Am vazut aseara filmul Holograma pentru rege. Am ajuns la cinema pe ultima suta de metri, exact cand intrau actorii pe ecran. Caci asa e cand vrei sa faci multe lucruri intr-o zi si copilul isi schimba cheful de la o ora la alta. Pana la urma, cu toata alergatura prin oras si scurtaturile date de Waze, am ajuns exact cand trebuia. Noroc ca Sun Plaza nu are prea multe etaje.
Nu am avut nicio asteptare de la film, mi-a fost de ajuns ca e cu Tom Hanks. Am vazut trailerul cu coada ochiului, ca sa ma conving ca nu e thriller sau de groaza - sotul meu nu agreeaza deloc aceste genuri si n-am chef sa-l pacalesc degeaba caci oricum merge cu mine la film fara sa ma intrebe ce fel de film e, cu cine, despre ce e vorba etc.
Primul gand pe care l-am avut cand l-am vazut pe Tom Hanks pe ecran a fost: "De ce nu a jucat el in House in Cards?" Dar nu mi-a venit in minte un raspuns imediat, asa ca m-am uitat linistita la film si am ciugulit floricele de porumb calde (Caci ce rost are sa intarzii la film daca nu mai zabovesti cateva minute sa-ti iei floricele si apa? Adevarul e ca profit acum cat sunt insarcinata ca sa imi satisfac din pofte si sa renunt la restrictii calorice.)
Nu este un film numai despre afaceri cu Arabia Saudita sau despre cultura arabilor, ci mai degraba despre cum un om isi poate schimba viata chiar si atunci cand se simte blocat.
Ce-am retinut eu din film:
- uneori este necesar sa schimbi peisajul pentru a-ti schimba viata
- chinezii au stricat piata. Stau si cuget daca nu cumva as putea sa evit produsele Made in China insa cred ca as ramane fara nicio optiune in anumite domenii.
- danezii stiu sa petreaca, nu gluma!
- arabii beau mult suc de portocale.
Nu vreau sa va dau spoilere, asa ca ma rezum sa remarc sa cei din Arabia Saudita stiu exact ce inseamna opulenta si lux. Intinderea nesfarsita de nisip si adierea vantului fierbinte ma facea si pe mine sa simt caldura din film, dupa atatea zile de ploaie rece de primavara.
Ceea ce lipseste filmului este acel twist cu care ne-au obisnuit filmele americane. Parcursul este lin, chiar previzibil, ceea ce il face relaxant. Scenariul a fost adaptat dupa un roman pe care multi in considera plictisitor. Eu as zice mai degraba ca este un film despre rabdare, asteptare si adaptare. Si despre sanse, care vin oricum spre tine, numai sa vrei sa le inviti in viata ta.
Daca iti plac metaforele, incearca sa gasesti o legatura intre viata personajului si caldura desertului, vantul enervant care spulbera nisipul, drumurile nesfarsite prin desert si apa minunata in care se racoreste la final. De fapt, finalul iti face pofta de vacanta chiar daca nu iti place marea in mod deosebit.
Am trecut peste faptul evident ca, de la o varsta, actorii trebuie sa-si mai faca mici retusuri pe ici, pe colo, pentru a arata ... onorabil.
Filmul merita vazut, ca relaxare de weekend. Mai ales ca vremea asta ploioasa de primavara chiar nu ne lasa prea multe optiuni pentru petrecerea weekendului afara din casa.
Va astept cu impresii despre film.
Resurse:
facebook.com/ahologramfortheking/
facebook.com/hashtag/ahologramfortheking
imdb.com/title/tt2980210/
twitter.com/hologramforking
facebook.com/HologramaPentruRege
P.S. Cititi cartea intai, poate va place mai mult. O gasiti aici.
Dacă zici că România e o țară, susții că e compusă din țărani. Sau poate ești țăran. Dacă ești, cum se modifică temperatura apei din fântână pe parcursul anului? Dacă nu, hai să fim români!
Să se mute din România producătorul de căruțe cu motor, Dacia. Hai pe jos (Peugeot), e mai frumos! Să plece Bitdefender, vrem să ne protejeze Dumnezeu!
Vrem mâncare bună, să curgă lapte și miere! Ți-ar place să îmbraci haine din frunze? Sau vrei să fie din piele? Tu alegi!
