6
2023
Am decis ca, odată pentru totdeauna, să nu mă mai plâng altora de viața mea. Și va fi atitudinea mea semnătură pentru 2023. Am ales cuvintele în engleză pentru că sunt mai scurte, mai simple.
Cum am ajuns în această situație, de a renunța complet la a mă mai plânge? Păi, a fost un context interesant: mi-am începtul anul citind cartea Călătoria Cilkăi combinată cu părerea că viața mea e destul de complicată și grea. Într-un anumit moment totuși. în timp ce citeam cartea, am decis că viața mea nu este nici complicată și nici grea. Nici pe departe!
Alții au viața muuult mai grea și mai complicată! Cred că cunoști și tu astfel de persoane. Mi-am dat seama că, dacă mă plâng, dacă cerșesc mila și înțelegerea și acceptarea celor din jur, nu mă ajută la nimic. Căci nici nu știu ce gândește și simte fiecare, așa că nu am nicio confirmare dacă chiar obțin ce îmi doresc când mă plâng. Așa că am renunțat.
Nu mă mai plâng de circumstanțe, de evenimente, de situații din viața mea. Le accept așa cum sunt, le accept existența și caut soluții, văd ce este pozitiv și valoros în acea situație. Asta e viața, ăsta e materialul clientului și cu asta lucrăm.
Îți recomand și ție să citești Călătoria Cilkăi sau prima parte a sa, Tatuatorul de la Auschwitz. Sau orice carte scrisă de Heather Morris, îmi place cum scrie. Vei cunoaște alte fațete ale vieții, alte perspective. Viața nu trebuie să fie într-un anumit fel. Ea este așa cum este. De noi depinde ce facem cu ceea ce ea ne oferă. Și ne oferă cu vârf și îndesat!
Pe scurt: am schimbat perspectiva de la ”Of, ce greu și nasol este, nu e corect, viața e nedreaptă” la ”Asta e situația, ce pot face cu ea? Ce ocazii și oportunități îmi oferă?”. Atât. Am schimbat locul pe care-l luminez cu lanterna mea (atenția, focusul, energia mea) și, dintr-o dată, văd altceva.
Acum trebuie să învăț să-i tolerez, gestionez, las în pace pe cei ce se plâng în prezența mea. Căci nu îmi place acea energie, a plângăciosului.
A trecut deja prima lună din 2023, ca vântul și ca gândul. Am cam lipsit din online din motive de sănătate și organizatorice, așa că vă doresc acum un 2023 cu tot ce aveți nevoie. Dacă e să fie greu, măcar să fie cu folos!
Pentru sănătatea mea mentală, dacă simt nevoia să mă plâng, să scot din mine energia grea prin cuvinte, mă apuc de scris. Nu romane, ci cât simt nevoia. Într-o agendă sau foi pe care le pot arunca după ce termin de scris. Eu nu recitesc ce am scris despre mine, căci acea persoană despre care am scris nu mai există la momentul în care recitesc.
Ceea ce îți doresc și ție!
Viața de familie, în special familia extinsă, oferă atât de multe lecții pentru a crește și a învăța ceva nou în fiecare zi, încât este imposibil să nu te bucuri de fiecare ocazie. Sau să o ratezi. De exemplu, ocazia de a nu lua decizii în numele copiilor deveniți adulți. Și nu musai adulți mari, cu realizări, familii, palate și nave spațiale, ci adulți-tineri trecuți de vârsta de 18 ani.
Legislația românească zice că ești considerat adult din momentul în care împlinești 18 ani. În realitate, nimeni nu devine adult peste noapte, este o calitate ce trebuie exersată zi de zi, cu multe învătăminte și ajustări pe parcurs. Căci fiecare este adult în felul lui (unii nu se maturizează niciodată, dar asta e altă poveste).
A lua singur(ă) decizii cu privire la viața ta este cel mai bun exercițiu prin care îți poți defini viața, înveți despre tine și preferințele tale, înveți să iei decizii bune și să repari deciziile proaste. Sfatul meu este să nu delegi niciodată altora dreptul de a lua decizii în numele tău, indiferent de situație. Daca nu iei tu decizia, nu ai tu puterea asupra vieții tale. Cuvântul cheie aici este PUTERE.
