Arhiva Etichetei: familie

Jan
25
2023
supa de pui reteta simpla

Au dat și peste noi răcelile și gripele. Nici nu mă amăgeam că vom fi ocoliți - este imposibil cu doi copii care merg zilnic în colectivitate. Tot doftoricind în stânga și în dreapta, inclusiv pe mine, mi-am adus aminte de supa de pui. Recunosc, eram forțată de împrejurări: copiii nu aveau poftă de mâncare și nimic nu le era pe plac.

Nu știu cum de mi-a venit ideea să fac supă de pui, cert este că ingredientele le aveam în casă și rețeta s-a format rapid în mintea mea. Cele 2 motive principale pentru care vă scriu acest articol sunt: (1) supa de pui este foarte ușor de făcut și (2) copiilor le-a plăcut foarte mult (eu am apucat să gust doar în calitate de bucătar). Bineînțeles, ajută și la hidratarea atât de necesară perioadei cu viroze.

Așadar, iată ingredientele folosite de mine pentru cea mai simplă supă de pui:

  • piept de pui (merge și pulpă superioară, fără os și pieliță)
  • morcovi, 2-3 medii, tăiați jumătăți sau sferturi fine
  • ceapă albă, mare, tăiată Julien
  • mărar tocat mărunt (merge și congelat) - dă un gust foarte bun
  • o mână de fidea măruntă (opțional)
  • sare după gust

Am fiert întâi carnea tăiată bucăți mici, ca să pot culege spuma cu ușurință. Apoi am pus legumele și sarea și le-am lăsat să fiarbă bine (nu vreau să aibă motive să nu mănânce). Am adăugat fideaua fină și am lăsat să mai dea câteva clocote. La final am pus mărarul și am lăsat să mai fiarbă 1 minut. Am gustat de sare, am oprit focul si am lăsat să se odihnească sub capac.

În concluzie: Supa de pui se face foarte ușor, cu variațiuni pe aceeași temă a ingredientelor de bază. Este gustoasă și sănătoasă. Mie mi-a adus aminte de copilărie. Și mi-a stârnit întrebarea ”Oare de ce nu fac mai des supa asta?”

Data viitoare, am să încerc să strecor puțin păstârnac sau pătrunjel radăcină ori țelină, tocate mărunt. Adică alte ingrediente albe, care să nu atragă atenția și să dea motiv de refuz (cum ar fi mazărea sau boabele de porumb).

Nu este întâmplător faptul că există o serie de cărți numită ”Supă de pui pentru ...

Consideră acest articol ca un reminder că putem pregăti acasă rețete simple și ușoare, din ingrediente pe care le avem în mod normal prin frigider sau în cămară. Tip: în timp ce gătesc ascult un podcast, ca să nu cred cumva că pierd timpul :yes: .

Care este rețeta ta preferată de supă de pui? Poate fi gătită de tine sau descoperită la un restaurant.

Au dat și peste noi răcelile și gripele. Nici nu mă amăgeam că vom fi ocoliți - este imposibil cu doi copii care merg zilnic în colectivitate. Tot doftoricind în stânga și în dreapta, inclusiv pe mine, mi-am adus aminte de supa de pu
Nov
18
2022

(Acest articol este scris, la invitația mea, de Greta, sub anonimat.)

De fiecare dată când el zice că pleacă, mă simt abandonată atunci și acolo, total. Acela este momentul zero, al abandonului, al părăsirii. Zice că pleacă pentru eu sunt așa și nu altfel, pentru că nu-i ofer aia și ailaltă de care el are nevoie. Și zice așa în fiecare zi.

Zice asta zile la rând, mă simt abandonată 7 zile din 7. Fără ca actul să se întâmple efectiv, pe moment. Și a doua zi o luăm de la capăt, cu această amenințare. Uneori se simte ca o palmă, alteori se simte ca un cuțit înfipt. Chiar și 100 de zile la rând.

Nimeni nu ar trebui să fie abandonat în fiecare zi. De aceeași persoană. Nimeni nu ar trebui să simtă această amenințare. Chiar dacă îți propui să nu o iei în serios, nu ai cum să nu o iei în serios deloc. Inima o ia în serios, creierul o ia în serios (decât dacă aș fi surdă). Simți efectiv cuțitul cum pătrunde și nu poți să te aperi. Și crezi că mai adânc de atâta nu se poate. Dar afli a doua zi că se poate.

Nimeni nu ar trebui să se simtă abandonat pentru că nu este într-un fel sau altul. Mai ales copiii, care se simt debusolați. O fi vina lor? Asta înseamnă să fii adult, să te cerți mereu și să cauți vinovați pentru orice? Life is supposed to be fun!

E aiurea să trăiești cu un drob de sare în casă. Nu știi când cade, dar îl auzi cum scârțâie la fiecare micro-mișcare de-a ta. Orice ai face, amenințarea este acolo.

Abandonul e o rană pe care nu o vede nimeni. Și nu e singura de felul ăsta. Nu știi cine te poate ajuta, nici nu știi cum să formulezi cererea de ajutor. Ți se zice că toate resursele se află în tine, tu ești singurul tău vindecător. Iar tu simți că ai în tine doar o grămadă de moloz.

Nu vreau acest drob de sare în viața mea. Și, totuși, iată-l. Mai mult de-atât, mi se spune că chiar eu l-am creat. Măi să fie!

Și uite așa m-am trezit aruncată într-un război neprovocat, nedrept. Chiar dacă îi știu regulile, îi știu soluția, cunosc tiparul de narcisist, tot este dureros de dus. Ca într-o competiție pe care o cunoști pe toate părțile - detaliile nu o fac mai ușor de dus din punct de vedere psihologic.

O mamă își duce durerea ei dar și durerea copiilor săi. Este oglinda lor și își dă voie să fie văzută de către copii că este vulnerabilă, dezamăgită, debusolată, supărată însă în cantitatea pe care ei o pot duce. Chiar dacă durerea este imensă, mama dezvăluie doar puțin din ea către copiii săi, altfel ar fi mult prea mult pentru ei.

În acele momente, în mijlocul șocului provocat de conștientizarea abandonului, nu te mai poți concentra la nimic. Nu-ți mai arde de nimic. Nu mai ești creativă, programul zilnic făcut chiar de tine nu mai are sens. Dar le vrei pe toate înapoi: și bucuria vieții, și programul zilnic, și claritatea mentală.

Și așa începi să cauți soluții ca să ieși de sub moloz căci miza este foarte mare: viața ta și a copiilor tăi.

(Acest articol este scris, la invitația mea, de Greta, sub anonimat.) De fiecare dată când el zice că pleacă, mă simt abandonată atunci și acolo, total. Acela este momentul zero, al abandonului, al părăsirii. Zice că pleacă pentru
Oct
19
2022
an scolar 2022 module

Înainte de toate, aș vrea să încep cu puțină recunoștință. Sunt recunoscătoare că am avut parte de o toamnă atât de frumoasă și blândă și darnică. Deși mi-e dor de vară, ador și soarele de toamnă, indiferent de temperaturi. Dacă e frig, mă îmbrac bine, dar dacă nu simt razele soarelui câteva zile la rând, mă întristez tare.

În această perioadă, plecările spre grădiniță ne oferă ocazia să vedem răsăritul soarelui fără să facem niciun efort în plus. La ora 7 dimineața este încă întuneric și e atât de grea desprinderea de cearșafurile calde și moi ...

Dar ... a trecut primul modul din acest an școlar, copiii au vacanță o săptămână, apoi începe modulul doi. Iată care sunt detaliile lui:

  • Al doilea modul din cele 5 începe luni, 31 Octombrie și se termină  joi, 22 Decembrie 2022 — durează 8 săptămâni
  • Este urmat de vacanța de iarnă de două săptămâni începând de vineri, 23 Decembrie 2022, până duminică, 8 Ianuarie 2023
  • Sărbători religioase în această perioadă:
    • Marți, 8 Noiembrie - Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril
    • Marți, 15 Noiembrie - prima zi din Postul Crăciunului
    • Luni, 21 Noiembrie - Intrarea în biserică a Maicii Domnului (dezlegare la pește)
    • Miercuri, 30 Noiembrie - Sfântul Andrei
    • Marți, 6 Decembrie - Sfântul Nicolae
    • Ajunul Crăciunului și cele 3 zile de Crăciun - 24, 25, 26 și 27 Decembrie (de sâmbătă până marți)
    • Marți, 27 Decembrie - Sfântul Ștefan
    • Vineri, 6 Ianuarie - Boboteaza
    • Sâmbătă, 7 Ianuarie - Sfântul Ioan Botezătorul
  • Sărbători laice:
    • Halloween (luni, 31 Octombrie)
    • Ziua Națională (joi, 1 Decembrie)
    • Ziua Constituției (joi, 8 Decembrie)
  • Zile libere în această perioadă:  30 Noiembrie de Sfântul Andrei (miercuri), 1 Decembrie de Ziua Națională a României (joi), 25 Decembrie & 26 Decembrie de Crăciun (duminică & luni).
  • Luna plină va fi în zilele de 8 Noiembrie și 8 Decembrie
  • Luna nouă va fi în zilele de 24 Noiembrie și 23 Decembrie
  • Solstițiul de iarnă: miercuri, 21 Decembrie

Acestea sunt informațiile! Sper să te ajute să te organizezi mai bine în această perioadă. Pas cu pas.