Improvizația e soluția ta? Sau vrei să ai lucruri profesionale? Dacă nu, nu mai cumpăra produse din Turcia și China.
Ai impresia că Samsung și LG sunt ceva? Pentru mine nu prea există. Sunt doar niște producători de nimicuri: combine frigorifice și plite electrice. Ce zici, e bună combinația dintre măr și portocală? Dacă n-ai idee, Apple-Orange cum ar suna?
Scris cu mâinile mele și cu ajutorul lui Dumnezeu!
România!
P.S. Acest articol este trimis de Emilian la invitatia mea de a scrie pe blog; el este din Timișoara si are 23 de ani.
In dimineața asta am ales să îndrept puterea cuvintelor mele, bine structurate într-un scurt mesaj aruncat direct și fără milă în direcția „nepoftitelor” care îmi vizitează profilul, chiar dacă nu sunt în lista mea de prieteni și mai ales că nu au sentimente cel puțin de respect în ceea ce mă privește, fiind însă interesate de tot ce scriu și tot ce am de zis sau arătat.
Mesajul începea așa:
"Deși nu sunteți în lista mea de prieteni îmi urmăriți activitățile și asta mă bucură.
Sunt mai bogată în cuvinte și asta vă înebunește.
În schimb la voi e sărăcie, lipsă de educație, lipsă de ortografie, selfie-uri cu etalări de rochii prea scurte și prea vulgare, invers proporționale cu statutul de "doamne" la care pretindeți...”
Mesajul mai are o completare dar deschid aici niște paranteze și reiau tot un articol de al meu mai vechi care detaliază ideea „doamnă”:
„Nu ești o doamnă doar pentru că împrumuți personalitate de la hainele pe care le îmbraci.
Nu, nu ești o doamnă dacă porți la braț o geantă scumpă pe care o etalezi aproape ostentativ.
Nu te pot ridica la acest statut nici mii de vizite la coafor.
Nu atât timp cât ai sufletul plin de „fudulie” și prost gust.
Și nu, nu ești o doamnă când arunci cu vorbe impertinente în oamenii de lângă tine sau când le intri încălțată în suflet cu tălpile murdare și calci peste tot.
Nu ești o doamnă când îți cumperi diplome dar nu știi cum sună și cum se scrie corect limba română.
Când nu îl respecți pe Eminescu, pe Vieru sau când nu știi cine a fost Păunescu.
Doamnă devii.
Când crești frumos, când ai parte de educație și ești învățată ce este respectul față de cei mai puțin norocoși ca tine.”
Închid parantezele și revin la continuarea mesajului de azi...
„...Aur la gât, la urechi, la mâini și la degete, asemeni unui brad împodobit fără gust.
Dar nu întotdeauna ce e mai mult e și mai bine.
Exact la subiect proverbul: "Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul".
Poate sunt un pic rea dar unele lucruri trebuie spuse direct ca să se înțeleagă, la mintea unora nu ajunge prin apropo-uri.”
Așa se termina mesajul meu direct și răspicat, iar reacțiile nu s-au lăsat așteptate.
Semn că mai sunt persoane în același asentiment, că duc și ei la rândul lor lupte crâncene cu astfel de personaje, care până la urmă nu ar deranja pe nimeni dacă ar sta în banca lor, să fie neutri.
Mie îmi place vorba asta” dacă nu poți face bine, măcar nu face rau”.
Sau câteva rânduri desprinse dintr-o poezie de a mea:
„Cum poți să judeci,
când îți știi propriile greșeli?
Nu-l „murdări” pe Mâine,
Mai bine „curăță-l” pe Ieri.”
De la ideea asta am pornit și am hotărât să zic lucrurilor pe nume referitor la acest subiect.
Și după cum ziceam, reacțiile au fost...au fost destule.
De la una din reacții se naște și acest articol, mai bine așezat.
Draga mea amică Mihaela, care găzduiește textele mele pe blogg-ul ei www.lirc.ro a vrut o continuare ... și eu cu mare drag mă exprim, mai ales atunci când sunt rugată.
Articolul ăsta nu vrea să atingă nici un fel de răutate sau frustrare ci dimpotrivă să stopeze un pic sufletele astea ranchiunoase și invidioase.
