Viața cu 2 copii de vârste semnificativ diferite este complicată din punct de vedere financiar. Nu pot face schimb între ei de lucruri, au interese diferite și preferințe și mai diferite. În ziua de azi, ai nevoie de un sac de bani lăsat zilnic pe preșul de la ușă, în fiecare dimineață, ca să le sarisfaci toate nevoile dar și dorințele. Așa cum era lăsat ziarul în fiecare dimineață către abonați. Unde să mă abonez la un sac de bani livrat zilnic? Sau, mai subțire și mai finuț, un card cu limită generoasă?
Lăsând gluma la o parte, banii fac și desfac multe în lumea asta, de aceea avem nevoie de educație în acest sens. Și pentru că aproape nimeni nu are interes să educe masele din punct de vedere financiar, se educă fiecare cum poate, prinde bucăți de informații din zbor, citește cărți de cultură financiară, ascultă podcasturi și își tratează credințele limitative legate de bani.
Tot în spiritul educației, vă scriu azi despre o nouă perspectivă asupra momentului în care luăm decizia de a cumpăra ceva, orice.
Așadar, când ai de făcut o cumpărătură, obișnuiește-te să îți pui următoarele 5 întrebări:
Aceste întrebări te vor ajuta să scapi de cumpărăturile care duc la stocuri inutile de produse, care îți umplu dulapurile de produse care expiră sau se învechesc. Toate acele lucruri reprezintă bani pierduți, aruncați pe fereastră. Dacă ai stocuri sau lucruri nefolosite de ani de zile, fă un total mental al valorii lor. Apoi respiră adânc - data viitoare vei ști mai bine când iei produsul de pe raft sau scoți cardul să plătești.
Cheltuitul banilor este o artă care se învață și care are la bază mai multe principii, atât economice cât și psihologice. Noi consumatorii putem controla doar ce ține de psihologia noastră care determină scoaterea banului din buzunar. Marketingul cunoaște psihologia maselor de a face cumpărături și apasă toate butoanele sensibile atunci când face campanii de publicitate.
PONT: felul în care facem cumpărături acum, ca adulți cu bani în buzunar și putere de decizie, are legătură directă cu felul în care părinții nostri făceau cumpărături, cu felul în care nevoile și dorințele noastre de copii au fost îndeplinite, cu felul în care ne simțeam când vedeam la alții obiecte considerate dezirabile/valoroase. Cred că mare parte dintre nevoile noastre de copiii au fost îndeplinite, dar cu dorințele ... e altă poveste. Dorințele par a fi mult mai mari decât nevoile.
Îmi doresc să trăim într-o societate în care valoarea unui om să nu fie legată deloc de valoarea obiectelor pe care le deține. Bineînțeles, această legătură este una învățată deci poate fi și dezvățată. Prin educație. Însă va dura ani și ani să ne scoatem această condiționare din minte. Cel mai sănătos este să nu o transmitem mai departe copiilor noștri.
Crezi te vor ajuta aceste 5 întrebări sau cel puțin una dintre ele să iei decizii mai bune când faci cumpărături, fie online sau în magazine? :shop:
Îmi place salamul de Sibiu. Este un gust moștenit din familie, mama e mare iubitoare de salam de Sibiu. Noroc că acum se găsește feliat, pentru pofticioși și mese scurte și nu mai trebuie să ducem grija unui baton întreg. Presiunea asta cu ”Mănâncă, că se strică” m-a deranjat întotdeauna. Batonul întreg este foarte greu de tăiat subțire la cuțit, prima felie se arunca mereu pentru că se oxida și arăta urât și se usca și nu o vroia nimeni. Anyway, eu mă bucur că există și opțiunea de salam de Sibiu feliat ca la carte, din care îți iei fix cât îți trebuie și restul bagi în ambalaj și la frigider.
Universul a aranjat lucrurile în așa fel încât, la un moment dat, am avut 2 feluri de salam de Sibiu în frigider. Nu știu ce s-a întâmplat, probabil am uitat că am și, de poftă, am mai cumpărat un pachet feliat. Unul este de la Agricola, celălalt este de la Cris-Tim. Ambele salamuri de Sibiu sunt IGP, adică Indicație Geografică Protejată.
Și pentru că a aranjat Dumnezeu să le am pe amândouă în același timp, am zis să fac o mică comparație între ele. Măcar de amuzament, de dragul experimentului.
| Salam de Sibiu IGP de la Agricola | Salam de Sibiu IGP de la Cris-Tim |
| Ambalajul are 150 grame de salam feliat și costă 17,20 lei la Cora. | Ambalajul are 100 grame de salam feliat și costă 11,50 lei la Cora. |
| Pentru 100g produs finit se prelucrează 162g carne de porc | Pentru 100g produs finit se prelucrează 143g carne de porc |
| 475 kilo-calorii pentru 100g și 23,4g proteine | 495 kilo-calorii pentru 100g și 29g proteine |
| Ingrediente ne-naturale: acid ascorbic (antioxidant), nitrit de sodiu (conservant) | Ingrediente ne-naturale: ascorbat de sodiu (antioxidant), nitrit de sodiu (conservant) |
În rest, valorile din declarația nutrițională sunt foarte apropiate. Salamul de Sibiu conține cca 4 grame de sare la 100 de grame.
Comparând prețul pe kilogram, salamul de Sibiu marca Agricola e mai scump decât cel marca Cris-Tim, după prețurile de la Cora. La Mega-Image am observat că prețurile sunt mai mici. Nu mânănc salam de Sibiu în fiecare săptpmână, așa că nu vânez cele mai mici prețuri. Iau mai mult de poftă și mai mult în sezonul rece. Pentru micul dejun, evident. Îmi place combinația de pâine proaspătă + salam de Sibiu + iaurt/ sana/ kefir. Îmi aduce aminte de anii studenției, când mesele simple erau tare bune!
