de comunicare, de a fi ascultat si nu judecat. Pai daca asa stau lucrurile, de ce sa mai complici situatia cu tot feluri de idei menite sa distruga ceea ce nici macar nu ai inceput?!
Elibereaza-te de tot ceea ce inseamna a judeca pe cineva fara a avea nici cea mai mica idee ce ascunde de fapt acea persoana. Lasa-ti pasii spre necunoscut sa te conduca spre diverse caractere. In felul asta va fi foarte interesant pentru tine, va fi o provocare sa afli de fapt cat de mult poti accepta fara prea mult efort oamenii din jurul tau exact asa cum sunt ei. Exprima-ti sincer parerile in orice situatie, nu trage concluzii pripite in ceea ce-i priveste pe ceilalti si te asigur ca nu vei avea un prieten care scoate un "bestseller" despre viata si atitudinea ta, diferenta uriasa intre cum ai vrea sa fii sau eforturile pe care le depui pentru a fi acceptat si cum te comporti de fapt cu altii. Daca faci pe dos, atunci bucura-te de "bestseller" (macar de-ai castiga ceva) esti cunoscut/a; daca tot esti perfect/a, de ce sa nu fii buricul pamantului pana la capat, sa analizezi si sa concluzionezi cum ar trebui, in viziunea ta geniala, sa fie oamenii!?
A judeca pe cineva si a ajunge la o concluzie nu-i defineste pe ei, nu le face viata mai usoara sau mai grea, nu le dai niciun gram de "aur" si nici nu le iei; ci cu siguranta iti defineste propria-ti personalitate si vei vedea pana la urma cam cat "aur" vei avea la sfarsitul vietii tale, atunci cand iti poti cantari valoarea. :)
P.S. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
Increderea nu se castiga asa usor, sau cel putin nu in fata celor care stiu deja cat de puternica si importanta este in relatiile cu ceilalti. Dar cum ramane cu increderea in propria persoana? Ce inseamna sa ai incredere in fortele proprii si in ceea ce ai fi in stare sa faci pentru viitorul tau iar tu nu realizezi? Da, stim cu totii, raspunsul e cam simplu. Suna cam asa: Deschide-ti "aripile", fii un fluturas, nu un gandac. Usor de zis, dar cum naiba sa ne "imbracam" cu incredere? De unde o furam sau cum o recuperam? Inca un raspuns: Spune "Da vietii!" (tocmai am zis un Da, nu a batut totusi nimeni la usa: niciun teanc de bani, nici vreun Fat-Frumos si nici macar o slujba buna sa ma satisfaca).
La naiba cu "Da vietii!" Mai bine spun Nu, pentru ca macar sunt cu picioarele pe pamant si nu visez din nou la vreun cal verde pe perete, sunt un gandac realist. In cazul asta, daca primesti o invitatie la cel mai tare job la care ai visat vreodata sau daca te invita baiatul ala destept de vis-a-vis, nu accepta, e doar o iluzie, nu are cum sa fie adevarat.
Nici asa parca nu e bine. Atunci cum gasim balanta intre cele doua prapastii? Am sa-ti spun cel mai simplu si probabil cel mai stupid exemplu: Esti invitata in oras cu prietenele tale, care mai de care pe tocuri, cu fuste scurte, cu parul intins cat pentru toata luna, machiaj de podium si atente la cel mai mic detaliu.
