Arhiva Etichetei: societate

Jul
10
2023

Avem prea mulți oameni de succes și prea puțini oameni de caracter. Asta este o realitate din societea noastră pe care o constată mult prea multă lume pentru a o ignora în continuare. Ceva nu e în regulă, cu siguranță! Acum știm și ce.

Educația morală și ghidajul moral sunt cât se poate de necesare în această societate care pune accentul (numai) pe rezultate. Rezultatele pot fi obținute prin multe căi, multe metode. Însă succesul este nesemnificativ în marea schemă a vieții dacă sufletește valorile morale, virtuțile, sunt ignorate și chiar aduse la tăcere.

Nu este OK (alt cuvânt nu am găsit) ca succesul unuia să fie ridicat pe suferința altuia.

De câte ori ai putut lua, cu ușurință, o decizie și totuși nu ai luat-o pentru că nu se alinia cu valorile tale morale? Avem liberul arbitru la dispoziție, de aceea nu trebuie să facem ceva chiar dacă putem să o facem. Este necesar să trecem totul prin filtrul moralității.

Virtuțile (virtus=putere) sunt puteri ale sufletului, calități ale sufletului. Corpul ale calități, sufletul are calități - invizibile dar care se văd clar prin interacțiunea cu alți oameni. Răbdare, onestitate, respect, integritate, creativitate, prietenie, recunoștință etc. Par a fi calități care se cultivă în cei 7 ani de acasă, însă ele se cultivă toată viața.

Eu sunt convinsă că fiecare omuleț se naște cu aceste valori morale sădite în suflet de Marele Dumnezeu. Însă aceste valori, chiar superputeri, trebuie activate din prima zi de viață. Cum? Prin povești, prin puterea exemplului (al părinților, al familiei, al anturajului, al modelelor în viață, al mentorilor etc), prin acțiuni concrete.

Cineva e bun cu tine și vezi cum se simte și cum arată bunătatea asta când o primești de la altul. Tu ești bun cu cineva și vezi astfel cum se simte și cum arată bunătatea când pornește din tine. Pe măsură ce înaintăm în viață și exersăm aceste virtuți, una câte una după cum ne poartă viața, ele se activează tot mai mult și devin parte din identitatea noastră. După asta nu mai este cale de întoarcere. O persoană integră nu va acționa niciodată fără integritate, pentru că nu va putea, va simți că își calcă pe suflet, va avea regrete mari și nu va avea liniște.

Sunt convinsă că există oameni care consideră că acționarea prin prisma virtuților este o slăbiciune. Sunt convinsă că sunt mulți oameni care cred că dacă ești integru ai de pierdut sau dacă ești bun la suflet vei fi călcat în picioare. Însă nimeni nu știe cu ce poveri pe suflet trăiesc acele persoane considerate de succes. Este în natura noastră să fim buni și când nu suntem, când facem rabat de la calitatea noastră de oameni, când ne călcăm pe sistemul de valori (stabilit în mod conștient sau arbitrar) cu siguranță undeva în structurile noastre apare suferința.

Puterea este nimic fără control. Succesul este nimic fără caracter.

Metoda nr 1 prin care oamenii învață și își educă caracterul, atât copii cât și adulți, sunt poveștile. Uneori citite, alteori spuse prin cântec sau sub formă de film. De aceea educația prin virtuți a copiilor începe prin poveștile lui Alec Blenche. Cărțile lui sunt disponibile în librării iar în unele grădinițe și școli din România sunt implementate programe educative pentru activarea și cultivarea acestor valori morale. Astfel încât copiii să devină adulți verticali care iau decizii bune pentru ei fără să ”calce pe cadavre”.

În fiecare luni dimineața îl puteți asculta pe Alec Blenche în emisiunea de la Itsy Bitsy FM. Îl puteți urmări pe social media și îi puteți citi cărțile ca să înțelegeți mai bine cum funcționează acest tip de educație. Pentru că răul trebuie tăiat de la rădăcină și acum este momentul cel mai bun să face asta cu generațiile de copii. Societatea poate fi schimbată, cu siguranță. Altfel se va autodistruge.