Îți doresc o toamnă cât mai productivă, pe măsura efortului depus. Dacă tot muncim, măcar să culegem, nu?

Te invit să adaugi observațiile tale în comentarii cu privire la structura modulului 2 din acest an școlar.

Înainte de toate, aș vrea să încep cu puțină recunoștință. Sunt recunoscătoare că am avut parte de o toamnă atât de frumoasă și blândă și darnică. Deși mi-e dor de vară, ador și soarele de toamnă, indiferent de temperaturi
Aug
24
2022
structura an scolar 2022 2023 inapoi la scoala

Oricât ne-am dori noi ca lucrurile să fie normale, ele nu sunt. Și nici nu cred că vor mai fi vreodată. Cred că nici nu mai știm exact ce înseamnă cuvântul ”normal”. Așa că luam lucrurile așa cum vin și vedem ce putem face cu ele.

Pentru ca ”bucuria” să fie și mai mare, noul an școlar ce bate la ușă este împărțit în 5 module separate prin vacanțe. La fel pentru toată lumea care merge la școală și grădiniță, de la mic la mare.

Iată câteva informații utile despre acest prim modul din noul an școlar 2022-2023. Sper să vă ajute să aveți puțin mai multă claritate și structură în viață. Pe mine mă ajută o astfel de privire generală asupra situației, chiar dacă e vorba doar de următoarele două luni calendaristice.

Cam astea sunt informațiile. Dacă te ajută, lasă un comentariu.

Îți doresc un an școlar cât mai ușor de parcurs și care să vă aducă multe amintiri frumoase.

Oricât ne-am dori noi ca lucrurile să fie normale, ele nu sunt. Și nici nu cred că vor mai fi vreodată. Cred că nici nu mai știm exact ce înseamnă cuvântul ”normal”. Așa că luam lucrurile așa cum vin și vedem ce putem face cu
Jul
8
2022
muzica plaja volum

Vreau să vă povestesc puțin despre muzica pe plajă și ce înseamnă atmosferă de vacanță și relaxare.

Weekendul trecut am fost la plajă, la noi pe litoral, la Mangalia. A fost mai frumos decât m-am așteptat: vreme bună, apă caldă și nu mai plină de animăluțe decât de obicei, șezlonguri comode și umbreluță deasă de stuf (25 de lei bucata, toată ziua), oameni relaxați.

Plaja pe care am ales-o, Laguna pe numele ei, avea un chioșc cu băuturi răcoritoare, înghețată și ceva gustări pentru copii, dar - cel mai important - muzică bună. Aici vroiam să ajung, la muzică: nu era dată foarte tare, era un post de radio grecesc (Vanilla Radio) pe care eu îl ascult zilnic acasă, melodii plăcute și moderne. N-au fost valuri în perioada asta, însă dacă ar fi fost cred că s-ar fi auzit și ele, atât de liniștită era muzica.

Totul bine și frumos din punct de vedere auditiv până sâmbătă la prânz când unii și-au servit masa de prânz pe plajă (nimic rău în asta) în ritm de muzică pusă la o boxă pe prosopul lor. Nu ne-ar fi deranjat dacă muzica nu ar fi fost foarte tare și cântată de ei odată cu artistul. Au fost două astfel de locații pe lângă noi, deci două surse suplimentare de muzică diferită, pe lângă muzica furnizată de barul plajei. Muzica era tare, diferită și ne-a făcut creierii piure.

Oameni buni, înțelegeți că, la ora prânzului, sunt pe plajă copii mici care dorm, bebeluși care au nevoie de liniște, domni și doamne care se odihnesc sau vor sa citească o carte sau pur și simplu să se audă vorbind cu persoana de lângă ei. În concediu/ vacanță, oamenii au nevoie de liniște nu să asiste la distracția altora, fie că vor sau nu. Plaja este parte din spațiul public, unde oamenii stau unii lângă alții și se simt bine în pătrățelul lor fără să deranjeze în jur. Plaja nu este loc de picnic cu muzică și dans. Poate fi loc de picnic dacă nu lăsați niciun obiect în urma voastră: niciun pai, niciun tacâm, niciun șervețel îngropat în nisip.

Degeaba se străduiesc proprietarii de plaje să ofere o atmosferă plăcută, de vacanță și relaxare, de conexiune cu atmosfera marină de la malul mării, dacă vin unii care se comportă ca și cum acolo ar fi casa lor, locul lor de făcut orice au ei chef. Fiecare om preferă alte genuri de muzică, iar când alegi o plajă îți asumi că vei asculta toată ziua muzica pusă de beach bar, nu și de alți vecini de plajă.

Până la urmă, după vreo jumătate de oră, cei cu muzica s-au potolit pentru că s-au tot dus unii-alții să le atragă atenția că este prea tare și deranjează.

Pe de altă parte, am remarcat că, la orele prânzului și după-amiază, foarte mulți oamni rămân pe plajă. Ba ațipesc, ba mânăncă masa de prânz pe șezlong, ba vorbesc la telefon, ba citesc câte ceva ... Majoritatea au înțeles pericolele expunerii la radiațiile solare puternice din intervalul orar 11-16 și stau sub umbrelă. Însă alții nu. Nu știu cum de nu-i arde/ doare pielea, pur și simplu.

Ție cum îți place să asculți muzică pe plajă? Sau preferi liniștea?

Vreau să vă povestesc puțin despre muzica pe plajă și ce înseamnă atmosferă de vacanță și relaxare. Weekendul trecut am fost la plajă, la noi pe litoral, la Mangalia. A fost mai frumos decât m-am așteptat: vreme bună, apă cald
Mar
9
2022
apartament mic lectii de viata

Nu știu cum s-a făcut, dar drumul vieții ne-a dus cu traiul într-un apartament mic. Când zic mic, mă refer la mai puțin de 40 de metri pătrați. Când ne-am mutat doar eu și soțul, era simpu și amuzant. Acum nu mai este deloc simplu și nici amuzant, căci suntem 4 suflete ce împart cele 2 camere nu prea mari, o baie micuță și o bucătărie minusculă. Pare nasol și în mare parte este. Însă ne descurcăm destul de bine și este, totuși, o situație din care avem ocazia să învățăm cu toții câte ceva.

M-am tot gândit că acest context creat de apartamentul nostru mic nu se află degeaba în viața noastră, ceva bun trebuie să iasă de aici. M-am gândit și cred că am reușit să pun cap la cap câteva lecții de viață pe care ni le-a adus traiul în acest mic apartament. Lecții pe care încă le învățăm, să nu credeți că este ușor. Procesul de învățare este continuu.

  1. Ordinea & organizarea sunt cele mai importante elemente ale traiului în comun într-un spațiu mic. Orice fel de dezordine ne afectează direct, căci efectiv nu mai avem loc și o vedem fix în fața noastră. Ordinea ne dă un sentiment de control asupra mediului în care trăim, un sentiment de bine. Fac ordine zilnic și îi învăț și pe copii să fie ordonați sau cel puțin atenți cu lucrurile lor. Aici nu e loc de fac ce vreau, le las pe unde vreau. Nu se poate asta, căci îi afectează pe toți din familie. Menținerea ordinii înseamnă respect!
  2. Răbdarea. Uneori, de multe ori, ca să ajung la un obiect e necesar să mut, să scot, să dau la o parte alte obiecte. E ca un fel de puzzle. Un joc pe care-l joc zilnic, nu am de ales. Nu-i ușor, mă mai enervez uneori căci trebuie în permanență să le aranjez la loc, să țin minte care pe unde au fost etc. Am învățat să am răbdare cu procesul și să nu renunț doar pentru că durează câteva minute mai mult decât aș vrea eu.
  3. Spațiul intim nu există în sensul clasic, ci ni-l creem singuri în jurul nostru prin respect reciproc. Îți dai seama că nimeni nu are camera lui. Nici măcar colțul lui. Așa că atunci când cineva gătește, citește, face teme, se joacă, vorbește la telefon etc. etc. facem liniște și îi respectăm activitatea. Cred că lecția asta ne-a luat cel mai mult timp de învățat, căci nu e ușor să adaptezi ceea ce faci în casă la nevoile tuturor celor din jur (mai ales când este și un copil mic în familie). Sau să ceri verbal să-ți fie respectată nevoia de liniște și spațiu, chiar dacă temporar.
  4. Când călătorim, alegem cazări cu camere mari, spațioase, generoase, cu balcon deschis și vedere superbă. Da, costă mai mult, dar merită. La hotel sau pensiune nu vreau să mă simt ca acasă ci diferit.
  5. Când ne plimbăm în natură, căutăm plaje pustii, păduri cu copaci înalți, câmpii deschise și orice alt spațiu care ne relaxează mental. Nu îmi place în mod deosebit să vizitez peșteri, de exemplu, mă simt ... ca acasă. :)). Iar de aglomerarații de oameni m-am vindecat definitiv. Vreau spațiu în jurul meu și liniște civilizată.
  6. Nu ne luăm animal de casă. Nu avem cum, nu avem unde. Bine că nici copiii nu cer prea insistent.
  7. Recent, am început să ne dorim să mai eliberăm din spațiu, să scoatem din casă ce nu ne mai folosește. Dar războiul ăsta stupid ce ne afectează direct ne-a făcut să încetinim proiectul ăsta. Dar nu renunț, încet dar sigur vor dispărea toate lucrurile pe care nu le mai folosim.