Conform definiției de pe ambalaj, salamul de Sibiu este un produs din carne crud-uscat, cu mucegai nobil, afumat cu fum din lemn de esență tare.
Pe ambalajul salamului de Sibiu de la Agricola spune că trebuie consumat în 48 de ore de la deschidere. Eu cred că asta se poate realiza în doi, nu pentru o singură persoană. Salamul ăsta este destul de gras și de sățios.
Ingredientele de bază sunt: carnea de porc, slănina, sarea, zaharurile și condimentele. Zaharurile pot fi zahăr, dextroză sau sirop de glucoză.
Ce părere ai de această comparație? N-aș putea să spun despre gust care salam de Sibiu e mai bun. Mie mi se pare gustul cam la fel. Cred că secretul stă în condimente și originea cărnii de porc. Bine că noile rețete nu mai conțin potențiatori de aromă!
Ție cum îți place să mănânci salamul de Sibiu?
Azi am de gând să mă distrez (la modul cât mai serios, cum numai eu știu să o fac), așa că vreau să vad ce a vrut să spună autorul din spatele versurilor câtecului Players interpretat de artista Coi Leray.
Player în jargonul din SUA: o persoană, în special un bărbat, care are mai multe relații cu femei în același timp. Adică opusul fidelității.
Eu credeam că player înseamnă persoană care participă la un sport, în cazul de viață sportul vieții, adică își permite să participe, adică este independentă financiar. Deci …
Spoiler alert: eu n-am înțeles nimic din cântec, ascultat la radio, până când nu am căutat pe net versurile și atunci s-a făcut lumină la mansardă. :idee:
Pentru referință, las link-ul către cântecul postat pe YouTube. Varianta asta are și versurile:
Așadar, traducerea versurilor în limba română, aproximativă și rotunjită pentru claritate, sună cam așa:
Pentru că și fetele sunt jucătoare
Femeile câștigă bani peste tot în lume.
Ce știi despre viața la vârf?
Apartamente penthouse din care te uiți în jos la concurență.
L-am plimbat la un test drive, l-am lăsat în parcare
Timp înseamnă bani așa că îl consum cu grijă.
Se văd sânii puțin prin tricoul alb
Se vede și ceva la spate prin jeanșii strâmți. (okay)
Diamante pe degete ca o soție.
Ai pus ochii pe alta? Nu e niciuna ca mine. (yeah)
Tre' să prind alt zbor
Fundu' ca mărul din care vor să muște
Vreau doar să am o noapte bună
Dacă nu știai acum știi:
Dacă e lefter tre' să îl lași
Poți avea pe oricare, ai de ales (eeny, miny, moe)
Căci atunci când ești șefa, poți să faci ce vrei.
Asta fac tot timpul
El mă sună într-una dar îl ignor
El crede că este alesul, eu am încă 4 ca el
Da, merg la prima clasă ca o Valedictorian
Am avut drum lung de la sărăcie la bogăție
Acum sunt o femeie de 5 stele și sunt delicioasă.
Îl las pe el să lingă farfuriile, să spele vasele
Acu se vorbește despre el la TV că a dispărut o tipă (sheesh).
Valedictorian este studentul/ studenta cu cele mai bune rezultate dintr-o clasă de absolvenți care ține discursul de rămas bun la ceremonia de absolvire.
Întrebarea de 100 de puncte: ce înțeleg fetele, tinerele femei din versurile acestui cântec?
Cum ți se pare? Amuzant, nu?
Vrei să mai traduc/interpretez și alte versuri?
Există școală de șoferi. Cine vrea să conducă o mașină pe străzile lumii trebuie să facă școala de șoferi, cu parte teoretică și parte practică, cu examen final care se concretizează în permis de conducere ce este reevaluat odată la 10 ani. Condusul mașinii este o treabă serioasă căci sunt reguli de respectat, nervi de stăpânit și vieți de salvat. Ăsta e riscul major al nerespectării regulilor de condus: pot muri oameni sau rămâne mutilați pe viață. Riscul cel mare este distrugerea de vieți umane și nu numai, de familii și alte victime colaterale. Dacă înveți regulile și le respecți ești recompensat cu marea șansă de a descoperi întreaga lume călătorind cu mașina - te poate duce aproape oriunde. A conduce o mașină înseamnă responsabilitate și resurse investite (timp, bani, energie, idei etc.).
O miză și mai mare decât libertatea de mișcare dată de o mașină personală este bucuria de a avea o relație echilibrată și împlinită cu altă persoană, alături de care să construiești o familie fericită. De ce nu există școală unde să învățăm cum să avem relații sănătoase? Răspuns: pentru că nu s-a ocupat nimeni să construiască acest concept și să-l implementeze la nivel de societate.
Dacă aș avea toate resursele necesare, inclusiv bani, aș construi o școală pentru relații fix la fel ca școala de șoferi: cursuri și teste și experimente timp de minim 6 luni, poate chiar și 1 an (ca să acoperim și perioada sărbătorilor), după care cuplul sau persoana primește un carnet/ certificat care atestă absolvirea cursurilor și abia apoi urmează nunta și alte nebunii. Trebuie să învățăm să avem relații sănătoase căci repetând relațiile părinților noștri, care au învățat de la părinții lor, nu ne duce unde dorim noi. Și nu e deloc de glumă. Vremurile s-au schimbat radical comparativ cu timpurile părinților și bunicilor noștri, deci este cazul să facem un update considerabil al felului în care interacționăm și relaționăm între noi.
Relațiile și educația emoțională ar trebui să fie pe primul plan la nivel de societate, în toate societățile. Cea românească are multe defecte pe partea de relații de cuplu și e musai să facem ceva în privința asta, începând cu tânăra generație de viitori părinți și soți/soții. Nu mai este suficient să ne bazăm pe principiile ”Cine seamănă se adună” sau ”Opusele se atrag.” Relațiile de cuplu înseamnă mult mai mult de atât.