Avem prea mulți oameni de succes și prea puțini oameni de caracter. Asta este o realitate din societea noastră pe care o constată mult prea multă lume pentru a o ignora în continuare. Ceva nu e în regulă, cu siguranță! Acum știm și
Jul
7
2023
metrou deschis usile

Uneori suntem martorii unor gesturi frumoase din partea unor oameni care nu ne cunosc. Si asta ne face să ne simțim speciali. Asta este minunea bunătății.

Singura modalitate pentru a ști cum se simte și cum arată bunătatea este ca un alt om să fie bun cu tine. Să facă un gest frumos. Fără interes personal, doar ca să te ajute pe tine. Și să se simtă și el bine, asta este recompensa lui garantată (interioară).

Iată care este contextul care a creat acestă postare pe blog: la sfârșitul zilei de miercuri, spre 9 seara, cobor la metrou cu cel mic. Pentru el nimic nu este în grabă: scanează abonamentul de metrou, se uită la oamenii de pe peron de la înălțimea scărilor, coboară atent scările etc. Însă de data asta a văzut metroul tras la peron și s-a grăbit să coboare scările ca să prindă metroul. Nu a observat că trenul avea ușile închise, dar conductorul ne-a observat și a deschis ușile. Am intrat în tren din trei pași și am pornit.

Pentru noi a contat mult, eram obosiți și tot ce doream era să ajungem mai repede acasă, să mâncăm ceva și ne băgăm direct la somn. Pentru conductor a fost un gest mic, care l-a costat cca 10 secunde și 2 atingeri de buton.

Când am coborât, ne-am dus în dreptul cabinei lui și i-am mulțumit de pe peron. Pot să vă zic că cel mic al meu a fost super încântat, și să-i mulțumească (interacțiunea pozitivă) și să i se deschidă ușa pentru a pleca mai repede din stație și a evita oboseala și plictiseala aduse de așteptarea metroului următor.

A fost un gest foarte frumos de care ne-am bucurat amândoi și din care am avut de învățat amândoi, poate și conductorul. I-am povestit copilului în drum spre casă cât de bine se simte când cineva îți poate îndeplini o nevoie atât de ușor, de simplu, printr-un gest banal pentru el dar important pentru tine. I-am spus că și el poate face asta - un act de bunătate - când va simți că este ocazia potrivită și va vrea să profite de ea.

I-am mulțumit conductorului de metrou (puteam să nu o facem) ca să știe că apreciem gestul lui, că am înțeles că ne-a ajutat deschizându-ne ușa. Putea la fel de bine să nu o facă. Pentru mine contează mult să le transmit oamenilor că gesturile lor sunt văzute și apreciate. Că ele nu mi se cuvin și le mulțumesc că le fac.

Nimeni nu e regină/rege sau servitor pe lumea asta. Și, dacă ar fi, rolurile s-ar inversa într-o clipită și un strănut al Universului. Just like that ....

Numai dupa ce experimentezi bunatatea ce vine de la cineva poti sa fii si tu eroul cuiva.

Uneori suntem martorii unor gesturi frumoase din partea unor oameni care nu ne cunosc. Si asta ne face să ne simțim speciali. Asta este minunea bunătății. Singura modalitate pentru a ști cum se simte și cum arată bunătatea este ca un
Jun
14
2023
consumator responsabil

Nu-i ușor să fii consumator în ziua de azi. Mai ales datorită presiunii societății, a bradurilor, a diferitelor nivele de educație și venituri ale oamenilor. Dar și a faptului că societatea s-a schimbat atât de mult și de repede comparativ cu vremea bunicilor și chiar a părinților noștri.

Navigăm o lume a consumului fără să avem o hartă sau o busolă. Sau poate avem, dar nu știm să le folosim. Busola este cumpătarea iar harta este bunul simț.

Da, trăim într-o societate în care consumul este stimulat prin toate mijloacele posibile. Suntem bombardați din toate părțile cu oferte, promoții, noutăți, tentații, invenții etc etc. Da, suntem oameni și învățăm din greșeli, altă cale nu este. E normal să vrei mai frumos și mai bine, dar sunt necesare echilibrul, cumpătarea, setarea limitelor și viziunea pe termen mediu și lung. Aviz amatorilor care cheltuie ca și când mâine ar fi sfârșitul lumii și toate rafturile s-ar goli instant!

