Arhiva Etichetei: societate

Oct
17
2022
PAREREA MEA

Ce aș vrea să primesc atunci când întârzii undeva

despre punctualitate

Nu îmi place să întârzii undeva. Am fost educată că a întârzia denotă lipsă de respect, atât față de celălalt, participanții și organizatorii unui eveniment, cât și față de mine. Nu îmi place să întârzii, mă străduiesc să nu întârzii dar uneori se întâmplă, chiar nu depinde totul numai de mine.

Nu îmi place nici când celălalt întârzie, mai ales dacă e vorba de un eveniment sau când timpul este limitat. Uneori înțeleg motivele întemeiate, dar mă și prind când e vorba de nepăsare și nesimțire. Iar asta influențează din start întâlnirea.

Ceea ce mă deranjează este reacția persoanelor atunci când eu întârzii. Spun că mă deranjează pentru că am avut parte de mai multe scenarii, și pozitive și negative, și știu că se poate și fără blaming/ shaming sau teoria punctualității ținută de cei virtuoși celor păcătoși.

Așadar, dacă EU întârzii la un eveniment sau o întâlnire (neintenționat), știu că premisele sunt următoarele: * interlocutorul e deranjat de lipsa mea de respect (mai ales dacă nu am anunțat că întârzii), * am mai puțin timp la dispoziție, * am pierdut o parte din eveniment și din informații, * am ratat ocaziile oferite celor care ajung printre primii (să-și aleagă locul, să se ducă la toaletă înainte de a începe evenimentul, să-și calmeze emoțiile, să socializeze puțin etc. ).

Ce vreau să primesc la schimb: acceptarea scuzelor, dacă le ofer. Atât. Deja sunt într-un context nefavorabil mie, deja am pierdut ceva (timp, ocazii, informații etc) nu mai este cazul să primesc și morală, ceartă, teoria importanței punctualității.

Poate că adulții nu ar trebui să sară să educe alți adulți prin discursuri de morală. Poate că ar trebui să-i lase să-și asume consecințele, ca adulți ce sunt, și să învețe din ele, dacă consideră că este cazul.

Dacă TU întârzii la întâlnirea cu mine, eu voi accepta scuzele tale, voi zâmbi și voi participa la întâlnire atât timp cât a mai rămas. Știu că nu ar ajuta cu nimic să mă supăr pe întârzierea ta, să o interpretez în fel și chip.

În concluzie, atunci când eu întârzii undeva, aș vrea să primesc înțelegere și respect. Atât cât se poate. De pierdut oricum pierd, e clar, nu mai am nevoie să fiu certată/ apostrofată și să mă simt prost.

Dacă vrei să afli mai multe despre importanța punctualității, citește o carte pe această temă.

Tu cum stai cu punctualitatea?

Nu îmi place să întârzii undeva. Am fost educată că a întârzia denotă lipsă de respect, atât față de celălalt, participanții și organizatorii unui eveniment, cât și față de mine. Nu îmi place să întârzii, mă străduiesc
Etichete: • • • •

2 Comments Restul articolului
Oct
3
2022
PAREREA MEA

Cât de mult e prea mult din ceva inocent?

toamna la gradinita

Se dă următorul context: început de toamna la gradinita, li se cere copiilor să aducă într-o zi de luni câte un fruct și o legumă de toamnă. Ideea era ca cei micuți să vadă și să miroasă și să pipăie fructele și legumele, să înțeleagă că toamna e vremea recoltei, că cine a semănat culege acum de toate și are în cămară până la următoarea recoltă.

Bun! Deci am avut un weekend la dispoziție să mergem pe la piață sau pe la țară și să lăsăm copiii să-și aleagă unul-două fructe și legume. Eventual, să discutăm pe grupul de părinți cine ce aduce ca să fie un sac nuci și de struguri și nimic altceva. Adică să colabăram și noi puțin, pentru diversitate, măcar o parte dintre noi.

Care a fost realitatea din teren? În primul rând, nu am discutat nimic între noi părinții. Apoi, unii părinți au uitat de tot de acest proiect, alții au dus câteva fructe și legume. Iar alții au dus coșuri și sacoșe de fructe și legume - ca să fie pentru toată lumea, să aibă toți copiii, inclusiv cei care au uitat să aducă ceva.

Personal, nu înțeleg această cantitate mare și copleșitoare. De ce nu au putut aduce exact ce ni s-a cerut? Ce să facă doamnele educatoare cu atât de multe fructe și legume? Unde să le pună și cum să gestioneze situația în care unele se mai și strică în timp?

Copiii au mesele asigurate la grădiniță, deci exclus să fie nevoie să mănânce din fructe. Decât dacă vor ei expres.

Ce înțeleg copiii care intră în clasă cu un măr și un fir de praz și văd pe alții cu coșul plin pe masă?

Copiii înțeleg foarte bine că mare parte din lucruri le primesc de la părinții lor, că reflectă bugetul și disponibilitatea părinților.

Doamna educatoare a dat o temă pentru acasă și părinții consideră că, dacă fac ei mai mult, copiii care nu au adus nimic nu se vor mai simți aiurea. Nu este deloc așa. Și nici în viața de adult nu e așa.