Intrebare: chiar crezi ca pe durata plimbarii in parc sau oriunde te-ai duce, te vei simti confortabil avand in vedere ca nu vor trece zece secunde pana sa nu-ti verifici machiajul si fusta daca s-a ridicat?! Dar sa presupunem ca te aranjezi cum am spus mai sus, ce te faci daca din intamplare ai calcat stramb sau ti s-a "pus" o piatra in drum si tu, ca lebada pe Broadway erai prea concentrata sa nimeresti sa pui tocul in pamant incat te-ai si "asezat" frumos pe drum. Scena absolut fantastica pentru tine, nu-i asa? :)
Dupa ce acrobatia a luat sfarsit, ce alegi sa faci? Sa incepi sa plangi si sa te sclifosesti ca o diva sau e mai simplu daca iti desenezi pe fata un ranjet increzator si amuzant, eventual iti mai scoti si pantofii din picioare pentru ceva timp, asa ca sa-i pedepsesti pentru ca nu au reusit sa te tina pe picioare? Este usor de inteles ca: in primul caz, daca ai incepe sa faci fel si fel de mutrisoare si sa mai tipi si la prietena ta care nu incearca decat sa te faca sa-ti revii dupa incident, in astfel de momente, increderea in propria persona scade cu cateva procente bune pentru ca iti vei aduce aminte cat de jalnica a fost ziua respectiva si parca nici nu ai mai iesi din casa. In al doilea caz, esti o invingatoare si increderea tocmai a mai capatat cateva puncte avand in vedere ca ai imbratisat intamplarea cu zambetul pe buze si ai zis "Da" la astfel de eveniment minor, care de fapt sunt cele care iti construiesc personalitatea si caracterul tare de care din ce in ce avem cu totii nevoie.
Nu te obosi cu lucruri inutile, nu-ti incarca mintea cu ganduri negative, lasa-le libere pe cele optimiste, lasa loc ideilor absolut geniale sau absolut idioate care ar putea aparea deodata, agata-te de ele si dezvolta-le pe fiecare in parte; chiar si dintr-o idee stupida ar putea iesi o afacere de milioane si mai ales ar putea sa-ti aduca increderea si atitudinea pozitiva pentru tot restul vietii. Gandeste-te la cine esti, la ce vrei, care sunt scopurile tale ce-ti asigura o viata linistita si implinita, pune-ti intrebari cand esti nelamurita in anumite privinte. Uneori chiar intrebarea potrivita la momentul nepotrivit iti da raspunsul inexplicabil de corect.
Ti-ai pus vreodata intrebarea: Cum reusesc unele persoane sa treaca mai usor peste anumite obstacole sentimentale sau profesionale? Cum de a reusit sa mearga mai departe dupa ce inima i-a fost franta? Cum reuseste sa aiba acel zambet constant ce emana incredere si atitudine pozitiva? Ce are in plus sau ce are in minus fata de persoana care plange, infrunta cele mai negre ganduri, nu reuseste sa accepte o infrangere si isi rupe "aripile de fluturas" fara ca macar sa bata vreun firicel de "vant"?! Pentru ca are incredere, accepta esecurile vietii ca si o rampa spre ceea ce VREA sa devina cu adevarat.
Persoana care isi cladeste zi de zi increderea in sine o vei recunoaste imediat pentru ca nu se teme sa riste. Ea e persoana care te priveste adanc in ochi, iti ofera sprijinul de care ai nevoie, isi propune tinte reale in viata si nu de domeniul SF-ului, e persoana care nu prea da importanta la cum este privita de catre cei din jur pentru ca ridicolul si teama nu este pe lista ei de prioritati. E cea care se imbraca lejer atunci cand este necesar si este eleganta atunci cand este cazul, stie sa faca diferenta intre plimbarea din parc si o seara de club.
Nu exista miracole spre a dobandi increderea peste noapte! Nu exista magie spre atitudinea pozitiva si optimismul de care avem totala nevoie chiar in secunda asta, in schimb avem ceva mai de pret decat orice alta idee sau solutie pe care ai putea-o cauta in scopul dobandirii acestora: Creierul Nostru. Simplu, nu? Nu, este mai complicat decat ai crede sa ajungi sa lucrezi cu tine insuti, sa te asculti si sa asculti, sa te autoevaluezi si sa gasesti intrebarile si raspunsurile potrivite, dar iti promit ca daca reusesti sa descui usita celui mai mare secret, unic pentru fiecare, care se ascunde in fiecare dintre noi, vei reusi sa transformi gandacul in fluture. :)
PS. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
Cat ai fi dispusa sa platesti pentru accesorii si pentru haine? Stiu, stiu, atat cat iti permite dulapul si de ce nu, toata casa! Iti incap toate astea si in pod (al vecinului) ? Perfect, pune si acolo. Dulapul tau e plin de haine si totusi, nu ai cu ce sa te imbraci, nu-i asa? Adevarul?! Cu cat avem de toate cu atat ne dorim mai mult (si aici nu ma refer doar la haine si alte accesorii pe care le-ai cumpara doar uitandu-te la ele). Imagineaza-ti rochia visurilor, cu paiete sau nu, cu vreo "enspe" milioane de diamante, cu nu stiu cate straturi de dantela, croita dintr-un material care sa-ti puna in evidenta liniile corpului, sa-ti ascunda si imperfectiunile si pe deasupra daca esti single intr-o seara in care iti porti capodopera, sa nu te straduiesti nici macar cu o clipire din genele tale fabuloase sa captezi atentia tipului din coltul celalalt al camerei pentru ca deja te-a observat, rochia fiind Cupidonul tau.
