16
2015
Tata era un om aparte.
Aparte prin dragostea care o purta oamenilor din jurul lui.
Rândurile astea sunt însă despre dragostea infinită pe care mi-o purta mie.
Mi-e greu să scriu despre tata.
Pentru că doare.
Pentru că sunt răni deschise, care vor rămâne așa toată viața.
Pentru că nu i-am spus mai des "te iubesc", precum și-ar fi dorit să audă.
Pentru că nu am avut timp destul să îi mulțumesc pentru tot ce a fost pentru mine.
Pentru "drumurile" pe care mi le făcea iarna până la școală, mergând înaintea mea și dând zăpada la o parte.
Să îi mulțumesc pentru jocurile din copilărie și pentru timpul în care ne jucam împreună.
Pentru poveștile spuse înainte de somn.
Pentru nopțile în care nu puteam să dorm și îmi spunea să mă gândesc la apa care curge printre pietricele unui râuleț.
Să îi mulțumesc că m-a îndreptat de mică să ascult muzică bună și să fiu sensibilă.
Pentru că el era.
Foarte rar îmi spunea pe nume.
Avea mereu alte "alinturi" speciale.
El m-a învățat să fiu bună și să iert.
Tatăl meu era deosebit.
Eu am știut asta mereu însă parcă nu mi-au ajuns niciodată cuvinte să îi spun.
Acum când "tot ce am vrut să îi spun vreodată" se așterne frumos pe hârtie, e prea târziu.
E prea tarziu pentru el.
Prea tarziu pentru mine.
Acum când ajung acasă, nu mă mai așteaptă la poartă.
Nu mai fuge să mă prindă în brațe.
Nu mai am nici eu la cine să fug atunci când mi-e frică.
De viață.
Tot ce mai am este o poză din care el îmi zâmbește.
Și am dor.
Și am lacrimi.
Lacrimi pentru tot ce a însemnat tatăl meu.
"Un pian vechi se aude încet,
plânge și el pe melodii,
știi tată că am un regret?
Că nu ți-am scris
mai des poezii."
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar tatal ei) la invitatia mea de a scrie pe blog pe orice tema, dupa bunul plac. Sper sa va placa!
Tata era un om aparte.
Aparte prin dragostea care o purta oamenilor din jurul lui.
Rândurile astea sunt însă despre dragostea infinită pe care mi-o purta mie.
Mi-e greu să scriu despre tata.
Pentru că doare.
Pentru că sunt răni deschis
Dupa cum stiu toti parintii, odata cu nasterea bebelusului, lucrurile o cam iau razna. Nu stiu cum era pe vremuri, insa acum parintii devin un fel de super-eroi ce se simt nevoiti sa faca totul, dar absolut totul, pentru copilasii lor. Bebelusii oricum nu pricep mare lucru din ceea e li se intampla si pretuiesc un singur lucru: legatura creata cu parintii lor.
Apoi cresc si incep sa interactioneze cu mediul inconjurator prin jocuri si distractie. Nu totul este sursa de amuzament si incantare, iar parintii trebuie sa faca un efort suplimentar pentru a echilibra situatia in favoarea celui mic.
Si uite asa s-a ajuns la termomentru pentru camera si baie ce este totodata jucarie pentru bebelus. Modelul plutitor in forma de floare are 
Sunt mamica de fetita. Nu stiu cum e la voi, insa Ruxandra mea e tare cocheta si nu accepta sa se imbrace oricum (stie sa se asorteze, cred ca are o gena care nu-mi apartine, caci nu am invatat-o niciodata cum sa se imbrace). Nici macar prin casa nu se imbraca cu hainele de casa - da, avem si din alea, o categorie aparte.
Totul depinde cu ce se joaca prin casa: daca se uita la desene animate sau seriale, cu siguranta va purta o fusta sau o rochie si pantofiori, ciorapei ... tot tacamul. Ma pune sa ii aranjez parul dupa cum vede la TV, in functie de ce personaje sunt pe acolo. Si o las, caci oricum hainele ii raman mici, la petreceri sau alte ocazii deosebite nu prea mergem; consider ca ar fi o greseala din partea mea sa nu o las 
Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa-mi placa sa ma joc cu jocuri de copii. Dar uite ca o fac, nu ca sa ii arat neaparat copilului cum se face, ci pentru ca vreau sa stiu pe ce anume am dat banii, daca ii place si daca merita cultivat acest tip de joc. Orice ii cumpar sau primeste, trece intai prin mainile mele sau ale sotului, ca sa ne lamurim despre ce este vorba. Si, una peste alta, ajung sa ma acapareze jocul, sa imi placa si sa o antrenez si pe fetita. Ce-i drept, daca mie nu-mi place, imi este greu sa ii transmit ei bucuria de a se juca cu el. Asa am patit cu un joc cu paiete, care pur si simplu nu m-a prins intr-un moment bun in care sa am rabdare sa lipesc paiata langa paiata si sa umplem un tablou cu flori.