Am fost și eu în situația în care am putut și am vrut să livrez mai mult decât mi s-a cerut. Însă am anunțat și am cerut acordul. Ca să nu fac mai mult rău decât bine.

Știu cum e să trimiți soțul să cumpere o pâine anumită și el să vină cu 3 feluri de pâine, câte 2 exemplare din fiecare. Și uite așa se creează o nouă situație care pune presiune pe mine să o gestionez: ce fac cu atâta pâine? Pe care o mănânc și pe care o conserv? Am spațiu să țin surplusul de pâine în congelator sau frigider?

Nu întotdeauna mai mult este și mai bine. Nu întotdeauna efortul suplimentar este apreciat și recompensat. Este posibil ca surplusul să încurce, să facă mai mult rău decât bine.

Și revin la întrebarea: de ce unii părinți au simțit nevoia să ducă coșuri cu fructe și legume, dacă ni s-a cerut un fruct și o legumă? De ce atât de mult? E cumva concurs între părinți pentru titlul de ”Părintele care a adus cele mai multe fructe și/sau legume”? Păi dacă e concurs ... hold my beer.

Tu ce părere ai de situația asta? Ți s-a întâmplat și ție?

Se dă următorul context: început de toamna la gradinita, li se cere copiilor să aducă într-o zi de luni câte un fruct și o legumă de toamnă. Ideea era ca cei micuți să vadă și să miroasă și să pipăie fructele și legumele, să
Etichete: • • • • •

1 Comment Restul articolului
Nov
2
2021
PAREREA MEA

Respectul și personalitatea

Respect

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept fundamental dar și o responsabilitate - fără respect nu putem construi nimic în societate și nici da vreo șansă oamenilor să evolueze. Personalitatea noastră este schimbătoare, adaptabilă, mai mult sau mai puțin plăcută de cei din jurul nostru.

Așadar, consider că nu trebuie să ne placă personalitatea cuiva pentru a respecta acea persoană. Respectul înseamnă "te văd, te aud, nu ești invizibil(ă)". Respectul înseamnă "nu te judec pentru felul în care ești, chiar dacă nu sunt de acord cu tine și nu te înțeleg".

Respectul reciproc înseamnă a colabora împreună pentru a rezolva probleme pentru binele comun. Înseamnă a-l lăsa pe celălalt să fie așa cum alege el să fie, a nu lua decizii în numele altora pentru că știm noi mai bine. Asta este doar o parte din ceea ce înseamnă respectul între oameni și al oamenilor față de alte ființe vii.

Cred că respectul reciproc ar trebui să se afle la baza construirii unei societăți sănătoase. Deocamdată, felul în care se manifestă societatea noastră scoate la iveală un alt mod de gândire al oamenilor: "dacă nu faci ca mine, înseamnă că ești împotriva mea și-mi vrei răul. Binele meu este mai presus decât binele tău".

Nu uita: fiecare dintre noi duce o bătălie interioară de care tu nu știi nimic, iar ceea ce vezi la exterior are puțină legătură cu ceea ce este în interior.

Tu cum vezi respectul vis-a-vis de persoanele dificile?

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept funda
Etichete: • •

1 Comment Restul articolului
Jul
30
2014
MERITA ATENTIE

Prea putine locuri pentru a munci

Hipo Locuri de muncaCred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produca ceva, acei oameni nestiind sa faca nimic, ar fi bantuiti de cosmarul neputiintei si ar incerca sa-l alunge cu rautatea sufletului lor.

Ideea e ca … omul trebuie sa munceasca pentru a se simti implinit, asa cum trebuie sa aiba o familie pentru a-si contura rostul in viata. Nu degeaba se pune accent pe educatie si pe valoarea omului, pe ceea ce stie el sa faca cu mainile sale si cu capusorul sau. Unii se plang ca sunt mestesuguri care vor pieri in curand pentru ca nu are cine sa le fie ucenici si sa invete meseria. Altii se plang ca nu au oameni specializati care sa stie bine meserie, fiind astfel obligati sa angajeze din alte tari. Piata muncii e un loc destul de complicat ca sa te descurci singur asa ca e bine sa accepti tot ajutorul pe care vor unii sa ti-l dea, chiar daca este gratuit sau nu. As prefera ca lumea sa inceteze sa mai poarte razboaie si sa inceapa sa rezolve problema somajului la nivel planetar. Pentru ca fiecare dintre noi merita o viata construita in jurul familiei si al muncii.

Ma uitam la cei care fac angajari pentru Ploiesti – sincer, nici nu prea ai de unde alege: 4 angajatori, joburi pentru persoane cu facultate si experienta. Sa spunem ca experienta o pot acumula tragand tare si concentrandu-te pe munca cateva luni bune. Dar educatia … mai greu.