Arta de a lua decizii în numele tău este la fel de importantă ca arta de nu lua decizii în numele altora. Copiii trebuie să învețe de mici să ia decizii în ceea ce-i privește, de la lucrurile mărunte până la cele mai importante. Adulții trebuie să învețe să-și lase copiii să ia decizii singuri, iar cand aceștia devin adulți să le dea pe deplin puterea de a lua singuri decizii.
Este OK să ne sfătuim, să discutăm și să analizăm împreună, însă decizia finală aparține copilului-adult. Uneori decizia este evidentă, alteori mai puțin evidentă. În asta stă puterea de a ne cunoaște viața și a ne exprima în interiorul ei.
Articolul ăsta a pornit din dorința de a mă adresa adulților, căci ei sunt capul răutăților: lăsați tinerii adulți să ia singuri decizii. Chiar dacă vă așteptați ca răspunsul să fie DA sau NU. Un răspuns evident nu dă dreptul nimănui de a fura ocazia altui om să-și exprime părerea. Da, aceasta este tot o formă de furt.
Sunt așa de înverșunată pe tema asta pentru că, de curând, unii adulți din familia mea au luat o decizie în ceea ce privește participarea mea la un eveniment de familie, fără să mă întrebe. Au decis ei dacă pot participa sau nu, fără să se gândească nicio secundă la consecințe. Probabil că s-au gândit că-mi fac un bine și că mă scutesc de un drum, însă nu au de unde ști ceea ce simt eu cu privire la acest lucru: mă simt exclusă, invizibilă, dată uitării.
E OK, trec peste asta cu ușurință, însă lecția trebuie învățată de ambele părți: părinții să lase copiii de orice vârstă să ia singuri decizii, iar copiilor-adulți să nu le fie teamă să ia decizii. Consecințele sunt mult mai ușor de gestionat atunci când PUTEREA îți aparține.
Ce părere ai?
Deși ideea de a scrie pe hârtie cu pixul/ stiloul/ creionul mecanic pare demodată și depășită pentru mulți, scrisul de mână oferă multe avantaje dezvoltării creierului și menținerii lui în formă, avantaje ce nu ar trebui pierdute din cauza tehnologiei. Da, tentația este foarte mare de a scrie totul pe ecran, însă scrisul de mână nu va disparea atâta vreme cât omul va vrea și va putea să se exprime autentic și liber, în fața unei foi goale de hârtie.
Recunosc, îmi place lumea modernă în care trăiesc și sunt recunoscatoare pentru confortul și beneficiile pe care mi le aduce. Însă o parte din mine tânjește după plăcerile vieții simple de dinainte de primul calculator cumpărat. Ador diminețile pe care le încep în fața jurnalului personal, cu un ceai fierbinte și pixul colorat preferat, visez cu ochii deschiși la scrisorile pe care aș putea să le scriu unui prieten îndepărtat și sunt fascinată de urma lăsată de pix sau stilou sau 
Scrisul de mână te ajută să scrii mai bine. Cu alte cuvinte, scriind mai mult și în propoziții complete, crește calitatea textului.
Scrisul de mână menține creierul în formă, deoarece folosește mișcări fine ale mâinii, memoria, imaginația - exerciții bune pentru antrenarea creierului.
Scrisul de mână ajută la punerea în practică a listelor cu lucruri de făcut. Scrisul, o versiune formalizată a gândirii, îi ajută pe oameni să extragă informații din experiențele lor pentru a-și ghida percepțiile, acțiunile, gândurile și emoțiile în prezent. Un scop clar stabilit pentru viitor ajută la îmbunătățirea emoțiilor pozitive, ce sunt asociate cu îndreptarea spre scopuri importante pentru fiecare în parte.