Cam acestea sunt lecțiile mele de viață deprinse în casa în care locuim. Nu mă plâng, ne este dragă și am învățat să facem lucrurile să lucreze în favoarea noastră.

Și tu locuiești într-un apartament mic? Cum ți-a modelat acest lucru personalitatea?

Nu știu cum s-a făcut, dar drumul vieții ne-a dus cu traiul într-un apartament mic. Când zic mic, mă refer la mai puțin de 40 de metri pătrați. Când ne-am mutat doar eu și soțul, era simpu și amuzant. Acum nu mai este deloc simplu
Feb
8
2022
echipament inot decathlon

Da, mi-ar plăcea ca toți copiii să știe să înoate. Acum, fiind mamă a doi copii, fată și baiat, unul mic și cealaltă mare, am înțeles cât de important este ca ei să știe să înoate. Nu mă refer la nivel olimpic, ci pur și simplu să știe să înoate în diverse stiluri. Să aibă încredere în ei în apă, fie în piscină sau la mare. Să-și antreneze corpul și respirația în bazin, dar să se și relaxeze prin joacă în apă și înot relaxat.

Nu ne-a fost ușor să mergem cu ei la cursuri de înot: echipament, abonament, transport, așteptat. Nu e ușor deloc și ține numai de disponibilitatea și bugetul părinților, de timp și bani, cele două resurse importante cu care jonglăm zi de zi. Știi vorba: degeaba ai #poftadesport dacă chiar nu ai cu ce.

Însă mai este o resursă, mai importantă, care contează mai mult decât timpul și banii părinților: mentalitatea lor. Nivelul lor de înțelegere a beneficiilor înotului pentru copii. Pentru că atunci când înțelegi cât de mult bine face sportul pentru copii, înotul în special, celelalte resurse se mai aranjează de la sine, în timp.

Adică se găsește timp, măcar o dată pe săptămână, iar bani pentru abonament și echipament se găsesc și ei, chiar dacă nu pare ușor la început să faci sacrificii din altă parte. Important este să faci din sportul copiilor o prioritate în familie.

Costul abonamentului diferă de la un club la altul, dar costul echipamentului pentru #inot poate fi mai mic decât costul abonamentului. Noi ne-am luat tot ce ne trebuie pentru bazin, piscină și mare de la #DecathlonRomania. Acum copiii au tot ce le trebuie pentru orele de înot - nimic fancy, doar strictul necesar dar de calitate. Și nu cresc atât de repede pe cât credeam eu, chiar dacă nu se mai dau plecați din apă.

Decathlon este un brand francez ce se concentrează pe modul în care poate oferi echipament sportiv la cel mai bun raport calitate – preț pentru minim 80 de sporturi, printre care și înotul și navigația. Iar ca să te convingi de asta, toate produsele lor au o garanție de doi ani de zile ca tu să fii cel mai mulțumit sau foarte mulțumit.

Să-ți spun cât de bucuroși sunt copiii mei că merg la înot? Cel mic face cursuri individuale și se mai bălăcește cu tati, dar cea mare știe deja să înoate destul de bine. Am încredere să o las singură în piscinele de agrement sau la mare (nu departe de mal). Se joacă cu copiii și ar sta cu orele în apă. Prefer să facă asta decât să se joace pe tabletă. Cel mic abia așteaptă orele de înot, e foarte bucuros de dimineață dacă știe că va merge la înot la finalul zilei.

Da, mi-ar plăcea ca toți copiii să știe să înoate și să îndrăgească #navigatia. Doar avem litoralul Mării Negre, atâtea lacuri și bazine cu ape termale, ștranduri și piscine la pensiuni și hoteluri. Înotul are atâtea beneficii, încât chiar ar trebui să devină sport național. Poate că cineva, cândva, va transforma înotul în România într-un sport accesibil tuturor copiilor. Face parte din abilitățile de viață.

Da, mi-ar plăcea ca toți copiii să știe să înoate. Acum, fiind mamă a doi copii, fată și baiat, unul mic și cealaltă mare, am înțeles cât de important este ca ei să știe să înoate. Nu mă refer la nivel olimpic, ci pur și simp
Nov
16
2021

Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că din 15 noiembrie a început Postul Crăciunului, compotul de mere - simplu sau în combinație cu alte fructe - va fi prezent în casa mea în fiecare seara la cină.

Îmi place că este fierbinte, dulceag, aromat, sănătos. Dar cel mai mult îmi place că îmi oferă senzația aceea de căldură și relaxare la finalul unei zile obositoare și înfrigurate de toamnă. Și-mi mai place că pot face atât de multe combinații de ingrediente - în jurul mărului rege, desigur - încât nu mă voi plictisi prea repede de el.

Cea mai simplă rețetă de compot de mere, pe care o poate face și un copil/ student/ tătic singur, conține mere + apă + zahăr după gust (sau miere de albine). Dacă vrei, poți să adaugi și alte fructe: struguri, gutui, prune, pere. Dacă vrei, poți să adaugi și condimente după pofta inimii: bețe de scorțisoară, amestec de condimente pentru vin fiert, anason, puțin ghimbir, cuișoare. Pentru un plus de vitamine, pune și o felie sau două de lămâie, bine spălată și bio dacă vrei să lași coaja.

A fost o perioadă în care nu am mai făcut compot de mere, nu știu de ce. Poate pentru că asociez fierbințeala și dulceața compotului cu frigul și umezeala iernii sau a toamnei târzii. Vara, sau când e cald și frumos afară, parcă nu merge un compot de mere fierbinte. În plus, toamna oferta de mere este foarte generoasă!

Așadar, îți recomand să revii toamna/ iarna asta la compotul de mere din copilărie sau să-l descoperi acum și să-l reinventezi după placul tău. Este foarte ușor de făcut și odată ce vei prinde drag de gustul & beneficiile lui, vei inventa singură tot felul de rețete.

Dacă vrei să fii fancy până la capăt, poți folosi un feliator special pentru mere și un castron în formă de măr precum cel din poză.

Despre beneficiile compotului de mere cred că știi destule, mai ales dacă ai simțit pe pielea ta cum ți-a alinat în copilărie răceala, frigul, inima albastră, lipsa de chef, supărarea sau ți-a ținut companie în serile în care aveai mult de învățat pentru a doua zi.

Pentru mine, pe lângă beneficiile pentru sănătate, gătirea acasă a compotului de mere are și beneficii practice: toate vasele și tacâmurile implicate în proces sunt foarte ușor de spălat! Acest lucru nu e de neglijat, mai ales când ziua-lumină este atât de scurtă acum.

🍏 Care este rețeta ta preferată de compot de mere? 🍎

Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că
Oct
11
2021

Unul dintre lucrurile care mă relaxează în aceste vremuri sunt serialele de la TV de genul Big Bang Theory (big fan!) La început mă enervau pauzele publicitare, mi se păreau prea dese, prea multe, prea lungi. Însă nu am ce face în privința lor. Eu nu downloadez filme pe laptop ca să mă uit cu orele și nici nu mă uit pe Netflix decât ocazional.