Am impresia ca nu avem o cultura a muncii sanatoase. Nu ne batem capul prea mult cu asta, cel putin patura de jos a societatii care a invatat sa se descurce cu ce are, impacandu-se cu ideea ca mai mult nu se poate, ca trebuie sa fii extraordinar ca sa dai mai mult. Ii respect pe cei care au plecat in alte tari sa-si caute de munca, dar si pe cei care raman in tara dar isi cauta de lucru in alte orase. Cei care se uita dupa joburi in Baia Mare isi dau seama ca optiunile sunt limitate si ca e cazul sa schimbe strategia de baza (daca au una): ori accepta altceva ori cauta in alt oras.

Locurile de munca in Petrosani sunt si mai putine, deci este cazul sa se ia masuri la nivel national.
Tu ce parere ai despre aceasta situatie?

Cred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produ
Etichete: • •

No Comments Restul articolului
Jul
25
2014
MERITA ATENTIE

Pregatiti pentru un nou inceput

Best Jobs locuri de munca“Meseria e bratara de aur!” Am sa o invat si pe Ruxi acest proverb si ce inseamna el, dar mai ales de ce este necesar(!) sa muncim. Acum ma bucur cand o vad ca vrea sa ma ajute in tot ce fac, insa este in faza de invatare si experimentare si nu il percepe ca pe un efort.

Mi-ar placea sa traiesc intr-o societate cu o atitudine sanatoasa vis-a-vis de munca. Stim cu totii ca lumea care munceste uraste ziua de luni. Inteleg de ce, dar nu pricep de ce se face atat de mare tam-tam pe tema asta. Chiar daca ar fi vorba de cei cu angajari in Botosani, tot ar trebui ca atitudinea sa fie alta. Nici relaxarea din weekend nu poate dura la nesfarsit, nici ziua de munca nu este interminabila. Cred ca fara munca am muri incet, cate putin in fiecare zi, pana cand ne-am pierde de tot umanitatea. Muncim pentru a trai si nu traim pentru a munci iar lucrul acesta ar trebui reglementat prin legi.

Personal, ma vad muncind toata viata, chiar si dupa pensionare (seman tatalui meu la faza asta). Nu stiu cum unii oameni pot sta degeaba zile in sir fara sa faca nimic, fara sa-si caute provocari, fara un plan in minte. Nu ma refer sa-si contruiasca cine-stie-ce dar macar sa-si duca viata pe care si-o doresc sau cel putin cea mai apropiata varianta. Daca Romania nu le mai ofera satisfactii, daca au cazut prada gandirii ca aici nu merge nimic bine, omul nu este respectat si nu mai merita sa te straduiesti sa dai ceva societatii, atunci se pot reorienta si cauta locuri de munca in Franta. Asta le-ar schimba total perspectiva si ar invata, cred, ca bunatatea dar si rautatea, desteptaciunea dar si prostia sunt egal impartite pe Pamant. Diferentele sunt la alt nivel.

Si daca tot zic ce locuri de munca in strainatate, mi-ar placea sa citesc un blog al unei persoane care traieste o astfel de experienta. Ce a invatat nou, ce comparatii face cu Romania, cum s-a adaptat, ce planuri are de viitor, cum vede orasul natal de acolo, daca s-ar mai intoarce si de ce.

Dragul de munca se invata in familie, iar atitundea se preia integral de la parinti. Sunt constienta de asta, in calitate de parinte. Chiar si cei care cauta locuri de munca la Libertatea stiu ca numai cu munca constanta se obtin rezultate de care poti fi multumit. Am vazut la TV, cand s-a discutat de inundatii, situatii in care armata ajuta sa scoata apa, namolul, pietrisul etc. din casele oamenilor iar localnicii si bagubitii stateau cu bratele incrucisate. Cum poti sa crezi ca ti se cuvine acest ajutor, ca altii pot face lucruri pentru tine dar tu, sa te ajuti singur, nu? Mai avem de educat oamenii …

Tu ce ai vrea sa se schimbe in legatura cu atitudinea fata de munca in Romania?

“Meseria e bratara de aur!” Am sa o invat si pe Ruxi acest proverb si ce inseamna el, dar mai ales de ce este necesar(!) sa muncim. Acum ma bucur cand o vad ca vrea sa ma ajute in tot ce fac, insa este in faza de invatare si experi
Etichete: •

No Comments Restul articolului
Feb
1
2011
DE STIUT

Ying si Yang: Twitter si Facebook

Da, m-am molipsit si eu de microbul asta. De mai bine de un an am cont pe Twitter si Facebook si acum m-am gandit sa vi le fac cunoscute si voua, cititorii blogului meu. Ca multe alte lucruri, totul a inceput din curiozitate. Mi-am facut cont pe Twitter pentru ca multa lume vorbea de el si am vrut sa vad daca e chiar atat de extraordinar. Si m-am molipsit. Imi place |DA| . Sa tot scrii ce-ti trece prin cap, cand ai tu chef, chiar daca nu te citeste nimeni. E ca si cum ai da sms unor necunoscuti. Mie mi se pare interesant. (more…)
Tweets by @livingROcolors !function(d,s,id){var js,fjs=d.getElementsByTagName(s)[0],p=/^http:/.test(d.location)?'http':'https';if(!d.getElementById(id)){js=d.createElement(s);js.id=id;js.src=p+"://platform.twitter.com/widgets.js";fjs.parentNode.i
Etichete: • •

12 Comments Restul articolului