Arhiva Etichetei: Corina B

Jul
27
2015
Vreau sa ramana barbatul perfectVreau sa ramana barbatul perfectNe cunoscusem ciudat, foarte ciudat. Atunci nu am stat să mă gândesc dacă e vorba de soartă sau dacă e doar o coincidență. Știam doar atât: am căutat bărbatul ăsta o viață întreagă. L-am construit în vise, l-am îmbrăcat, l-am dezbrăcat, de haine, de secrete. Era bărbatul perfect, pentru că eu îi luasem și îi dădusem în fiecare zi calități, nebunie, romantism, totul într-o exactă măsură cât mi-ar fi fost mie deajuns, totul încât să nu îi lipsească nimic. Il descriam așa ușor în cuvinte de parcă l-aș fi cunoscut, de parcă m-ar fi ținut de mână. Știam că va veni ... într-o zi, într-o seară ... Nu știam însă dacă va alege să rămână!!! Înalt, cu o cămașă aranjată perfect și cu un pulovăr alb aruncat pe spate, relaxat, emana putere prin toți porii. Știa să vorbească, stia să asculte. Am stat o noapte întreagă doar noi doi cu o sticlă de vin și am povestit ce suntem, ce am fost. Din când în când îmi arunca câte o privire profundă care mă intimida, dar eram hotărâtă să nu îmi arăt slăbiciunile. În fond, el se credea un simplu bărbat, lângă o simplă femeie. Nu știa cât de mult l-am căutat. Printre marea de lume și paharele noastre de vin, m-a prins de mână. A fost atât de ușor să disting sentimentul ăsta de altele. M-am apropiat și l-am privit făra pic de timiditate. Ne-am plimbat pe zeci de străzi de atunci, împreună, ținându-ne de mână, îndrăgostiți oarecum, de moment, de noi, de vinuri bune și nopți târzii. Și acum când îl privesc, îl descopăr ... Îl descopăr zi de zi deși eu îl știu de o veșnicie. Eu nu mai plâng, zâmbesc în fiecare zi. Nu mă mai ascund de soare, nici de curcubee. Ating cerul cu mâna. Dragostea nu trebuie să doară. Trebuie sa vibreze, în inima, în vene, în privire. Mi-a rămas pe gât, pe coapse, pe suflet. Ce se asortează mai bine cu o femeie decât un parfum de bărbat? Îl adun de peste tot și îl apropii de mine în fiecare zi. Nu îi spun tot, niciodată. Îl fac doar să simtă că sunt, că mă face să fiu. Că dimineața poate avea culori de dezastru. Dezastrul pe care îl trăim noaptea. În nebunia mea, el are partea cea cuminte. În liniștea lui, eu sunt bucata de furtună. La umărul lui mă simt protejată, e ca o armură care se mulează perfect pe corp și pe suflet. Nu am întrebări pentru el, e prea pregătit pentru răspunsuri. Jocul ăsta pentru oameni mari, fără condiții precise, în care cărțile vin perfect, este menit să mă plimbe pe cele mai frumoase străzi. Am lăsat vagoanele codașe ale acelei gări în care fugeam când eram nefericită. Acum sunt în față, în fața tuturor. Îmi scrie în suflet, îmi citește în palmă. Ce poate să facă un bărbat? Două lucruri : știe să fie și știe să nu. Nu vine cu jumătăți de cuvinte, nici cu jumătăți de buchete. Întregul ar trebui să îl definească. În tot. Eu nu știu nimic despre iubire. Nimic mai mult decât atât. Că trebuie să fie Femeia. Și trebuie să apară bărbatul perfect. De aici totul devine o poezie. Cu rime și fără. Eu sunt. Acum este și el. Poezia noastră începe și pare să aibă versuri pe care eu încă nu le-am scris niciodată, rime de care m-am temut. Am o foaie albă și vreau să o umplu de iubire. De multă iubire. Știam că El va veni într-o zi. Simt că vrea să rămână.