Fraților și surorilor, așa nu se mai poate. Avem nevoie de educație pentru relații sănătoase și asta ar trebui să fie un standard la nivel de societate. Nu te însori/ măriți dacă nu ai educație în această privință, dacă nu știi exact ce înseamnă cuplu, sex, bani la comun, traiul împreună în aceeași casă, responsabilități, timp împreună și timp separat, intimitate și spațiu personal etc etc. Sunt foarte multe subiecte legate de viața în cuplu despre care avem de învățat.
Din fericire, există deja specialiști în aceste domenii. Există specialiști psihologi, financiari, de parenting, traiul în comun în aceeași casă etc. Lipsește lipiciul care să adune totul la un loc și să-i dea o formă accesibilă și pe înțelesul tuturor. Apoi să se implementeze la nivel de societate, la fel ca obligativitatea școlii de șoferi. Doar așa vom evolua.
Vrei să te însori/ măriți? E OBLIGATORIU să faci aceste cursuri și să le absolvi cel puțin satisfăcător. Împreună cu viitorul partener, ca să înțeleagă fiecare în ce se bagă, ce urmează, cât de serioasă de viața de cuplu. Altfel, la fel ca în cazul unul șofer ce a luat permisul de conducere fără a urma școala de șoferi, vor exista mai devreme sau mai târziu victime pe mai multe planuri.
Nu glumesc deloc. Dacă aș avea toți banii necesari și resursele să aduc în realitate astfel de plan, asta aș face până la finalul zilelor mele. Ca să ne vindecăm odată, să învățăm să trăim frumos împreună (pentru că se poate). Sau măcar să-i lăsăm pe alții în pace și să ne vedem de peștera noastră sau vârful nostru de munte.
Nu glumesc pe această temă pentru că știu cum este să intri într-o relație cu capul și inima înainte, fără să ai habar ce faci, dar îmbătată de potențial și neatentă la semnele din realitate. Iar 20 de ani și 2 copiii mai târziu să vezi clar greșelile făcute. Și atunci vrei să nu le mai repete nimeni. De aceea e musai, obligatorie școala/educația în această direcție.
Permis de căsnicie - așa i-aș zice.
Îmi fac adesea cumpărăturile în magazinele Lidl și am observat la intrare, chiar lângă aparatul de cafea, o mașinărie care reciclează sticlă, aluminiu și recipiente de plastic. E afișată o poză care explică exact, prin imagini, ce tipuri de ambalaje se primesc acolo. Bineînțeles, fiind vorba de o mașinărie, nu se acceptă chiar orice fel de ambalaj. La schimb, aparatul eliberează un bon valoric pe care-l pot folosi la plata cumpărăturilor din magazin, când trec pe la casele de marcat (nu self check-out căci bonul nu are cod de bare).
Mi se pare o idee excelentă! Decid să fac și eu un experiment și după câteva zile mă car cu vreo 2 sacoșe cu ambalaje reciclabile. Acestea nu trebuie turtite, așa că nu au încăput prea multe ... Iar sticla (materialul) chiar este grea!
În fine, găsești mai jos poza cu bonul faptelor mele. Pe scurt, pentru fiecare ambalaj reciclat primesc 2 bani. Nu 20 de bani ci 2 bani. Adică e nevoie de 50 de ambalaje ca să faci 1 leu pe care să-l cheltui în Lidl. Cu alte cuvinte: ”Bine, pa! Eu nu mă car cu pungi de gunoaie după mine pentru a primi firmituri în schimb. Mai bine reciclez la colțul blocului și/sau în fața blocului, fără să știu cât de puțin valorează în bani ambalajele alea reciclate și să rămân totuși cu impresia că am făcut o faptă bună pentru societate și planetă.”
Ceea ce vă doresc și vouă, căci pentru mine este bătaie de joc și nu vreau să particip. Cel puțin pentru cine vine pe jos la magazin. Pentru cine vine cu mașina burdușită cu ambalaje goale și curate, sper să considere că merită efortul. Pănâ la urmă fiecare decide când efortul este mult prea mare pentru rezultat, nu?
FYI, duc la reciclat sticlele de plastic fără capace, căci le adun pentru proiectul Capace cu Suflet.
În altă ordine de idei, la bloc ne-au adus un tomberon pentru ambalaje de plastic curate. E bună inițiativa, mai ales că nu toată lumea este dispusă să se plimbe cu pungile cu ambalaje goale până la centrul de reciclare de la colțul străzii. În fiecare dimineață vine câte un culegător de plastic și-și alege ce vrea de acolo. Atunci este și momentul meu de trezire căci turtește sticlele de plastic fix sub geamul meu. Inclusiv duminica. Eh, atâta vreme cât toată lumea are ce pune pe masă la ora cinei, nu mă plâng că mă trezesc cu noaptea-n cap fără să vreau.
Mă întreb dacă oamenii aceia care strâng ambalaje de plastic de pe stradă și din tomberoanele blocurilor tot 2 bani obțin pe fiecare bucată de plastic predată ...
Așadar, este reciclarea o afacere? Bineînțeles, dar nu pentru omul de rând, ci pentru companiile care vând sau prelucrează materialele colectate gratuit de la polulație.
De ce nu reciclează românii? Pentru că nu le iese nimic din asta. E doar un efort din partea lor, fără nicio recompensă, cel puțin nu una imediată, vizibilă, măsurabilă. Foarte puțini oameni fac lucruri fără să vadă un rezultat pe termen imediat, cel mult mediu. Sper că salvarea planetei nu stă în reciclat, dar sigur reciclatul ajută.
La tine cum merge cu reciclarea?
Adesea mă gândesc la dreptul nostru de a alege prin vot politicienii care ne conduc. Din 2 în 2 ani mergem la vot. Următoarea tură de mers la vot va fi în 2024 când vom alege și președintele țării și parlamentul și primarii și consiliile locale. Va fi pentru prima dată în istorie când toate cele patru scrutinuri se desfășoară în același an.