Peace. :)>-
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina la invitatia mea de a scrie pe blog pe orice tema, dupa bunul plac.
Pe X îl întâlnești de obicei ziua la birou, la sală sau la un hotel de pe o stradă ascunsă, „însoțit” întotdeauna de câte o femeie frumoasă.
Seara îl poți vedea în restaurante de primă clasă, în cluburi mai rar și numai spre dimineață.
E bine îmbrăcat, cu atitudinea ce transmite putere la fiecare gest.
Se uită la fiecare zece minute la ceasul lui scump și îi sună Iphone-ul într-o nebunie.
Are pantofii perfect asortați la ținuta business, nu zâmbește decât la limită de politețe, ușor
arogant.
Nu abordează niciodată el, femeile.
În schimb roiesc ele în jurul lui și îl sorbesc din priviri ca pe un „zeu”.
Și nici măcar nu contează că are sufletul rece și de cele mai multe ori soție, acasă.
El e cel care alege,pentru că își permite.
Femeile îl aleg la rândul lor, pentru că el își permite .
Și are amante, iubite, soție și poate copii.
Le îmbină pe toate, cu o perfectă armonie, este iubit și apreciat, în orice fel.
Soția se bucură de statutul de soție, este femeia care îl ține de braț la orice eveniment din viața lui, are acces la toate conturile, trece cu vederea infidelitățile și înghite în sec când el se întoarce târziu de la „ședințele” interminabile.
Amantele trăiesc momentul și sunt încântate de cadourile pe care le primesc în schimbul discreției și disponibilității.
Nimeni nu vrea să lase un astfel de bărbat.
Pentru că ele nu-și permit să îl piardă.
Pentru că el își permite să le țină.
Pe Y îl poți vedea mai des, în parc, în trafic, în orice lounge unde se relaxează „lumea bună”, în club la fiecare sfârșit de săptămână.
Studiază cu atenție în jur, dispus să zâmbească femeilor frumoase, așteptând însă cuminte să facă femeia primul pas.
Iese în evidență cu un farmec aparte, nu pare să frângă inimi dar păstrează constant puțină stofă de Don Juan.
El cu certitudine este un bărbat singur, trecut cu puțin peste 35, neîmplinit încă financiar și personal.
Are un apartament de la părinți sau plătește o rată, o muncă la stat cu un salariu "decent".
El pretinde că poate alege o femeie.
De fapt ei sunt cei aleși, atunci când femeia nu mai are timp de căutat altceva „mai potrivit”.
Și ei așteaptă făcând preselecții, poate le trimite destinul o femeie deșteaptă și „avută” ca să
nu se prea omoare ei cu munca și nici să nu aducă pe cineva la întreținere.
Sau măcar una tânărâ și frumoasă, care să se îndrăgostească, transformându-se în „casnica” perfectă, care gătește și calcă, care are grijă de el și nu mai are grijă de ea.
Așa își unesc destinele și se mint împreună.
El fericit că a fost ales.
Ea crezând că a fost aleasă.
Pe Z îl întâlnești peste tot.
Peste tot unde e plin de oameni tineri și fără probleme.
Adică nu la birou, nici la hotel, în nici un caz la restaurant.
Tânăr, atrăgător, fericit.
Dispus să vorbească, dispus să asculte, să iubească, să alinte (în cuvinte).
El te poate întoarce la anii de adolescență, te poate face să îți pierzi capul și rațiunea.
Parcă le are pe toate...însă daca te invită undeva nu te aștepta să fie un local de răsfăț și poate va trebui să îți plătești singură cafeaua.
El nici nu pretinde că își permite să aleagă.
Și de multe ori nici nu este ales.
Este lăsat să crească,să mai copilărească,să mai adune „experiență” și „resurse”.
Bărbatul tău îl găsești lângă tine.
Bărbatul care pentru tine e cel mai frumos.
Care îți face inima să bată cu putere, pe care l-ai remarca din orice mulțime.
Și e bine îmbrăcat, pentru că ai avut tu grijă, să îl asortezi, să îi alegi pantofii potriviți, să îi calci perfect cămașa.
El nu abordează alte femei nici măcar cu un zâmbet.
Te-a luat în sufletul lui și împreună ați ridicat un „castel” de iubire.