Psihologia cumpărăturilor este la fel de complexă ca psihologia mâncatului. Cumparăm ca să ne satisfacem niște nevoi, să avem unele provizii, de dragul obiectului, pentru că ne face să ne simțim bine/ specială, pentru că știm că vom primi complimente, pentru că vrem ca obiectele să vorbească în locul nostru despre noi, pentru că vrem să aparținem unui anumit trib. Plus multe alte motive știute de fiecare dintre noi!

Lăsând gluma la o parte, iată câteva reguli care te vor ajuta să te echilibrezi:

Cam mulți de R, nu? Sunt 8 de R în total. Sunt ușor de reținut.

Dacă ești un consumator conștient, nu înseamnă că ești sărac sau tragi a sărăcie (unii singur gândesc așa). Când va conta mai mult ce vrei tu decât ce spune lumea, viața ta va fi mai ușoară.

De subliniat faptul că unele persoane, în special cele alimentate mental de avalanșa de influenceri care promovează munți de produse, sunt condiționate mental în așa fel încât consideră că abundeța de produse are rolul de a ne servi o singură dată, apoi aruncăm/donăm și cumpărăm altele. Doar așa se simt confortabil mental, când cumpără mereu ceva nou.

La polul opus se află persoanele care își propun să aibă zile în care nu cheltuie niciun ban. Cu cât reușesc mai multe zile la rând să facă asta, cu atât se simt mai bine. Asta nu înseamnă că fac foamea sau umblă dezbrăcați ci că folosesc sau refolosesc sau schimbă destinația unor lucruri pe care le au deja. Iar asta înseamnă a fi isteț și creativ dar și împăcat cu alegerile tale!

Tu cum stai cu cei 8 R? Care îți vine ușor de făcut și care îți dă bătăi de cap?

Nu-i ușor să fii consumator în ziua de azi. Mai ales datorită presiunii societății, a bradurilor, a diferitelor nivele de educație și venituri ale oamenilor. Dar și a faptului că societatea s-a schimbat atât de mult și de repede comp
Oct
17
2022
despre punctualitate

Nu îmi place să întârzii undeva. Am fost educată că a întârzia denotă lipsă de respect, atât față de celălalt, participanții și organizatorii unui eveniment, cât și față de mine. Nu îmi place să întârzii, mă străduiesc să nu întârzii dar uneori se întâmplă, chiar nu depinde totul numai de mine.

Nu îmi place nici când celălalt întârzie, mai ales dacă e vorba de un eveniment sau când timpul este limitat. Uneori înțeleg motivele întemeiate, dar mă și prind când e vorba de nepăsare și nesimțire. Iar asta influențează din start întâlnirea.

Ceea ce mă deranjează este reacția persoanelor atunci când eu întârzii. Spun că mă deranjează pentru că am avut parte de mai multe scenarii, și pozitive și negative, și știu că se poate și fără blaming/ shaming sau teoria punctualității ținută de cei virtuoși celor păcătoși.

Așadar, dacă EU întârzii la un eveniment sau o întâlnire (neintenționat), știu că premisele sunt următoarele: * interlocutorul e deranjat de lipsa mea de respect (mai ales dacă nu am anunțat că întârzii), * am mai puțin timp la dispoziție, * am pierdut o parte din eveniment și din informații, * am ratat ocaziile oferite celor care ajung printre primii (să-și aleagă locul, să se ducă la toaletă înainte de a începe evenimentul, să-și calmeze emoțiile, să socializeze puțin etc. ).

Ce vreau să primesc la schimb: acceptarea scuzelor, dacă le ofer. Atât. Deja sunt într-un context nefavorabil mie, deja am pierdut ceva (timp, ocazii, informații etc) nu mai este cazul să primesc și morală, ceartă, teoria importanței punctualității.

Poate că adulții nu ar trebui să sară să educe alți adulți prin discursuri de morală. Poate că ar trebui să-i lase să-și asume consecințele, ca adulți ce sunt, și să învețe din ele, dacă consideră că este cazul.