Acum respira adanc si "dezbraca-te"! Imbraca-te din nou intr-o rochie simpla neagra fara prea multe detalii, sau deloc, pune doar cateva accesorii pe tine (si ma refer doar la o bratara statement aurie a la Cleopatra si doua puncte in ureche fiind cercelusii aia aurii frumosi pe care i-ai cumparat; nici macar nu te-ai scotocit de bani pentru ca nu erau scumpi, dar tie ti-au placut si ii vei face sa para ca ai dat vreo cateva sute de euro) incalta-te si cu pantofii aia cu toc inalt in culoarea piersicii pe care i-ai cumparat la reducere si pe care tu ii adori pentru ca nu te-au lasat falita, ba mai mult, te fac sa arati de milioane, prinde-ti parul astfel incat sa-ti luminezi chipul (ai nevoie de stralucire pentru ca nu porti rochia aia "improscata" cu diamante) si adopta cea mai eleganta postura de la evenimentul la care ai fost invitata: capul sus (nu cu ochii in tavan, nu vrem sa parem tafnoase :) ), umerii, bineinteles, nu la baza barbiei, descopera-ti gatul, simte-te ca o lebada in lumina reflectoarelor dar nu exagera, fii naturala si surpriza, faci concurenta cu tipa care s-a imbracat in rochia cu diamante si dantela si a captat privirea aceluiasi tip.
Conteaza cu cate milioane ne imbracam? Nu. Conteaza cate haine avem aruncate sau aranjate prin sifoniere? Nu prea. Ar conta daca am sti cum sa purtam doar acele cateva haine pe care le avem? Da, cu siguranta da. Asta e diferenta intre a avea tone de haine si a nu sti cum si cu ce sa le asortezi si a avea putine haine si a stii sa-ti creezi "jdemii" de outfit-uri din aceeasi piesa vestimentara (sa nu exagerez, nu chiar atatea, dar atat cat sa faci diferenta in a sti sa porti o haina si a o uita in dulap sperand ca intr-o zi poate, poate te vei imbraca si cu fusta pe care ai achizitionat-o anul trecut, care nici macar nu a "vazut" lumina zilei si nu ai "plimbat-o" prin oras). De cate ori ne-am plimbat pe strazile unde stim ca putem gasi cele mai frumoase haine, cele mai stralucitoare si feminine accesorii, de atatea ori ne-am dorit sa ne putem permite sa le avem pe toate.
Nu sunt eu Nina Garcia, autoarea cartii The Look Book, dar am fost multumita de faptul ca impartaseam aceeasi idee in simplitatea de care o femeie poate da dovada in fata "lumii vestimentare" cu putine haine alese cu bun gust. Tentatiile vestimentare si mai ales domeniul accesoriilor stau ca niste acadele in vitrine gata de actiune sa te ademeneasca prin pretul accesibil si prin diverse floricele colorate sau materiale vaporoase, calduroase sau satinate. Daca ar avea mirosul de ciocolata sau vanilie cu greu m-as putea abtine si eu sa nu-mi cumpar de fiecare data cand ma plimb nestingherita pe langa magazine, dar din fericire e doar o fantezie. Mi-aduc aminte ca acum ceva timp, am gasit printre hainele bunicii, un puloveras de culoarea verdelui brotacel "inscriptionat" in partea dreapta sus cu o garoafa mica, alba, cusuta de mana. Nu am stat pe ganduri, am intrebat-o pe bunica daca imi permite sa-i "etalez" vechea haina prin oras si sa o "intineresc". Bineinteles ca a fost incantata sa dea nepoatei sale puloverul pe care ea l-a purtat atunci cand era tanara. Si in cele din urma am "scos" verdele brotac in oras cu prietenii mei :) . Mi-am luat bratara aurie, cerceii mari, din cele sase perechi pe care le am, am tras pe mine perechea de skinny jeansi si pantofii nude cu toc inalt si mi-am facut o tinuta vintage :) fara prea multe batai de cap. Ai inteles unde vreau sa ajung, dar asta nu inseamna ca te apuci sa cotrobai toata ziua prin hainele bunicii sau prin cele ale mamei si vei renunta a mai cumpara acadele, corect? Si nici nu te indemn sa faci asta.
Ideea e simpla: Fiecare femeie isi doreste sa iasa in evidenta prin cat mai multe tinute si sa se mandreasca prin doldura de piese vestimentare de prin toate colturile casei si cu sutele de perechi de pantofi etalate in fata "prietenelor" si mai ales cand e un barbat in raza ei de actiune. ("Oh, de-as putea sa intorc si eticheta de la rochia de firma ce tocmai am achizitionat-o…!") Nu, nu asa se fac lucrurile! Esti o femeie inteligenta si nu ai nevoie de o haina pentru a iesi in evidenta ci doar de zambetul ala sincer si increderea pe care o emani atunci cand pasesti pragul usii tale spre o noua provocare din viata ta.
Ca sa nu te pun sub presiune si sa incerc sa insir diverse sfaturi in ceea ce priveste obsesia unora dintre noi fata de haine si pantofi si cat de bine si simplu ar fi daca am putea face alegerile corecte atunci cand ne unduim soldurile pe langa atractiile vestimentare sau atunci cand ar fi ideal sa ne gandim nu de doua ori, ci de atatea ori cat sa ne faca sa realizam daca intr-adevar avem nevoie de hainuta aia cu puf sau colierul ala cu pietricele turcoaz (avand in vedere ca mai ai vreo treizeci de perechi pe acasa asemanatoare) am sa-ti spun ca: prefer sa am acele cateva haine, incluzand si rochia aia neagra eleganta simpla si jeansii care nu ar trebui totusi sa lipseasca din garderoba unei femei, care ma fac sa ma simt extraordinar pentru ca le pot combina in diverse stiluri fara sa am nici cea mai mica ingrijorare ca vreodata va parea ca m-am dus de doua ori la locul de munca sau la orice alt eveniment cu aceleasi haine. Pentru a putea atinge, da-mi voie sa-ti spun, performanta in a fi o adevarata femeie "cameleon" nu este atat de usor, pentru ca ceea ce schimba de fapt imaginea hainelor simple si putine nu este nicidecum numarul lor sau eticheta ascunsa ci atitudinea ta :) .
Ti se pare dificil? Te provoc.
P.S. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
P.S. 2 Pentru a jongla usor cu hainele pe care le ai, incearca sa investesti in cateva piese cheie pe care sa le accesorizezi diferit de fiecare data. Cateva 
Te cufunzi in patul lenes ce "striga" din rasputeri sa nu-l parasesti, te infofolesti bine in cele mai calduroase si atragatoare halate (sau nu) si stai in fata televizorului fara macar sa stii pe ce canal te uiti, budigaii aia sexy de care iti spuneam s-au deplasat de la locul lor, sosetele au dat "divort" si nu mai au aceeasi culoare si dimensiune, doar una din pleoape mai are urme de machiaj, cana de cafea de alaltaieri e in "sala de asteptare pentru a fi spalata", revistele pe care le-ai citit inca mai stau deschise si … voila, tocmai am descris o mica parte din atmosfera casnica in timpul unei zile ploioase (imi place sa o numesc " mofturoasa") si sincera sa fiu deja mi se inchid ochii!
