Zilele trecute, mă trimite copilul mare să-i iau un suc cu aloe vera. Mă ruga deja de câteva zile, eu tot uitam, dar de data asta nu am mai uitat. Numai că nu s-a sincronizat memoria mea cu stocul din magazin, căci nu am mai găsit îndrăgitul suc cu aloe vera. Așa că am luat the next best thing, ceva ce conține aloe vera pe lângă mure și mere. Sincer, l-am luat mai mult pentru culoarea albastru-curaçao, am zis să-i duc ceva interesant dacă tot nu am găsit ce a vrut ea și am amânat-o de mai multe ori.
Scoate copilul capacul, cu entuziasm, căci știa că trebuie să fie un mesaj sub el (cred că a văzut la colegi). Ceva motivațional sau care prevestește un viitor luminos/ optimist. Zbang, ce dezamăgire! Mesajul este: NU ÎNCETINI! Cu tot cu semnul exclamării. Se uită copilul nedumerit la mine, eu mă uit la ea să văd dacă-mi dau seama ce a înțeles. Nici una dintre noi nu a înțeles.
Ce să nu încetinesc? Dar mă grăbesc undeva? Să nu încetinesc o viteză anume sau un proces? Mesajul e pentru șoferi și bicicliști? Sau poate sucul este preferat de șoferi ...
Nu știu, cert este că sucul a fost băut și mesajul ignorat de către copil, iar eu am rămas cu capacul pe masa din bucătărie, uitându-mă la mesaj și gândindu-mă: ”Ce a vrut să spună autorul?”
Chiar nu știu! Ce-i drept, am demarat niște acțiuni în viața mea, merg cu ele înainte. Dar nu se pune problema de viteză.
De fapt, nimic în jurul meu nu mi se pare că încetinește, ci dimpotrivă, toate vin ca un tăvălug. Cine se mișcă mai repede, câștigă. Atât la nivel de timp, cât și de rezultate. Am înțeles acest lucru prin experiența proprie și încerc să fac și eu tot posibilul în fiecare zi.
Nu încetini! Păi, atunci să nu încetinesc. Adică să păstrez ritmul ca până acum. E un ritm cam obositor, dar am weekend-urile să mă relaxez. Weekend-ul trecut, de exemplu, deși a fost vreme exemplară de primăvară, eu am simțit nevoia să o iau mai ușor și să mă relaxez în casă. Nu e nimic rău în asta.
Tu ce ai înțelege dacă ai primi un astfel de mesaj?
Au dat și peste noi răcelile și gripele. Nici nu mă amăgeam că vom fi ocoliți - este imposibil cu doi copii care merg zilnic în colectivitate. Tot doftoricind în stânga și în dreapta, inclusiv pe mine, mi-am adus aminte de supa de pui. Recunosc, eram forțată de împrejurări: copiii nu aveau poftă de mâncare și nimic nu le era pe plac.
Nu știu cum de mi-a venit ideea să fac supă de pui, cert este că ingredientele le aveam în casă și rețeta s-a format rapid în mintea mea. Cele 2 motive principale pentru care vă scriu acest articol sunt: (1) supa de pui este foarte ușor de făcut și (2) copiilor le-a plăcut foarte mult (eu am apucat să gust doar în calitate de bucătar). Bineînțeles, ajută și la hidratarea atât de necesară perioadei cu viroze.
Așadar, iată ingredientele folosite de mine pentru cea mai simplă supă de pui:
Am fiert întâi carnea tăiată bucăți mici, ca să pot culege spuma cu ușurință. Apoi am pus legumele și sarea și le-am lăsat să fiarbă bine (nu vreau să aibă motive să nu mănânce). Am adăugat fideaua fină și am lăsat să mai dea câteva clocote. La final am pus mărarul și am lăsat să mai fiarbă 1 minut. Am gustat de sare, am oprit focul si am lăsat să se odihnească sub capac.
În concluzie: Supa de pui se face foarte ușor, cu variațiuni pe aceeași temă a ingredientelor de bază. Este gustoasă și sănătoasă. Mie mi-a adus aminte de copilărie. Și mi-a stârnit întrebarea ”Oare de ce nu fac mai des supa asta?”
Data viitoare, am să încerc să strecor puțin păstârnac sau pătrunjel radăcină ori țelină, tocate mărunt. Adică alte ingrediente albe, care să nu atragă atenția și să dea motiv de refuz (cum ar fi mazărea sau boabele de porumb).
Nu este întâmplător faptul că există o serie de cărți numită ”Supă de pui pentru ...”
Consideră acest articol ca un reminder că putem pregăti acasă rețete simple și ușoare, din ingrediente pe care le avem în mod normal prin frigider sau în cămară. Tip: în timp ce gătesc ascult un podcast, ca să nu cred cumva că pierd timpul :yes: .
Care este rețeta ta preferată de supă de pui? Poate fi gătită de tine sau descoperită la un restaurant.
Se dă următorul context: început de toamna la gradinita, li se cere copiilor să aducă într-o zi de luni câte un fruct și o legumă de toamnă. Ideea era ca cei micuți să vadă și să miroasă și să pipăie fructele și legumele, să înțeleagă că toamna e vremea recoltei, că cine a semănat culege acum de toate și are în cămară până la următoarea recoltă.
Bun! Deci am avut un weekend la dispoziție să mergem pe la piață sau pe la țară și să lăsăm copiii să-și aleagă unul-două fructe și legume. Eventual, să discutăm pe grupul de părinți cine ce aduce ca să fie un sac nuci și de struguri și nimic altceva. Adică să colabăram și noi puțin, pentru diversitate, măcar o parte dintre noi.
Care a fost realitatea din teren? În primul rând, nu am discutat nimic între noi părinții. Apoi, unii părinți au uitat de tot de acest proiect, alții au dus câteva fructe și legume. Iar alții au dus coșuri și sacoșe de fructe și legume - ca să fie pentru toată lumea, să aibă toți copiii, inclusiv cei care au uitat să aducă ceva.
Personal, nu înțeleg această cantitate mare și copleșitoare. De ce nu au putut aduce exact ce ni s-a cerut? Ce să facă doamnele educatoare cu atât de multe fructe și legume? Unde să le pună și cum să gestioneze situația în care unele se mai și strică în timp?
Copiii au mesele asigurate la grădiniță, deci exclus să fie nevoie să mănânce din fructe. Decât dacă vor ei expres.
Ce înțeleg copiii care intră în clasă cu un măr și un fir de praz și văd pe alții cu coșul plin pe masă?
Copiii înțeleg foarte bine că mare parte din lucruri le primesc de la părinții lor, că reflectă bugetul și disponibilitatea părinților.
