Arhiva Etichetei: relatii

Jan
12
2016
Paste cu merePaste cu mereAzi dimineata m-am surprins adaugand in omleta pere! Ieri seara. O revedere mult asteptata cu un grup magic. Nou pentru mine, precum multe din lucrurile frumoase ce au dat navala peste mine in ultima vreme. Oameni de frumuseti din cele mai diverse care au facut din pasiunea pentru copii magie si joc. La joc te prinzi indata. Iar pentru magie trebuie doar sa te lasi sa apartii, voluntar. Inspiratie, indemn la daruire, noblete ingénua. Nici nu stii cu ce sa rezonezi mai repede! Am plecat cu ochii plini de frumos si suras. Azi-noapte am facut cunostinta - a doua oara - cu cea mai wow mama. Atributul a venit natural de la cineva care a facut o pasiune din arta acceptarii si care in timpul liber iubeste timbrele. Prima data cand am cunoscut-o, am gasit-o grozava, pe ea ca persoana - nu stiam ca e mama unor copii frumosi de care te indragostesti din poze si povesti. Tot azi-noapte am mancat niste paste senzationale! Vegetariene - caci asa a vrut priceputul bucatar (surpriza mare - artistul cu timbrele!). Frigiderul, in generozitatea lui, ne-ar fi oferit chiar si pestele. Si-ar fi dorit pesemne sa-si acopere goliciunea doar cu cele 4 oua ramase tendentios la vedere. Am avut noroc noi de data asta! Marul insa ne-a uimit pe toti. De curand mi-a intrat in viata cineva incredibil care zambeste cu ochii!! Si care copleseste instantaneu printr-o energie formidabila. Nu eram pregatita pentru asta insa m-am surprins adaptandu-ma repede la acest altfel. Acum imi e greu sa-mi ajung zambetul din urma. Am ajuns acasa dimineata. Am adormit cu greu. De sus, genele insistau sa mai admire o vreme ochi-mi inca plini. M-am trezit zambind - nicio mirare! ;-) Acest articol este trimis de Luciana Zaharia (37 de ani, din Bucuresti, Sales @PepsiCo Romania) la invitatia mea de a scrie pe blog.
Azi dimineata m-am surprins adaugand in omleta pere! Ieri seara. O revedere mult asteptata cu un grup magic. Nou pentru mine, precum multe din lucrurile frumoase ce au dat navala peste mine in ultima vreme. Oameni de frumuseti din cele mai diverse
Oct
15
2015
Oare ce simt? Ce ar trebui sa simt? Sunt trista. Simt ca nu sunt pentru o relatie. Ca ar trebui sa stau singura si sa nu mai ranesc pe altii. Eu deja sunt schilodita emotional, de ce sa mai schilodesc si pe altcineva? Sau pot sa fac totul sa
Sep
28
2015
Fete si baietiFete si baietiCu fiecare moment trecut din viața fetițelor, ele se apropie din ce în ce mai mult de latura largă a feminității, ele descoperă lumea mai bine și devin femei prin experiențe trăite pe propria piele. La un moment dat, ele ajung să cunoască bărbatul "visurilor". Aici începe adevărata experiență, din care înveți cele mai multe: iubirea. Iubirea este un sentiment de la care pleacă fericirea, înțelegerea, poate chiar înțelepciunea însă inevitabile sunt suferința, naivitatea... Bărbatul visurilor nu există deoarece bărbații nu tratează cum trebuie o femeie. Femeia trebuie văzută ca pe o floare (simbolul începutului, al frumuseții) pentru că fără ea, bărbatul nu există. Nu femeile depind de bărbați, ci invers. Încă din marile începuturi femeile nu aveau drepturi, însă au început să apară cunoștințele bărbaților față de femei și au realizat, într-un sfârșit, că acestea pot face lucrurile mai bine. Așa este. Ceea ce o ajută este latura sensibilă, pentru că ea poate simți, poate gândi limpede și poate rămâne puternică chiar dacă nu își dă seama de asta în momentele respective. Sensibilitatea femeilor nu este dominată de puterea bărbaților. Femeile devin sensibile pentru că înăuntrul lor, ele nu își dau seama că suferința peste care trec are un scop: acela de a-și dezvălui puterea la un moment dat. Acel moment poate fi după o relație cu un bărbat. În general, bărbații nu tratează cum trebuie femeia de lângă ei deoarece ei simț nevoia să domine, dar fetelor...nu vă lăsați mai prejos decât ei. Ei depind de voi, nu invers. Învățați să vedeți orice suferința că fiind o lecție, o lecție din care va dați seama că bărbații sunt puternici fizic, dar nu sufletește. Și bărbații suferă, și suferă adânc însă nu arată asta. O relație poate ajunge la o treaptă înaltă de înțelegere și armonie abia după ce și bărbații își dezvăluie latura sensibilă, atunci există un echilibru. Femeia ca o floare, ca un răsărit ce pur și simplu se întinde, te orbește, te învăluie în căldură... ea este ceea ce ține bărbatul puternic. E culmea că prin sensibilitatea voastră "țineți" bărbatul de lângă voi "puternic". Scriu între ghilimele deoarece doar se spune că îl țineți și că este puternic. Nu "îl țineți" pentru că el doar domină când vă vede sensibile, doar îl hrăniți și nu e "puternic" pentru că sufletește, este egalul vostru. Relația perfectă vine atunci când nu cauți, vine atunci când te încrezi în cel de lângă tine orbește, pentru că nu îl poți ține legat, el sau ea își poate "muta lacătul la alt dulap" oricând. Iubiți și învățați, nu suferiți la fiecare pas. P.S. Acest articol este trimis de Rares la invitatia mea de a scrie pe blog; el are 16 de ani si este din Buzau.
Cu fiecare moment trecut din viața fetițelor, ele se apropie din ce în ce mai mult de latura largă a feminității, ele descoperă lumea mai bine și devin femei prin experiențe trăite pe propria piele. La un moment dat, ele ajung să cunoască
Jul
27
2015
Vreau sa ramana barbatul perfectVreau sa ramana barbatul perfectNe cunoscusem ciudat, foarte ciudat. Atunci nu am stat să mă gândesc dacă e vorba de soartă sau dacă e doar o coincidență. Știam doar atât: am căutat bărbatul ăsta o viață întreagă. L-am construit în vise, l-am îmbrăcat, l-am dezbrăcat, de haine, de secrete. Era bărbatul perfect, pentru că eu îi luasem și îi dădusem în fiecare zi calități, nebunie, romantism, totul într-o exactă măsură cât mi-ar fi fost mie deajuns, totul încât să nu îi lipsească nimic. Il descriam așa ușor în cuvinte de parcă l-aș fi cunoscut, de parcă m-ar fi ținut de mână. Știam că va veni ... într-o zi, într-o seară ... Nu știam însă dacă va alege să rămână!!! Înalt, cu o cămașă aranjată perfect și cu un pulovăr alb aruncat pe spate, relaxat, emana putere prin toți porii. Știa să vorbească, stia să asculte. Am stat o noapte întreagă doar noi doi cu o sticlă de vin și am povestit ce suntem, ce am fost. Din când în când îmi arunca câte o privire profundă care mă intimida, dar eram hotărâtă să nu îmi arăt slăbiciunile. În fond, el se credea un simplu bărbat, lângă o simplă femeie. Nu știa cât de mult l-am căutat. Printre marea de lume și paharele noastre de vin, m-a prins de mână. A fost atât de ușor să disting sentimentul ăsta de altele. M-am apropiat și l-am privit făra pic de timiditate. Ne-am plimbat pe zeci de străzi de atunci, împreună, ținându-ne de mână, îndrăgostiți oarecum, de moment, de noi, de vinuri bune și nopți târzii. Și acum când îl privesc, îl descopăr ... Îl descopăr zi de zi deși eu îl știu de o veșnicie. Eu nu mai plâng, zâmbesc în fiecare zi. Nu mă mai ascund de soare, nici de curcubee. Ating cerul cu mâna. Dragostea nu trebuie să doară. Trebuie sa vibreze, în inima, în vene, în privire. Mi-a rămas pe gât, pe coapse, pe suflet. Ce se asortează mai bine cu o femeie decât un parfum de bărbat? Îl adun de peste tot și îl apropii de mine în fiecare zi. Nu îi spun tot, niciodată. Îl fac doar să simtă că sunt, că mă face să fiu. Că dimineața poate avea culori de dezastru. Dezastrul pe care îl trăim noaptea. În nebunia mea, el are partea cea cuminte. În liniștea lui, eu sunt bucata de furtună. La umărul lui mă simt protejată, e ca o armură care se mulează perfect pe corp și pe suflet. Nu am întrebări pentru el, e prea pregătit pentru răspunsuri. Jocul ăsta pentru oameni mari, fără condiții precise, în care cărțile vin perfect, este menit să mă plimbe pe cele mai frumoase străzi. Am lăsat vagoanele codașe ale acelei gări în care fugeam când eram nefericită. Acum sunt în față, în fața tuturor. Îmi scrie în suflet, îmi citește în palmă. Ce poate să facă un bărbat? Două lucruri : știe să fie și știe să nu. Nu vine cu jumătăți de cuvinte, nici cu jumătăți de buchete. Întregul ar trebui să îl definească. În tot. Eu nu știu nimic despre iubire. Nimic mai mult decât atât. Că trebuie să fie Femeia. Și trebuie să apară bărbatul perfect. De aici totul devine o poezie. Cu rime și fără. Eu sunt. Acum este și el. Poezia noastră începe și pare să aibă versuri pe care eu încă nu le-am scris niciodată, rime de care m-am temut. Am o foaie albă și vreau să o umplu de iubire. De multă iubire. Știam că El va veni într-o zi. Simt că vrea să rămână.