(Am lăsat ce e mai bun la sfârșit.) Scrisul de mână liniștește mintea. Scrisul unei fraze liniștitoare este un fel de grafoterapie. Scrierea unei fraze precum "Sunt mai linistită" de cel puțin 20 de ori pe zi te poate face mai liniștită în prezent, în special dacă ai probleme de concentrare. Frazele cu mesaj pozitiv formulate la timpul prezent au efectul de a calma persoana care le scrie și antrenează creierul.
Dacă te interesează scrisul de mână cu scop terapeutic, indiferent de unealta folosită - pix, stilou, 
A venit vremea sa ne intoarcem la citit carti. Gata cu pierdut vremea pe internet, gata cu sesiunile de binging la tv. Cartile au fost si au ramas cel mai frumos cadou ce poate fi facut, atat tie cat si altora.
In continuare iti prezint cateva detalii - doar cat sa te fac curioasa - despre 5 carti noi aparute in 
"Cum sa ajungi la pacea interioara"
de Eckhart Tolle
Titlul original al audiobook-ului este Living a life of inner peace, autorul Eckhart Tolle fiind foarte cunoscut pentru best-seller-ul "Puterea Prezentului". Pentru Tolle si milioanele de vieti pe care le-a influentat, cuvintele rostite dintr-o stare de prezenta il poate conduce pe ascultator in aceeasi stare de prezenta, baza tuturor invataturilor spirituale. Dincolo de informatia care este transmisa, se intampla ceva la nivel profund. Pentru ascultator, iese la iveala o liniste alerta ce inlocuieste vocile din minte, semnalizand intrarea intr-o stare de prezenta ce precede transformarea.
Fanii lui Eckhart Tolle au inteles ca scrierea lui nu este simplista, insa nici nu ne vorbeste de pe un piedestal - discursul sau este mai mult informal, relaxat si chiar amuzant. Tolle reuseste sa-i faca pe oameni sa se amuze pe seama lor insisi, rezultatul fiind o terapie foarte eficienta.
Acest auudiobook este unul dintre cele mai transformative discursuri ale lui Tolle. Pentru cei care nu-l cunosc prea bine, acest CD este introducerea ideala in conceptele prezentate de el. Insa cei care-l cunosc foarte bine sunt deja pregatiti pentru o calatorie extraordinara.
"Fii de partea mea! - mic tratat de suportare a hormonilor la adolescenti"
de Mirela Retegan si Liviana Tane
Acesta carte mi-a atras atentia in mod deosebit pentru ca sunt mama unei fetite de 8 ani care ma face mereu sa ma intreb: oare cum o fi la adolescenta daca nici macar acum nu am toate raspunsurile? Abordarea Mirelei Retegan imi place mult si cred ca este o perspectiva sanatoasa: adolescenta este o etapa cu foarte multe oportunitati. Autoarea transforma terenul de lupta intr-o zona cu sanse unice si spectaculoase de relationare intre parinti si copii. Asta imi doresc si eu in relatia cu copiii mei, sa ne construim viata pe ceea ce este frumos si pozitiv in vietile noastre.
Acum nu mai putem sa ne plangem ca nu am primit un manual de utilizare la nasterea copiilor nostri. Ba chiar avem cate un manual pentru fiecare etapa a cresterii lor. Adolescentul spune: "Vreau sa ai incredere in mine, fiindca am nevoie sa stiu ca ma pot descurca si singur", iar parintele ii raspunde: „Nu cred ca esti inca pregatit pentru jungla vietii, am nevoie sa te mai stiu in siguranta alaturi de mine." Acum a venit momentul sa privim in fata aceste tipare de comportament si sa luam decizii mai bune pentru evolutia adolescentului nostru.
"Arta de a trai fericit - ponturi antice pentru provocari moderne"
de Donald Robertson
"Suntem creati cu intentie - de la evolutie din intamplare la transformare prin intentie"
de Gregg Braden
Titlul original al cartii este Human by Design iar autorul Gregg Braden este unul dintre preferatii mei, fiind declarat autor best-selling de catre New York Times si nominalizat la premiul Templeton in 2017.