Dacă TU întârzii la întâlnirea cu mine, eu voi accepta scuzele tale, voi zâmbi și voi participa la întâlnire atât timp cât a mai rămas. Știu că nu ar ajuta cu nimic să mă supăr pe întârzierea ta, să o interpretez în fel și chip.

În concluzie, atunci când eu întârzii undeva, aș vrea să primesc înțelegere și respect. Atât cât se poate. De pierdut oricum pierd, e clar, nu mai am nevoie să fiu certată/ apostrofată și să mă simt prost.

Dacă vrei să afli mai multe despre importanța punctualității, citește o carte pe această temă.

Tu cum stai cu punctualitatea?

Nu îmi place să întârzii undeva. Am fost educată că a întârzia denotă lipsă de respect, atât față de celălalt, participanții și organizatorii unui eveniment, cât și față de mine. Nu îmi place să întârzii, mă străduiesc
Oct
3
2022
toamna la gradinita

Se dă următorul context: început de toamna la gradinita, li se cere copiilor să aducă într-o zi de luni câte un fruct și o legumă de toamnă. Ideea era ca cei micuți să vadă și să miroasă și să pipăie fructele și legumele, să înțeleagă că toamna e vremea recoltei, că cine a semănat culege acum de toate și are în cămară până la următoarea recoltă.

Bun! Deci am avut un weekend la dispoziție să mergem pe la piață sau pe la țară și să lăsăm copiii să-și aleagă unul-două fructe și legume. Eventual, să discutăm pe grupul de părinți cine ce aduce ca să fie un sac nuci și de struguri și nimic altceva. Adică să colabăram și noi puțin, pentru diversitate, măcar o parte dintre noi.

Care a fost realitatea din teren? În primul rând, nu am discutat nimic între noi părinții. Apoi, unii părinți au uitat de tot de acest proiect, alții au dus câteva fructe și legume. Iar alții au dus coșuri și sacoșe de fructe și legume - ca să fie pentru toată lumea, să aibă toți copiii, inclusiv cei care au uitat să aducă ceva.

Personal, nu înțeleg această cantitate mare și copleșitoare. De ce nu au putut aduce exact ce ni s-a cerut? Ce să facă doamnele educatoare cu atât de multe fructe și legume? Unde să le pună și cum să gestioneze situația în care unele se mai și strică în timp?

Copiii au mesele asigurate la grădiniță, deci exclus să fie nevoie să mănânce din fructe. Decât dacă vor ei expres.

Ce înțeleg copiii care intră în clasă cu un măr și un fir de praz și văd pe alții cu coșul plin pe masă?

Copiii înțeleg foarte bine că mare parte din lucruri le primesc de la părinții lor, că reflectă bugetul și disponibilitatea părinților.

Doamna educatoare a dat o temă pentru acasă și părinții consideră că, dacă fac ei mai mult, copiii care nu au adus nimic nu se vor mai simți aiurea. Nu este deloc așa. Și nici în viața de adult nu e așa.

Am fost și eu în situația în care am putut și am vrut să livrez mai mult decât mi s-a cerut. Însă am anunțat și am cerut acordul. Ca să nu fac mai mult rău decât bine.

Știu cum e să trimiți soțul să cumpere o pâine anumită și el să vină cu 3 feluri de pâine, câte 2 exemplare din fiecare. Și uite așa se creează o nouă situație care pune presiune pe mine să o gestionez: ce fac cu atâta pâine? Pe care o mănânc și pe care o conserv? Am spațiu să țin surplusul de pâine în congelator sau frigider?

Nu întotdeauna mai mult este și mai bine. Nu întotdeauna efortul suplimentar este apreciat și recompensat. Este posibil ca surplusul să încurce, să facă mai mult rău decât bine.

Și revin la întrebarea: de ce unii părinți au simțit nevoia să ducă coșuri cu fructe și legume, dacă ni s-a cerut un fruct și o legumă? De ce atât de mult? E cumva concurs între părinți pentru titlul de ”Părintele care a adus cele mai multe fructe și/sau legume”? Păi dacă e concurs ... hold my beer.

Tu ce părere ai de situația asta? Ți s-a întâmplat și ție?