El nu mai pretinde la nimic, pentru ca are.
Te are.
El deși își permite să aleagă, te alege pe tine în fiecare zi.
Și tu îți permiți să îi plătești chiar și cafeaua.
Bărbatul de lângă tine poate a fost odată ca „restul”.
Și tu poate ai fost „altfel”.
Insă acum vă permiteți să vă aparțineți.
P.S. Acest articol este trimis de Corina la invitatia mea de a scrie pe blog; ea are 25 de ani si este din Brasov.
1. Care este revista ta preferata (din Romania sau strainatate)?
Sa fiu sincera, nu stiu daca mai am o revista preferata iar in trecut preferintele mele se schimbau destul de des: la inceput era Cool Girl, apoi 20 de ani, apoi Cosmopolitan, apoi le cumparam pe toate :) . In acelasi timp, am avut mereu o inclinatie spre revistele care se adresau altui segment de varsta, adica Avantaje si Femeia. Acum aleg o revista mai mult dupa ce-mi inspira titlurile de pe coperta si recunosc ca sunt atenta si la inserturile lor.
2. Spune-ne un lucru pe care l-ai invatat din reviste.
Chiar de curand am scris o postare despre subiectul reviste la mine pe blog si scriam si acolo ca, in opinia mea, revistele au avut o importanta majora in educatia sexuala a generatiilor tinere. Practic am avut acces la orice raspuns, trebuia doar sa avem bunavointa de-a citi. In plus, ani de zile aflam despre noutatile cosmetice si despre trend-urile vestimentare direct din paginile revistelor. Pe toate le stiam :) .
3. Ce nu-ti place la revistele pentru femei?
In general, incerc sa nu fiu foarte critica, deoarece realizez ca in spatele revistelor se gasesc ore de munca, momente cand inspiratia e blocata sau in care presiunea atinge cote destul de inalte. E vorba de munca unor oameni si cred ca nimeni nu vrea sa fie catalogat cu superficialitate, insa nu pot sa nu observ ca revistele seamana tot mai mult intre ele. Inainte parca le puteam distinge mult mai usor.
4. Care este ultima carte citita?
Calaul de Jo Nesbo. Am primit-o in format electronic si am amanat cam mult lectura, insa am dat-o gata chiar ieri :)).
5. Care este scopul blogului tau?
Blogul meu s-a nascut cu mai bine de trei ani in urma si a fost o consecinta a faptului ca nu gaseam pe vastul interenet review-uri la produsele ieftine, de toata ziua si care sunt accesibile majoritatii fetelor si femeilor. Am vrut sa atrag atentia ca exista si produse ieftine si bune, insa recunosc ca am si recenzii pentru high-end. Incerc sa n-am idei preconcepute si vreau sa testez cat mai multe lucruri.
Cu toate acestea, nu sustin ca am un blog de beauty, ci doar un blog personal inclinat spre beauty. Sunt cunoscuta ca iubitoare de geluri de dus si parfumuri :)). Scriu si recenzii, impresii personale, despre dulciuri descoperite, ceaiuri, vacantele pe care le fac... Practic povestesc despre lucrurile care ma intereseaza si incerc sa ajut persoanele care-mi seamana.
Adresa blogului meu este: alinaluibrumarel.blogspot.com
Intr-unul dintre newsletterele Smart Glossy trimise anul aceasta va intrebam ce ati vrea sa vedeti pe geam dimineata cand va treziti. Am primit mai putine raspunsuri decat m-am asteptat, dar totusi 2 persoane tot mi-au scris, ceea ce m-a bucurat.
Ideea acestei intrebari mi-a venit cand discutam in concediu cu niste turisti care-mi povesteau ca nici nu se gandesc sa aleaga camera de hotel fara priveliste la mare. Cand se trezesc, vor sa vada marea, rasaritul, plaja si valurile (daca sunt). Si asa si este, pe principiul ca dai un ban dar stai in fata, cei care au contact mai putin cu natura in viata de zi cu zi vor ca macar in concediu sa se trezeasca cu o privesliste care sa le placa si sa-i incarce cu energie pozitiva.
:star: Alexandra Nicoleta a raspuns: Mi-ar placea sa vad o gradina plina de flori frumos colorate si placut mirositoare si copaci la a caror umbra sa poti sta in zilele senine si calde.
