Arhiva Etichetei: responsabilitate

Mar
24
2023
responsabilitatea inseamna libertate

Nu știu dacă adulții mai pot fi educați să fie responsabili (mai ales că figurilor de autoritate din societate le lipsește responsabilitatea până la nesimțire), însă copiii cu siguranță da. Nu de către părinți iresponsabili (puterea exemplului este mai mare decât puterea cuvântului), ci despre alte persoane cu rol de educator care, prin exemplu, își asumă lucruri și consecințele lor.

Pentru copii, responsabilitatea este ceva ce ei trebuie să facă (acțiuni de igienă, de alimentație, să se îmbrace, să strângă după ei etc.) și se așteaptă de la ei să le facă. Nimeni nu se naște cu responsabilitățile tipărite în frunte, ci ele sunt alocate de familie și societate. Unele pot fi negociate, altele nu.

Adulții au multe responsabilități, inclusiv unele de la care nu se pot eschiva deloc: dacă ai mașină ai responsabilități, dacă ai apartament ai responsabilități, dacă ai copil ai responsabilități, dacă ai partener de viață ai responsabilități, dacă ai un job plătit ai responsabilități, dacă ai pisică sau câine ai responsabilități.

În cadrul unei familii, responsabilitățile copiilor sunt stabilite de părinți (copilul duce gunoiul, ajută la pus masa, își pune hainele murdare în coșul de rufe, strânge toate jucăriile după ce a terminat joaca etc) însă ele vor fi urmate numai în măsura în care și părinții își asumă și respectă propriile responsabilități.

Puterea exemplului are un rol foarte mare în felul în care copilul înțelege responsabilitatea și cum o pune în practică. Bineînțeles, când copiii nu se descurcă sau nu știu cum să pună în practică responsabilitățile, ei pot cere ajutorul adulților. Nimeni nu se naște învățat, nici măcar în ceea ce privește detaliile mărunte ale vieții de zi cu zi.

Este important ca cei mici să înțeleagă că există consecințe și dacă fac ceea ce au de făcut, și dacă nu fac. Consecințele vin la pachet cu responsabilitatea. Unele consecințe se văd imediat, altele apar după o perioadă de timp (nespălatul pe dinți seara nu strică dinții a doua zi dimineața, dar are un efect cumulativ dacă devine un obicei).

Obicei - acesta este un alt cuvânt important în educația copiilor, căci în timp devenim suma obiceiurilor noastre. Înțelegerea, acceptarea și asumarea responsabilităților de către copii este un obicei sănătos ce va ajuta copilul să devină un adult de încredere, respectuos și harnic.

Nu e ușor să îți asumi responsabilități însă doar asumarea lor cizelează caracterul omului și îi permite acestuia să-și folosească puterea interioară.

Nu știu dacă adulții mai pot fi educați să fie responsabili (mai ales că figurilor de autoritate din societate le lipsește responsabilitatea până la nesimțire), însă copiii cu siguranță da. Nu de către părinți iresponsabili (put
May
9
2022
asumarea responsabilitatii

Îți propun următoarea perspectivă legată de asumarea responsabilitatii: cum ar fi să fie interzis prin lege să dai vina pe cineva, oricine, pentru ceea ce ți se întâmplă? Fără ”El e de vină!”, ”Ea e de vină!”. Nu ai voie să emiți învinovățiri (nici măcar voalate, subtile, finuțe), nu ai voie să ții discursuri moralizatoare. Pur și simplu, lucrurile se întâmplă așa și tot ce ai de făcut este să îți asumi responsabilitatea reacției proprii la context. Cum ar fi?

Nu va exista niciodată o astfel de lege (dată de om), însă legea asta o poți da tu pentru tine, în mintea și inima ta, chiar acum: Nu mai dau vina niciodată pe alții pentru nimic; este ceea ce este și eu mă adaptez la situație cât pot și știu acum.