Se dă următorul context: început de toamna la gradinita, li se cere copiilor să aducă într-o zi de luni câte un fruct și o legumă de toamnă. Ideea era ca cei micuți să vadă și să miroasă și să pipăie fructele și legumele, să
Nov
2
2021
Respect

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept fundamental dar și o responsabilitate - fără respect nu putem construi nimic în societate și nici da vreo șansă oamenilor să evolueze. Personalitatea noastră este schimbătoare, adaptabilă, mai mult sau mai puțin plăcută de cei din jurul nostru.

Așadar, consider că nu trebuie să ne placă personalitatea cuiva pentru a respecta acea persoană. Respectul înseamnă "te văd, te aud, nu ești invizibil(ă)". Respectul înseamnă "nu te judec pentru felul în care ești, chiar dacă nu sunt de acord cu tine și nu te înțeleg".

Respectul reciproc înseamnă a colabora împreună pentru a rezolva probleme pentru binele comun. Înseamnă a-l lăsa pe celălalt să fie așa cum alege el să fie, a nu lua decizii în numele altora pentru că știm noi mai bine. Asta este doar o parte din ceea ce înseamnă respectul între oameni și al oamenilor față de alte ființe vii.

Cred că respectul reciproc ar trebui să se afle la baza construirii unei societăți sănătoase. Deocamdată, felul în care se manifestă societatea noastră scoate la iveală un alt mod de gândire al oamenilor: "dacă nu faci ca mine, înseamnă că ești împotriva mea și-mi vrei răul. Binele meu este mai presus decât binele tău".

Nu uita: fiecare dintre noi duce o bătălie interioară de care tu nu știi nimic, iar ceea ce vezi la exterior are puțină legătură cu ceea ce este în interior.

Tu cum vezi respectul vis-a-vis de persoanele dificile?

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept funda
Jul
30
2014

Hipo Locuri de muncaCred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produca ceva, acei oameni nestiind sa faca nimic, ar fi bantuiti de cosmarul neputiintei si ar incerca sa-l alunge cu rautatea sufletului lor.

Ideea e ca … omul trebuie sa munceasca pentru a se simti implinit, asa cum trebuie sa aiba o familie pentru a-si contura rostul in viata. Nu degeaba se pune accent pe educatie si pe valoarea omului, pe ceea ce stie el sa faca cu mainile sale si cu capusorul sau. Unii se plang ca sunt mestesuguri care vor pieri in curand pentru ca nu are cine sa le fie ucenici si sa invete meseria. Altii se plang ca nu au oameni specializati care sa stie bine meserie, fiind astfel obligati sa angajeze din alte tari. Piata muncii e un loc destul de complicat ca sa te descurci singur asa ca e bine sa accepti tot ajutorul pe care vor unii sa ti-l dea, chiar daca este gratuit sau nu. As prefera ca lumea sa inceteze sa mai poarte razboaie si sa inceapa sa rezolve problema somajului la nivel planetar. Pentru ca fiecare dintre noi merita o viata construita in jurul familiei si al muncii.

Ma uitam la cei care fac angajari pentru Ploiesti – sincer, nici nu prea ai de unde alege: 4 angajatori, joburi pentru persoane cu facultate si experienta. Sa spunem ca experienta o pot acumula tragand tare si concentrandu-te pe munca cateva luni bune. Dar educatia … mai greu.

Am impresia ca nu avem o cultura a muncii sanatoase. Nu ne batem capul prea mult cu asta, cel putin patura de jos a societatii care a invatat sa se descurce cu ce are, impacandu-se cu ideea ca mai mult nu se poate, ca trebuie sa fii extraordinar ca sa dai mai mult. Ii respect pe cei care au plecat in alte tari sa-si caute de munca, dar si pe cei care raman in tara dar isi cauta de lucru in alte orase. Cei care se uita dupa joburi in Baia Mare isi dau seama ca optiunile sunt limitate si ca e cazul sa schimbe strategia de baza (daca au una): ori accepta altceva ori cauta in alt oras.

Locurile de munca in Petrosani sunt si mai putine, deci este cazul sa se ia masuri la nivel national.
Tu ce parere ai despre aceasta situatie?