Așadar, m-am gândit că ar fi bine să mă adaptez la situație, să văd ce pot face eu în timpul pauzelor de publicitate de la TV, în loc să le consider timpi morți și plictisitori. Iată lista mea, pe care te invit să completezi și tu cu activitățile tale:

  • spăl vasele (manual, mă relaxează)
  • pregătesc paturile pentru somn
  • fac un duș rapid-rapid (mă pricep, iar perioada cu apă caldă oprită mi-a rafinat procesul de dușuială rapidă)
  • planific în mare ziua de mâine, pe activități și ore
  • pregătesc hainele mele și ale copiilor pentru a doua zi
  • scriu în Jurnalul Recunoștinței
  • scriu în jurnal realizările de peste zi
  • fac o scurtă meditație, dacă copiii sunt liniștiți
  • fac duș unuia dintre copii
  • strângem împreună jucăriile de pe jos
  • întind rufele la uscat pe balcon
  • fac planul de meniu pe zilele următoare

Cu alte cuvinte, pauza publicitară este un moment foarte bun pentru a învăța să valorizez timpul, să simt pe pielea mea ce pot face în 8-10 minute (pe repede înainte) și că pot foarte bine să mă ridic de pe canapea și să fac altceva decât să aștept să se termine reclamele.

Ponturi: Nr 1: evit să intru pe social media! E o capcană pentru mine. Nr. 2: pe timpul reclamelor dau sonorul mai încet, căci ele rulează foarte tare, am observat. Nr. 3: nu schimb canalul din plictiseală, căci altfel cad în altă capcană.

OK, cam asta e lista mea. Gata cu pauza publicitară, înapoi la serial!

Unul dintre lucrurile care mă relaxează în aceste vremuri sunt serialele de la TV de genul Big Bang Theory (big fan!) La început mă enervau pauzele publicitare, mi se păreau prea dese, prea multe, prea lungi. Însă nu am ce face în privi
Nov
16
2020
[Sursa foto: unsplash.com/@svalenas]

Am primit de la educatoarele băiețelului meu (grupa mijlocie) câteva sfaturi cu privire la ce pot face părinţii pentru copii în pandemie. Vreau să le împart și cu tine, pentru că sunt valoroase, mai ales în momentele în care simți că nu mai știi ce să faci ca să fie bine pentru copii.

Ideea de bază este că noi, părinții, sunt un model pentru copiii, mai ales în direcția dezvoltării limbajului şi încurajării comunicării.

  1. Discutați liniştiți în timpul meselor. Deci, fără televizor, telefon, tabletă, radio sau muzică.
  2. Realizaţi o carte ilustrată cu fotografii sau desene decupate dintr-un catalog sau revistă şi vorbiţi despre ce se observă în imagini.
  3. Căutați sau inventați o reţetă pentru gătit şi pregătiţi-o împreună.
  4. Citiţi şi recitiţi cărţile pentru copii.
  5. Scrieţi liste de cumpărături, scrisori către bunici sau prieteni, ajutaţi de copii.
  6. Jucaţi jocuri cu personaje sau figuri de carton.
  7. Cântaţi-i, învăţaţi cu el poezii scurte, ascultaţi împreună poveşti înregistrate pentru a lucra memoria.
    Faceţi activităţi fizice în fiecare zi.
  8. Dansaţi prin casă.
  9. Faceţi ordine în cameră pe muzică.
  10. Faceți împreună câteva exerciții de aerobic sau zumba pentru copii. Îi va plăcea mult!
    Faceţi activităţi artistice şi dezvoltaţi imaginaţia copilului.
  11. Pictaţi folosind diverse obiecte drept pensulă (bureței, pensule de diferite grosimi etc).
  12. Fabricaţi plastilină din făină, apă, puțin ulei şi sare şi modelaţi tot felul de figuri.
  13. Tăiaţi, lipiţi, răsuciţi, confecţionaţi.
  14. Urmăriţi poziţia degetelor copilului pe creioane.
    Dezvoltaţi agilitatea şi autonomia personală
  15. Învăţaţi-l să se spele corect pe mâini, tim de 30 secunde (îi puteți fredona un cântecel preferat în acest timp). Aceasta este metoda ideală de a nu se îmbolnăvi, indiferent de anotimp!
  16. Învăţaţi-l să sufle nasul singur(ă).
  17. Învăţaţi-l să lege singur(ă) şireturile şi fermoarul.
  18. Puneţi-l să vă ajute să puneți haine la uscat pe sârme.
  19. Învăţaţi-l să strângă singur masa după el după ce a terminat de mâncat.
    Activaţi-i gândirea!
  20. Faceţi un calendar şi învăţaţi-l zilele săptămânii şi lunile.
  21. Număraţi când puneţi masa: farfuriile, tacâmurile, șervețelele ş.a.
  22. Ajutaţi-l să redescopere toate jucăriile uitate din cameră la finalul zilei.
  23. Uitaţi-vă împreună la hărţi, planuri, atlase şi imaginaţi-vă împreună călătorii.
  24. Realizaţi împreună construcţii din Lego sau cutii.
  25. Îmaginaţi-vă aventuri construind o cabină cu o foaie aşezată pe o masă, sub care vă puteţi ascunde şi pleca într-o călătorie imaginară!
    Ajutaţi-l să experimenteze şi să descopere lumea!
  26. Jucaţi-vă cu apă, sticle de plastic, pahare…Eventual când îi faceţi baie, permiteţi-i să stea în cadă 10 minute în plus pentru asta.
  27. Plantaţi şi udaţi flori şi plante.
  28. Ajutaţi-l să-şi facă costumaţii din haine vechi pe care nu le mai purtaţi.
  29. Faceţi experimente şi încurajaţi-l să observe ce se întâmplă când amestecăm apă cu ulei, apă cu zahăr, apă cu sare.
  30. Observaţi împreună ce pluteşte în chiuvetă, observaţi umbrele de pe perete şi reflexiile din oglinzi.

Şi nu uitaţi: părinţii sunt modelul urmat de copii! Așa suntem făcuți de Dumnezeu, așa funcționează familia.

Printează aceste sfaturi și lipește-le prin casă. Dă-le mai departe părinților care se tot vaită că nu știu ce să mai facă cu cel mic. Printează câteva exemplare și lipește-le în casa blocului, cu siguranță vor scoate câțiva vecini din încurcătură.

Să ne fie cu folos și să auzim numai de bine la finalul pandemiei!

[Sursa foto: unsplash.com/@svalenas] Am primit de la educatoarele băiețelului meu (grupa mijlocie) câteva sfaturi cu privire la ce pot face părinţii pentru copii în pandemie. Vreau să le împart și cu tine, pentru că sunt valoroase, mai
Jul
28
2020

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul să devină o competiție pentru locul I la categoria Eu știu mai bine/ Eu am dreptate. Refuz să particip la o astfel de competiție, nu am nimic de apărat și de demonstrat nimănui.

Dacă ar exista respect între noi și față de toate ființele de pe planetă, viața noastră ar fi mult mai frumoasă și ușoară.

Respectul este o alegere, nu este ceva ce poate fi obținut prin constrângere de la altă persoană.
Respectul este oferit în mod deliberat doar pentru că a fost învățat într-un mod admirativ și clar în copilărie. Nu uita, copiii oferă numai ce au văzut, simțit, experimentat pe propria piele - altfel nici nu știu cum arată respectul. De aceea, este esențial ca copiii să învețe ce este respectul direct de la părinți - părinții să-și respecte copiii mai presus decât orice.

Dacă respectul este rezultatul fricii și controlarea respectului înseamnă manipulare, atunci nu mai este vorba de respect ci de cu totul altceva.

Respectul este important/ vital, este o trăsătură umană; respectul pentru toate ființele este înnăscut în noi toți însă a ajuns să fie manipulat în noi prin frică, control și lăcomie.

Nu se poate cere respect, se poate doar da!
În calitate de părinte sau unchi/mătușă, discută cât mai des cu copilul despre respect. Chiar dacă se plânge că primește încă o predică, în final se lipesc informațiile de el și îți va fi recunoscător că a învățat atât de multe de la tine.

Respectul este o alegere pe care o facem în interiorul nostru față de noi înșine și față de alții. Copiii învață de la adulți cum arată respectul față de alții și cum se simte când cineva te respectă (părinții și alti membri ai familiei îl respectă pe copil).

La 10-11 ani, cât are fiica mea acum, respectul înseamnă să fii ascultat și luat în serios, iar să fii respectuos înseamnă să-i asculți pe alții chiar dacă atenția ta este împrăștiată peste tot.
Pe măsură ce copiii cresc, ei învață că respectul se transmite și prin felul în care vorbesc unii cu alții, tonul vocii, felul în care comunici nevoile tale celor din jur. Mai târziu, respectul ia forma demnității, a felului uman în care îi tratezi pe cei din jur dar și pe tine.

Respectul este o alegere. Îl oferi sau nu.
Însă, pentru a ajunge la maturitatea de a înțelege și trăi în respect deplin, este necesar să experimentăm lipsa respectului și consecințele sale asupra relațiilor interumane.

Exact ceea ce fac eu acum și ceea ce scoate la iveală această pandemie cauzată de COVID-19: lipsa de respect față de om exprimată de instituții, restaurante, comunități, familii etc.