:star: Daniela a raspuns: Cred ca as dori sa vad muulte zambete (ar fi bine sa fie ale copiilor din toate rasele)...fiindca am uitat - cu totii - sa zambim sincer...
Eu ... mie mi-ar placea sa vad ceva placut, orice. Dar exclus ceea ce vad acum, adica blocul vecin. Ar fi mai de preferat un spatiu verde ori un parc. Insa nici nu stau la un etaj superior care sa-mi ofere macar o panorama asupra orasului/cartierului/strazii etc.
Cu siguranta, cand merg la mare vreau sa vad marea de pe balconul camerei de hotel. Stiu ca este un cost in plus, dar merita. Cand merg la munte, mi-ar placea sa vad o bucatica din munte, spatiu verde si nu alta cabana sau casa vecinilor. Cand sunt la mine acasa ... aici imi doresc lucruri mai simple, cum ar fi (mult) mai multa curatenie, respect fata de comunitate, multi copaci si spatiu verde. Si nici macar nu cer prea mult.
Multumesc fetelor care mi-au trimis raspunsurile lor, precum si celor care citesc newsletter-ele trimise de mine.
Va voi mai tenta, pe viitor, si cu alte intrebari ... :good:
Omul puternic nu este acela care are 50 de prieteni, ci acela care, desi este singur, isi este prieten lui insusi.
Daca ar fi sa dau timpul inapoi cu vreun an, cel mai probabil as afirma : cea mai mare teama a mea este cea a singuratatii. Insa acum, mi se pare ceva esential in viata unui om ... ca si pojarul, "toti trecem pe acolo". Singuratatea te schimba, te invata sa te iubesti, dar si sa pretuiesti mai mult lucrurile / oamenii care au fost, sunt si vor fi in viata ta. (more…)
Cerealele cu lapte sau iaurt - una dintre cele mai populare variante de mic dejun. Aceasta optiune promovata de reclamele la cereale este usor de obtinut si poate fi chiar foarte gustoasa, cu cat cerealele au mai mult zahar si adaosuri de arome.
Insa in ultima vreme am dat peste multe articole care atentioneaza asupra combinarii laptelui cu alte alimente sau ne atrag atentia asupra zaharului ascuns in produsele alimentare. Asa ca am inceput sa pun sub lupa cam tot ce intra in cosul meu de cumparaturi, sa citesc toate ingredientele si sa invat combinatiile sanatoase. (more…)
Am un blog si-mi place ca:
1. Cititoarele/cititorii comenteaza. Aceste este lucrul care-mi place cel mai mult la blog. Si ma intereseaza mai mult decat voturile primite la un articol sau un chestionar. |DA|
2. Se face schimb de ponturi si sfaturi. De fiecare data le-am luat in considerare. Si acesta este un factor care ma motiveaza sa merg in continuare cu blogul atunci cand nu am timp sa ma ocup de el sau lucrurile pur si simplu nu se leaga.
3. Se infiripeaza mici prietenii. Desi nu ne cunoastem intre noi, prin intermediul comentariilor putem afla mai multe unele despre altele, ne facem o idee despre cum gandesc unele fete si invatam cui sa dam atentie si cui nu. (more…)
Imi plac supermarketurile. Nu am nimic impotriva lor. Daca nu vreau sa cumpar ceva de la ei, caut in alta parte si gata. Insa oricat de civilizat ar parea un astfel de comert, camerele video de supraveghere au multe povesti de spus. Cred ca e mai bine ca unele lucruri raman nespuse.
Discutia e veche si a pornit de la un obicei foarte prost: desfacutul ambalajelor. Si acum ma refer la desfacutul ambalajelor revistelor si scoatere / furatul mostrelor sau cataloagelor sau cadourilor. E foarte neplacut sa te duci la raftul cu reviste si sa constati ca revista pe care ai tot cautat-o in oras si ai gasit-o in final aici e complet vandalizata si de ne-cumparat. Multe cititoare au patit asta si experienta este neplacuta.
