Oamenii pun limite în mod natural. Vor să își protejeze energia, pacea, spațiul personal etc.

Una dintre frazele care ridică o astfel de limită este ”Nu trebuie!” sau ”Nu trebuia!” Iată câteva scenarii.

– Pot să te ajut în bucătărie?
– Nu trebuie, mă descurc.

– Vin și eu la alergat cu tine?
– Nu trebuie!

”Nu trebuie” înseamnă, de fapt, nu vreau să faci asta, nu am nevoie să faci asta. Dar de ce nu o spunem verde-n față? De ce nu rostim clar adevărul? Pentru că normele sociale spun să protejezi sentimentele celuilalt, să-l faci mereu să se simtă bine. (Însă acum știm mai bine că nu putem mulțumi niciodată pe toată lumea!)

Poate că normele sociale ar trebui rescrise astfel: fiecare este responsabil pentru modul în care se simte, pentru butoanele care îi sunt apăsate. Singura noastră datorie este să vorbim respectuos, civilizat, pe un ton calm și clar. Dacă celălalt se simte ofuscat, va trebui să-și gestioneze singur frustrarea.

Când spunem ”Nu trebuie!” celălalt va gândi automat ”Știu că nu trebuie, dar eu vreau să fac asta.” Iar acum ești blocată pentru că începe o luptă silențioasă a puterii în care fiecare vrea să își impună punctul de vedere sau modul de acțiune.

Este necesar să vorbim mai clar, să spunem lucrurilor pe nume.

”Pot să te ajut în bucătărie?
Nu, mulțumesc, nu am nevoie de ajutor în bucătărie acum.”

”Vin și eu la alergat cu tine!
Nu, mulțumesc, azi vreau să alerg singură.”

Repetă aceste scenarii singură acasă, până când îți vine natural și lejer să le spui. Nu uita: tonul face muzica.

Excepție: când primești un cadou, nu răspunde niciodată cu ”Oh, dar nu trebuia!” Bineînțeles că nu trebuia, dar a vrut să-ți facă acel cadou. A făcut deja cheltuiala și efortul de a ți-l oferi. A refuza complet un cadou este foarte nepoliticos. Cel mai bine este să-l accepți și, dacă nu este pe gustul tău, să îl oferi cadou mai departe. Se numește reciclarea cadourilor și cred că este o opțiune mai bună decât să-l arunci sau să-l lași să zacă ascuns prin casă.

În concluzie: a venit momentul să fim maturi și să spunem lucrurilor pe nume, să ne asumăm limitele pe care le vrem în viața noastră. Este momentul să spunem adevărul – dacă îl considerăm incomod, putem da 1-2 explicații suplimentare sau îl putem spune pe un ton cald și prietenos.

Nu e cazul să ne călcăm noi pe inimă doar pentru ca altcineva să se simtă bine sau să-și facă o impresie bună despre noi. Ori din milă.

Gândește-te la aceste lucruri și adu-ți aminte când ai fi putut spune altceva decât ”Nu trebuie!”.