Aproape instant, vei avea mai multă încredere în tine (pentru că îți recapeți o parte din putere prin renunțarea la a mai avea așteptări de la alții). Nu mai intri în jocul ”Tu ești vinovat!”. El/ea e responsabilă pentru ceea ce face, tu ești responsabil(ă) pentru felul în care reacționezi la ceea ce s-a făcut. Atât!

Reacția ta la context va fi pe măsura a ceea ce poți face acum și aici. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Fără remușcări! Când nu ai regrete, când nu te simți vinovat(ă) și nici rușinat(ă) de propriile decizii, vei trăi mai relaxat(ă) și mai încrezătoare în propriile decizii. Chiar dacă unele decizii se dovedesc, în timp, a fi greșite, asumarea responsabilității va deschide ușa învățării lecției și luării de decizii mai bune pe viitor.

Cu alte cuvinte, acceptarea responsabilității este crucială pentru a deveni o persoană mai bună deoarece te ajută să-ți gestionezi greșelile fără să duci greutatea vinovăției, a rușinii sau a regretului.

Responsabilitatea întărește caracterul deoarece vei deveni mai sincer(ă) cu tine când vei accepta în adâncul tău că nu ai procedat tocmai bine sau nu ai luat o decizie izvorâtă din respect și integritate. Din această înțelegere vei putea face ceea ce trebuie făcut pentru a repara greșeala și a merge mai departe. Acest proces - acceptare-înțelegere-reparare - are loc în interiorul tău, nu trebuie făcut public.

Așadar, chiar din acest moment poți lua decizia să acorzi mai multă atenție lumii tale interioare (din minte și inimă) și mai puțin celei exterioare. Învinovățirea este doar un consum inutil de energie, nu va schimba pe nimeni.

Îți propun următoarea perspectivă legată de asumarea responsabilitatii: cum ar fi să fie interzis prin lege să dai vina pe cineva, oricine, pentru ceea ce ți se întâmplă? Fără ”El e de vină!”, ”Ea e de vină!”. Nu ai voie s
Mar
28
2022
responsabilitate si autocontrol

În ultimul articol despre responsabilitate (hot topic :star: ) am menționat (auto)controlul. Am pus în paranteză cuvântul auto pentru că întâi mă gândesc la control, apoi îmi dau seama că nu controlez mai nimic din exterior și apoi revin la autocontrol. E un subiect delicat, mai ales pentru partea de societate ce funcționează după principii vechi considerate sfinte, bătute în piatră și validate de timp.

Din această perspectivă, responsabilitatea înseamnă recunoașterea a ceea ce nu poți controla și asumarea a ceea ce poți controla. S-au scris mii și mii de cărți pe această temă și cred că ar trebui să se discute în școli despre autocontrol, astfel încât tinerele generații să-și seteze realist așteptările de la viață și, mai ales, de la societate (Interacțiunile dintre oameni provoacă cea mai mare suferință în noi, căci putem spune cu ușurință despre viață ”Așa e viața! - Life is a bitch”).

Așadar, a fi responsabil înseamnă a-ți asuma că poți controla următoarele (lista rămâne deschisă):

  • Valorile în care crezi
  • Atitudinea ta în orice moment
  • Gândurile pe care le crezi și pe baza cărora decizi să acționezi
  • Perspectiva ta asupra lucrurilor
  • Cât de sincer(ă) ești cu tine dar și cu cei din jur
  • Cărțile pe care le citești și care contribuie la educația ta
  • Cât de des faci sport
  • Cum te respecți
  • Cât de multe riscuri îți asumi
  • Ce fel de mâncare mănânci
  • Cât de bun ești cu cei din jur
  • Cum interpretezi situațiile
  • Cum îți exprimi părerile și punctele de vedere
  • Dacă și când ceri ajutor
  • Cât de des zâmbești pe parcursul unei zile
  • Cu cine te asociezi (anturajul tău)
  • Ce faci cu timpul de după orele de muncă
  • Cum cheltuiești sau investești banii câștigați
  • Cui și cum spui TE IUBESC
  • Cât de mult timp petreci făcându-ți griji, pe care apoi le hrănești cu și mai multe discuții și scenarii
  • Cât efort ești dispus(ă) să faci pentru fiecare aspect al vieții tale
  • Cât de des te gândești la trecutul tău și cum folosești lecțiile lui în prezent
  • Dacă judeci alte persoane pentru ceea ce fac/spun
  • Cât de mult timp petreci în recunoștință față de viață
  • Ce alegi să faci în rutina de dimineață și cea de seară
  • Dacă încerci din nou sau nu după o dezamăgire/ un eșec