Ne cunoscusem ciudat, foarte ciudat. Atunci nu am stat să mă gândesc dacă e vorba de soartă sau dacă e doar o coincidență. Știam doar atât: am căutat bărbatul ăsta o viață întreagă. L-am construit în vise, l-am îmbrăcat, l-am d
Jun
17
2015
Singura din doiSingura din doiAud mereu povesti de viata. Mai frumoase, mai pline, colore sau cu nuante totale de gri. Astfel de povesti sunt greu de asezat pe hartie. Pentru ca despre ele sunt multe de spus. Dar si mai multe de ascuns. … Cand esti singura - esti singura …. Te simti asa, te vezi asa, tu si cei din jurul tau. Ai timp de tine, de dorintele tale, de visele tale cele mai interzise, ai curajul sa incalti cei mai inalti pantofi si sa asezi pe buze cea mai curajoasa nuanta de rosu. Iti permiti si decoletul de la spate, si pe cel din fata, iti permiti sa ascunzi cat trebuie din tine si sa oferi tot atat. Cand insa in ochii lumii tu apartii cuiva, il ai la brat mai mult decat il ai de fapt in viata, are statut de iubit sau sot dar care insa nu l-a atins niciodata si nu l-a meritat indeajuns decat in iluziile tale, atunci esti singura in doi. Te simti asa, te vezi asa, numai ca lumea din jur te vede fericita si insotita. Iti furi din timpul tau si din visele tale ca sa ii imprumuti lui. Nu iti permiti sa gresesti, nici sa alegi cateodata. Adormi singura, te trezesti si mai singura. Il privesti si iti dai seama cat de strain iti este acum. Si cat de dor iti este sa iubesti. Din nou. Sa fie iar, altfel. El nu iti mai stie fiecare linie a corpului si nici fiecre suvita care iti cade rebel pe spatele gol. Nu iti mai cunoaste zambetul si nici nu iti mai citeste privirea. Ai obosit. Sa lupti. … E frumoasa si desteapta. E mama. E fiica. Dar e iubita? Dar e femeie? Crede in vise si in dorinte.. Dar le mai are? Stie ca poate… Dar mai crede in ea cu adevarat? Femeie, ridica-te … pe tocurile cele mai inalte. De acolo poti privi lumea de sus. Si arata-i celui de langa tine ca poti fi singura si fara el.
Aud mereu povesti de viata. Mai frumoase, mai pline, colore sau cu nuante totale de gri. Astfel de povesti sunt greu de asezat pe hartie. Pentru ca despre ele sunt multe de spus. Dar si mai multe de ascuns. … Cand esti singura - esti singura
May
17
2015
Ce inseamna sa fii o doamna?Ce inseamna sa fii o doamna?In dimineața asta am ales să îndrept puterea cuvintelor mele, bine structurate într-un scurt mesaj aruncat direct și fără milă în direcția „nepoftitelor” care îmi vizitează profilul, chiar dacă nu sunt în lista mea de prieteni și mai ales că nu au sentimente cel puțin de respect în ceea ce mă privește, fiind însă interesate de tot ce scriu și tot ce am de zis sau arătat. Mesajul începea așa: "Deși nu sunteți în lista mea de prieteni îmi urmăriți activitățile și asta mă bucură. Sunt mai bogată în cuvinte și asta vă înebunește. În schimb la voi e sărăcie, lipsă de educație, lipsă de ortografie, selfie-uri cu etalări de rochii prea scurte și prea vulgare, invers proporționale cu statutul de "doamne" la care pretindeți...” Mesajul mai are o completare dar deschid aici niște paranteze și reiau tot un articol de al meu mai vechi care detaliază ideea „doamnă”: „Nu ești o doamnă doar pentru că împrumuți personalitate de la hainele pe care le îmbraci. Nu, nu ești o doamnă dacă porți la braț o geantă scumpă pe care o etalezi aproape ostentativ. Nu te pot ridica la acest statut nici mii de vizite la coafor. Nu atât timp cât ai sufletul plin de „fudulie” și prost gust. Și nu, nu ești o doamnă când arunci cu vorbe impertinente în oamenii de lângă tine sau când le intri încălțată în suflet cu tălpile murdare și calci peste tot. Nu ești o doamnă când îți cumperi diplome dar nu știi cum sună și cum se scrie corect limba română. Când nu îl respecți pe Eminescu, pe Vieru sau când nu știi cine a fost Păunescu. Doamnă devii. Când crești frumos, când ai parte de educație și ești învățată ce este respectul față de cei mai puțin norocoși ca tine.” Închid parantezele și revin la continuarea mesajului de azi... „...Aur la gât, la urechi, la mâini și la degete, asemeni unui brad împodobit fără gust. Dar nu întotdeauna ce e mai mult e și mai bine. Exact la subiect proverbul: "Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul". Poate sunt un pic rea dar unele lucruri trebuie spuse direct ca să se înțeleagă, la mintea unora nu ajunge prin apropo-uri.” Așa se termina mesajul meu direct și răspicat, iar reacțiile nu s-au lăsat așteptate. Semn că mai sunt persoane în același asentiment, că duc și ei la rândul lor lupte crâncene cu astfel de personaje, care până la urmă nu ar deranja pe nimeni dacă ar sta în banca lor, să fie neutri. Mie îmi place vorba asta” dacă nu poți face bine, măcar nu face rau”. Sau câteva rânduri desprinse dintr-o poezie de a mea: „Cum poți să judeci, când îți știi propriile greșeli? Nu-l „murdări” pe Mâine, Mai bine „curăță-l” pe Ieri.” De la ideea asta am pornit și am hotărât să zic lucrurilor pe nume referitor la acest subiect. Și după cum ziceam, reacțiile au fost...au fost destule. De la una din reacții se naște și acest articol, mai bine așezat. Draga mea amică Mihaela, care găzduiește textele mele pe blogg-ul ei www.lirc.ro a vrut o continuare ... și eu cu mare drag mă exprim, mai ales atunci când sunt rugată. Articolul ăsta nu vrea să atingă nici un fel de răutate sau frustrare ci dimpotrivă să stopeze un pic sufletele astea ranchiunoase și invidioase. Peace. :)>- P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina la invitatia mea de a scrie pe blog pe orice tema, dupa bunul plac.