In aceasta carte, autorul trece dincolo de granitele traditionale ale stiintei si spiritualitatii pentru a raspunde la eterna intrebare ce sta la baza existentei noastre - Cine suntem noi? - dar, mai ales, pentru a dezvalui tehnici bazate pe stiinta care sa trezeasca in noi abilitatile unice experientei umane legate de intuitie profunda, precognitie, stari avansate de auto-vindecare si multe altele.
Dincolo de orice indoiala, cartea demonstreaza ca nu suntem ceea ce ni s-a spus ca suntem ci mult mai mult decat atat, dincolo din imaginatia noastra. Personal, cred cu tarie ca avem abilitati extraordinare care acum pur si simplu nu sunt activate - ne nastem cu capacitatea de a ne auto-vindeca, de a ne prelungi longevitatea, de a activa un raspuns imun avansat si de a trai cu intuitie, empatie, compasiune si intelegere - toate acestea fiind activate cu intentie si vointa. Cu siguranta este o carte ce trebuie citita de catre cei ce simt ca viata este mult mai mult decat ceea ce traim in prezent. O gasesti in 
Dimineata miraculoasa - cele sase obiceiuri care iti vor transforma viaaa înainte de 8 a.m., de Hal Elrod
Cred ca toata lumea a aflat despre conceptul de Miracle Morning, este deja foarte popular la nivel global. Eu am auzit de el fara sa stiu macar ca este o carte scrisa pe acest subiect. Ba chiar mai multe carti! Insa totul a pornit de la Hal Elrod iar aceasta carte este considerata una dintre cele mai bune carti care iti schimba viata radical dintre cate au fost scrise. Abordarea este simpla si iti lumineaza drumul pentru a obtine tot ceea ce ti-ai dorit de la viata, chiar mai repede decat ai crezut ca este posibil.
Acesta carte reprezinta punctul de plecare pentru transformarea fiecarui aspect al vietii tale. In fiecare dimineata de acum in colo alegi sa parcurgi cei sase pasi care sa duca la schimbari de mii de pasi, inclusiv acolo unde credeai ca nu mai poti face nimic. Te simti pregatit(a) pentru un nou capitol al vietii tale? Il poti face sa fie cel mai extraordinar capitol, care sa dezvaluie intregul tau potential.
Ador faptul ca am un blog. Imi place mult sa scriu articole pe blog, sa caut poze pentru ele si sa imi structurez gandurile astfel incat sa ma fac cat mai bine inteleasa.
Ador faptul ca cititoarele mele se duc la chioscul de presa si isi aleg revistele pe baza informatiilor de pe blog. Imi place ca tin cont de recomandarile mele dar si de parerile altor iubitoare de reviste glossy care comenteaza. Iubesc opiniile lor si abia astept sa le citesc si sa le raspund.
Imi place mult cand cititorii blogului 
Ador biroul de la care scriu si laptopul meu minunat. Uneori am flori pe birou, alteori am o lumanare parfumata care lumineaza cald. Imi place mult ceaiul fierbinte si aromat pe care il sorb cand scriu. Imi place cum inspiratia da navala peste mine si ma straduiesc sa pun ideile intr-o ordine cat mai coerenta. Ador soarele care imi lumineaza biroul din partea stanga si zgomotul strazii care uneori imi distrage atentia. Uneori ciugulesc fulgi de porumb sau alune ori merisoare sau un fruct proaspat. Dar intotdeauna am o crema de maini 
Va povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo mai mult de o ora, fara sa am nevoie de nimic, pictand pagina dupa pagina. Cand m-am oprit, mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca ma simt relaxata (nu m-a deranjat nimeni, fiind surprinsi ca sunt asa de prinsa in activitatea asta). Insa sentimentul cel mai neasteptat a fost cel de implinire. Ciudat, nu?
Nu am facut decat sa folosesc o pensula veche, niste acuarele in culori frumoase si o carte de colorat de-a fiica-mii. Nimic spectaculos, nimic fantastic. Insa de atunci tot repet experienta, cam la cateva zile, caci sentimentul de implinire este ... priceless, vorba reclamei.
