21
2023
Vreau să vă povestesc puțin despre muzica pe plajă și ce înseamnă atmosferă de vacanță și relaxare.
Weekendul trecut am fost la plajă, la noi pe litoral, la Mangalia. A fost mai frumos decât m-am așteptat: vreme bună, apă caldă și nu mai plină de animăluțe decât de obicei, șezlonguri comode și umbreluță deasă de stuf (25 de lei bucata, toată ziua), oameni relaxați.
Plaja pe care am ales-o, Laguna pe numele ei, avea un chioșc cu băuturi răcoritoare, înghețată și ceva gustări pentru copii, dar - cel mai important - muzică bună. Aici vroiam să ajung, la muzică: nu era dată foarte tare, era un post de radio grecesc (Vanilla Radio) pe care eu îl ascult zilnic acasă, melodii plăcute și moderne. N-au fost valuri în perioada asta, însă dacă ar fi fost cred că s-ar fi auzit și ele, atât de liniștită era muzica.
Totul bine și frumos din punct de vedere auditiv până sâmbătă la prânz când unii și-au servit masa de prânz pe plajă (nimic rău în asta) în ritm de muzică pusă la o boxă pe prosopul lor. Nu ne-ar fi deranjat dacă muzica nu ar fi fost foarte tare și cântată de ei odată cu artistul. Au fost două astfel de locații pe lângă noi, deci două surse suplimentare de muzică diferită, pe lângă muzica furnizată de barul plajei. Muzica era tare, diferită și ne-a făcut creierii piure.
Oameni buni, înțelegeți că, la ora prânzului, sunt pe plajă copii mici care dorm, bebeluși care au nevoie de liniște, domni și doamne care se odihnesc sau vor sa citească o carte sau pur și simplu să se audă vorbind cu persoana de lângă ei. În concediu/ vacanță, oamenii au nevoie de liniște nu să asiste la distracția altora, fie că vor sau nu. Plaja este parte din spațiul public, unde oamenii stau unii lângă alții și se simt bine în pătrățelul lor fără să deranjeze în jur. Plaja nu este loc de picnic cu muzică și dans. Poate fi loc de picnic dacă nu lăsați niciun obiect în urma voastră: niciun pai, niciun tacâm, niciun șervețel îngropat în nisip.
Degeaba se străduiesc proprietarii de plaje să ofere o atmosferă plăcută, de vacanță și relaxare, de conexiune cu atmosfera marină de la malul mării, dacă vin unii care se comportă ca și cum acolo ar fi casa lor, locul lor de făcut orice au ei chef. Fiecare om preferă alte genuri de muzică, iar când alegi o plajă îți asumi că vei asculta toată ziua muzica pusă de beach bar, nu și de alți vecini de plajă.
Până la urmă, după vreo jumătate de oră, cei cu muzica s-au potolit pentru că s-au tot dus unii-alții să le atragă atenția că este prea tare și deranjează.
Pe de altă parte, am remarcat că, la orele prânzului și după-amiază, foarte mulți oamni rămân pe plajă. Ba ațipesc, ba mânăncă masa de prânz pe șezlong, ba vorbesc la telefon, ba citesc câte ceva ... Majoritatea au înțeles pericolele expunerii la radiațiile solare puternice din intervalul orar 11-16 și stau sub umbrelă. Însă alții nu. Nu știu cum de nu-i arde/ doare pielea, pur și simplu.
Ție cum îți place să asculți muzică pe plajă? Sau preferi liniștea?
Postul Craciunului se ține în familia mea de când mă știu. Nu ne era impus nouă, copiilor, însă mama gătea mâncare așa de bună de post, încât nu ne mai trebuia altceva. Am ținut postul și în facultate, și după ce m-am măritat. Mai puțin în perioada celor două sarcini și alăptări. Mi se pare postul cel mai ușor de ținut, cu multe dezlegări la pește. De când începe toamna, abia aștept să înceapă postul Crăciunului!
M-am întrebat, totuși, de ce îmi vine atât de ușor să țin acest post, de ce corpul îl cere și chiar se bucură când se apropie 15 Noiembrie, prima zi de post. Cu o săptămână sau două înainte fac curățenie în frigider, fac liste cu feluri de mâncare pe care aș vrea să le mănânc în post (Hello salată orientală cu de toate și compot de mere cu muuultă scorțișoară!) și discut cu membrii familiei despre ce înseamnă postul și ce adaptări presupune pentru fiecare dintre noi.
Cred că răspunsul la întrebările mele este legat de solstițiul de iarnă din 21 decembrie. Perioada de 7 săptămâni a postului Crăciunului este simțită de corpul meu ca o perioadă de hibernare și liniștire. De când începe Postul Crăciunului și până în prima zi de Crăciun simt nevoia să stau mai mult în casă (mai ales în weekend), să dorm mai mult și să mă gândesc la mine mai mult, să scriu și să citesc mai mult, să mă uit la filme și să procesez încet-încet ceea ce s-a petrecut în anul care se încheie. Simt nevoia să mănânc de post, mai puțin cantitativ și gătit în casă. Simt nevoia să beau multe ceaiuri fierbinți, să fac sport moderat, curățenie în casă și dușuri lungi fierbinți.
Natura și animalele au nevoie de această perioadă de hibernare pentru a-și odihni corpul și mintea. Cred și noi oamenii avem nevoie de ea, nu putem funcționa non-stop pe repede înainte.
Dar iată că în aceste timpuri moderne, societatea face tot posibilul să evite la maxim această perioadă de liniștire. Au loc petreceri, se instalează lumini prin oraș, facem cumpărături, tragem tare să terminăm proiectele anului 2021, cheltuim mai mult, facem cadouri tuturor și apelăm la mâncarea confortabilă specifică iernii. Cu alte cuvinte, adio post alimentar, ritm încetinit și liniștire interioară.
Și, totuși, cred că multă lume, ca și mine, simte nevoia de încetinire a ritmului, pe măsură ce vremea devine mult mai rece - majoritatea oamenilor consideră iarna un anotimp urât și greu, aducător de singurătate și dezolare mai ales pentru cei ce nu au familii mari și festive sau un foc zdravăn în sobă.
În realitate, iarna ne îndeamnă cu blândețe și liniște către interiorul nostru, în această perioadă de calm și reflexie, acceptând întunericul apăsător de afară și lăsând să treacă anul ce se încheie cu iertare, acceptare și iubire.
Sărbătorile de iarnă nu prea se potrivesc cu ritmul naturii ce pune stop distracției, forfotei și ne prezintă momentul perfect pentru retragerea în vizuină pentru odihnă, detașare și reorganizare.
După solstițiul de iarnă și Crăciun, nici nu ne vom da seama cât de repede se apropie noul an ce aduce noi energii, dorințe și oportunități. Și iar o luăm de la capăt.
Tu ții postul Crăciunului sau simți nevoia să hibernezi puțin în această perioadă?