Doamna educatoare a dat o temă pentru acasă și părinții consideră că, dacă fac ei mai mult, copiii care nu au adus nimic nu se vor mai simți aiurea. Nu este deloc așa. Și nici în viața de adult nu e așa.
Am fost și eu în situația în care am putut și am vrut să livrez mai mult decât mi s-a cerut. Însă am anunțat și am cerut acordul. Ca să nu fac mai mult rău decât bine.
Știu cum e să trimiți soțul să cumpere o pâine anumită și el să vină cu 3 feluri de pâine, câte 2 exemplare din fiecare. Și uite așa se creează o nouă situație care pune presiune pe mine să o gestionez: ce fac cu atâta pâine? Pe care o mănânc și pe care o conserv? Am spațiu să țin surplusul de pâine în congelator sau frigider?
Nu întotdeauna mai mult este și mai bine. Nu întotdeauna efortul suplimentar este apreciat și recompensat. Este posibil ca surplusul să încurce, să facă mai mult rău decât bine.
Și revin la întrebarea: de ce unii părinți au simțit nevoia să ducă coșuri cu fructe și legume, dacă ni s-a cerut un fruct și o legumă? De ce atât de mult? E cumva concurs între părinți pentru titlul de ”Părintele care a adus cele mai multe fructe și/sau legume”? Păi dacă e concurs ... hold my beer.
Tu ce părere ai de situația asta? Ți s-a întâmplat și ție?
Postul Craciunului se ține în familia mea de când mă știu. Nu ne era impus nouă, copiilor, însă mama gătea mâncare așa de bună de post, încât nu ne mai trebuia altceva. Am ținut postul și în facultate, și după ce m-am măritat. Mai puțin în perioada celor două sarcini și alăptări. Mi se pare postul cel mai ușor de ținut, cu multe dezlegări la pește. De când începe toamna, abia aștept să înceapă postul Crăciunului!
M-am întrebat, totuși, de ce îmi vine atât de ușor să țin acest post, de ce corpul îl cere și chiar se bucură când se apropie 15 Noiembrie, prima zi de post. Cu o săptămână sau două înainte fac curățenie în frigider, fac liste cu feluri de mâncare pe care aș vrea să le mănânc în post (Hello salată orientală cu de toate și compot de mere cu muuultă scorțișoară!) și discut cu membrii familiei despre ce înseamnă postul și ce adaptări presupune pentru fiecare dintre noi.
Cred că răspunsul la întrebările mele este legat de solstițiul de iarnă din 21 decembrie. Perioada de 7 săptămâni a postului Crăciunului este simțită de corpul meu ca o perioadă de hibernare și liniștire. De când începe Postul Crăciunului și până în prima zi de Crăciun simt nevoia să stau mai mult în casă (mai ales în weekend), să dorm mai mult și să mă gândesc la mine mai mult, să scriu și să citesc mai mult, să mă uit la filme și să procesez încet-încet ceea ce s-a petrecut în anul care se încheie. Simt nevoia să mănânc de post, mai puțin cantitativ și gătit în casă. Simt nevoia să beau multe ceaiuri fierbinți, să fac sport moderat, curățenie în casă și dușuri lungi fierbinți.
Natura și animalele au nevoie de această perioadă de hibernare pentru a-și odihni corpul și mintea. Cred și noi oamenii avem nevoie de ea, nu putem funcționa non-stop pe repede înainte.
Dar iată că în aceste timpuri moderne, societatea face tot posibilul să evite la maxim această perioadă de liniștire. Au loc petreceri, se instalează lumini prin oraș, facem cumpărături, tragem tare să terminăm proiectele anului 2021, cheltuim mai mult, facem cadouri tuturor și apelăm la mâncarea confortabilă specifică iernii. Cu alte cuvinte, adio post alimentar, ritm încetinit și liniștire interioară.
Și, totuși, cred că multă lume, ca și mine, simte nevoia de încetinire a ritmului, pe măsură ce vremea devine mult mai rece - majoritatea oamenilor consideră iarna un anotimp urât și greu, aducător de singurătate și dezolare mai ales pentru cei ce nu au familii mari și festive sau un foc zdravăn în sobă.
În realitate, iarna ne îndeamnă cu blândețe și liniște către interiorul nostru, în această perioadă de calm și reflexie, acceptând întunericul apăsător de afară și lăsând să treacă anul ce se încheie cu iertare, acceptare și iubire.
Sărbătorile de iarnă nu prea se potrivesc cu ritmul naturii ce pune stop distracției, forfotei și ne prezintă momentul perfect pentru retragerea în vizuină pentru odihnă, detașare și reorganizare.
După solstițiul de iarnă și Crăciun, nici nu ne vom da seama cât de repede se apropie noul an ce aduce noi energii, dorințe și oportunități. Și iar o luăm de la capăt.
Tu ții postul Crăciunului sau simți nevoia să hibernezi puțin în această perioadă?
Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că din 15 noiembrie a început Postul Crăciunului, compotul de mere - simplu sau în combinație cu alte fructe - va fi prezent în casa mea în fiecare seara la cină.
Îmi place că este fierbinte, dulceag, aromat, sănătos. Dar cel mai mult îmi place că îmi oferă senzația aceea de căldură și relaxare la finalul unei zile obositoare și înfrigurate de toamnă. Și-mi mai place că pot face atât de multe combinații de ingrediente - în jurul mărului rege, desigur - încât nu mă voi plictisi prea repede de el.
Cea mai simplă rețetă de compot de mere, pe care o poate face și un copil/ student/ tătic singur, conține mere + apă + zahăr după gust (sau miere de albine). Dacă vrei, poți să adaugi și alte fructe: struguri, gutui, prune, pere. Dacă vrei, poți să adaugi și condimente după pofta inimii: bețe de scorțisoară, amestec de condimente pentru vin fiert, anason, puțin ghimbir, cuișoare. Pentru un plus de vitamine, pune și o felie sau două de lămâie, bine spălată și bio dacă vrei să lași coaja.
A fost o perioadă în care nu am mai făcut compot de mere, nu știu de ce. Poate pentru că asociez fierbințeala și dulceața compotului cu frigul și umezeala iernii sau a toamnei târzii. Vara, sau când e cald și frumos afară, parcă nu merge un compot de mere fierbinte. În plus, toamna oferta de mere este foarte generoasă!
Așadar, îți recomand să revii toamna/ iarna asta la compotul de mere din copilărie sau să-l descoperi acum și să-l reinventezi după placul tău. Este foarte ușor de făcut și odată ce vei prinde drag de gustul & beneficiile lui, vei inventa singură tot felul de rețete.
Dacă vrei să fii fancy până la capăt, poți folosi un feliator special pentru mere și un castron în formă de măr precum cel din poză.