De atunci nu-mi da pace un gand: fiecare dintre noi, indiferent de sex, varsta, ocupatie, etnie etc. ar trebui sa practice o forma de arta. Si, slava Domnului, arta se regaseste in atatea forme minunate incat este loc pentru fiecare sa-si aleaga arta prin care sa se exprime. Chiar si arta culinara este una dintre ele, atunci cand este practicata exact ca o arta si nu pe banda rulanta dupa poftele & nevoile trupului.
Care e primul gand care tocmai ti-a venit? Nu ai timp de "prostii"? De fapt, accentul cade pe timp si nu pe "prostii". Da, cu totii ne plangem de repeziciunea cu care se scurge timpul. Firmele sunt primele care vaneaza fiecare minut din timpul angajatilor folosind solutii de time management (ca cea de la 
[poll id="212"]
Progresul incepe atunci cand iesi din zona de comfort. Schimbarea in bine se produce atunci cand ai curaj si te avanti in necunoscut, cand faci alegeri noi si incerci ceea ce simti tu ca ti-ar face bine insa ti-e teama. Eu mereu ma straduiesc sa nu uit aceasta stare, sa-mi constientizez zona de comfort si sa ies din ea. Am avut o perioada in care nu faceam mai nimic nou; nu avem energie si vointa ca sa incerc nicio provocare, nici macar iesirea in oras cu amicii. Nu stiu cine sau ce m-a trezit din starea de amorteala (care a durat cativa ani) si dintr-o data m-am trezit constienta ca trebuie sa ma misc, sa fac lucruri, sa iau decizii, sa ma implic. Intr-un cuvant, sa fac chestii.
Cum poate un om de rand, simplu, sa iasa din zona lui de comfort? Totusi, ne place rutina, siguranta, sentimentul cald ca suntem in controlul propriei vieti. Eu am ales calea tehnologiei, caci imi este draga, imi place sa invat lucruri noi si sa primesc ajutor, mai ales in bucatarie. In societatea romaneasca, daca femeia nu sta ore in sir inchisa in bucatarie, in picioare si in baie de aburi aromati, ca dupa un timp de mister sa iasa cu cina aburinda, inseamna ca ceva este in neregula. Exista modul asta de gandire gresit care spune ca, daca nu ai muncit mult pentru un lucru, inseamna ca nu faci bine ce faci. E gresit sa alegi calea simpla, e gresit sa vrei sa-ti usurezi serile sau weekendu-urile in care e musai sa gatesti mancare si sa faci curatenie. Eu zic ca nu e chiar asa!
Ca sa ies dintr-una din zonele de confort, am ales, printre altele, un aparat de facut paine (mi-am 
Am auzit un punct de vedere care spunea ca ar trebui sa infruntam fiecare zi fara sa asteptam sa primim ceva inapoi. Fara sa asteptam multumiri, ridicari in slavi sau vreun fel de recunostinta. Pur si simplu sa ne facem datoria, sa ne concentram sa facem cum putem noi mai bine tot ce am pus pe lista cu o seara inainte si sa punem capul pe perna multumiti ca am fost oameni buni.
Personal, nu cunosc pe nimeni care sa fie asa. Toata lumea vrea recunoastere si recompense. Toata lumea vrea sa fie vizibila. Un simplu multumesc sau salariul lunar nu sunt suficiente.
Unul dintre momentele cele mai dificile ale unei familii sau unui individ este sa ramana fara serviciu. Atunci apar tot felul de demoni la suprafata care intuneca judecata si pare ca nu mai este nicio solutie in viitorul apropiat. Lumea te judeca cand nu mai ai job, la fel cum te judeca cand nu te casatoresti pana la o anumita varsta. Sunt multe guri rautacioase care sar pe tine, te trateaza altfel pentru ca ai bugetul restrans si nu uita sa-ti reaminteasca lucrurile pe care nu ti le permiti.