Alta a fost situatia cand ne-am jucat cu 
Ikea si-a facut timp si a intrebat bucurestenii cum arata diminetile lor. Nu ca i-ar pasa in mod deosebit, insa pentru ca vrea sa stie ce sa le ofere prin produsele din magazinul sau. Dincolo de motive, cifrele adunate intereseaza pe oricine care vrea sa stie ce face vecinul din ograda alaturata.
Sincer, si eu sunt curioasa cum isi petrec diminetile oamenii pe care-i admir, care ma inspira, inclusiv cititoarele blogului meu. Asadar, va intreb, cum arata diminetile voastre? Si plusez putin: cum ati vrea sa arate, la modul ideal? Asteptand raspunsurile voastre, va dau cateva date din vecini:
53% dintre bucuresteni cred ca este important sa isi ia cateva minute dimineata pentru a reflecta asupra zilei care urmeaza, insa doar 15% fac acest lucru (e un obicei foarte bun!). Cele mai intalnite activitati asociate cu meditatia sunt dusul (39%) si ascultatul muzicii (36%). Eu nu pot sa fac dus dimineata, am un intreg ritual pe care l-as scurta drastic daca as face dusul dimineata si nu seara. In plus, nu ma pot baga la somn fara sa spal de pe corp toata oboseala si mizeria de peste zi, fara sa ma simt parfumata si proaspata in pijamaua curata. Cand 
Ador marea! Nu pot concepe sa vina sezonul estival si sa nu merg la mare de cateva ori (daca ar fi dupa mine si nu dupa buget, as petrece acolo aproape fiecare weekend). Daca se intampla sa fie si departe de casa, cu atat mai bine, prilej de plimbare si vizitat locuri interesante. Sunt fascinata sa descopar cum oameni de pe alte meleaguri fac lucruri diferit fata de noi, de unde isi trag puterea de a trece peste obstacolele puse de timp, spatiu si loc.
Candva, visam sa adun la un loc toate obiceiurile bune din lume, toate exemplele de "go an extra mile" insa mi-am dat seama ca efortul este inutil. Mult mai important este ce face fiecare cu viata lui, adica forta prin care aduce toate acele obiceiuri bune in viata de zi cu zi. Caci asta conteaza, viata de zi cu zi, fiecare picatura pura si clara ce umple paharul.
Asadar, vacantele la mare ma umplu de energie pozitiva, chiar si atunci cand mergem pe 
Era o perioada in care imi doream sa stau la casa. Era imediat dupa facultate, ani in care visele ajung pana sus la cer si mi se parea ca pot face chiar orice pe lumea asta. Apoi am locuit impreuna cu viitorul sot si am inteles exact ce inseamna sa tii o casa, sa faci tot ce trebuie in ea si sa fii multumita de locul in care traiesti. Si dintr-o data nu mi-am mai dorit camere imense, multe la numar si perfect decorate. Mi-am dorit o casa in care sa-mi placa sa revin de fiecare data din vacanta, sa o pot intretine singura si sa fie usor de redecorat (stiti voi, mici schimbari pe ici pe colo, din cand in cand).
Apoi au aparut ansamblurile rezidentiale si toata piata imobiliara s-a schimbat. Din cate am citit, cele mai cautate sunt 
Din seria "Stiu teoria, cu practica e mai greu", se pare ca diminetile noastre atasate zilelor lucratoare nu sunt asa cum ni le dorim. Ne-ar placea sa avem timp pentru cateva minute de meditatie, dar se pare ca nu ne alegem decat cu un dus rapid, in cel mai fericit caz. Eu am incercat sa-mi fac o rutina de miscari pentru fiecare dimineata, dar nu am reusit; odata trezita intru intr-o agitatie contra cronometru de parca singurul meu scop in viata este sa nu intarzii. Aproape de fiecare data intarzii, si asta fara sa-mi fac tabieturile de dimineata (am o lista intreaga cu ce as vrea sa fac).
82% dintre bucurestenii care au copii cred ca este important sa ii imbratisezi sau sa ii saruti dimineata, insa doar 41% o fac. Mi se pare un procent foarte mic. Imi aduc aminte cand era Ruxandra bebelus si ma trezeam dimineata, o alintam prin somn si ma uitam la ea cu drag, o puneam in scaunul balansoar (vezi 
Ce stii despre jocurile Lego? Eu stiu ca pot crea un anume drag care te tot face sa le cauti, sa te interesezi de noi modele si sa le scoti mereu din sertarul cu jucarii pentru a le asambla si dezasambla. Prima data m-am jucat cu unul cand eram intr-o vacanta cu familia, cedand ispitei de a cumpara un set Lego Friends pentru Ruxandra ce avea atunci vreo 3 anisori. I-am luat jocul ca sa stea linistita in timpul unei cine la restaurant, insa ne-am ales cu mult amuzament in familie; chiar ajunsesem sa asamblam scena cu randul, eu si sotul meu, Ruxandra fiind mult prea mica pentru a manui micutele piese (ulterior am aflat ca exista si Lego Duplo pentru varsta ei).