Cred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produ
Jul
25
2014

Best Jobs locuri de munca“Meseria e bratara de aur!” Am sa o invat si pe Ruxi acest proverb si ce inseamna el, dar mai ales de ce este necesar(!) sa muncim. Acum ma bucur cand o vad ca vrea sa ma ajute in tot ce fac, insa este in faza de invatare si experimentare si nu il percepe ca pe un efort.

Mi-ar placea sa traiesc intr-o societate cu o atitudine sanatoasa vis-a-vis de munca. Stim cu totii ca lumea care munceste uraste ziua de luni. Inteleg de ce, dar nu pricep de ce se face atat de mare tam-tam pe tema asta. Chiar daca ar fi vorba de cei cu angajari in Botosani, tot ar trebui ca atitudinea sa fie alta. Nici relaxarea din weekend nu poate dura la nesfarsit, nici ziua de munca nu este interminabila. Cred ca fara munca am muri incet, cate putin in fiecare zi, pana cand ne-am pierde de tot umanitatea. Muncim pentru a trai si nu traim pentru a munci iar lucrul acesta ar trebui reglementat prin legi.

Personal, ma vad muncind toata viata, chiar si dupa pensionare (seman tatalui meu la faza asta). Nu stiu cum unii oameni pot sta degeaba zile in sir fara sa faca nimic, fara sa-si caute provocari, fara un plan in minte. Nu ma refer sa-si contruiasca cine-stie-ce dar macar sa-si duca viata pe care si-o doresc sau cel putin cea mai apropiata varianta. Daca Romania nu le mai ofera satisfactii, daca au cazut prada gandirii ca aici nu merge nimic bine, omul nu este respectat si nu mai merita sa te straduiesti sa dai ceva societatii, atunci se pot reorienta si cauta locuri de munca in Franta. Asta le-ar schimba total perspectiva si ar invata, cred, ca bunatatea dar si rautatea, desteptaciunea dar si prostia sunt egal impartite pe Pamant. Diferentele sunt la alt nivel.

Si daca tot zic ce locuri de munca in strainatate, mi-ar placea sa citesc un blog al unei persoane care traieste o astfel de experienta. Ce a invatat nou, ce comparatii face cu Romania, cum s-a adaptat, ce planuri are de viitor, cum vede orasul natal de acolo, daca s-ar mai intoarce si de ce.

Dragul de munca se invata in familie, iar atitundea se preia integral de la parinti. Sunt constienta de asta, in calitate de parinte. Chiar si cei care cauta locuri de munca la Libertatea stiu ca numai cu munca constanta se obtin rezultate de care poti fi multumit. Am vazut la TV, cand s-a discutat de inundatii, situatii in care armata ajuta sa scoata apa, namolul, pietrisul etc. din casele oamenilor iar localnicii si bagubitii stateau cu bratele incrucisate. Cum poti sa crezi ca ti se cuvine acest ajutor, ca altii pot face lucruri pentru tine dar tu, sa te ajuti singur, nu? Mai avem de educat oamenii …

Tu ce ai vrea sa se schimbe in legatura cu atitudinea fata de munca in Romania?

“Meseria e bratara de aur!” Am sa o invat si pe Ruxi acest proverb si ce inseamna el, dar mai ales de ce este necesar(!) sa muncim. Acum ma bucur cand o vad ca vrea sa ma ajute in tot ce fac, insa este in faza de invatare si experi
Feb
1
2011
Da, m-am molipsit si eu de microbul asta. De mai bine de un an am cont pe Twitter si Facebook si acum m-am gandit sa vi le fac cunoscute si voua, cititorii blogului meu. Ca multe alte lucruri, totul a inceput din curiozitate. Mi-am facut cont pe Twitter pentru ca multa lume vorbea de el si am vrut sa vad daca e chiar atat de extraordinar. Si m-am molipsit. Imi place |DA| . Sa tot scrii ce-ti trece prin cap, cand ai tu chef, chiar daca nu te citeste nimeni. E ca si cum ai da sms unor necunoscuti. Mie mi se pare interesant. (more…)
Tweets by @livingROcolors !function(d,s,id){var js,fjs=d.getElementsByTagName(s)[0],p=/^http:/.test(d.location)?'http':'https';if(!d.getElementById(id)){js=d.createElement(s);js.id=id;js.src=p+"://platform.twitter.com/widgets.js";fjs.parentNode.i