Întotdeauna mi-am pus întrebarea de ce nu este Rai pe Pământul ăsta? Viața este atât de interesantă, de frumoasă, planeta este superbă și ne oferă mult mai mult decât avem nevoie pentru a fi fericiți aici, și totuși nu suntem. De ce?

Să presupunem că toții liderii de pe această planeta ajung la o înțelegere unanimă și oferă toate condițiile pentru ca:

• războaiele să înceteze și să nu mai existe niciun fel de conflict armat, chimic, biologic etc pe acest Pământ
• să dispară orice fel de abuz asupra altor persoane, inclusiv sclavia modernă, traficul de persoane, prostituția etc etc
• toții copii de pe Planetă să aibă acces la educație și la condiții decente de viață
• să se găsească soluții pentru a rezolva cu succes problema accesului la apă și la alimente, în orice colț al lumii
• femeile să aibă acces la educație, independență financiară și condiții igienice de viață optime pentru ele și familiile lor
• tot ceea ce face omul devine o formă de respect și armonizare față natură, nu o poluează și nici nu o distruge.

Cu alte cuvinte se rezolvă toate problemele planetei, atât cât pot fi rezolvate de către oamenii care se află la conducere.

Credeți că atunci oamenii vor fi fericiți? Își vor iubi viața și crea relații armonioase cu familia?

Eu cred că nu. Căci sursa problemelor noastre, rădăcina lor se află în traumele din interiorul nostru, din corpul – mintea – sufletul – inima noastră. De acolo trebuie să începem munca pentru crea o lume care să nu depindă de bunăvoința liderilor noștri (ne-am lămurit că nu nicio fărâmă de bunăvoință ci numai firmituri aruncate în ochii oamenilor de rând).

Chiar dacă totul în jurul nostru ar fi bine și frumos, noi tot am suferi și am fi nefericiți pentru că suferința încă este în noi.

Nu degeaba au apărut atâtea cărți de dezvoltare personală, atâtea podcasturi, psihologi, coach, programe de schimbare a tiparelor mentale, a obiceiurilor alimentare, yoga și alte forme de mișcare a corpului pentru a debloca energiile vindecătoare dar și ale suferințelor. Dacă mintea uită, corpul nu uită niciodată!

Așadar, în loc să ne plângem de autorități și de ce fac unii și alții, propun să punem osul la treabă și să ne rezolvăm problemele din mintea și sufletul nostru. Restul lucrurilor bune se vor aranja de la sine căci lumea exterioară va deveni oglindirea lumii din interiorul fiecăruia dintre noi.

Propun ca noi oamenii de rând să ne ajutăm între noi și să devenim atât de buni, de educați, de vindecați de traume și de conectați unii cu alții încât sistemele de conducere din lume să se prăbușească unul câte unul căci nu ne vor mai fi utile nouă.

Măcar noi ăștia care trăim în țări fără război și cu un nivel de trai decent. De la noi va porni ajutorul către celelalte părți ale lumii.

Astea sunt gândurile zilei de azi care mă frământă de ceva vreme. Mă tot gândesc că sunt atâția oameni care au tot ce au nevoie, le merge bine pe plan financiar, familial, sănătate și totuși nu sunt fericiti, nu se bucură de viață la maxim. Pentru că în interiorul lor sunt goluri, sunt dureri ne-confruntate, sunt emoții negative băgate sub preș. Din interior trebuie construit Raiul, nu din exterior.