Nu pusesem in viata mea mana pe un joc Lego pana atunci, desi stiam din reclame despre ce este vorba. Dupa ce desfaci cutia, iti dai seama ca pe copilas trebuie sa-l inveti fiecare pas in parte: sa citeasca instructiunile, sa gaseasca piesele necesare fiecarui pas, sa le potriveasca ca in imaginile din pliant. Partea buna este ca totul este explicat prin poze, deci nu necesita interventia unui adult. Partea mai dificila este ca iti trebuie ceva indemanare sa le potrivesti bine, de aceea am preferat sa o ajutam decat sa tot pescuim piese Lego de pe jos.
Insa ne-am straduit sa o implicam cat mai mult in joc si am invatat-o si apoi lasat-o sa descifreze ea singura pliantul, sa caute piesele si sa-mi spuna care este pasul urmator. A fost extrem de incantata de reusita ei, la fel de mult ca si noi.
Acum vad ca apar tot felul de jocuri noi, inclusiv calendar de Advent, pe 
Nu stiu cum sta treaba in alte orase, dar in Bucuresti lumea mananca mult in oras. Imi aduc aminte de un articol care spunea ca aceasta ar fi cauza obezitatii, renuntatul la a gati acasa. Insa motivele pentru care fiecare familie mananca in oras difera de la caz la caz si nu e bine sa judeci pe nimeni si sa zici "Ia te uita, nu putea sa le gateasca ceva acasa, mai sanatos si mai gustos?". Da, am auzit si comentarii de genul asta.
Noi avem cateva restaurante pe care le frecventam mai des, vreo 4-5, din considerente legate de proximitate si de cat de prietenosi sunt cu copiii. Da, odata cu copiii vin si conditiile de alegere a restaurantului. 
Mi-am facut de treaba pe net si am dat peste un articol amuzant despre zodii si simtul umorului. Educativ, mi-am zis. I-a sa vedem barbatii din familia mea: sotul, fratele si tatal.
Sotul este in zodia Pesti si se pare ca acesta este singurul semn din zodiac care poate trece de la amuzant la nesuferit intr-o secunda. Au un umor ciudat si nu prea stiu cand sa se opreasca. Se supara cand se fac glume pe seama lor. Asta cam asa e! Si eu sunt Peste si nu-mi plac glumele pe seama mea. Asadar, cu prima ocazie astept o 
Auzisem zilele trecute la radio o intrebare despre ce ii face pe barbati fericiti. Raspunsurile venite prin sms au fost numeroase si aproapte toate faceau referire la bani, pe langa masini si femei. Clasicul trio bani-femei-masina nu este deloc o gluma iar tinerii barbati inca ma sunt educati ca doar asa poti demonstra ca esti barbat adevarat, dupa ce le bifezi pe toate.
Banii, alaturi de preferintele culinare si stilul de a creste copiii sunt subiect tabu in societatea romaneasca. Nimeni nu-si discuta salariul in public, nici macar cu prietenii sau familia. Fiecare face rost de bani cum stie iar in public trebuie sa demonstreze ca se descurca, ca este multumit(a) de viata pe care o duce ba chiar ca ia deciziile cu lejeritate.
Era o vorba care spune ca nu e rusine sa nu stii ci e rusine sa nu inveti. Asa si cu banii - nu e rusine sa nu-i ai ci e rusine sa nu te straduiesti sa-i faci. Serviciul e unul dintre ele, dar mai exista si alte modalitati de a te descurca 
Nu credeam ca o sa-mi placa sa ma joc. Imi place sa colorez si sa pictez, sa fac colaje si sa insir margelute, dar jocurile au farmecul lor. La inceput sunt simplute, adaptate varstei, de tipul aruncatul zarului si parcurgerea unui traseu cu depasirea unor obstacole. Abia cand te joci cu un copilas iti dai seama ca el trebuie sa invete fiecare pas pe care-l are de facut, fiecare regula in parte, nu presupui ca stie ceva de la sine. Cum sa dea cu zarul, cum sa-l citeasca, cum sa parcurga traseul, cum sa nu se supere daca are de ispasit o pedeapsa - toate aceste constituie pasi ce trebuie explicati si repetati. Aici e buba ce mai mare, isi da seama ca e bine cand face pasi inainte in joc si e rau cand da inapoi cateva casute de joc (deci apare tentatia trisarii si a face numai ce-i place).
