Deși se spune "Niciodată să nu spui niciodată!", zilele trecute mi-am dat seama că nu pot ști niciodată când vorbesc sau mă văd cu o persoană pentru ultima dată. Absolut niciodată! Asta e realitatea.
Deși ne luăm la revedere cu certitudinea/ speranța că ne mai vedem, că ne mai întâlnim, că mai vorbim, că suntem oricum conectați prin social media, totuși lumile noastre se separă total și interacțiunea noastră se încheie.
Nici nu mai zic de situațiile în care cineva moare ... atunci chiar că nu știu niciodată care este ultimul moment în care mai vorbim sau ne mai vedem.
Ceea ce vreau sa să spun este că viața este tot mai imprevizibilă, deși pare previzibilă căci încă ne facem planuri și anotipurile sunt așa cum le știm noi. Stăm pe nisipuri mișcătoare, deși cimentul de sub picioarele noastre este la fel de solid ca înainte.
Ceva s-a schimbat în ultima perioadă, nu știu exact ce, nu pot să o formulez în cuvinte. Ca și cum regulile după care funcționam până acum s-au schimbat - nu radical, dar schimbarea se simte. Și nu e numai virusul Covid-19 de vină. El e, cumva, un catalizator. Poate chiar un țap ispășitor.
Subiectul ăsta s-a infiripat în mintea mea, în ultima vreme, destul de des. Cu prietenii nu ne-am mai adunat, căci fiecare e prins cu ale lui. Sălile de sport și saloanele de îngrijire se închid fără preaviz pentru noi, clientele. Și atunci oamenii dispar, unul câte unul.
Ceea ce vreau să spun este că viitorul este imprevizibil, chiar prea imprevizibil. Nu se știe niciodată când vorbești pentru ultima dată, sau te vezi, cu o persoană.
Așa că, fă ca fiecare interacțiune să conteze pentru bine, să încline balanța spre iubire și creștere. Așa vei fi liniștită și nu vei avea regrete.