Nu este ușor să învățăm respectul pe calea cea grea. Nu este ușor să respecți pe cineva într-o conversație când cealaltă persoană arată lipsă totală de respect, intenționat sau nu - însă aceasta este munca unui adult într-o relație. Adultul trebuie să mențină baza respectului astfel încât copilul să învețe cum acesta arată, cum se simte în interiorul său.

Eu am fost învățată că respectul este/ vine din FRICĂ. Am fost un copil respectuos, o tânără adultă respectuoasă, însă nu era respectul meu, nu era un respect izvorât din înțelegerea a ceea ce este respectul în esență. Cu siguranță nu mă respectam pe mine însămi. Adevărul este că îmi era teamă să nu arăt lipsa de respect. Simțeam că părinții alegeau să respecte un străin decât pe mine, de frica de a fi judecați sau tratați în mod defavorizat.

Așa că arătam respect în exterior, ca să nu sufăr în interacțiunile cu alții, în timp ce în interior eram confuză și indignată.

Așa arată peisajul intern al unei persoane forțate să-i respecte pe alții prin teamă și pedeapsă - nu vedeam mult respect la adulții din jurul meu.

Respectul este un proces ce se învață și copiii trebuie să treacă prin el pentru a-l învăța în mod autentic - dacă este construit pe o bază de frică va deveni o casă din cărți de joc.

Când respectul este rezultatul învățării din experiența conexiunilor și consecințelor (rănim sentimentele altora și învățăm din asta) din cadrul relațiilor, atunci el devine fundamental pentru felul în care interacționăm în viața noastră, atât cu noi înșine cât și cu alții.

Discuțiile cu copiii despre respect merită tot efortul deoarece ei chiar sunt viitorul planetei. Chiar dacă copiii nu apreciază efortul, discuțiile trebuie avute cu blândețe și răbdare. Pe măsură ce vor crește, se vor vedea rezultatele.

Oricât de grele, enervante sau plictisitoare ar fi conversațiile și momentele de conectare cu copiii, indiferent de vârstă, ele merită pe deplin și devin esențiale unei dezvoltări armonioase pe termen lung.

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul
Jun
16
2020
Fata mea m-a întrebat, la un moment dat, în ce zi a săptămânii sunt eu născută. Nu știu de unde i-a venit întrebarea asta, însă i-am răspuns: într-o zi de Miercuri. Și așa a început discuția noastră despre zilele săptămânii. M-a întrebat dacă a fost o zi bună și dacă mai țin minte cum era fost vremea afară atunci. A fost o zi de primăvară, deci sigur a fost o zi frumoasă și bună, mai ales pentru mine. Văzând că este atât de curioasă pe această temă, i-am propus să scriem împreună Povestea Zilelor Săptămânii, specială pentru copii curioși și deștepți. Iată ce a ieșit:

Într-o zi însorită de vară, în care veselia și perfecțiunea naturii pluteau în aer, Soarele și Luna s-au întâlnit să bea o limonadă și să mai discute despre lume. Au decis să facă un dar oamenilor, sub forma zilelor săptămânii, căci oamenii erau buni și se îngrijeau de Natură și umpleau aerul cu râsetele și muzica lor. Au convocat și planetele și s-au sfătuit cum să dea cele mai bune zile oamenilor, zile care să le aducă bucurii și realizări. Așa s-au născut Zilele Săptămânii.

Luni, prima zi, era o fetiță cu rochie albastră căreia îi plăceau mult clătitele cu lapte cald. Se juca toată ziua cu pisica ei, era visătoare și-i plăcea să facă planuri pentru toată săptămâna. Și-a primit numele de la Luna și a învățat repede să facă yoga împreună cu celelalte zile ale săptămânii.

Marți, a doua zi, era un băiețel cu tricou roșu căruia îi plăceau mult covrigii calzi cu mere și scorțișoară. Toată ziua se juca cu câinele său și se antrena cu scutul. Era foarte amuzant și încuraja pe toată lumea să își pună în aplicare ideile, oricât de ciudate ar părea. Și-a primit numele de la planeta Marte.

Miercuri, a treia zi, era un băiețel cu tricou verde ce adora să bea ceai de mentă cu miere de albine. Se plimba tot timpul cu trotineta sa cu aripi, împreună cu broasca sa țestoasă. În preajma lui, oamenii găseau mai ușor soluții la problemele lor și erau convinși să facă ceea ce este bine, chiar dacă părea greu. Și-a primit numele de la planeta Mercur.

Joi, a patra zi, era tot un băiețel cu tricou argintiu căruia îi plăcea mult înghețata de vanilie. Avea un skateboard foarte frumos iar animalul lui preferat era vulturul. Îi plăcea să protejeze călătorii și să aducă noroc oamenilor născuți de ziua lui. Și-a primit numele de la planeta Jupiter.

Vineri, a cincea zi, era o fată drăguță cu rochiță roz și cu o mare iubire pentru pizza cu fructe de mare. Toată ziua cânta la harpă și se juca cu lebăda sa albă. Împărțea în jur numai veselie și multe-multe îmbrățișări. Și-a primit numele de la planeta Venus.

Sâmbătă, a șasea zi, era tot o fată ce adora biscuiții cu cacao. Purta o rochiță mov și trăgea foarte bine cu arcul pentru că se antrena toată ziua, urmărită îndeaproape de bufnița ei. Îi plăcea să-și facă prieteni, de aceea cunoștea foarte multă lume. Avea un talent aparte de a evalua corect o situație. Și-a primit numele de la planeta Saturn.

Duminică, a șaptea și ultima zi din săptămână, era un băiat cu tricou galben ce spunea mereu numai și numai adevărul. Îi placea mult cozonacul cu stafide pe care îl împărțea cu celelalte zile ale săptămânii căci era foarte generos. Animalul său preferat era delfinul – se jucau împreună cu mingea și învățau trucuri noi. Și-a primit numele de la Soare.