Despre beneficiile compotului de mere cred că știi destule, mai ales dacă ai simțit pe pielea ta cum ți-a alinat în copilărie răceala, frigul, inima albastră, lipsa de chef, supărarea sau ți-a ținut companie în serile în care aveai mult de învățat pentru a doua zi.
Pentru mine, pe lângă beneficiile pentru sănătate, gătirea acasă a compotului de mere are și beneficii practice: toate vasele și tacâmurile implicate în proces sunt foarte ușor de spălat! Acest lucru nu e de neglijat, mai ales când ziua-lumină este atât de scurtă acum.
🍏 Care este rețeta ta preferată de compot de mere? 🍎
Poate ești în situația în care vrei să implementezi o un alt stil alimentar în viața ta, stil despre care știi că îți face bine pe terment lung, însă nu reușești să te ții de el și vrei totuși să faci ceva ca să îți fie bine pe termen lung. Iată sfaturile lui Jesse Itzler pe acest subiect, un tip minunat pe care îl urmaresc pe social media și care mă inspiră/ motivează mereu prin atitudinea lui față de viața de zi cu zi.
Pe scurt: mâncatul sănătos nu e un obicei, e un stil de viață. Nu e ceva ce încorporează în viața lui, nu e ceva la care să se gândească cum să facă ci pur și simplu e ceva ce are loc în viața lui, e un stil de viață, o decizie definitivă.
Jesse Itzler povestește cum a fost la început: s-a educat tot mai mult despre alimentele sănătoase, zahăr, grăsimi, brânzeturi, hidratare, etc. (din cărțile lui Harvey Diamond). Apoi și-a propus ca timp de 10 zile să scoată din alimentația lui zilnică tot ce a considerat nesănătos, fără compromisuri. În a 11-a zi a trecut înapoi la alimentația lui obișnuită de dinainte de cele 10 zile și a ascultat corpul care i-a spus cum se simte: groaznic! În acel moment a luat decizia că nu mai vrea să se simtă așa vreodată și și-a construit un stil de viață în jurul alimentației sănătoase (știind deja ce îi face bine).
Jesse e un tip care mănâncă numai fructe până la prânz, zi de zi, indiferent ce are de făcut în acea zi (este foarte activ, în special fizic). În fiecare zi, fără excepții și fără compromisuri - aceasta este decizia luată de el și nu lasă nimic la voia întâmplării. Lucrul acesta m-a motivat și pe mine să îmi încep zilele cu fructe, lucru care simt că îmi face bine.
Jesse Itzler are 2 cărți publicate care se găsesc și în librăriile din România.
Sursa foto: pagina lui de Instragram. Textul de la poză spune că "You ever meet anyone that wants less energy? You will use more energy for digestion than anything else in your lifetime. Common sense then dictates if you use less energy for digestion you free up more energy for other things…like fighting off infection, being more vibrant, etc.
Foods that require the most energy to digest are processed and cooked foods. Is that even debatable?
Processed foods don’t work. Cookies, pastries, pretzels, etc….Eventually, they will get you. I don’t care how nutritious the big food companies say their food is…I don’t care how many cute animals they put on a cereal box…I don’t care what athlete is in the ads. Once that food goes in your body it’s either good for you or it’s not. PERIOD. End of story.
So what’s my point….eat more foods FROM plants NOT made in plants.
That’s my opinion and I’m unwavering on it." #BeforeThereWasMarketingWeReliedOnCommonSense
Ador menta. Adică ador un ceai de mentă proaspătă. Mă poartă cu gândul la vacanțele de vară din copilărie, petrecute la țară.
Stăteam cu frate-miu și vară-mea vreo 2-3 săpttămâni din vacanța de vară la o casă de la țară, a mătușii tatălui meu. Nu aveam nimic de făcut, așa că toată ziua exploram grădina, lanul de porumb, gârla și tot ce era în jurul casei. Duminica mergeam la biserică însă mai mult pentru că era imediat lângă casă.
În fiecare dimineață, fără excepție, aveam ceai de mentă proaspătă la micul dejun. Făcut cu apă de la pompă și gata îndulcit (nu știu cantitățile folosite de mătușă-mea), era o delicatesă. Ceaiul de mentă proaspătă a fost cafeaua copilăriei mele! Îl beam fierbinte, turnat cu polonicul din oală, cu tot cu câteva frunze. Afară era răcoare (până în ora 8, cocoșii nu au milă!), ceaiul era fierbinte, aroma era divină.
Nu știu de unde venea magia - să fi fost apa, soiul de mentă proaspătă, aerul, tinerețea, relaxarea vacanței - chiar nu știu, însă savurarea ceaiului de mentă proaspătă era cea mai mișto parte a zilei. Ceaiul ăla de mentă făcea ca totul să pară interesant, pornea focul ideilor copilărești și stârnea curiozitatea explorării.
Nu știu ce făceam toată ziua, dar n-am murit de plictiseală. Nici nu era bibliotecă în sat, nici nu ajutam la preparea mâncării (mi-ar plăcea să cred că eram gospodină, dar nu-mi amintesc acest lucru). Însă îmi amintesc aproape fiecare centimetru din jurul casei și al grădinii, plimbările prin lanul de porumb (nu mă temeam de nimic, acum nu m-aș mai aventura), drumul prin cimitir către gârlă, adunatul găinilor și al puilor seara, plimbările ocazionale prin sat ca să admirăm casele și să salutăm oamenii ieșiți la poartă.
Pentru mine, ceaiul de mentă proaspătă nu are efectul terapeutic căutat de unii ci efect sentimental garantat - mă relaxează, îmi aduce aminte de vremurile în care făceam de toate în cea mai mare relaxare, eram creativă și în elementul meu în natură. Ceaiul de mentă proaspătă îmi aduce bucurie și încredere.
Niciun ceai de mentă de pe rafturile magazinelor nu are aceeași aromă și același gust cu a celui din copilărie!
Ce părere ai despre ideea de a mânca o masă (crud-)vegetariană pe zi, dintre cele 3 mese ale zilei, cel puțin pe perioada verii? Hai să vedem împreună de ce este o idee bună (pentru mine funcționează foarte bine de mai bine de jumătate de an).
Pentru o sănătate optimă, alimentația pe bază de fructe, legume și semințe sau nuci este cea mai bună alegere. Găsești multe resurse cu cercetări care susțin importanța alimentației vegetariene în combaterea diabetului de tip 2, a bolilor de inimă, reducerea presiunii arteriale și a colesterolului, ca să nu mai spun de reducerea greutății corporale. :joy:
O alimentație vegetariană (de post) nu este greu de adoptat, mai ales că, conform calendarului creștin ortodox, cam jumătate din an este format din zile în care se ține post. Astăzi este chiar mai ușor ca niciodată, căci există alternative pentru aproape toate alimentele non-vegetariene ce sunt chiar delicioase! Chiar și restaurantele oferă opțiuni de meniuri vegetariene. Vestea și mai bună este că există restaurante și cofetării 100% vegetariene și vegane în România ce îi încurajează chiar și pe cei mai mari iubitori de carne și brânzeturi să se sature cu o masă vegetariană.