Avem acasa un joculet pe care Ruxandra l-a invatat pe de rost (nici nu era greu, desenele de pe tabla de joc sunt destul de explicite) si intr-o seara, cand am rugat-o sa joace si partea mea cat eu pregatesc masa, am observat ca oricat i-ar fi cazut pe zar, pionul ei mergea numai inainte si primea recompense, pe cand al meu mergea mai mult inapoi, trecand pe la fiecare pedeapsa. Iar ea era atat de incantata, nici nu am putut sa-i spun ceva. Stia ca stiu ca triseaza, insa tot s-a bucurat de joc, in felul ei.
Apoi am trecut la 
Imi plac puloverele cu tematica de Craciun. Stiti voi: reni si fulgi de zapada, braduti si saniute. Intr-adevar, unele modele sunt pur si simplu prea mult ... Dar sunt si multe foarte dragute, mai putin incarcate vizual si cu o cromatica specifica Craciunului: alb, rosu si verde care nu deranjeaza deloc.
Am vazut de multe ori in filmele americane familii care au traditia de Craciun ca, in prima zi (caci ei doar pe asta o sarbatoresc) sa se imbrace toti cu acelasi model de pulover de Craciun. 
Cand am vazut pentru prima data o demonstratie de gatit pe un grill electric, m-am gandit: de ce nu am avut si eu asa ceva in facultate? Imi amintesc ca ne chinuiam mult cu gatitul, nu era la indemana sa mancam la cantina si ce trimitea mama era de baza. Asta pentru ca nu aveam niciun fel de dotare, decat un resou electric amarat de care am si scapat imediat ce am plecat din camin.
Acum, dupa atatia ani, am observat ca 
Mi-ar placea sa fiu o pereche de verighete. As avea una dintre cele mai nobile meserii din lume. As fi martora la nenumarate declaratii de iubire dar si la un carusel al emotiilor pe care putini l-ar suporta. Sunt 
Ziua de 13 Noiembrie este Ziua Bunavointei la nivel international. Nu as fi stiut acest lucru daca nu citeam un articol intr-o revista. Subiectul este atat de vast incat nu ma lansez in a-l dezvolta; cu siguranta fiecare are propria definitie a bunavointei. Dar ideea ramane si ar trebui cu totii sa ne gandim la ea. In interviul din revista, o doamna intervievata spunea ca ar vrea sa marcheze evenimentul jucandu-se cu un copil in ziua respectiva.
Este o idee buna, mai ales ca joaca bate treaba prin casa sau alte indeletniciri asemanatoare. Daca iti surade aceasta propunere si pentru ca totul sa fie si mai interesant, iti sugerez sa alegi un joc nou, caci se gasesc 
Eu nu-mi aduc aminte sa fi schiat cand eram mica. Daca o intreb pe mama, o sa-mi zica ca am facut o gramada de chestii si ca am avut destule lucruri, insa eu nu-mi amintesc de toate. Dar de schiat chiar nu, desi ... pe atunci erau niste schiuri mici, galbene, din plastic, scurte, fara bete, cu care mai mult alunecam pe zapada de pe strada decat pe vreo partie. Pe partie ne dadeam numai cu saniuta.
Acum sporturile de iarna sunt mult mai bine organizate si se gasesc multe accesorii necesare practicarii lor in conditii de siguranta. Caci siguranta e pe primul loc, nu? Apoi urmeaza distractia.
Daca Ruxandra vrea sa se apuce de schiat, voi putea sa-i iau chiar 
Visez la zile de stat in casa si facut nu mare lucru. Stiu ca aceste zile vor veni caci se apropie iarna si vor fi weekenduri in care nu-mi vine sa ies din casa decat daca e musai. In zilele acelea ma simt ca o eroina ca reusesc sa fac de mancare cu ceea ce am deja in frigider, fac putina ordine prin casa ca sa nu simt ca a trecut ziua degeaba si vorbesc mult la telefon.
Dar cel mai mult timp 
Am vazut prin Bucuresti afisele cu reclamele Praktiker. Recunosc, imi plac mult. Desi nu merg la magazin saptamanal, nici macar lunar, decat cand am nevoie de chestii pentru casa, cunosc magazinul Praktiker si ma bucur ca am unul aproape de mine.
Acum vorbim despre campania lor "De la casa la acasa" din cadrul careia vreau sa va prezint textele. Sunt foarte bine asortate la vremea tomnatica de afara, cand ne adunam in sanul familiei sa povestim nazdravaniile de peste vara si sa facem planuri pentru sarbatori. Sau poate sunt eu prea familista si visez...
Iata-le:
