Va povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo mai mult de o ora, fara sa am nevoie de nimic, pictand pagina dupa pagina. Cand m-am oprit, mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca ma simt relaxata (nu m-a deranjat nimeni, fiind surprinsi ca sunt asa de prinsa in activitatea asta). Insa sentimentul cel mai neasteptat a fost cel de implinire. Ciudat, nu?

Nu am facut decat sa folosesc o pensula veche, niste acuarele in culori frumoase si o carte de colorat de-a fiica-mii. Nimic spectaculos, nimic fantastic. Insa de atunci tot repet experienta, cam la cateva zile, caci sentimentul de implinire este … priceless, vorba reclamei.

De atunci nu-mi da pace un gand: fiecare dintre noi, indiferent de sex, varsta, ocupatie, etnie etc. ar trebui sa practice o forma de arta. Si, slava Domnului, arta se regaseste in atatea forme minunate incat este loc pentru fiecare sa-si aleaga arta prin care sa se exprime. Chiar si arta culinara este una dintre ele, atunci cand este practicata exact ca o arta si nu pe banda rulanta dupa poftele & nevoile trupului.

Care e primul gand care tocmai ti-a venit? Nu ai timp de “prostii”? De fapt, accentul cade pe timp si nu pe “prostii”. Da, cu totii ne plangem de repeziciunea cu care se scurge timpul. Firmele sunt primele care vaneaza fiecare minut din timpul angajatilor folosind solutii de time management (ca cea de la Human Resources Planning) pentru a afla, de fapt, cat timp munceste efectiv salariatul ca sa stie cu cat il plateste. Daca la munca suntem pontati, e normal ca acasa sa ne dorim sa fim lasati in pace si sa nu ni se mai zica ce TREBUIE sa facem.

Daca putem afirma ca suntem prea saraci pentru a cheltui banii pe nimicuri sau obiecte de proasta calitate, tot asa putem spune ca avem prea putin timp pentru a-l pierde pe lucruri fara prea mare importanta (cum ar plata facturilor, cascatul ochilor prin magazine sau zile de concediu irosite). Te provoc sa iti alegi o forma de arta, oricare cu care simti ca rezonezi si care te atrage, si sa o incorporezi in viata ta normala si banala (exagerez!). Nu conteaza ce comenteaza lumea, chiar nu are nicio importanta. Ei vor ramane cu trancaneala, iar tu cu exprimarea sub forma de arta a frumosului dar si a framantarilor din sufletul tau. In plus, vei fi mult mai calm(a) si mai atenta la detalii, dar si multumit(a) de tine.

Regizorul filmulul Inside Out spunea ca “It’s OK to feel sad, but when you do, make films, draw, make things. It’ll make a world of difference.”
Ce iti inspira acest citat? Tot mai crezi ca nu ai timp de “prostii”?

Te astept sa imi povestesti cum te-ai apucat sa practici o forma de arta, fie desen sau pictura ori ikebana, si ce efecte ai observat asupra ta.