Dieta crud-vegană duce vegetarianismul și mai departe, deoarece niciun aliment nu este gătit sau încălzit peste 47 grade Celsius. Încălzirea și gătirea alimentelor distruge o parte dintre nutrienții și enzimele naturale, ceea ce nu este un lucru bun căci enzimele sunt benefice pentru digestie și susțin lupta împotriva bolilor cronice.
Alimentația crud-vegană este vegetariană (de post), fără zahăr adăugat și fără gluten în mod natural. Fructele, legumele și semințele crude vor aduce un mare aport de vitamine, minerale, fibre și fitochimicale. Fructele și legumele satură foamea și au puține calorii, ceea ce va duce în mod natural la scăderea în greutate. Cantitatea mare de enzime înseamnă că digestia mâncării va avea loc mult mai ușor, mare parte din energia corpului fiind direcționată către vindecare și echilibrare.
Unul dintre marile secrete ale alimentației este că nu este necesar să mănânci 100% numai alimente crude pentru a culege beneficiile acestui tip de dietă. Poți decide să mănânci o masă complet raw-vegană sau vegetariană pe zi și vei observa destule beneficii cât să continui așa pe termen lung. Acea masă formată din legume și/sau fructe îi va oferi corpului tău o pauză de la digestia greoaie a alimentelor de origine animală. O masă crud-vegetariană contribuie la creșterea cantității de fructe și legume mâncate zilnic (mai ții minte sfatul cu 5 porții de fructe/legume pe zi?) ceea ce nu poate fi decât un lucru bun (pentru un tract digestiv sănătos).
Chiar dacă mănânci o cantitate mai mare până te saturi, o masă formată numai din legume și/sau fructe îți va aduce mai puține calorii, mai multe fibre și mai mulți nutrienți - lucru foarte important pe termen lung pentru corpul tău. :joy:
Așadar, ce e de făcut pentru a adăuga o masă vegetariană, de preferință crudă, la stilul tău alimentar zilnic? Cel mai simplu mod, verificat de mine și confirmat de alții, este să începi ziua cu această masă vegetariană: un smoothie de fructe și/sau legume, sau un platou generos cu fructe ori o salată cu legumele tale preferate crude (inclusiv semințe și nuci). Smoothie-ul este o băutură/ fel de mâncare preferat de multă lume, de aceea a început să fie oferit de restaurante, baruri, cafenele, ceainării, hoteluri turistice etc. Micul dejun este cel mai ușor de preparat acasă, iar fructele/legumele sunt exact ce trebuie corpului după trezire.
Este posibil să observi, așa cum am făcut și eu, că un smoothie de dimineață, deși nu poftești la el și nici nu crezi că te hrănește în vreun fel, te va hidrata, îți va ține de foame câteva ore și îți va tăia orice poftă de carbohidrați, carne,k brânză etc. Tot ce ai de făcut este să găsești 4-5 rețete pe gustul tău, să te aprovizionezi bine din oferta de fructe și legume online și să fii sigură că meriți tot ce e mai bun din generozitatea Mamei Natura. :joy:
Dacă nu-ți place deloc să bei smoothie sau nu vrei să schimbi ritualul tău de dimineață, sunt alte opțiuni pentru o masă crud-vegană: pregătești dimineață un smoothie pentru masa de prânz sau mai devreme, ori alegi pentru masa de prânz o salată bogată din legume proaspete alături de un avocado (vei avea nevoie de puțină grăsime pentru energie).
Sau, și mai bine, dimineața bea un smoothie de fructe (ori mănâncă fructe proaspete pe săturate) - nu trebuie să renunți la cafea :cafea: - , la prânz mănâncă ce-ți poftește inima (ori creierul), iar seara servește-te cu o salată de legume proaspete, cu dressing clasic sau un sos vegetarian pe bază de tahini.
Eu am adoptat acest stil de alimentație și am observat beneficii cam după o săptămână. Acum că știu care este miza (sănătatea și starea mea de bine, plus acea strălucire a pielii-părului-tenului), nu mai trebuie să joc cartea Voinței de Fier ci să îmi reamintesc că fructele și legumele fac parte din abundența pe care mi-o oferă Mama Natură zi de zi.
Deci, ce părere ai despre propunerea mea de a avea o masă vegetariană pe zi, zi de zi?
Am zărit-o în geamul cafenelei Level Up - locul de unde îmi cumpăr cafea destul de des, dimineața după ce las copilul mic la grădiniță. Mi-a plăcut cum arăta și mi-am zis că ar fi cazul să-mi iau și eu una, decât să arunc aproape zilnic pahare de carton și capace de plastic. Apoi am văzut prețul și m-am răzgândit pe loc: 85 lei cea mare, 75 lei cea mică.
În altă zi am observat că pe ambalaj era menționat că produsul a câștigat nu știu ce concurs de design. M-am gândit: Hmm, poate că prețul ăsta este justificat...
Am căutat pe net informații despre cană și am aflat că HuskeeCup este o cana de cafea reutilizabilă, foarte rezistentă, care păstrează cafeaua caldă, fără să devină prea fierbinte pentru a o ține în mână (așa este, nu mai am nevoie de acea sleeve de carton sau silicon, cana poate fi ținută în mână cu cafea fierbinte în ea). Pentru producție s-au reutilizat resturi organice de cafea și polipropilenă de înaltă calitate, fără bisfenoli (BPA Free).
M-am uitat și pe site-ul lor de prezentare (huskee.co) și m-au convins. Până la urmă, mi-am luat cana mare de culoare bej. Mare pentru că vreau să pot pune și smoothie în ea, bej pentru că este culoarea naturală a cojilor de cafea, materia primă din care este făcută cana.
Știți că sunt o mare fană a reciclării și că urmăresc să minimizez ambalajele pe care le arunc. Beau cafea cam zilnic, făcută de mine acasă sau cumpărată din oraș. Nu știu de ce a durat atât de mult să-mi cumpăr o cană de cafea reutilizabilă pe care să o duc direct la cafenea și să rog barista să-mi pună cafeaua acolo. Probabil că de lene sau din zgârcenie.
Îmi amintesc că o dată, la un automat de cafea din Lidl parcă, mi-am luat o cafea și, după ce tot procesul a fost gata, mi-am dat seama că nu mai erau capace disponibile. Am ramas cu un pahar de carton plin cu cafea fierbinte în mână, fără posibilitatea de a-l acoperi pentru a-l transporta mai ușor. A fost o experiență neplăcută care nu se va mai repeta pentru că acum am cu mine paharul reutilizabil HuskeeCup.