Si mai neplacut este cand se fura ceva si se lipeste ambalajul la loc, iar tu cumperi revista, ajungi acasa nerabdatoare sa o citesti, si constati sa din ea lipsesc mostre sau alte chestii. (more…)
Nu stiu ce a fost intai: dorinta noastra de a ni se spune cum sa ne imbracam ca sa aratam bine sau "datoria" lor de ne scoate din nebuloasa vestimentara. Cert este ca editorii de moda isi fac datoria fara a rata nicio ocazie de a ne dezvalui din "secretele" detinute de ei.
Uneori sunt interesante sugestiile lor, alteori se vede clar interesul publicitar. Insa noi suntem educate si cu un bun simt al realitatii si "pescuim" ceea ce se potriveste personalitatii si formelor noastre.
Va prezint poza de mai jos nu pentru ca ne sfatuieste ce sa alegem pentru tinuta noastra acum ca a venit frigul, ci pentru ca imi place prezentarea. Imi plac si geanta si ceasul-brata, insa asta e o alta poveste. Va invit sa va delectati cu ele si sa ignorati putin vremea de afara. Moda este frumoasa, asa-i? (more…)
Imi plac ouale! :D
Acest articol este scris de Ioana, o cititoare a blogului si a revistei Cosmopolitan.
Dezamagitoare aniversare a 10 ani de Cosmopolitan in Romania!
Ma asteptam macar ca revista sa fie mai bogata in numarul de pagini si sa aiba un cadou decent sau cel putin sa fi lipsit o data greselile de (o sa fiu draguta) tehnoredactare.
Sa nu uitam epoca de aur cand Elena Francisc era redactor-sef si se vedea ca punea suflet, iar fiecare numar din Cosmo era ingrijit si frumos si iubit. (more…)
Mai ai loc in agenda telefonului tau pentru inca 2 numere? Atunci adauga-le! Este vorba despre numarul de telefon de la Protectia Consumatorului 021.310.63.75 (daca esti din Bucuresti sau cauta numarul corespunzator sucursalei din judetul tau) si cel de la Ministerul Sanatatii 0800.800.885. Niciodata nu stii cand ai nevoie de ele. Sau poate nu o sa ai tu, ci vreun membru al familiei sau prieten.
Cand ai o problema, cel mai bine este sa-ti versi oful atunci, pe moment si la fata locului, cand impresiile sunt proaspete. Daca esti superstitios(oasa), e posibil sa nu ai nevoie niciodata de aceste numere acum ca le ai trecute in agenda, insa nu se stie ce-ti rezerva viata. Potrivit legilor lui Murphy, daca le ai in agenda, nu le folosesti; daca nu le ai in agenda, ai nevoie de ele. Ce varianta preferi? (more…)
Living in RO Colors este un blog lansat în 2008 cu recomandări de mici schimbări în stilul de viață ce ne ajută să trăim mai frumos, mai echilibrat și în armonie cu Mama Natură. În fiecare zi de Luni, Miercuri și Vineri te aștept cu articole interesante, inclusiv faimoasa rubrică Revistele Lunii.
Mulțumesc pentru timpul și atenția ta! XOXO
Nu stiu cate filme cu Barbie sunt, insa cred ca destul de multe. Nu am mai vazut decat unul pana acum - Barbie in tabara rock - si a fost destul de dragut. Insa ieri am fost la lansarea in Romania a filmului Barbie in echipa spioanelor si chiar ne-am distrat. Am fost cu si pentru Ruxandra si bine am facut. Cu o ora inainte de inceperea filmului, organizatorii RoImage si Capri-Sonne au organizat jocuri pentru micile fane Barbie. Au fost si baietei, probabil cu surori mai mari. Desi unele fete erau chiar maricele pentru astfel de distractii, ele tot s-au distrat.
Doua animatoare au facut jocuri ce aminteau de orele de gimnastica: cercul, pompoanele si panglica au fost puse la dispozitia domnisoricilor, urmate apoi de cateva piese pentru deghizare ( orice spion bun stie sa-si schimbe infatisarea, nu?) si un traseu prin care trebuiau sa treaca fara a atinge anumite detalii.
Ora de distractie a trecut destul de repede iar sucurile Capri- Sonne au fost binevenite. Ne-am facut si poze pe care le-am putut lua printate pe loc - o idee excelenta, avem acum o amintire sigura din acea zi.