Cred că ai înțeles ideea. Eu așa văd regulile acestui joc numit viața: avem liberul arbitru în fiecare moment, adică să facem alegeri, să luăm decizii, să ne asumăm responsabilități pe care să le ducem până la capăt. Dacă nu o facem noi, o vor face alții în locul nostru. De asta sunt sigură!

În ultimul articol despre responsabilitate (hot topic :star: ) am menționat (auto)controlul. Am pus în paranteză cuvântul auto pentru că întâi mă gândesc la control, apoi îmi dau seama că nu controlez mai nimic din exterior și apoi
Mar
21
2022
a fi responsabil

Tot mai des aud discuții despre a fi responsabil, despre responsabilități, responsabilizare și răspunderi. Asta pentru că, printre altele, despre responsabilitate discut zilnic și cu copiii mei, dar și cu adulții cu care am de-a face.

Însă ce înseamnă a fi responsabil, mai exact? Definiția este destul de complexă pentru că responsabilitatea ia foarte multe forme.

Site-ul Dexonline.ro spune că ” A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor.”

Dicționarul Cambridge spune că ”A fi responsabil pentru ceva sau de cineva = a avea control și autoritate asupra a ceva sau cineva și datoria de a avea grijă de acel lucru sau acea persoană.”

Dicționarul MacMillan spune că ”A fi responsabil în fața cuiva înseamnă că acel cineva este în poziția de autoritate față de tine și îți poate cere să dovedești că acțiunile sau deciziile tale sunt corecte și rezonabile.”

Așadar, responsabilitatea are legătură cu controlul, cu lucrurile pe care le controlăm cu adevărat în viața noastră. (Voi reveni asupra acestui subiect.)

De ce am decis să abordez acest subiect al responsabilității? Pentru că sunt ferm convinsă că acesta este cel mai bun moment în istoria omenirii pentru a fi conștienți de ceea ce suntem responsabili și de ce nu, și să ne luăm înapoi puterea ca ființe umane ce au integritate și putere creatoare.

Vreau să fac din acest subiect - RESPONSABILITATEA - o mini serie de articole aici pe blog care să servească drept punct de pornire pentru cei interesați de acest subiect. Eu însămi sunt interesată de responsabilitea mea, explorarea și exercitarea ei.

Ca popor, cred că noi românii avem o rană adâncă provocată de încălcarea drepturilor noastre și nu mai știm cum și de ce anume suntem responsabili. Așteptăm de la alții și de la stat să ne ușureze viața de problemele pe care noi nu vrem să le rezolvăm - și multe alte situații în care vrem multe de la viață dar nu să facem noi ci să ni se dea. Suntem cam imaturi din punct de vedere emoțional, ca societate. Și destul de fricoși.

Consider că așa am fost educați - de familie, de societate - iar acum este rândul nostru, adulți fiind, să schimbăm educația primită cu alta mai favorabilă nouă ca ființe cu Dumnezeu în noi. Dacă vrem libertate, trebuie să învățăm să fim responsabili. Altă cale nu este. Responsabilitatea este un element din ecuația libertății.

Ce părere ai? Te interesează acest subiect?

Tot mai des aud discuții despre a fi responsabil, despre responsabilități, responsabilizare și răspunderi. Asta pentru că, printre altele, despre responsabilitate discut zilnic și cu copiii mei, dar și cu adulții cu care am de-a face.