Cana se găsește de cumpărat pe emag, la bucată individuală (cană cu capac) sau la pachete de câte 4 (cana separat și capacul separat), în 2 variante de culoare. O recomand inclusiv pentru birouri și familii în care 2-3 membri beau zilnic cafea sau ceai (la pachet sau nu).
Tu folosești o cană reutilizabilă pentru cafea/ ceai/ smoothie etc? Cum e?
Update: folosesc cana de mai bine de o săpătămână, am pus în ea și cafea și ceai verde și smoothie cu căpșuni, și nu s-a decolorat deloc. Îmi place tot mai mult pe măsură de o folosesc, este practică și chiar elegantă.
P.S. Momentan platforma de blog face figuri și nu pot încărca poze cu cana mea pentru articol. Am pus câteva link-uri în text, intră pe ele și vezi cum arată cana. Voi reveni cu poze cât mai repede posibil.
Poți observa, în poza alăturată, ce caută românii prin Google Search când vor să știe ce se întâmplă dacă nu fac un anumit lucru. După cum observi, preocupările sunt aceleași ca în cazul afirmației "Ce se întâmplă dacă ...".
Cred că această căutare banală reflectă grijile principale ale românilor: mâncatul, somnul, hidratarea cu apă și condusul mașinilor. Nimic spectaculos, acestea sunt nevoi de bază pe care ar trebui să le stăpânim în secolul XXI: calitatea somnului, mâncatul sănătos și echilibrat, hidratarea numai cu apă pe tot parcursul zilei, condusul mașinii în condiții de siguranță.
Totuși, pun și eu o întrebare: cum ar fi ca românii să caute răspunsuri și la următoarele întrebări?
Ce se întâmplă dacă nu citesc nicio carte toată viața?
Ce se întâmplă dacă nu am prieteni? (se știe că singurătatea a devenit un fenomen îngrijorător la nivel mondial)
Ce se întâmplă dacă nu fac niciun sport și nu merg nici la sală?
Ce se întâmplă dacă nu mănânc fructe sau legume? (cunosc astfel de persoane)
Ce se întâmplă dacă nu am bani pentru a călători în vacanță? (din fericire există ofertele de city break ieftin)
Ce se întâmplă dacă nu mă preocupă dezvoltarea personală, de care vorbește toată lumea în ultima vreme?
După cum vezi, sunt multe alte întrebări care merită răspuns la nivel personal. Partea cea mai bună este că poți afla răspuns la 99% din întrebări. Lumea asta mare, ce pare atât de mică uneori, este deschisă și merită explorată. Prin explorare, răspunsurile vor veni către tine, atunci când ești pregătit(ă) să le primești și să le înțelegi.
Maiestrul apare întotdeuna când elevul este pregătit!
Lăsând gluma la o parte, pe tine ce întrebări te frământă? Cred că cele personale sunt cele mai interesante.
Desi nu a comentat nimeni nimic, probabil ca te-ai intrebat de ce nu am mai postat articole in care sa va povestesc isprava mea cu dieta cu sucuri. Au trecut aproape 2 saptamani de atunci insa sa nu credeti ca am uitat detaliile.
Zilele de joi si vineri din acea saptamana au fost "ciudate" rau: nici nu am pus gura pe sucuri, nici nu mi-au iesit alte planuri. Nu stiu ce-a fost.
Eh, acum a trecut, s-au mai linistit lucrurile si m-am apucat iar de juicing. Insa nu mai este o dieta ci un stil de viata.
Consider ca stilul meu alimentar este o victorie daca:
Inlocuiesc cafeaua de dimineata cu un suc de fructe si/sau legume (dupa ce beau putina apa, bineinteles)
Mai beau unul sau doua sucuri pe parcurusul zilei
Mananc o masa solida in jurul pranzului, de preferat salata de legume facuta in casa sau ceva tot pe baza de legume
Cina ramane cina - este singurul moment al zilei in care ne strangem cu totii, mancam si vorbim, povestim de peste zi, facem cateva planuri pentru ziua de maine si, pur si simplu, ne simtim ca o familie. Ma straduiesc sa gatesc cat mai sanatos si pe placul lor.
Din aceste diete cu suc am inteles ca:
Nu este pentru mine sa beau toata ziua sucuri proaspat stoarse din legume si fructe. Ori e un obicei care necesita timp sa se intipareasca, ori motivatia trebuie sa fie extrem de puternica (scadere drastica in greutate sau vreo boala grava).
Imi place mult sa fac si sa beau sucurile facute in casa. Le bem cu totii din familie. Punem si ghimbir si turmeric (cu masura) si nimeni nu se plange.
Pentru ca acum sunt familiarizata cu ele si fac parte din dieta mea zilnica, le pot favoriza oricand pe termen mediu, renuntam la una dintre mesele solide (sa fac un fel de semi-dieta).
Sunt foarte multe retete de sucuri, insa ar fi bine sa nu inventezi tu ci sa iei retete deja testate caci exista reguli de combinare si in ceea ce priveste fructele si legumele intre ele.
Este o chestiune de obisnuinta si perspectiva.
Pentru cine isi doreste sa consume cat mai multe sucuri de fructe si legume facute in casa, iata o lista scurta a ustensilelor necesare:
Storcator de legume si fructe. Cauta unul testat de altii si, eventual, recomandat. Urmareste clipuri in care este folosit si imagineaza-ti ca il folosesti chiar tu. Cum ti se pare?
Cat despre spalarea lui, toate storcatoarele necesita curatare si spalare, piesa cu piesa. Majoritatea storcatoarelor vin cu perii pentru caratat; daca modelul ales de tine nu are, cumpara o perie separat, iti va fi foarte utila.
Eu folosesc un model de la Panasonic si sunt foarte multumita de el.
Borcane tip mason jar, cu capac si pai (de sticla, de preferinta, ce poate fi si usor de spalat si refolosit). Ideea e ca se prepara mai mult suc odata, cam 1 litru, care se bea treptat sau pe care il poti lua cu tine. Sau se pot pregati mai multe astfel de borcane si lasa la friginder pentru seara sau dimineata zilei urmatoare.
Tocator si cutit cu lama lunga, ca sa tai legumele si fructele la dimensiunele necesare (atentie mare la fructele si legumele care patreaza, cum ar fi portocalele si sfecla rosie; mai bine pui un sort de bucatarie).
Daca te intereseaza acest subiect despre sucurile facute in casa, spune-mi si iti povestesc mai multe. Poate chiar facem un challenge impreuna - ceva simplu si scurt de vreo 3 zile.