Ne cunoscusem ciudat, foarte ciudat. Atunci nu am stat să mă gândesc dacă e vorba de soartă sau dacă e doar o coincidență. Știam doar atât: am căutat bărbatul ăsta o viață întreagă. L-am construit în vise, l-am îmbrăcat, l-am d
Sep
16
2014
Buchet cu trandafiri VERSUS bilete de avionBuchet cu trandafiri VERSUS bilete de avionIntr-o dimineata, cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la Starbucks (nu se intampla des, de aceea este un eveniment placut), stateam la coada si am auzit tot felul de chicoteli in jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba decat cand am ajuns in fata casierului: in spatele lui era un buchet imens de trandafiri rosii. De fapt, nu era un buchet ci un cos cu 101 trandafiri rosii (am aflat asta ulterior). Cat mi-a luat baiatul comanda, mi-am facut curaj si am intrebat: "A cui este ziua?". S-a fastacit putin si mi-a raspuns: "O colega de-a noastra a primit acest buchet si nu stie de la cine este." Colega cu pricina zambeste putin dar nu pare prea incantata de situatie. Eu nu prea inteleg de ce. Daca as primi eu un astfel de buchet, cu siguranta mi-ar insenina intreaga zi si as zambi de-aiurea toata ziua la toata lumea. Ii spun tipei: "Ce conteaza de la cine e, o fi de la iubitul tau." Ea imi raspunde aratandu-mi mana cu verigheta. Deci e maritata (si sotii nu fac astfel de gesturi?). Incerc sa fac o gluma: "O fi de la vreun client foarte multumit de cafeaua servita. Ar trebui sa te bucuri." Ea imi raspunde: "Si ce-i spun sotului cand ajung acasa?" Eu de colo: "Bagi intai buchetul pe usa si-l lasi pe el sa zica ceva primul. Poate reactioneaza pozitiv, se distreaza pe seama situatiei." Ma gandeam: e chiar asa o crima sa fii maritata si sa primesti flori de la un (ne)cunoscut? Nu e ca si cum ar fi un bilet de avion spre Zaragoza si te simti obligata sa-l onorezi. E doar un buchet de flori de la un barbat, nu creaza nicio obligatie ci e doar un semn de apreciere, de simpatie. Cred ca noi fetele am fost educate gresit sa credem ca daca un barbat ne tine usa cand intram intr-o incapere, trebuie sa-l rasplatim cumva; daca ne ofera un buchet de flori trebuie sa-i oferim ceva la schimb. Nu-i chiar asa! Daca primim un plic de la KLM Romania pentru un weekend romantic departe de casa, atunci da, trebuie sa-ti ridici niste semne de intrebare. In rest, sunt doar gesturi de simpatie si respect. Si da, chiar si fetele maritate sau implicate intr-o relatie pot fi respectate si simpatizate de alti barbati decat cel de acasa, doar nu si-au pus o punga de hartie pe cap odata cu verigheta pe deget. Revenind la poveste, tipul de la casa propusese colegei sa ofere cate un trandafir clientelor pe care le serveste in ziua respectiva (cu siguranta sunt 101 fete/femei/doamne ce vor ceva bun de la Starbucks intr-o zi oarecare, era abia ora 10 dimineata). Tipa a ezitat, a ramas surprisa de sugestie dar nu a dat niciun raspuns. Ceea ce am citit un printre randuri a fost ca nu vrea sa imparta trandafirii cu nimeni, cam stie de la cine sunt si n-ar fi deranjat-o foarte tare daca in locul lor ar fi fost niste bilete de la CarpatAir. Voi cum ati reactiona daca ati fi intr-o relatie si ati primi un buchet de flori impresionant de la vreun (ne)cunoscut? Daca citeste vreun domn acest text, l-as intreba daca ar oferi un buchet de flori unei fete implicate intr-o relatie stabila (si de ce?). De curiozitate doar ... :)
Intr-o dimineata, cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la Starbucks (nu se intampla des, de aceea este un eveniment placut), stateam la coada si am auzit tot felul de chicoteli in jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba decat cand am ajuns i
Pagina 1 din 11