Și, totuși, noi votăm mai des de atât. Votăm zilnic, chiar de mai multe ori pe zi.
Cum ne exprimăm votul? Cu banii și atenția noastră. Ce votăm? Tot ce lăsăm să facă parte din viața noastră: branduri, oameni, acțiuni, evenimente, gânduri. Ce cumpărăm primește votul nostru. Ce ne atrage atenția și participarea noastră primește votul nostru.
Te-ai gândit vreodată la asta? Ce se întâmplă cu banii și atenția pe care tu le oferi în stânga și în dreapta în jurul tău, toată ziua? Acestea hrănesc afaceri, oameni, idei etc. Eu mă gândesc adesea la aceste lucruri, căci trebuie să-mi gestionez foarte bine cele 24 de ore ale zilei cu toate câte am de făcut. Învăț de la o zi la alta să prioritizez tot mai bine și mereu mă gândesc că ceea ce decid să fac, acțiunile care primesc atenție din partea mea, cresc. Iau amploare. Se dezvoltă. E ca și cum aș turna apă la rădăcină, aș îngrășa pământul și ar fi soare mai mereu în ograda mea. Doar că eu decid ce face parte din ograda mea!
Ideea e că mă străduiesc cât mai mult să fiu atentă cui acord voturile mele, zi de zi. Citesc etichetele produselor, susțin afacerile mici și corecte, reciclez și refolosesc, încerc să mă adun cu oameni de calitate, cu suflet blând și frumos, aleg să petrec cât mai mult timp în natură.
Ceea ce îți doresc și ție să faci! Doar așa vor crește lucrurile și oamenii frumoși din jurul nostru și se vor ofili & usca restul. Amintește-ți asta data viitoare când faci o cumpărătură sau petreci timpul cu unii oameni ori acorzi atenție unor idei dezbătute.
Am profitat de revederea cu ocazia Sarbatorilor Pascale si am pus iar cateva intrebari fetelor. Acum Miruna are 7 ani si 5 luni iar Ruxandra are 7 ani si 4 luni. De fapt, este o diferenta de 46 de zile ori 1 luna si 16 zile intre cele doua verisoare.
De data asta, am abordat subiectul Bogatie. Intrebarile sunt creatie proprie iar raspunsurile sunt sincere, cel putin asa le-am incurajat pe fete. Le-am spus de la inceput ca nu exista raspunsuri bune sau gresite, ci doar parerea lor pe un subiect iar sa discutam despre bogatie este chiar amuzant.
Iata discutia intreaga noastra:
Traim vremuri in care aproape orice aspect al vietii noastre este supus schimbarii. Ce mancam, cum ne petrecem timpul liber, cum ne organizam si amenajam casa, cum ne ingrijim, imbracam si infrumusetam, cum si de ce facem sport, pe unde este mai bine sa calatorim ... Fiecare are un sfat pentru fiecare, caci informatia este disponibila pentru oricine vrea sa asculte si sa bage la cap.
Azi mi-am propus sa deschid un subiect care nu se discuta intre prieteni pentru ca este inconfortabil: banii. Nimeni nu vrea sa recunoasca ca nu descurca prea stralucit (o eticheta inutila, as zice), ca nu arunca cu banii in stanga si-n dreapta asa cum faceau boierii pe vremuri, ca nu duce o viata ca-n filme si ca, totusi, suma de bani din cont nu este scopul fiecarei zile pe care o traim.
Am rascolit netul dupa sfaturi reale si normale legate de bani, fara scheme si povesti aiurite. Viata de zi cu zi este ceea ce avem si materialul de la care pornim. Daca nu iti place sa vorbesti despre bani, citeste intai articolul si abia apoi comenteaza cu ideile tale. S-ar putea sa nu stai atat de rau la capitolul asta pe cat se pare (daca te compari mereu cu altii).
Monitoarele sunt printre cele mai vandute produse de IT pe care le gasesti in ofertele de second hand sau refurbished. Spre deosebire de celelalte componente harware ale unui computer, monitoarele second hand pot fi cumparate cu incredere daca le analizezi inainte cu atentie .
Asadar, pregateste-te sa dai o fuga pana in showroom cu urmatorul check list in minte (foarte util doamnelor si domnisoarelor independente):
Nu stiu cum sunt altii, insa mie imi place sa cheltui exact cat am. Am sustinut mereu ca daca nu am bani in buzunar, stau in banca mea si nu ma agit pana cand nu creste suma din cont. M-am ferit sa imprumut, iar sotul meu m-a sustinut in aceasta directie. Nici nu imprumut de altii, dar nici nu imprumut altora. Daca vreau sa cumpar ceva pentru cineva, o fac cu mare drag, fara sa mai astept vreun ban inapoi.
Insa viata joaca exact festele la care te astepti cel mai putin. Adica iti testeaza fiecare convingere, fiecare principiu pe care l-ai sustinut sus si tare. Am spus ca nu dau bani cu imprumut, dar cand am avut in portofel, am dat si altora, chiar daca sume micute. Unii imi sunt datori si in ziua de azi. Am spus ca nu imprumut bani de la altii, insa cand viata m-a aruncat in valtoare si a trebuit sa fac cheltuieli neprevazute, n-am avut de ales si am imprumutat bani de la altii. Nu sume mari, dar destul cat sa ma stresez dupa aceea sa le dau inapoi.
Si atunci m-am uitat in oglinda si mi-am spus: nu are rost sa ma supar pe mine ca mi-am incalcat pricipiul. Viata nu are reguli, decat poate pe moment. Urmatoarea zi poate fi total diferita de cum a fost viata pana acum. Oricum, important este sa nu fac din a da sau a lua bani de la altii un stil de viata, dar sa fiu flexibila si sa stiu ce optiuni am in fiecare moment.