Am vrut sa scriu un articol prin care sa va anunt din timp, in cazul in care cineva vrea sa mi se alature: am decis sa tin, timp de 5 zile, o dieta cu sucuri. Tentatia a venit de la antrenoarea mea de Yoga, Andreea (o gasiti aici), cu care am tot discutat despre nutritie si nevoile corpului. Ea a tinut dieta Oshawa si m-a inspirat sa incerc si eu ceva mai diferit decat ceea ce mananc zilnic.
Mai mult de 5 zile nu cred ca pot (piedica mentala, nimic mai mult), mai ales ca in weekend sunt sanse mari sa mancam in oras sau sa calatorim (urmeaza mini-vacanta de 1 Mai). De luni pana vineri ma invart in jurul casei si pot face astfel dieta cu sucuri. Daca as calatori, mi-ar fi imposibil; sau m-as cara dupa mine cu zeci de sticle de suc (le-am zarit in magazine).
Despre avantaje si beneficii am tot citit. Nu va deveni un stil de viata, ci un regim tinut timp de 5 zile (oricum beau cam zilnic un suc de fructe si legume, la micul dejun). O fac de capul meu, fara sa ma consult cu un nutritionist (desi Andreea e nutritionist), dietician sau alt medic specialist.
Cred ca e greu sa fac saltul brusc de la solide la lichide, de la mancare normala la numai sucuri. Insa ma voi stradui cat de mult voi putea. Nu ma intereseaza efectul de slabit, nu cred ca 5 zile fac prea mare diferenta. Insa ma astept sa simt cum blugii stau mult mai bine pe mine, mai ales in zona burticii.
Motivul. Totul a pornit de la ideea ca e bine sa mai curat organismul pe interior, mai ales ca nu am tinut postul Pastelui (inainte de a ramane insarcinata, il tineam in fiecare an, impreuna cu postul Craciunului). Nu mi se pare ceva extraordinar de greu. Am de facut si baut 5 sucuri pe zi. Sigur ma descurc! :joy:
Organizarea. Storcator am, am cautat pe net retete (am gasit de la Dr. Oz un plan cu 5 sucuri pe care le beau zilnic), am facut cumparaturile necesare (o gramada de fructe si legume). Prefer sa spal storcatorul si cateva cani, decat multe farfurii si tacamuri si oale.
Concluzia la finalul primei zile: Din cele 5 sucuri am facut si baut doar 4. Am fost suficient, cantitatile erau destul de mari (la unele a rezultat 2 cani pentru mine si 2 cani pentru sotul meu, care s-a decis sa tina si el regimul asta).
Maine dimineata o iau de la capat, si am sa incep cu sucul pe care l-am ratat azi.
Greseli. Pe langa sucuri, am mancat o banana, o mana de seminte, jumatate de chifla cu niste salata de vinete (altfel o aruncam) si putina branza cu mucegai, iar spre seara am mancat cateva tortellini cu prosciutto (6-7) care au ramas de la fata, altfel le aruncam. (Toate mamele / femeile mananca restul de mancare ca sa nu-l arunce?) Nu m-am simtit vinovata. Recunosc, painea cu salata de vinete a fost mai mult de pofta. :)
Cum m-am simtit. Dimineata am fost super nerabdatoare sa beau primul suc. Imi era sete, imi era cam foame (duminica dinainte mancasem porc la gratar).
Pe parcursul zilei nu am simtit senzatia de foame si nici de sete (inafara de sucuri nu am baut apa).
Nu am baut cafea dimineata, ceea ce consider ca este un plus.
In concluzie, m-am simtit bine.
Imi propun ca a doua zi sa fiu mai drastica, sa nu consum decat sucurile.
Nu prima zi e cea mai grea in dieta cu sucuri, ci dupa a treia zi. Oricum, sunt entuziasmata de experiment si vreau sa va tin la curent cu procesul.
(Constanta in a scrie pe blog este o alta provocare de-a mea.)
Pareri?
(Credit photo: Joanna Kosinska on Unsplash)
Intr-una din sambetele lui Iunie am luat-o pe Ruxandra mea la sala cu mine. S-a nimerit sa fie o ora de aerobic, cu muzica tare si aglomeratie, iar conventia noastra a fost sa lucreze si ea alaturi de mine, atat cat vrea si poate. A fost foarte entuziasmata si bucuroasa ca merge cu mine la sala. Ii povestisem deja ca s-a renovat spatiul si cred ca a decis sa mearga cu mine mai mult de curiozitate. Cand am intrat in sala insa, i s-a parut ca muzica este prea tare, asa ca a ales sa stea pe margine si sa priveasca.
Toata ora a privit doamnele cum fac aerobic, unele mai pricepute decat altele. Ii povestisem de acasa ca efortul depus la sala nu ne ofera permisiunea sa mancam toate prostiile din comert care doar au gust bun. Dimpotriva, munca facuta la sala trebuie sustinuta de odihna, alimentatie sanatoasa si o atitudine pozitiva despre viata. La scoala ea face ore de sport, de gimnastica si de inot, asa ca stie sa aprecieze ceea ce fac eu la sala. Si eu apreciez foarte mult munca pe care o depune la scoala. De aceea i-am facut cunostinta cu produsele naturiste pe care le folosim acasa: orez si paste intregrale, uleiuri volatile si produse apicole, produse pentru intarirea imunitatii si geluri de dus naturale.
La inceput, m-am cam suparat pe ea ca nu a facut nimic toata ora. Apoi am inteles de ce. A fost fascinata de antrenoare, despre care i-am spus la inceputul orei ca este de meserie politista. A vazut cu ochii ei, din exterior, cum lucreaza fetele si femeile la sala - unele mai focusate pe miscare si muzica, altele mai in dorul lelii doar-doar o trece ora mai repede. Sunt sigura ca a analizat fiecare costumatie in parte si le-a apreciat in secret pe fetele care si-au compus un echipament modern si asortat, in culori cat mai vesele.
Dupa ora, la vestiar, au inceput sa curga iar intrebarile: ce bea doamna din paharul ala mare? Dar de ce mananca un baton imediat dupa ora de sport? Fac si eu la fel cand ma duc la sala fara ea? I-am explicat din nou ca munca depusa la sala trebuie sustinuta cu alimente cat mai naturale si sanatoase. I-am reamintit ca o talie si un abdomen frumoase se obtin mai ales prin alegerile alimentare pe care le facem. Iar fetele care beau shake-uri dupa ora de sport erau exact cele care aratau bine, nu pufoasele. Evident, fiecare trebuie sa inceapa de undeva.