Sfatul meu este sa ignorati aceste voci si sa va alaturati valurilor ce va pot duce in punctul dorit. Targuri de locuri de munca se organizeasca de cateva ori pe an. Site-uri de joburi sunt destule, unele dintre ele cu multe sfaturi pentru imbunatatirea CV-ului si prezenta la interviu. Alegeti-va un site care prezinta incredere si rezoneaza cu personalitatea voastra. Dar si mai important, nu renuntati sa mergeti la 
Banii sunt importanti. Sunt esentiali, sunt vitali. Lipsa lor inseamna saracie, adica negarea dreptului la o viata decenta. Si parca scrie in constitutie ca avem dreptul la fericire. Sau nu e constitutia noastra si am vazut prea multe filme americane?
Alte voci spun ca nu banii sunt importanti si ca trebuie sa ne cautam fericirea pornind de la lucrurile simple ale vietii. Nimic mai adevarat, insa depinde de unghiul din care privesti aceasta fericire. Daca bazele sunt solide si nevoile primare sunt indeplinite, da, atunci poti sa pornesti in cautarea fericirii proprii. Altfel, ramai blocat intr-un carusel care nu duce nicaieri.
In ziua de azi, multe guri ar spune ca oamenii sunt obsedati de 
Cred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produca ceva, acei oameni nestiind sa faca nimic, ar fi bantuiti de cosmarul neputiintei si ar incerca sa-l alunge cu rautatea sufletului lor. 
Ce poate fi mai frumos decat sa poti sa-ti indeplinesti dorintele? Si nu ma refer la world domination, ci la o viata normala in care, lasand la o parte cele rele si grele, sa poti sa te bucuri de frumusetile vietii, atat cele marunte sau gratuite cat si cele pentru care te doare mana cand intinzi cardul sa platesti. Pentru ca, la urma urmei, viata nu este o cursa, o alergatura continua. Sunt momente si momente dar per ansamblu, cu paharul de sampanie de Revelion, ar trebui sa zicem in sinea noastra "Viata chiar e frumoasa."
Din pacate (sau nu?) banii joaca un rol important in atingerea acestei fericiri. Evident, nu poti cumpara Fericirea cu bani, dar elimina foarte multe greutati si frustrari din drumul tau. Vorba cantecului: "Banii n-aduc fericirea, dar te ajuta sa-ntretii iubirea."
Daca te afli in situatia sa fie necesar un 
Locul de munca este un subiect dificil de discutat. Toata lumea are nemultumiri legate de al sau, dar fara el nu se poate. Ca orice alt lucru de pe lumea asta, are atat parti bune cat si rele. Ca orice alta relatie, are suisuri si coborasuri si totul se rezuma la cum ne sunt indeplinite asteptarile si la cate suntem dispusi sa acceptam de dragul banilor.
Cautand 
Sunt de acord cu ideea sa te intinzi cat ti-e plapuma. Cine a spus-o, a spus-o bine si in cunoastinta de cauza. Dar, cum nu putem controla viitorul si oricand se poate intampla ceva (de regula rau) e bine de stiut ca exista optiuni de iesire din situatie. Cu alte cuvinte, cand nu ai bani, ai de unde sa te imprumuti. Majoritatea se imprumuta de la rude, insa procesul poate dura ceva timp si trebuie sa dai explicatiile de rigoare. Iar ei, daca te imprumuta cu bani, cred ca iti devin brusc superiori si comportamentul lor se schimba.
Asa ca ... mai bine evitam situatiile astea si cautam alternative. Exista 
Traim vremuri noi si lumea reactioneaza diferit la nou. The worst case scenario e cand nu reactioneaza. Dar cred, totusi, ca majoritatea se mobilizeaza, impinsi de la spate de nevoi sau de altii.
Una dintre astfel de situatii este cautarea unui nou loc de munca. Dupa multi ani intr-un loc stabil, e foarte greu sa o iei de la zero in alta parte. Dar si mai greu este sa-ti pui la punct CV-ul. Pe care, cel mai probabil, nici nu-l ai facut. Cine sta cu CV-ul gata facut cand are un loc de munca destul de OK? 