Apoi am intrat la film. Cine a mai participat la astfel de evenimente intelege ca primul cuvant care imi vine in minte este harmalaie. Agitatie. Haos. Unele mamici isi lasa copiii singuri la film si se duc prin magazinele din mall sau poate la o cafea ori la coafor. Deci va dati seama ce fac copiii lasati singuri. Dintre tatici am vazut foarte putini, cred ca e extrem de plictisitor pentru ei. Numai cuvantul Barbie ii face sa-si dea ochii peste cap, right?
Nu o sa va povestesc filmul, dar vreau sa punctez cateva idei pe care micile domnisoare l-ar putea prinde din zbor (le puteti intreba la final ce au inteles din film):
- e cool sa faci gimnastica
- in echipa se lucreaza mai bine
- cu cat te antrenezi mai mult, cu atat devii mai bun
- inainte de a fi acceptat intr-un proiect, iti sunt testate abilitatile
- spioanele se imbraca foarte frumos, au parte de motociclete, echipamente si trucuri pe care invata sa le foloseasca imediat (mai ales motocicletele) :scratch:
- ciondaneala dintre pisici si caini este amuzanta
- oamenii nu sunt mereu ceea ce par a fi
- pizza pare a fi mancarea preferata a tuturor (desi cele trei prietene sunt slabe si in mare forma)
- parul alb tuns scurt poate fi chiar foarte interesant
- unii baieti se indragostesc atat de repede! :heart:
Concluzie: daca fetita ta este fana Barbie ori filme de actiune, ii place rozul si sclipiciul, sigur va urmari cu inima la gura acest film. Finalul are un mic twist, tocmai pentru a-i obisnui pe cei mici cu situatii neasteptate.
Va astept cu impresii despre film ori Barbie ori ... orice vreti sa povestiti despre fetitele voastre.
(Aceasta recenzie este scrisa de Luciana Corlan pe care o gasiti pe alucianna.ro.)
Povestea pe scurt
"Un polițist și trei sferturi" (RIDE ALONG 2 îi aduce în atenția noastră pe James (Ice Cube) și Ben (Kevin Hart), doi polițiști ce urmează să fie cumnați. Aceștia sunt pe urmele unor traficanți de droguri. Investigația îi duce din Atlanta în Miami, pe urmele unui hacker. Împreună cu Maya, o colegă de acolo, găsesc o posibilă legătură între o crimă investigată de ea și cartelul care le făcea probleme.
Părerea mea
Spre disperarea lui James și amuzamentul spectatorilor, cumnatul Ben este guraliv din cale-afară, reușind să intre în tot soiul de belele în care îl trage și pe noul partener. Însă, după cum recunoaște chiar și acesta din urmă, din 10 încercări a rezolva ceva, 9 sunt catastrofe iar a zecea o lovitură de geniu, în sensul cât se poate de pozitiv al expresiei.
Să vă spun de ce mi-a plăcut:
Mi-am luat inima in dinti si am intrebat cateva persoane, si nu oricare (dupa cum vedeti din lista de mai jos), ce inseamna pentru ele stare de bine si ce planuri au in aceasta directie pentru acest an sau ce le motiveaza sa nu se abata prea mult de la drumul cel bun spre o starea de bine dorita. Iata raspunsurile (in ordinea in care au sosit), sincere si motivationale pentru multe dintre noi:
Cum ar arata o zi din viata ta daca, femeie fiind, corpul tau ar arata asa?
Lasand la o parte Efectul Photoshop, sa presupunem ca silueta este reala si tu arati exact ca in poza.
Cum ti-ai incepe ziua?
Unde si ce ai manca la pranz?
Cu cine ai vrea sa te intalnesti in timpul zilei? ;;)
Cum ti-ai incheia seara?
Cred ca-ti vin acum in minte tot felul de idei si scenarii. Super! Nu te rusina sa ni le spui si noua printr-un comentariu - sub anonimatul internetului, evident. :-$
Parca si vad: usi deschise, priviri intoarse, susoteli, locuri cedate, favoruri facute, lucruri promise, bliletele secrete etc. ;))
E greu de crezut ca un corp perfect nu ar garanta cel putin o zi perfecta pe saptamana!
Vorba lor: "
La cererea unor cititoare ale acestui blog, am initiat un poll cu privire la revista