Pentru cei mai putin organizati cu banii, daca vreti ca in 2016 sa aveti alta relatie cu banii, incercati sa folositi plannerul zilnic sau saptamanal propus de Banca Transilvania. Este in format pdf, deci poate fi printat si pus in agenda. Imi place ca plannerul zilnic are sectiunile de prioritizat, de bifat si mai ales "3 lucruri care imi fac ziua mai buna".
Va doresc sa avem impreuna un 2016 pe masura eforturilor noastre, fiecare ora muncita cu drag sa fie rasplatita inzecit. Si da, sa avem portofelele pline ca sa ne permitem tot ce avem nevoie. Cat despre dorintele inimii ... e bine ca unele sa ramana doar la stadiul de dorinte.
Tu iti tii promisiunile fata de bani?
Un sondaj privind siguranta financiara a relevat ca 6 din 10 romani isi planifica din timp bugetul de Craciun si 43% pun bani deoparte pentru sarbatori. Iar 44% dintre romani vor aloca aproape o treime din venitul familiar pentru cadouri de Craciun. Noi nu ne planificam din timp bugetul de Craciun ci mai degraba timpul din acea perioada: cand plecam la parinti, pe cine vizitam, ce activitati de relaxare vrem sa bifam, ce carti si filme ne intereseaza, cine merge cu colindul, cine face bradul si cat de mult ne intindem cu toata treaba asta. Acum ca avem copil la scoala, trebuie sa tinem cont de vacanta de iarna si sa ne organizam in functie de asta.
Asa, in mare, stim ce cheltuieli avem, care sunt cele mai mari facturi insa nu punem bani deoparte pentru evenimente cum ar fi Craciun & Revelion, vacanta de vara ori anumite petreceri aniversare. Le luam pe toate asa cum vin, adica buluc peste noi. Pentru ca daca ar fi sa stam sa ne uitam la buget si la cheltuieli, nu am mai sti cum sa-l impartim ca sa ne mai ramana si noua de o iesire la film sau la restaurnat, de o plimbare prin mall sau o fuga de weekend departe de casa.
Educatia financiara am invatat-o din mers, odata cu viata de adult responsabil, caci nu seamana deloc cu ce am aflat din manualul de economie. Chiar si Provident, care acorda imprumuturi nebancare la domiciliu, ofera lectii gratuite de gestionare a banilor. Daca ni se spune sa consumam cu masura alcool, caci ne afecteaza judecata si sanatatea, observatii valabile si pentru sare si zahar, cineva ar trebui sa se ridice si sa ne spuna ca si banii ar trebui cheltuiti cu moderatie. Fiecare stie ce venituri si cheltuieli are, dar putina lume stie ca nu tot ce este pus la vanzare sau la reducere trebuie si cumparat (uneori, cu nemiluita, de parca maine se stinge lumina pe Pamant).
O reclama recenta la sandwich-ul de la McDonald's facea apel la pofta noastra si nu la foame. Si chiar asa si este: putina lume mai cumpara doar de foame, majoritatea cumparam de pofta, pentru ca avem chef, pentru ca vrem sa gustam noutatile, pentru ca vrem sa avem ce au si altii sau pentru ca produsul ne face cu ochiul. Insa pofta asta nu este numai de natura alimentara, ci avem pofta si de cosmetice, haine, accesorii, nimicuri pentru casa si multe altele. Daca am face cumparaturi cu ochii inchisi dar cu mintea deschisa, cred ca viata noastra ar arata cu totul altfel.
Asadar, haideti sa cheltuim responsabil, cu masura si frana de mana trasa, pentru a ne construi o viata traita frumos, castigata si nu irosita.
Cand eram la gradinita, imi doream sa pot face ceea ce fac copiii de scoala. Cand am ajuns la scoala, imi doream sa fiu cea mai desteapta si mai populara. Cand am ajuns la liceu, nu mi-am mai dorit sa cresc cat mai repede, ci doar sa pot face ceea ce vreau eu. Vroiam sa ating perfectiunea, sa am raspuns la toate intrebarile. Apoi am realizat ca raspunsurile pe care le aveam eu nu contau, le avea toata lumea la fel, ne incadram cu totii in aceleasi tipare. Mereu am avut o neliniste, o framantare care ma facea sa-mi doresc mai multe si mai bune. Anturajul ma presa, caci vroia raspunsuri si confirmari la ceea ce facea el. E greu sa spui nu, cand toti spun da. Atunci m-am apucat de citit si am inceput sa car peste tot carti si reviste, ca o scuza de a nu ma arunca in tumultul vietii din jurul meu.
Au trecut multi ani de atunci, ma apropii de 40 de ani si incerc sa nu ma incadrez in etichetele pe care societatea romaneasca le pune femeilor de 40 de ani. Inca imi doresc sa am parul mai bogat si mai lucios, sa imi permit un stilist pentru mine si unul pentru casa, mai multe ore petrecute cu familia si amicii. Am avut luni in care luam destul de des cina in oras, asa ca asta nu mi se mai pare o grozavie; acum imi doresc timp sa gatesc pe indelete pentru familie. Am tone de haine si cosmetice, sunt putine lucrurile pe care mi le mai doresc; de fapt, am realizat ca am nevoie de putine insa de foarte buna calitate.
Insa am si regrete, mai ales cu lucruri pe care nu le-am facut. Nu am stat de vorba mai mult cu bunica mea, nu am calatorit in locuri exotice, nu am participat la maratoane. Dar am invatat sa renunt la regrete si tot ceea ce inseamna balast. Imi doresc doar sa fiu un om mai bun. In fiecare zi o pot lua de la zero. Nu neaparat sa duc o viata mai buna, caci nici nu as putea sa o definesc. Pentru fiecare dintre noi o viata mai buna inseamna altceva, pentru multi inseamna sa aiba tot ceea ce se poate cumpara cu unul dintre cele 7 tipuri de carduri.