In dimineața asta am ales să îndrept puterea cuvintelor mele, bine structurate într-un scurt mesaj aruncat direct și fără milă în direcția „nepoftitelor” care îmi vizitează profilul, chiar dacă nu sunt în lista mea de prieteni și m
Apr
16
2015
Poezie despre tataPoezie despre tataTata era un om aparte. Aparte prin dragostea care o purta oamenilor din jurul lui. Rândurile astea sunt însă despre dragostea infinită pe care mi-o purta mie. Mi-e greu să scriu despre tata. Pentru că doare. Pentru că sunt răni deschise, care vor rămâne așa toată viața. Pentru că nu i-am spus mai des "te iubesc", precum și-ar fi dorit să audă. Pentru că nu am avut timp destul să îi mulțumesc pentru tot ce a fost pentru mine. Pentru "drumurile" pe care mi le făcea iarna până la școală, mergând înaintea mea și dând zăpada la o parte. Să îi mulțumesc pentru jocurile din copilărie și pentru timpul în care ne jucam împreună. Pentru poveștile spuse înainte de somn. Pentru nopțile în care nu puteam să dorm și îmi spunea să mă gândesc la apa care curge printre pietricele unui râuleț. Să îi mulțumesc că m-a îndreptat de mică să ascult muzică bună și să fiu sensibilă. Pentru că el era. Foarte rar îmi spunea pe nume. Avea mereu alte "alinturi" speciale. El m-a învățat să fiu bună și să iert. Tatăl meu era deosebit. Eu am știut asta mereu însă parcă nu mi-au ajuns niciodată cuvinte să îi spun. Acum când "tot ce am vrut să îi spun vreodată" se așterne frumos pe hârtie, e prea târziu. E prea tarziu pentru el. Prea tarziu pentru mine. Acum când ajung acasă, nu mă mai așteaptă la poartă. Nu mai fuge să mă prindă în brațe. Nu mai am nici eu la cine să fug atunci când mi-e frică. De viață. Tot ce mai am este o poză din care el îmi zâmbește. Și am dor. Și am lacrimi. Lacrimi pentru tot ce a însemnat tatăl meu. "Un pian vechi se aude încet, plânge și el pe melodii, știi tată că am un regret? Că nu ți-am scris mai des poezii." P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar tatal ei) la invitatia mea de a scrie pe blog pe orice tema, dupa bunul plac. Sper sa va placa!