Aceasta este povestea Zilelor Săptămânii pentru copii, compusă de mine și fiica mea în vârstă de 10 ani. A fost chiar amuzant să o compunem împreună și să ne gândim la personaje. Tu în ce zi ești născut(ă)? Ți se pare că o anumită zi din săptămână seamănă cu tine?
Fata mea m-a întrebat, la un moment dat, în ce zi a săptămânii sunt eu născută. Nu știu de unde i-a venit întrebarea asta, însă i-am răspuns: într-o zi de Miercuri. Și așa a început discuția noastră despre zilele săptămânii. M-a
Apr
12
2020
Sărbători Pascale 2020Sărbători Pascale 2020Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Sărbătorile Pascale? Nu am una anume, iar de când cu autoizolarea asta mi se pare că timpul se scurge mult mai lent și a trecut mult timp de la ultimele sărbători, iar amintirile s-au cam diluat. Nu am o anumită amintire legată de Paște, ci mai degrabă un cumul de sentimente, de senzații generate de activitățile din preajma Sărbătorilor Pascale. De Paște, eu și familia mea mergem în orașul meu natal și ne reunim cu familia din care provin. Totul începe cu Floriile, căci cei mici au vacanță și reușim să facem cele o mie de bagaje cu de toate ca să petrecem Paștele într-un loc în care avem oricum de toate și într-un oraș în care găsim tot ce ne trebuie. Începând cu Floriile ținem și noi post complet, așa că îmi amintesc agitația din jurul meniului zilnic. E greu și totuși relaxant să ne descurcăm cu un meniu de post simplist. Partea de "greu" se referă la împăcarea tuturor gusturilor și la gătitul zilnic. (Secret personal: dacă aș avea pe cineva care să-mi gătească constant, aș mânca numai mâncare de post. Îmi place, știu că e sănătoasă, însă necesită eforturi constante de a găti și prepara.) Apoi încep alte pregătiri, cu meniul de Paște, cu ordine și curățenie în casă. Stabilim programul de întâlniri cu familia și prietenii, plus ieșitul la iarbă verde la un mic picnic. Îmi amintesc cu drag ieșirile la biserică și slujba de Înviere (mereu somnoroasă). Îmi amintesc liniștea din fiecare seară. E o perioadă pe cât de intensă, pe atât e obositoare. Iar copiii amplifică și intensitatea pregătirilor, și oboseala. Amintirile legate de Sărbătorile Pascale au mai mult legătură cu felul în care mă simt în această perioadă: mai liniștită, mai bucuroasă că m-am adunat cu familia, mai relaxată că împart agitația pregătirilor cu mama (mereu am lucrat mai bine în echipă decât singură) și, sper eu, mai detașată de așteptări. Acum, de Paște 2020, nu mai pot face nimic din toate astea. Stăm în casă și încercăm să recreem cum putem spiritul Sărbătorilor Pascale. Cred că esența poate fi păstrată, chiar dacă nu ne adunăm cu marea familie și nici nu mergem la biserică. Acum este momentul să dovedim că suntem uniți ca familie și să aducem la viață noi obiceiuri și tradiții în familia noastră. Copiii abia așteaptă să caute ouă de ciocolată și din cele reale vopsite prin casă, dar unde să le ascund într-o casă așa mică și plină? :wacko: Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de Sărbătorile Pascale? (sursa foto: lidl.ro)
Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Sărbătorile Pascale? Nu am una anume, iar de când cu autoizolarea asta mi se pare că timpul se scurge mult mai lent și a trecut mult timp de la ultimele sărbători, iar amintirile s-au cam diluat.
Jan
7
2020
5 efecte impresionante ale vitaminei C asupra corpului tăuVitamina C naturală pentru imunitate și stare de bineVitamina C, deși este esențială pentru sănătatea noastră, nu poate fi produsă de către organism. Cu toate acestea, ea este o vitamină cu multe roluri în sistem și are o influență impresionantă asupra stării noastre de bine. Vitamina C naturală este solubilă în apă și se găsește în multe fructe și legume, printre care: portocalele, căpșunele, fructele kiwi, ardeii grași, brocoli și spanac. Nutriționiștii și doctorii recomandă să ne luăm necesarul de vitamina C din alimente, însă mulți oameni apelează la suplimentele cu vitamina C naturală pentru a-și satisface nevoile. După cum vei vedea în continuare, aceasta este o decizie bună căci deficitul de vitamina C în corp poate deteriora starea sănătății, în special performanța sistemului imunitar. 1. Vitamina C naturală este un puternic antioxidant Specialiștii în sănătate ne recomandă să creștem cantitatea de vitamina C luată zilnic pentru a întări sistemul natural de apărare al organismului. Antioxidanții sunt molecule ce întăresc sistemul imunitar. Ei protejează celulele de alte molecule numite radicali liberi, ce atacă organismul. Când radicalii liberi se acumulează în organism, induc o stare numită stres oxidativ ce are legătură cu multe boli cronice.  Studiile au arătat că un consum ridicat de vitamina C poate crește nivelul de antioxidanți din sânge cu până la 30% (Doc.ro). Aceștia ajuta sistemul natural de apărare al organismului să lupte cu inflamațiile. 2. Vitamina C naturală influențează valorile tensiunii sângelui Aproximativ o treime dintre adulți suferă de tensiune arterială crescută. Consecințele sunt foarte grave: tensiunea mare crește riscul bolilor de inimă, principala cauză a deceselor la nivel global. Studiile de specialitate au demonstrat că vitamina C ajută la reducerea tensiunii, atât la pacienții cu tensiune arterială crescută cât și la cei cu tensiune normală. Suplimentele cu vitamina C naturală relaxează vasele de sânge ce transportă sângele de la inima în tot corpul, ceea ce ajută la reducerea tensiunii arteriale. Deși rezultatele sunt promițătoare, nu este clar dacă efectele sunt pe termen lung. De aceea, pacienții cu tensiune mare nu trebuie să-și formuleze tratamentul doar pe baza suplimentelor cu vitamina C naturală, chiar dacă aceasta include și alte extracte benefice: goji, noni, propolis sau echinaceea. 5 efecte impresionante ale vitaminei C asupra corpului tău3. Vitamina C naturală ajută la absorbția fierului în corp Fierul este un element important pentru corp, are o varietate de funcții - este esențial în producerea celulelor roșii și transportarea oxigenului în corp. Suplimentele cu vitamina C naturală ajută la absorbția fierului din dietă. Vitamina C ajută la convertirea fierului ce este greu de absorbit - cum este cel din legume și fructe - într-o formă ce este mai ușor de absorbit de corp. Acest lucru este foarte important pentru oamenii ce nu consumă carne, deoarece carnea este o sursă majoră de fier. Studiile au demonstrat ca 100 mg de vitamina C cresc absorbția de fier cu 67%. De aceea, vitamina C poate reduce riscul de anemie în rândul oamenilor ce au deficit de fier în organism. 4. Vitamina C naturală crește imunitatea Principalul motiv pentru care oamenii iau suplimente cu vitamina C naturală este întărirea sistemului imunitar. Este cunoscut faptul ca  vitamina C este implicată în multe funcții ale sistemului imunitar. În primul rând, vitamina C susține producerea de celule albe în sânge, ce protejează corpul împotriva infecțiilor. În al doilea rând, vitamina C ajută aceste globule albe să funcționeze mai eficient, protejându-le de atacurile radicalilor liberi și ale altor molecule dăunătoare. În al treilea rând, vitamina C joacă un rol esențial în sistemul de apărare al pielii. Vitamina este transportată către piele unde acționează ca un antioxidant și ajută la întărirea barierei defensive a pielii. Studiile arată că suplimentele cu vitamina C naturală scurtează perioada de vindecare a rănilor. Atentie! Deși vitamina C reduce severitatea răcelilor și stărilor gripale și micșorează perioada de convalescență, ea nu le poate preveni.  5. Vitamina C naturală protejează memoria și procesele de gândire pe măsură ce îmbătrânim Demența este un termen general ce se referă la simptomele legate de gândirea și memoria slăbite. Ea afectează peste 35 de milioane de oameni la nivel mondial și este mai frecventă în rândul adulților în vârstă. Studiile arată că stresul oxidativ și inflamațiile de lângă creier, măduva spinării și nervi (cu alte cuvinte, sistemul nervos central) cresc riscul de demență. S-a demonstrat că suplimentarea dietei cu vitamina C naturală are un efect de protecție a memoriei și gândirii pe măsură ce înaintăm în vârstă. După cum se vede, vitamina C este esențială stării noastre de bine și funcționării normale a organismului. Sfatul meu este să reevaluezi sursele tale de vitamina C și, dacă constați că dieta actuală nu îți furnizează cantitatea necesară de vitamina C, să apelezi la suplimente cu vitamina C naturală până când reușești să schimbi dieta în favoarea acestei vitamine. Tu ești mulțumit(ă) de cantitatea de vitamina C naturală pe care o iei din alimentație?
Vitamina C, deși este esențială pentru sănătatea noastră, nu poate fi produsă de către organism. Cu toate acestea, ea este o vitamină cu multe roluri în sistem și are o influență impresionantă asupra stării noastre de bine. Vitamina C
Aug
27
2019