Da, cam asta ar fi primul semnal ca avem de a face cu o zi nu tocmai pe placul nostru! Orice ai vrea sa faci si mai mult ca sigura sunt ca te straduiesti destul de mult (ca si mine de altfel) sa nu o lasi sa te influenteze ( nu vorbim de refuzul de a ne lasa duse de val intr-o zi de vara, atunci cand deja stai ca o sirena pe malul marii cu un pahar de "amor si distractie" in mana iar razele de soare iti mangaie gentil corpul; in astfel de zile, lasa-te prada, nu te lupta :) ). 
Nu stiu daca aceasta oferta s-a nascut din obiceiurile alimentare ale romanilor privind micul dejun (sau o gustare mai consistenta) sau din dorinta hypermarketului de a-si vinde produsele. Insa stiu ca sunt reale amandoua, mai ales dupa ce o vanzatoare dintr-un magazinas de cartier mi-a spus ca laptele si croissantele se vand foarte bine la primele ore ale diminetii. 
Sa zicem ca ai avut o zi jalnica; pe langa parul ciufulit (vorbeam de el chiar in articolul anterior, numai ca de data asta nu este vorba despre cel sexy si jucaus ci de parul “stresat”, infoiat si “deranjat” de atitudinea ta), fusta care parca da sa fuga de pe liniile corpului tau si pantofii care parca ar lua-o singuri la sanatoasa si geanta enervanta care nu ar sta pe umar nici sa o cosi cu fir de aur. Daca am putea sterge o zi ca asta am fi cu totii fericiti sau macar sa dam timpul inapoi, sa realizam ce nu am facut bine si sa o luam de la capat incat sa nu ne afecteze sanatatea si mai ales (pentru multe dintre noi) frumusetea!
Exista o solutie: oricat de agitata ar fi ziua, plina cu riduri “nervoase”, zambete fortate in coltul gurii ca doar, poate, poate ti s-ar insenina ziua (pe naiba), pline cu responsabilitati la serviciu si teancuri de hartii care ar trebui sa stea cumva intr-o ordine si in acelasi timp sa fie si pe lista de Check, opreste-te din ce faci si 
De fiecare data cand merg la sala fara chef si fara pic de vlaga (trag de mine la propriu si ma gandesc tot drumul spre sala cum sa ma recompensez pentru efortul depus), toata starea mi se schimba dupa primele 5 minute din ora. Muzica tare, sariturile energizante, echipamentul colorat, concentrarea exclusiva pe miscarile corpului meu - nu stiu exact care motiv e mai puternic insa cu siguranta cheful de sport imi revine si ma mobilizez. Niciodata nu mi-a parut rau ca am fost la sala si de fiecare data am plecat de acolo mai relaxata (mental), mai optimista, cu chef de treaba si idei de notat in carnetel |DA| .
Ma amuza cand vad unele fete care nu au nicio treaba cu aerobicul: nu tin ritmul, nu fac exercitiile corect, nu sunt atente cand se schimba exercitiul sau ritmul, se uita intr-una la alte fete din jur si le analizeaza, nu fac eforturi prea mari sa se corecteze si sunt luate prin surprindere cand vine antrenoarea la ele si le arata miscarea corecta. Totusi e bine ca persevereaza! 
Vecinii mei sunt foarte milosi. Si toleranti. Sau ce putin o parte din ei, minoritara cred eu - insa tot obtin ceea ce vor.
Pe timp de iarna sau cand e frig afara, unii vecini lasa sa intre in casa scarii un caine vagabond. Este tacut si-si asteapta linistit randul langa usa, sa intre sau sa iasa cineva din scara blocului si sa-l lase sa treaca de usa. Unii il alunga, altii il lasa inauntru. Apoi altii il alunga afara si tot asa, insa la finalul serii il gasesc tot in scara.
Circula liber de la etaj la etaj, cautand de mancare si un loc unde sa doarma. 
Cioc, cioc!
Cine e?
Zana Cartilor. Pot sa intru?
Da, chiar te rog. Ce vant te aduce pe la mine?
Am venit sa discutam putin despre cartile citite de tine, pentru ca ai o problema.