I-am adus aminte ca de cateva ori a mancat niste batoane din fructe uscate si seminte si i-au placut tare mult; nu contineau niciun fel de zahar adaugat, fiind dulci numai datorita fructozei din fructe. A ramas uimita ca se poate si gust bun si fara zahar in acelasi timp. Cumparam multe produse naturiste si, acum ca stie sa citeasca, o incurajez mult sa citeasca eticheta. Sau ii citesc eu primele ingrediente si ii explic ca sunt listate in ordinea descrescatoare a cantitatii in care sunt folosite. Nu ii tin prelegeri despre sanatate pentru ca vad ca face si singura legatura.
Ca familie, ne straduim cat de mult putem sa ducem un stil de viata echilibrat, normal (dupa propria noastra definitie) si sanatos. Tentatii sunt foarte multe, in forme cat mai diverse. Si nu e tocmai usor sa iti educi copiii prin puterea exemplului insa sunt foarte convinsa ca efortul merita. Cand noi am fost copii, optiunile erau foarte limitate. Acum avem de unde alege, mult mai mult decat putem gestiona. Si asta este foarte bine, caci ne forteaza sa iesim din bula noastra de confort si sa aflam ceea ce ni se potriveste cu adevarat.
Tu ce produse naturiste folosesti zi de zi?
Ma gandeam sa deschid un club: Clubul Mamicilor Harnice care Comanda Mancare cu Livrare la Domiciliu. Si "fara sa se simta vinovate" as adauga eu. Sa va povestesc de unde mi-a venit ideea asta. Dorinta noastra, ca si familie cu 3 membri cu drepturi depline plus un bebelus care creste frumos de la o zi la asta, este de a manca sanatos si variat in fiecare seara, la cina, dupa ce fiecare isi termina treburile de peste zi.
Da, masa noastra principala este cina, luata intre 6 si 7, cand ne asezam cu totii la masa. De cele mai multe ori reusesc sa ma organizez si sa ma pregatesc de la o zi pe alta, si atunci cina este pe masa la ora stabilita, dupa meniul agreat de toata lumea. Dar sunt si zile in care nu-mi ies mereu calculele si atunci improvizam: adica mancam in oras sau comandam acasa. De cand il avem pe bebe, decizia este si mai simplu de luat: comandam acasa.
Mergand pe principiul "mananc la tine ceva ce nu mananc la mine", alegem sa comandam de la restaurante cu specific italian, grecesc, turcesc sau libanez. Mai rar comandam si de la chinezesc. La inceput ma simteam oarecum vinovata cand sotul comanda mancare libaneza online, mai ales ca ma mai intreba lumea "Tu ce mai gatesti bun de mancare?". Raspunsul meu a fost odata: "Ce gatesc eu bun nu seamana deloc cu baclavaua libaneza pe care am mancat-o aseara si care a fost pur si simplu delicioasa." Pentru ca asta e si adevarul: nu gatesc orice, nu experimentez prea mult si nici nu consider ca e cazul sa pierd ore in sir la bucatarie. Mai ales ca ai mei vor ceva diferit in fiecare seara.
Acum, nu ma mai simt vinovata cu nimic, chiar ma bucur mult ca exista o diversitate atat de frumoasa de restaurante cu specific ce livreaza acasa mancarea pe care mi-o doresc. Sunt norocoasa ca locuiesc intr-un oras in care am optiunea de a comanda mancare libaneza online, de exemplu, doar pentru ca asa am eu pofta si nu pentru ca este o fitza de moment sau poftesc ce mananca altii. Sunt si mai norocoasa in zilele in care reusesc sa comand ce ne place direct din mers, din masina, folosind telefonul mobil, pentru ca mancarea sa ajunga la cateva minute dupa ce ajungem noi acasa si ne pregatim de cina. Este un lux care costa, insa nu atat de mult pe cat cred cei care mananca doar ce a gatit mama sau nevasta.
Cand gatesc, o fac cu drag si mult gust pentru ai mei, tinand cont de preferintele fiecaruia. Cand nu pot sa ma dedic acestei activitati, comandam acasa si ne simtim bine si asa. Ma bucur ca am aceasta posibilitate, ca exista aceasta varietate la indemana mea si ca suntem cu totii de acord sa o folosim.
Unul dintre argumentele contra mancarii online este: "Pai ti se da timpul de livrare de 90 de minute desi ai putea cu singuranta incropi ceva in juma de ora." Da, poate as putea gati, daca as avea toate ingredientele in casa sau bebelusul nu ar vrea sa stea numai la mine in brate ori nu as avea altceva de facut (cum ar fi ordine prin casa, care ma deranjeaza mai mult decat un stomac gol). Insa livrarea ajunge intotdeauna mai devreme de 90 de minute (cred ca in maxim 50 de minute), alaturi de o portie de seminte de pin care merg grozav cu orice salata si una de desert, ca sa potolim pofta de dulce.
Pe final, te las cu ceva dragut care te va ajuta sa decizi ce vrei sa mananci diseara:
P.S. Mai nou, baclavaua cu nuca a devenit noul croissant pe care vreau sa il savurez la cafeaua de dimineata.
Living in RO Colors este un blog lansat în 2008 cu recomandări de mici schimbări în stilul de viață ce ne ajută să trăim mai frumos, mai echilibrat și în armonie cu Mama Natură. În fiecare zi de Luni, Miercuri și Vineri te aștept cu articole interesante, inclusiv faimoasa rubrică Revistele Lunii.
Mulțumesc pentru timpul și atenția ta! XOXO
Românii vor să știe ce se întâmplă dacă fac vreo nefăcută. Am vrut să vad ce caută românii pe google atunci când își pun întrebarea "Ce se întâmplă dacă ..." După cum vezi din poza alăturată, preocupările nu sunt prea variate: mâncarea, băutura și condusul mașinilor.
Ce se întâmplă dacă mănânci cretă sau mucegai? Credeam că toată lumea știe asta. Cel mai bine e să nu te afli niciodată în situația de a mânca cretă sau mucegai. OK, OK, am înțeles, preocuparea se referea la copii (cel mai probabil) - ei ar putea avea astfel de curiozități/ mici accidente. În cazul ăsta, sună direct medicul pediatru.
Cel mai nasol e să nu mănânci deloc. Mănânci cretă o dată, a doua oară nu o mai faci. Mănânci un aliment mucegăit o dată (din greșeală), a doua oară nu o mai faci. Însă dacă faza cu "ce se întâmplă dacă nu mănânci" continuă mai bine de jumătate de zi, consecințele nu sunt tocmai fericite.
Mai bine mănânci puțin și des, atunci când ți-e foame, decât să faci foamea cu bună știință!
Ce se întâmplă dacă bei spirt sau apă distilată? Dacă e accidental, probabil că vei voma. Dacă e cu intenție, tot vei voma, însă scoate-ți din cap ideea că vei mai lua această decizie și a doua oară.