Mare parte a vietii mi-am petrecut-o dorindu-mi lucruri. Nu a fost ceva neaparat rau, unele le-am si obtinut, doar ca nu mi-a folosit la nimic. Nici acum nu am renuntat la dorinte, doar ca nu le mai dau atata putere, sa-mi domine viata. Incerc sa ma concentrez pe prezent. Adica pe clipa prezenta. Ceea ce imi vine destul de greu, este un exercitiu pe care nu-l fac de mult, caci mintea imi este obisnuita sa-mi zboare mereu aiurea. De exemplu, in momentul asta stiu ca trebuie sa-mi platesc facturile prin internet banking de la Banca Transilvania, insa nu este o povara ci doar un lucru care trebuie pur si simplu facut din cateva clicuri.
Abia astept varsta de 40 de ani, simt ca voi fi mai puternica si mai frumoasa atunci. Ma voi cunoaste mai bine si voi fi mai buna pentru cei din jurul meu. Caci sunt in continua crestere!
Toata lumea din jurul meu zambeste si radiaza ca soarele ce ne lumineaza aceste zile racoroase de toamna. Oamenii sunt multumiti de viata lor, serviciul merge inainte, pregatirile pentru sarbatorile de iarna au inceput. Nici macar copiii nu le mai fac probleme, fiecare isi vede de cursul lui prin viata, care la scoala sau gradinita, care cu provocarile vietii de bebelus (intampinate cu zambetul pe buze). Ratele la creditul rapid se platesc aproape singure iar cheltuielile aduc bucuria unor servicii prestate aproape perfect.
Cand lucrurile sunt sub control si somnul coboara seara imediat ce ai pus capul pe perna (zero framantari, zero griji), omul de rand incepe sa simta un dezechilibru - vrea si zile proaste, cu tensiuni si emotii negative. Lumea intreaba: "Ce e de facut? Care sunt secretele uitate ale unei zile urate, ce merita sa fie inchisa in trecut si niciodata povestita altor persoane?" Evident, nimeni nu e dispus sa comita vreo crima sau alta oribilitate, asta ar fi extrem. Dar sunt mici ponturi care, aplicate zi dupa zi (caci avem ceva toleranta la mizeriile vietii), garanteaza rezultate in proportie de 99%.
Iata cateva idei, urmand sa revin cu detalii daca cele de mai jos nu dau rezultatele scontate:
O zi proasta incepe cu o seara inainte. Trebuie planificata gandindu-te la toate lucrurile care ar putea merge prost in ziua urmatoare. Cel mai bine este sa stai pana tarziu, urmarind cate 20 de minute din fiecare post TV pe care il ai, in ordinea in care sunt inregistrate. Nu ocoli canalele de sport si nici cele de teleshoping, ele te vor plictisi si obosi cel mai mult.
In drum spre serviciu, fa cateva cumparaturi impulsive pe net, folosind smartphone-ul. Trafic avem, internet este, deci poti cumpara tot ce ai tu chef, chiar daca iti trebuie sau nu. Sugestie: trimite buchete generoase de flori mamei tale si matusei tale preferate. Cand iesi de la munca, ia cina in oras, apoi continua cumparaturile prin magazine. Din fericire, in Bucuresti magazinele sunt deschise pana la 10 seara, iar in unele mall-uri chiar si mai tarziu, mai ales in weekend.
Daca reusesti performanta de a cheltui totii banii de pe card si din portofel, te poti consola cu gandul ca poti lua un imprumut rapid pentru restul zilelor ce ti-au ramas pana la salariu. Imprumuturile Provident la domiciliu sunt mai rapide, mai flexibile si la fel de simplu de luat ca si pana acum.
La sfarsitul zilei, nu fa niciun pic de ordine sau curatenie prin casa. Lasa totul la intamplare, nu spala vasele si nici nu fa nicio pregatire pentru a doua zi. Fa ceea ce ai chef, fara sa te simti limitat de consecinte. Va fi greu la inceput, caci constiinta este foarte alerta. Insa cu putin exercitiu sustinut, s-ar putea sa ajungi la rezultate surprinzatoare.
Aceastea sunt primele 3 idei despre cum sa-ti faci cea mai proasta zi din an. Cred ca si tu ai cateva sugestii de acest gen. Totusi, dupa cum bine stii, orice iti va face ziua mai urata, daca este vorba de bani, se poate repara. Banii se fac si se cheltuie mult mai repede decat se leaga prietenii sau se schimba vieti.
Care este metoda ta preferata, testata in timp si perfectionata, pe care o aplici zilnic sau dupa chef, care iti garanteaza sa ai o zi cat se poate de proasta?
Internetul a umplut un gol de comunicare si informare pe care nimeni nu l-a anticipat ca fiind atat de mare. Sunt mandra de matusile mele care folosesc internetul pentru a cauta/verifica informatii (nu numai retete de gatit si simptome pentru diverse boli) si au invatat chiar si ceva engleza rudimentara ca sa se descurce cand "gluma" se ingroasa.
Nu stiu cum si de ce, dar am devenit o natiune obsedata de pret. Unii cumpara numai de la reduceri, altii fac stocuri atunci cand prind ocazia. Cunosc persoane care chiar verifica online pretul unui cadou primit, pentru a-i afla valoarea (desi nu e musai egala cu pretul platit de catre cel ce l-a facut cadou). Stiu, veti spune ca este exagerat, insa daca asta ii face sa se simta bine ... n-au decat! Probabil ca zicala "Calul de dar nu se cauta la dinti" nu a ajuns la urechile tuturor.
Revenind la obsesia cea de toate zilele pentru banii castigati greu si cheltuiti usor, va marturisesc ca si eu folosesc de ceva timp un site care ma ajuta sa-mi fac o idee privind anumite produse pe care vreau sa mi le cumpar: achizitii rare dar valoroase ori produse pe care le consum des, sunt de marca si le vreau la preturi mai mici. Asa ca intru pe myieftin.ro si caut ce ma intereseaza, chiar si produsele premium peste care dau in revistele glossy si nu au mereu pretul specificat.
MyIeftin.ro se axeaza foarte mult pe interactiunea cu utilizatorul si mai putin pe magazinele listate. Shop-urile online sunt verificate in prealabil si listate doar daca indeplinesc unele criterii de calitate: seriozitate, livrare rapida, stocuri proprii, etc. Asadar, utilizatorul are un cuvant de spus si asta e foarte bine. Nu ca am fi o natie de nevorbiti, insa e bine sa stim pe ce dam banii, care ne sunt drepturile si ca, intr-adevar, nu tot ce zboara se mananca. In cadrul comunitatii de shopping, orice utilizator poate cere feedback celorlalti utilizatori despre un serviciu, magazin online sau produs. Va sfatuiesc sa abuzati de aceasta sectiune, se stie foarte bine ca multa lume mai bine intreaba ceva decat sa se lamureasca pe cont propriu. Desi, totusi, suntem atat de diferiti intre noi.
Nu este nicio rusine sa fii pasionata de fashion si carti, asa ca profita ca pe acest site filtrele si cautarile pentru aceste categorii sunt foarte bine puse la punct. Spre exemplu, vei gasi filtre specifice pentru imbracaminte - material, culoare, tip, tipar, stil, brand - pe care alte comparatoare de preturi nu le au.
Si pentru ca acest proiect este la inceput, daca te-am facut curioasa, te poti abona la newsletter-ul lui sau il poti urmari pe Facebook pentru a afla tot ce misca nou in bransa. Eu sunt cu ochii pe el!
Te astept si aici cu impresii dintr-ale shopping-ului online.
Ce ai face cu 5.000 de euro? Daca i-ai avea chiar aici si acum, ce ai face cu ei? Te-ai opri din treburi si te-ai apuca sa faci liste peste liste? Or fi de cumparaturi sau de activitati? Gandeste-te bine si spune-mi. Sau nu, zi-mi primul raspuns care-ti vine in minte, cica ala e cel mai real si sincer.
Eh, cred ca deja s-au pus rotitele in miscare, asa-i? Ai vrea si cumparaturi pentru tine, si o aventura cu balonul cu aer cald. Ai vrea sa mai schimbi una-alta prin casa, si sa te plimbi o saptamana sau doua prin Europa. Sfatuieste-te cu sotul/partenerul, tine cont si de nevoile copilului dar, in primul rand, de placerile personale. Care ar mai fi farmecul vietii daca nu ne satisfacem placerile, macar cand se iveste ocazia?
Dar, cum 5.000 de euro nu pica din cer, nici daca stai in varf de munte cu sacul larg deschis, e mai bine sa te duci tu dupa ei. Cea mai civilizata metoda este sa zdranganesti clopotelul de pe biroul unei banci. Cel sau cea care apare va fi mai mult decat bucuros/bucuroasa sa-ti dea toate informatiile de care ai nevoie.
In principiu, pentru un imprumut de pana la 5.000 euro (echivalent in lei) ai nevoie doar de adeverinta de venit. Dobanda este fixa standard pe toata perioada de creditare, iar din adeverinta de venit trebuie sa reiasa ca ai cel putin 9 luni lucrate anul anterior, la actualul loc de munca iar majorarile salariale sa nu fie mai mari de 20% fata de anul anterior. Nu-i chiar atat de complicat, asa-i? Cum nimic nu-i gratuit pe lumea asta, nici macar lucrurile gratuite, trebuie sa-ti faci datoria si sa faci rost de actele necesare.
Dar sa revenim la lista cu dorinte. Ce merita facut cu 5.000 de euro? Poate sa iti iei un an sabatic. Ori macar 6 luni de hoinarit prin tara - o astfel de experienta nu e pentru oricine; poate iese chiar o carte interesanta pentru cine are si darul scrisului frumos.
Tu ce ai face cu aceasta suma de bani? Daca lista este lunga, povesteste-mi despre top 3.
Intr-o lume a angajatorilor in care multi iti dau de inteles ca este usor sa fii inlocuit daca nu te multumesti cu ceea ce iti este dat, sunt si firme care se preocupa de angajatii lor si le ofera diverse facilitati, intelegandu-le rolul din cadrul familiei.
Doar sefii care au familii si le pasa de relatiile parinte-copil inteleg ca facilitati precum tichete de cresa leaga armonios realizarile profesionale cu cele familiale. Sincera sa fiu, habar nu am ce presupun aceste tichete asa ca m-am interesat putin. In valoare maxima de 440 de lei lunar pentru fiecare copil, tichetele de cresa acopera costul integral al unei crese de stat sau o buna parte din cel al unei crese private.
Aceasta forma de bonus salarial poate fi oferita angajatilor avand copii cu varsta de pana la 3 ani, care decid sa se intoarca la serviciu si nu beneficiza de concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului. Nici eu nici sotul meu nu am avut astfel de tichete, deci nu stim cum se folosesc, ce gradinite le primesc si cum functioneaza intreg sistemul. Insa am avut tichete de masa si stiu ca ne-au fost de mare folos, n-am intampinat niciodata probleme cu ele.
Daca tot sunt la subiectul tichete, observ ca sunt de mai multe tipuri, nu numai de masa - tichete cadou, de vacanta, sociale, chiar si extra recompense precum cosurile cadou. Am tot vazut prin magazine, in special de Craciun si de Paste, cosuri cadou destul de atractive. Cele oferite angajatilor sau partenerilor de afaceri sunt 100% deductibile si neimpozabile (in conditiile mentionate in Codul Fiscal).
Eu am primit cosuri cadou de la diversi colaboratori si va pot spune ca este foarte important sa reflecte exact imaginea pe care cel ce ofera cosul si-o doreste. Astfel s-a ajuns la marci premium, destul de rare pe piata romaneasca, cu produse elaborate dupa retete exclusive: foie gras, terine, caviar, praline sau trufe de ciocolata, vinuri premium si bauturi fine. Este cazul produselor "haut de gamme" marca Comtesse du Barry de la Le Manoir.