Tații si parentingul Probabil că ai ales să citești articolul nu pentru a afla răspunsul la întrebare, căci știi că și tații au treabă cu parentingul la fel ca și mamele, ci pentru că vrei să știi cam cât de multă treabă. Adică, ce știu tații despre creșterea unui copil? Părerea mea este că ei știu tot atât de mult cât și o mamă. Până la urmă, sarcina și nașterea marchează etapa de transformare a unei femei în mamă, însă nu aduce cu sine și un manual cu instrucțiuni pe care să-l găsim dimineața sub pernă pus de Zâna cea Bună. Personal, am început să ne creștem copiii cum am crezut noi mai bine, doar noi doi. Am făcut o grămadă de greșeli, am crescut și noi alături de ei și, pe parcurs, am înțeles că este necesar un sat întreg pentru a crește copiii fără victime colaterale. Am decis să scriu despre acest subiect pe blog datorită articolelor citite în Harper's Bazaar România ediția de Iunie 2019 din secțiunea JUNIOR. Un articol mi-a plăcut cel mai mult, în special datorită mesajului transmis, mesaj ce a ajuns la mine tot mai des în ultima perioadă din diverse surse. Pe scurt: este necesară, benefică și normală implicarea tatălui în creșterea copiilor, începând chiar de la concepere. Mama nu știe prea multe, tatăl nu știe mai nimic, însă împreună formează o echipă puternică în favoarea copiilor. Articolul din revistă de la care a pornit acest post pentru blog împărtășește opinia dnei Ioana Dumitrescu (bloggar pentru East of Kitchen si MARe Cafe). Am selectat pentru voi câteva pasaje din articol:
La noi în casă nu există treburi de femeie și treburi de bărbat, amândoi spălăm, gătim, curățăm, reparăm, disciplinăm (cu blândețe) sau ne asumăm rolul de clovn, pe rând sau împreună. În același timp, încercăm să nu ținem socoteala cu cine ce face, cred că ar fi în detrimentul amândurora. Nu îmi place să compar, dar realmente m-am simțit norocoasă văzând că în general bărbații din jur nu împart echitabil sarcinile cu partenerele lor și mi-am dat seama că Vlad, așa cum se spune în engleză, really steps up to his plate.
Așadar, se poate. Știu familii din ambele tabere - tații participă atât cât pot și cum pot sau tații nu fac mai nimic căci presupun că nu se pricep și o lasă pe mamă să se descurce - și e clar că participarea tatălui echilibrează mult situația și-i confirmă mamei că nu e singură în călătoria asta prin parenting.
Am realizat mai de mult, pe când fiica mea era mai mică, cât de recunoscătoare îi sunt partenerului meu pentru sprijinul necondiționat pe care mi l-a acordat în deciziile luate cu privire la copii, de la naștere, alăptare, prioritizarea timpului cu ei, până la alegerea grădiniței sau a activităților.
Deciziile luate împreună, discutate în familie, sunt cele mai bune. Nu e OK să-i zici partenerului: "Fă cum crezi tu, eu nu mă bag că nu știu."
Și mai sunt recunoscătoare că acesta este modelul masculin pe care îl văd copiii noștri zi de zi.
Bingo! Aceasta este una dintre cele mai mari mize ale parentingului: ce văd copiii la noi și învață prin imitare. Asta este educația pe care o primesc în primii 7 ani de viață acasă: li se întipărește în minte ceea ce văd și aud, considerând că asta este normal și OK.
[...] mama mea a fost mereu un model de independență și nu și-a asumat niciun rol casnic care să nu fie aliniat cu nevoile, plăcerea sau posibilitățile ei.
Cu alte cuvinte, fără victimizare și sacrificiu ca stil de viață. A spune un NU răspicat și clar (NU este o propoziție în sine) este un exemplu dat de cei ce-și stabilesc propriile limite.
[...] e normal să ai nevoie de ajutor, e sănătos să îl ceri și e necesar să o faci înainte de a ajunge la capătul puterilor.
Bingo din nou! Niciun părinte, oricât de super erou se consideră, nu poate fi un părinte și un om bun dacă nu mai are resurse interne, este sleit de puteri și de motivație. Ideile bune, în slujba copiilor, se nasc din armonie și relaxare în fața vieții, nu din încrâncenare și luptă continuă.
[...] învăț din ce în ce mai mult să renunț la ideea, de altfel iluzorie, de control. [...] E adevărat, chiar e nevoie de un sat întreg și tocmai asta ne lipsește.
Da, este nevoie de ajutor pentru părinți și diversitate pentru copii. Cred că acum "satul" ni-l formăm/ alegem singuri, dintre bunici și educatori și vecini și familie extinsă și multe alte surse. Concluzie: E OK să încurajăm tații, să-i implicăm în creșterea copiilor și să le arătăm copiilor ce înseamnă familie și echipă. Dacă sunt noțiuni pe care nici noi părinții nu le cunoaștem prea bine, acum este momentul să le definim după propriile noastre reguli și să ne croim viața pe care o merităm.
Probabil că ai ales să citești articolul nu pentru a afla răspunsul la întrebare, căci știi că și tații au treabă cu parentingul la fel ca și mamele, ci pentru că vrei să știi cam cât de multă treabă. Adică, ce știu tații despre
Jun
22
2019
Arta de a lua decizii numai in numele tauArta de a lua decizii numai in numele tauViața de familie, în special familia extinsă, oferă atât de multe lecții pentru a crește și a învăța ceva nou în fiecare zi, încât este imposibil să nu te bucuri de fiecare ocazie. Sau să o ratezi. De exemplu, ocazia de a nu lua decizii în numele copiilor deveniți adulți. Și nu musai adulți mari, cu realizări, familii, palate și nave spațiale, ci adulți-tineri trecuți de vârsta de 18 ani. Legislația românească zice că ești considerat adult din momentul în care împlinești 18 ani. În realitate, nimeni nu devine adult peste noapte, este o calitate ce trebuie exersată zi de zi, cu multe învătăminte și ajustări pe parcurs. Căci fiecare este adult în felul lui (unii nu se maturizează niciodată, dar asta e altă poveste). A lua singur(ă) decizii cu privire la viața ta este cel mai bun exercițiu prin care îți poți defini viața, înveți despre tine și preferințele tale, înveți să iei decizii bune și să repari deciziile proaste. Sfatul meu este să nu delegi niciodată altora dreptul de a lua decizii în numele tău, indiferent de situație. Daca nu iei tu decizia, nu ai tu puterea asupra vieții tale. Cuvântul cheie aici este PUTERE. Arta de a lua decizii în numele tău este la fel de importantă ca arta de nu lua decizii în numele altora. Copiii trebuie să învețe de mici să ia decizii în ceea ce-i privește, de la lucrurile mărunte până la cele mai importante. Adulții trebuie să învețe să-și lase copiii să ia decizii singuri, iar cand aceștia devin adulți să le dea pe deplin puterea de a lua singuri decizii. Este OK să ne sfătuim, să discutăm și să analizăm împreună, însă decizia finală aparține copilului-adult. Uneori decizia este evidentă, alteori mai puțin evidentă. În asta stă puterea de a ne cunoaște viața și a ne exprima în interiorul ei. Articolul ăsta a pornit din dorința de a mă adresa adulților, căci ei sunt capul răutăților: lăsați tinerii adulți să ia singuri decizii. Chiar dacă vă așteptați ca răspunsul să fie DA sau NU. Un răspuns evident nu dă dreptul nimănui de a fura ocazia altui om să-și exprime părerea. Da, aceasta este tot o formă de furt. Sunt așa de înverșunată pe tema asta pentru că, de curând, unii adulți din familia mea au luat o decizie în ceea ce privește participarea mea la un eveniment de familie, fără să mă întrebe. Au decis ei dacă pot participa sau nu, fără să se gândească nicio secundă la consecințe. Probabil că s-au gândit că-mi fac un bine și că mă scutesc de un drum, însă nu au de unde ști ceea ce simt eu cu privire la acest lucru: mă simt exclusă, invizibilă, dată uitării. E OK, trec peste asta cu ușurință, însă lecția trebuie învățată de ambele părți: părinții să lase copiii de orice vârstă să ia singuri decizii, iar copiilor-adulți să nu le fie teamă să ia decizii. Consecințele sunt mult mai ușor de gestionat atunci când PUTEREA îți aparține. Ce părere ai?
Viața de familie, în special familia extinsă, oferă atât de multe lecții pentru a crește și a învăța ceva nou în fiecare zi, încât este imposibil să nu te bucuri de fiecare ocazie. Sau să o ratezi. De exemplu, ocazia de a nu lua deciz
Jun
20
2019
In Vacanta in Grecia in IunieIn Vacanta in Grecia in IunieAnul acesta am decis să le oferim copiilor o vacanță în Grecia, cadou de 1 Iunie Ziua Copilului, în loc de jucării și alte cumpărături ce ne-ar umple casa și așa plină cu de toate. Am chiulit de la școală și de la muncă și ne-am pregătim de stat o săptămână pe malul Mării Egee, în golful Strymonian. Vreau să vă povestesc și vouă această mică vacanță (evident că au trecut foarte repede zilele), însă într-un fel anume: prin intermediul celor 5 simțuri. E ca un fel de experiment, să vedem ce iese. Iată cum a fost cele 6 zile de vacanță în Grecia, începând cu 1 Iunie 2019:
  1. Ce am văzut: Am prins furtuni pe malul celălalt și am văzut spectacol de fulgere, curcubee, albastrul azuriu al mării, vase de pescuit însoțite de alaiuri de pescăruși zgomotoși, cele mai frumoase pietre șlefuite de mare.
  2. Ce am auzit: Liniștea mării (fără muzică de "ambianță" care să bubuie pe plajă de la baruri), ciripitul păsărilor vecinilor noștri de la cazare, muzica mișto a unui post de radio grecesc proaspăt descoperit și adăugat deja în aplicația TuneIN Radio, tunete ce te făceau să tresari.
  3. Ce am mirosit: Aerul sărat al mării, aroma cafelei băută pe malul mării dimineața în briza răcoroasă, parfumul cremei de plajă adus de la vecini de briza mării, menta și busuiocul și oregano cumpărate în ghiveci și ținute pe masa din bucătărie.