Cât despre condusul cu permisul suspendat: dacă ești prins(ă), primești amendă. Nu pot să-mi imaginez vreo situație atât de disperată încât să necesite condusul mașinii fără permis - această faptă este considerată infracțiune.
Nu uita: cel mai bine este previi decât să tratezi. Și mai bine, și mai simplu, și mai sănătos.
Ce părere ai despre aceste curiozități/ frământări ale românilor?
Nu stiu cum este la tine, dar la mine este pofta mare de turta dulce si chec si alte dulciuri coapte de sarbatori. Nu ma dau in vant dupa dulciuri sau gustul prea dulce, insa imi plac condimentele ca scortisoara, nucsoara si ghimbirul. Ti-am spus ca-mi pun piper in vinul fiert! :joy:
Zilele trecute am fost in vizita la o prietena si am avut revelatia ca as putea considera la o masa numai turta dulce condimentata bine si ceai fierbinte. Sau pandispan taiat in felii generoase, cu stafide sau merisoare. O minunatie, iti spun!
Eu nu sunt o artista in bucatarie - sufar de lipsa de talent si timp necesar creatiilor culinare - insa cand fac ceva pentru ai mei, o fac cu mare drag (pun si muzica, beau si un ceai cald).
Nu vreau sa te tin azi mult de vorba. As vrea, in schimb, sa ma tii tu mai mult de vorba si sa-mi spui care este cea mai frumoasa amintire de Craciun pe care o ai legata de mancare.
Sau, daca nu ai astfel de amintiri (nu este nicio problema in asta), viseaza aici si acum cu ochii deschisi si povesteste-mi ce amintiri de Craciun ti-ar placea sa creezi in viitor.
[Photo by rawpixel on Unsplash]
Ziua de azi a fost zi de non-juicing. Ai citit bine: nicio picatura de suc de fructe sau legume nu a ajuns pe buzele mele. Dar sa-ti povestesc cum a fost ziua.
Dupa clasa de yoga de dimineata, m-am intalnit direct cu sotul si baiatul si am dat o fuga in parc sa ne bucuram de vremea insorita de afara. In drum, am luat la pachet o supa de linte si un falafel cu humus. Am mancat jumatatea mea in parc, fiind rupta de foame caci se facuse deja ora 12 jumatate (de la trezire si pana atunci bausem doar apa). Ce sa zic? A fost bun, insa abia dupa ce m-am simtit cu stomacul plin m-a lovit regretul ca nu am facut un efort mai mare sa rezist si sa ajung acasa sa-mi prepar un suc rapid (inca mai am multe dintre ingrediente).
De atunci si pana la 6 jumatate cand m-am apucat de pregatit cina nu mi-a fost foame deloc, lucru care m-a surprins placut. Deci se poate! Dupa ce am pregatit cina, am participat la o conferinta online care s-a terminat pe la 8 jumatate, cand a trebuit sa mananc ceva caci era cazul.
Si ghici ce? Am baut suc sau am mancat din ce am pregatit pentru cina? Ce decizie crezi ca am luat?
Eh, iti spun eu: am mancat din mancarea pentru cina - peste si orez facute la abur. Destul de gustoase. Asta am mancat cu totii. Evident, abia dupa ce m-am vazut cu sacii in caruta, m-a apucat mustrarea de constiinta. Lucru foarte interesant de altfel, ceea ce m-a facut sa costientizez faptul ca eu sunt cea care ea decizii in fiecare minut. Ar fi bine sa-mi asum responsabilitatea (nu vina!) si sa ma bucur de decizia luata.
La ora la care scriu acest articol, sunt foarte obosita insa nu mi-e foame. Am mancat doua mese solide azi, destul de lejere as zice, si fara sa ma simt supra incarcata.
Maine o iau de la capat si revin la planul initial: cele 5 sucuri zilnice.
Acum nu am regrete: am invatat ca nu e necesar sa iau gustari intre mese daca mananc bine la o masa. Si ca sentimentul de vina este total inutil - el dispare odata ce imi asum responsabilitatea pentru deciziile luate.
Eh, sunt si zile din astea si nu-mi fac niciun favor daca las mustrarile de constiinta sa cada avalansa peste mine. Mai e si maine o zi, cu alte 100 de sanse.
[Credit foto: Brigitte Tohm on Unsplash]
M-am trezit cu stomacul plin pentru ca inainte de culcare am baut un suc (vreo 2 cani) cu sfecla rosie si cartof dulce, printre altele. Dar si cand mi s-a facut foame ... m-am miscat ca fulgerul sa-mi fac primul suc al zilei.
Am reusit sa beau tot 4 sucuri din cele 5. Eu zic ca e bine. Nu vreau sa fortez nimic.
Nota catre mine: pune mai putina ceapa in sucul gazpacho si mai putin ghimbir in sucurile de dimineata (azi mi-au ars urechile de la atata ghimbir).
In plus, pune la final tijele verzi de telina pentru ca se infunda gaurile storcatorului de la fibrele lungi si rezistente.
Ce am gresit: Am cedat tentatiei de a ciuguli din cina facuta pentru ai mei. Poate ca, daca aveam stomacul plin cu suc, nu as fi cedat. Well ... fara regrete. Mai e si maine o zi in care sa dovedesc cat de tare sunt. :joy:
Ce am facut bine: Am lasat bucataria curata la finalul zilei.
Am baut sucuri toata ziua si am ciugulit mai putin din ceea ce aveam prin casa.
Am rezistat tentatiei de a manca paine cu pate, desi imi era si foame si pofta (spre seara am constatat ca nici macar nu mai aveam paine in casa).
Ce am invatat. Lectia cea mai importanta a zilei de azi a fost: decat sa ma lupt, mai bine evit. Cu alte cuvinte, decat sa evit mancarea din frigider sau din casa, mai bine le goleam inaine de a incepe dieta. Insa, avand in vedere ca nu locuiesc singura, nu pot face acest lucru.
Sfatul ramane valabil pentru cei care locuiesc singuri sau fara copii: goliti casa de mancare atunci cand vreti sa tineti dieta cu sucuri. Mai bine rontaiti un fruct sau o leguma decat orice altceva.
Concluzia zilei: A fost o zi buna. Am invatat cate ceva despre mine. Dar mai ales am invatat sa ascult semnalul care spune: "gata, stop, ti-ai potolit pofta, acum e cazul sa te opresti". Este un semnal foarte slab, dar va capata forta pe masura ce il voi asculta tot mai mult.
P.S. Spre seama mi-a fost sete si am baut un pahar mare de apa plata. Am simtit de parca mi-ar fi fost pofta de apa si atat.
[Credit Photo: Francesca Hotchin on Unsplash]