Cum asa? Eu citesc carti! Bine, nu acum, nu am nicio carte inceputa. Ah, ba da, COPILARIE CURATA, de Sue Palmer, insa nu am terminat-o. E inceputa de mult. Nici nu mai tin minte de ce am abandonat-o.
Sa incepem cu inceputul. Care este prima carte citita de la Nemira?
Am auzit de aceasta editura, mai ales pentru ca ascult zilnic Smart FM si Radio Guerrilla si citesc recomandarile de carti din 
Oktal este un magazin online cu produse electronice si electrocasnice. Nu sunt clienta lor si nici nu am fost. Deci nu stiu daca ceea ce spun ei este adevarat: "Promisiuni respectate. Din 1999".
Insa avand in vedere ca acesta este chiar sloganul lor, atunci cred ca sunt pusi pe fapte. In calitate de client, m-as astepta ca politica acestui magazin sa fie foarte clara si asumata, iar promisiunile facute mie si tuturor clientilor sa fie mai mult decat respectate - sa fie litera de lege. Ca doar au avut 13 ani la dispozitie sa faca din slogan un cod de conduita. 
1. Mi-ar placea sa existe bancomate care sa colecteze monezi de 1 si 5 bani. Daca ai destui banuti poti sa primesti bani de hartie in locul lor, sau sa alegi sa-i donezi unei cauze, alta cauza in fiecare an (cred ca in 12 luni se aduna multi banuti la nivel national).
Eu strang multe monezi de 1 si 5 bani pe care le primesc rest si nu le mai folosesc, imi ingreuneaza portofelul. Unii vanzatori nici nu primesc bani asa de mici.
Aceasta idee ar putea fi aplicata si la maruntisul altor tari, de exemplu euro-centi si monezi ramase din vacantele in Turcia si Bulgaria. Te intorci din vacanta cu buzunarul plin de monezi cu care nu mai ai ce face si e pacat sa le arunci. Le pui in bancomat si primesti bani romanesti la schimb (chiar daca putini, tot conteaza) sau ii lasi acolo sa-i foloseasca altii pentru a cumpara rechizite pentru copiii nevoiasi, de exemplu.
Tu ai folosi un astfel de bancomat de recuperat monezi? 
Reciclez. Si-mi place. Chiar daca ma impiedic pe hol de punga pentru reciclat pana se umple si o scot din casa (nu i-am gasit inca un loc al ei) sau sotul meu rade de mine ca ma plimb cu gunoiul pe strada. Disconfortul pe care mi-l creaza este umbrit de consecintele reciclarii.
Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand ... hopaaa ... m-am plimbat cu pungile degeaba. Containerele disparusera. Nu mai erau in locul unde duceam eu de obicei materialele reciclabile. Ma uit in jur - nici un anunt, nimic. In locul lor erau parcate 2 masini, iar langa ele zaceau cateva pungi lasate de altii care au venit sa aduca materiale reciclabile. Ce sa fac? Am lasat pungile langa cel mai apropiat cos de gunoi (erau prea voluminoase sa incapa in cos) si am mers mai departe. 
Imi plac supermarketurile. Nu am nimic impotriva lor. Daca nu vreau sa cumpar ceva de la ei, caut in alta parte si gata. Insa oricat de civilizat ar parea un astfel de comert, camerele video de supraveghere au multe povesti de spus. Cred ca e mai bine ca unele lucruri raman nespuse.
Discutia e veche si a pornit de la un obicei foarte prost: desfacutul ambalajelor. Si acum ma refer la desfacutul ambalajelor revistelor si scoatere / furatul mostrelor sau cataloagelor sau cadourilor. E foarte neplacut sa te duci la raftul cu reviste si sa constati ca revista pe care ai tot cautat-o in oras si ai gasit-o in final aici e complet vandalizata si de ne-cumparat. Multe cititoare au patit asta si experienta este neplacuta.
Si mai neplacut este cand se fura ceva si se lipeste ambalajul la loc, iar tu cumperi revista, ajungi acasa nerabdatoare sa o citesti, si constati sa din ea lipsesc mostre sau alte chestii. 