  4. Ce am gustat: Plăcintă cu spanac la micul dejun, doradă și lavrac făcuți pe grătar pe terasa apartamentului unde am fost cazați, tzatziki și calamar la grătar servite la un restaurant din zonă, înghețată minunată cu fructe (aproape în fiecare seară altă aromă). cireșe roșii și galbene coapte și bune.
  5. Ce am simțit pe piele: Căldura soarelui, fluiditatea mării, răcoarea vântului, asprimea nisipului, finețea pietrelor șlefuite de apă și nisip.
  6. BONUS: Cel mai copilăresc lucru pe care l-am făcut: Am mers desculță prin nisipul afânat fără nicio țintă, cu ochii la mare și la pietrele din nisip.
Cam așa a fost vacanța noastră. Sper că ai gustat și tu puțin din ea prin cele 5 simțuri trezite de povestea mea. Dacă vrei să povestești și tu o vacanță experimentată prin intermediul celor 5 simțuri, trimite-mi textul pe e-mail (adresa o găsești
aici) și eu îl voi publica pe blog.
Anul acesta am decis să le oferim copiilor o vacanță în Grecia, cadou de 1 Iunie Ziua Copilului, în loc de jucării și alte cumpărături ce ne-ar umple casa și așa plină cu de toate. Am chiulit de la școală și de la muncă și ne-am p
May
10
2019
Ziua Tatalui 12 Mai 2019Ziua Tatalui 12 Mai 2019Știai că se sărbătorește Ziua Tatălui și în România? Da, din 2009 chiar, deci de aproape 10 ani. Wikipedia spune că "Ziua Tatălui și Ziua Mamei au fost legiferate ca sărbători în România începând cu anul 2010. Legea cu privire la aceste două sărbători a fost aprobată de Senatul României în luna iunie 2009. Pe 29 septembrie 2009, legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților. Ziua Tatălui a fost sărbătorită oficial, pentru prima dată în România, în data de 9 mai 2010 (în a doua duminică a lunii mai). Anul acesta ziua tatălui se sărbătorește în 12 mai 2019. Datele calendaristice în care se va sărbători ziua tatălui sunt următoarele: 10 mai 2020, 9 mai 2021, 8 mai 2022, 14 mai 2023, 12 mai 2024, 11 mai 2025 și 10 mai 2026." Nu e niciodată prea târziu să îți îndrepți atenția și aprecierea către tatăl tău, către tatăl copiilor tăi, dar și alți tați pe care îi știi implicați și activi în viața de familie și, mai ales, în creșterea și educarea copiilor săi. Din proprie experiență, am remarcat că bărbații sunt speriați de rolul de tată în egală măsură cu dorința de a fi tați. Este binevenită o zi dedicată pe an în care să le mulțumim taților pentru eforturile pe care le fac, pentru străduință și pentru implicare. Apreciez tații care: - schimbă pampersul murdar - spală biberonul murdar și pregătește lapte potrivit de cald - învață copilul să se joace cu mingea sau să meargă pe bicicletă - comandă pizza acasă când rămâne singur seara acasă cu copiii - se străduiește să îngrămădească în portbagaj tot bagajul pregătit de mamă pentru o vacanță în familie - îl adoarme pe bebe prin metode pe care mama nu le-ar practica niciodată, însă îl adoarme - își împarte pasiunile cu cei mici, încercând să-i învețe câte ceva și să le capteze curiozitatea - nu rezistă rugăminților celor mici de a le cumpară una-alta, în special jucării - se apucă de grădinărit doar pentru a avea o activitate împreună cu copiii săi - iese la plimbare cu bebelușul în cărucior - duce copilul la școală sau grădi și participă la ședințele cu părinții Și multe altele! Te las pe tine să completezi lista. Contează mult să dăm drept exemplu tații ce fac lucruri pentru familie, trecând peste temeri, frici, gânduri negre și comparații cu alți tați ce par Super-Man. În calitate de mamă și soție, nu am nicio idee despre cum să sărbătoresc această zi. Dar pot să îi recunosc tatălui copiilor mei eforturile pe care le face, străduința, calmul când atunci îl pierd eu, răbdarea și îndemânarea atunci când nu le am eu. Pot să spun Mulțumesc! și Ești un tată bun pentru copiii tăi, iar ei sunt fanii tăi numarul 1. Nu cred ca voi lua vreun cadou, nu este cazul, însă mi-ar plăcea să petrecem ziua în familie afară din casă, indiferent de vreme. Până la urmă, Ziua Tatălui este despre familie, atât. Tu cum vei sărbători Ziua Tatălui în acest an? Ai vreo poveste despre un tătic ce poate fi dat ca exemplu?
Știai că se sărbătorește Ziua Tatălui și în România? Da, din 2009 chiar, deci de aproape 10 ani. Wikipedia spune că "Ziua Tatălui și Ziua Mamei au fost legiferate ca sărbători în România începând cu anul 2010. Legea cu privire l
Mar
12
2019
Reviste de parenting, Februarie si Martie 2019Reviste de parenting, Februarie si Martie 2019Toata lumea se bucura ca a venit primavara, doar fiica-mea duce dorul frigului iernii. Ii plac martisoarele si felicitarile de 8 Martie, cantecelele si alintul de Ziua Femeii, dar ar vrea sa fie iar iarna. Ieri am discutat putin despre vacanta de vara si, parca, tot Craciunul o incanta mai mult. Totusi, pana atunci mai e mult si avem multe alte motive pentru care sa ne placa anul asta. Chiar daca, in momentul in care scriu acest articol, afara ploua si e o zi foarte mohorata, cu siguranta va veni si primavara ce ne va ridica valul asta de plictiseala si amorteala. A inceput Postul Pastelui si am de gand sa il tin pe tot, copiii avand interzis doar la dulciuri si tot ce contine zahar. Parca vad ca voi fi luata prin surprindere de flori si frunze, de albinutele harnice si soarele minunat de primavara (nu arde, dar incalzeste bine). Primavara asta mi-am propus sa ma bucur cat mai mult de natura alaturi de cei mici. Mos Craciun ne-a transmis un mesaj clar, prin cadourile pe care le-a lasat langa bradut: iesiti cu trotinera si bicicleta in parc si bucurati-va de vreme si natura! Asadar, tema acestei primaveri este sa petrecem cat mai mult timp afara din casa, atat cat este posibil. Ne mai distram, dar mai si invatam cate ceva despre noi, lume si copii ca sa-i putem sustine in fiecare etapa din viata lor. Revistele de parenting sunt o sursa constanta de educatie si informatie pentru parinti. Iata ultimele noutati pentru Februarie si Martie: [nggallery id=339] [nggallery id=340] Nu uita sa lasi un comentariu cu ce ai invatat nou despre meseria de parinte. :yes:
Toata lumea se bucura ca a venit primavara, doar fiica-mea duce dorul frigului iernii. Ii plac martisoarele si felicitarile de 8 Martie, cantecelele si alintul de Ziua Femeii, dar ar vrea sa fie iar iarna. Ieri am discutat putin despre vacanta de var
Feb
17
2019
Recicleaza deseuri acasaRecicleaza deseuri acasaMai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere! Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi. (Poate unii procedeaza altfel, nu exista cale buna si cale gresita, ci doar a recicla sau a nu recicla :good: ).
  1. Organizeaza un singur loc in casa in care sa strangi materialele reciclabile. Nu este cazul sa le sortezi la tine in casa (adica sa le aduni separat: hartie, sticla, plastic, doze aluminiu, baterii, becuri etc), ci doar atunci cand le duci la tomberoanele special amenajate.
  2. Nu astepta sa se stranga prea multe, caci vor fi prea greu de carat (oricum ai de dus si gunoiul aproape zilnic).
  3. Clateste cu apa curata macar tot ce este murdar de mancare: sticle de iaurt, doze de bere, cutii de lapte etc.
  4. Striveste dozele de aluminiu si sticlele de plastic, desfa cutiile de carton etc. pentru a ocupa cat mai putin spatiu.
  5. Reciclarea nu este responsabilitatea unui singur membru al familiei: toata lumea strange ambalajele si toata lumea le duce la reciclat, pe rand; sugestia mea este ca in fiecare saptamana sa fie responsabila cate o persoana.
  6. Fii recunoscatoare/ recunoscator ca poti recicla, ca ai ocazia sa participi la cresterea calitatii vietii. Multumeste-ti tie si familiei ca faceti acest efort si ca sunteti constienti de consecintele faptelor voastre.
  7. Adapteaza toate sfaturile primite la stilul tau de viata.
Bonus: O data pe luna, oferiti-va o mica placere prin care sa va recompensati pentru eforturile depuse: o inghetata intr-un loc special, un film in familie etc. Ma bucur ca sunt tot mai multi oameni care recicleaza. Este uimitor cat de mult gunoi strangem in casele noastre, cat de multe ambalaje merg la reciclat si pe ce dam noi banii de fapt. Nu uita: schimbarea incepe cu noi, la noi acasa, in sanul familiei. Daca un membru al familiei vrea sa recicleze, restul il pot cel putin sustine insa cel mai bine este sa i se alature. Daca esti interesat(a) de subiect, urmareste
eticheta reciclare a blogului si participa la discutii. Impreuna suntem mai buni si mai destepti! P.S. Ai si tu un sfat pentru incepatori? Lasa-l in comentarii iar eu il voi adauga in lista. P.S. 2 V-am povestit ca una dintre cele mai mari dorinte ale mele este ca aceasta tara, cu fiecare oras in parte, sa devina curata? Macar atat sa putem spune despre noi, ca suntem curati, ca stim sa strangem gunoaiele dupa noi si avem destul respect in sange pentru a nu polua si murdari Natura. Da, stiu, mai e drum lung pana acolo ... Dar o fata poate spera, nu? :bye: [Despre poza de la inceputul articolului: este o sculptura facuta in intregime din sticle de plastic pe o plaja din Rio de Janeiro]
Mai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere! Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi. (Poat