P.S. Daca nu ati auzit de UP Romania pana acum, va atrag atentia ca nu este alta decat firma Chèque Déjeuner, incepand cu 13 Ianuarie 2015. Aceasta noua identitate este in concordanta cu schimbarile strategice ale grupului care, in cativa ani, a trecut de la stadiu de intreprindere de produse la statutul de grup mondial de servicii.
Nu mi-a spus nimeni niciodata: "Fa-ti timp si descopera ceea ce iti place cu adevarat." Daca ar fi sa ma iau dupa filmele de la TV - din pacate Disney ruleaza la greu in ultimii ani, la fel si Nickelodeon - as spune ca toata lumea adora sa cante, sa danseze si sa calatoreasca. Eventual si sa dea sfaturi sau sa faca cumparaturi pentru altii.
Ce-mi place sa fac ... sunt lucrurile la care ma pricep. Imi place sa fac ordine pentru ca ma pricep sa fac ordine. Imi place sa gatesc pentru ca stiu sa gatesc (ma rog, dupa retete, ideile care-mi vin ad hoc nu sunt mereu reusite). Bineinteles, imi place si sa invat lucruri noi, desi am ritualul meu de incepator - mi-e teama, trag de timp, gasesc motive sa fac intai rutina si apoi noutatea. Pana la urma, musc glontele si fac ce am de facut.
De ceva vreme insa ma bantuie o idee - cum ar fi daca fiecare dintre noi ar avea o Super Putere? Doar tot timpul citesc mesaje care spun cat de unic este fiecare dintre noi, cat de important este rolul nostru pe Pamant si cat de iubiti suntem de catre Creatorul nostru. Ce-ar fi daca ceea ce ne face unici - o combinatie de calitati si defecte totodata, ca un mix de condimente perfect echilibrat pentru rolul nostru - sa fie de fapt Super Puterea noastra?
Investeste timp si bani si afla care este Super Puterea ta. Daca deja stii care e, te rog sa-mi vorbesti despre ea. Iar daca esti 100% convins(a) ca ai putea ajuta altii folosindu-te de ea, nu ezita sa o activezi cat mai curand. Stiu ca mereu te lovesti de zidul numit "Nu am bani", dar si aici exista solutii.
Faci economii taind de pe unde se poate, fara niciun regret. Sau recurgi la imprumuturi care sa nu te impovareze prea mult. Cum suna "rata fixa de la 17 lei pe saptamana?" Dar "poti imprumuta cu doar 2 acte, o suma de pana la 5.000 lei?" Eu cred ca solutii
sunt, fara sa trebuiasca sa ne vindem viitorul si sa regretam deciziile luate.
Asadar, care este Super Puterea ta?
Living in RO Colors este un blog lansat în 2008 cu recomandări de mici schimbări în stilul de viață ce ne ajută să trăim mai frumos, mai echilibrat și în armonie cu Mama Natură. În fiecare zi de Luni, Miercuri și Vineri te aștept cu articole interesante, inclusiv faimoasa rubrică Revistele Lunii.
Mulțumesc pentru timpul și atenția ta! XOXO
Recent m-am întors din Grecia, după ce am petrecut o săptămână de vacanță, drept cadou pentru copii cu ocazia zilei de 1 Iunie. A fost foarte frumos și relaxant. De când avem copii, ne-am obișnuit cu vacanțele la începutul sezonului estival, când nu este atât de cald sau aglomerat și se poate sta cu cei mici pe plajă, fără griji prea mari. Oricum, în aceasta perioadă sunt excluse caniculele alea în timpul cărora simți cum pur și simplu te topești.
Anyway, vreau să notez aici taxele necesare parcurgerii drumului din București spre Grecia. Atât pentru voi cât și pentru mine, aceste informații sunt utile și le voi updata pe măsură ce unele cifre se vor schimba.
1. Taxa de pod peste Dunăre de la granița Giurgiu-Ruse: 14 lei la ieșirea din țară și 2 euro sau 4 leva la intrarea în România (nu primesc lei sau eurocenți cei din partea bulgărească a podului). Este bine să aveți banii pregătiți, ca să meargă repede.
2. Vigneta de Bulgaria. Mare bătaie de cap cu asta, noi ne-am lăsat păgubași să mai facem calcule peste calcule (unde e mai ieftin: la benzinărie sau la tonetele imediat de după graniță?) și am decis să facem online. Am ales varianta de weekend, pentru că am fost doar în tranzit prin Bulgaria - am plecat într-o sâmbătă și ne-am întors tot într-o sâmbătă.
Vigneta de weekend costă 10 leva la dus și 10 leva la întors, am plătit online cu cardul și totul a fost OK. Atenție mare la introdus datele! Vigneta se poate downloada în format electronic pe telefon, trimite pe e-mail sau salva sub forma de printscreen.
Pentru siguranță, sfatul meu este să plătiți vigneta de acasă, ca să nu fie probleme cu rețeaua, cu bateria telefonului etc.
3. Taxa de autostradă în Grecia. Noi am prins 2 taxe de autostradă la dus și una la întors, toate cam în jur de 2 euro. Cred că acum depinde de zona din Grecia în care mergeți, noi am fost într-o mică stațiune pe lângă Kavala. Autostrada se plătește și la dus și la întors.
Cam astea sunt cheltuielile. Ar mai fi costul benzinei sau al motorinei, însă cred că fiecare șofer știe să se organizeze pentru a alimenta eficient, fără să facă pana prostului.
În rest, vreme bună și spor la drum să aveți!
Dacă aveți ceva întrebări, voi încerca să vă răspund pornind de la experiența mea.
Pentru unii / unele, viata buna incepe odata ce valiza e facuta si biletele asteapta cuminti langa vouchere. Pentru altii / altele, orice forma de ingrijire si alint la standarde inalte reprezinta semne ale unei good life.
Dar pentru tine, care este masura calitatii vietii tale?
[poll id="225"]