Tata era un om aparte. Aparte prin dragostea care o purta oamenilor din jurul lui. Rândurile astea sunt însă despre dragostea infinită pe care mi-o purta mie. Mi-e greu să scriu despre tata. Pentru că doare. Pentru că sunt răni deschis
Apr
9
2015
Am coborât din avion ușor timorată. Toată viața mea de până atunci rămăseseră departe. Acum începea o altă provocare despre care nu știam nimic. Știam doar că este iubire. Că eu sunt unde ar trebui să fiu. Era inutil să mă g
Apr
8
2015
Despre tipurile de barbati din jurul nostruPe X îl întâlnești de obicei ziua la birou, la sală sau la un hotel de pe o stradă ascunsă, „însoțit” întotdeauna de câte o femeie frumoasă. Seara îl poți vedea în restaurante de primă clasă, în cluburi mai rar și numai spre dimineață. E bine îmbrăcat, cu atitudinea ce transmite putere la fiecare gest. Se uită la fiecare zece minute la ceasul lui scump și îi sună Iphone-ul într-o nebunie. Are pantofii perfect asortați la ținuta business, nu zâmbește decât la limită de politețe, ușor arogant. Nu abordează niciodată el, femeile. În schimb roiesc ele în jurul lui și îl sorbesc din priviri ca pe un „zeu”. Și nici măcar nu contează că are sufletul rece și de cele mai multe ori soție, acasă. El e cel care alege,pentru că își permite. Femeile îl aleg la rândul lor, pentru că el își permite . Și are amante, iubite, soție și poate copii. Le îmbină pe toate, cu o perfectă armonie, este iubit și apreciat, în orice fel. Soția se bucură de statutul de soție, este femeia care îl ține de braț la orice eveniment din viața lui, are acces la toate conturile, trece cu vederea infidelitățile și înghite în sec când el se întoarce târziu de la „ședințele” interminabile. Amantele trăiesc momentul și sunt încântate de cadourile pe care le primesc în schimbul discreției și disponibilității. Nimeni nu vrea să lase un astfel de bărbat. Pentru că ele nu-și permit să îl piardă. Pentru că el își permite să le țină. Pe Y îl poți vedea mai des, în parc, în trafic, în orice lounge unde se relaxează „lumea bună”, în club la fiecare sfârșit de săptămână. Studiază cu atenție în jur, dispus să zâmbească femeilor frumoase, așteptând însă cuminte să facă femeia primul pas. Iese în evidență cu un farmec aparte, nu pare să frângă inimi dar păstrează constant puțină stofă de Don Juan. El cu certitudine este un bărbat singur, trecut cu puțin peste 35, neîmplinit încă financiar și personal. Are un apartament de la părinți sau plătește o rată, o muncă la stat cu un salariu "decent". El pretinde că poate alege o femeie. De fapt ei sunt cei aleși, atunci când femeia nu mai are timp de căutat altceva „mai potrivit”. Și ei așteaptă făcând preselecții, poate le trimite destinul o femeie deșteaptă și „avută” ca să nu se prea omoare ei cu munca și nici să nu aducă pe cineva la întreținere. Sau măcar una tânărâ și frumoasă, care să se îndrăgostească, transformându-se în „casnica” perfectă, care gătește și calcă, care are grijă de el și nu mai are grijă de ea. Așa își unesc destinele și se mint împreună. El fericit că a fost ales. Ea crezând că a fost aleasă. Pe Z îl întâlnești peste tot. Peste tot unde e plin de oameni tineri și fără probleme. Adică nu la birou, nici la hotel, în nici un caz la restaurant. Tânăr, atrăgător, fericit. Dispus să vorbească, dispus să asculte, să iubească, să alinte (în cuvinte). El te poate întoarce la anii de adolescență, te poate face să îți pierzi capul și rațiunea. Parcă le are pe toate...însă daca te invită undeva nu te aștepta să fie un local de răsfăț și poate va trebui să îți plătești singură cafeaua. El nici nu pretinde că își permite să aleagă. Și de multe ori nici nu este ales. Este lăsat să crească,să mai copilărească,să mai adune „experiență” și „resurse”. Bărbatul tău îl găsești lângă tine. Bărbatul care pentru tine e cel mai frumos. Care îți face inima să bată cu putere, pe care l-ai remarca din orice mulțime. Și e bine îmbrăcat, pentru că ai avut tu grijă, să îl asortezi, să îi alegi pantofii potriviți, să îi calci perfect cămașa. El nu abordează alte femei nici măcar cu un zâmbet. Te-a luat în sufletul lui și împreună ați ridicat un „castel” de iubire. El nu mai pretinde la nimic, pentru ca are. Te are. El deși își permite să aleagă, te alege pe tine în fiecare zi. Și tu îți permiți să îi plătești chiar și cafeaua. Bărbatul de lângă tine poate a fost odată ca „restul”. Și tu poate ai fost „altfel”. Insă acum vă permiteți să vă aparțineți. P.S. Acest articol este trimis de Corina la invitatia mea de a scrie pe blog; ea are 25 de ani si este din Brasov.
Pe X îl întâlnești de obicei ziua la birou, la sală sau la un hotel de pe o stradă ascunsă, „însoțit” întotdeauna de câte o femeie frumoasă. Seara îl poți vedea în restaurante de primă clasă, în cluburi mai rar și numai spre d