12
2016
Azi dimineata m-am surprins adaugand in omleta pere!
Ieri seara. O revedere mult asteptata cu un grup magic. Nou pentru mine, precum multe din lucrurile frumoase ce au dat navala peste mine in ultima vreme. Oameni de frumuseti din cele mai diverse care au facut din pasiunea pentru copii magie si joc. La joc te prinzi indata. Iar pentru magie trebuie doar sa te lasi sa apartii, voluntar. Inspiratie, indemn la daruire, noblete ingénua. Nici nu stii cu ce sa rezonezi mai repede! Am plecat cu ochii plini de frumos si suras.
Azi-noapte am facut cunostinta - a doua oara - cu cea mai wow mama. Atributul a venit natural de la cineva care a facut o pasiune din arta acceptarii si care in timpul liber iubeste timbrele. Prima data cand am cunoscut-o, am gasit-o grozava, pe ea ca persoana - nu stiam ca e mama unor copii frumosi de care te indragostesti din poze si povesti.
Tot azi-noapte am mancat niste paste senzationale! Vegetariene - caci asa a vrut priceputul bucatar (surpriza mare - artistul cu timbrele!). Frigiderul, in generozitatea lui, ne-ar fi oferit chiar si pestele. Si-ar fi dorit pesemne sa-si acopere goliciunea doar cu cele 4 oua ramase tendentios la vedere. Am avut noroc noi de data asta! Marul insa ne-a uimit pe toti.
De curand mi-a intrat in viata cineva incredibil care zambeste cu ochii!! Si care copleseste instantaneu printr-o energie formidabila. Nu eram pregatita pentru asta insa m-am surprins adaptandu-ma repede la acest altfel. Acum imi e greu sa-mi ajung zambetul din urma.
Am ajuns acasa dimineata. Am adormit cu greu. De sus, genele insistau sa mai admire o vreme ochi-mi inca plini.
M-am trezit zambind - nicio mirare! ;-)
Acest articol este trimis de Luciana Zaharia (37 de ani, din Bucuresti, Sales @PepsiCo Romania) la invitatia mea de a scrie pe blog.
Azi dimineata m-am surprins adaugand in omleta pere!
Ieri seara. O revedere mult asteptata cu un grup magic. Nou pentru mine, precum multe din lucrurile frumoase ce au dat navala peste mine in ultima vreme. Oameni de frumuseti din cele mai diverse
A facut el furori de-a lungul tuturor timpurilor? Stie el sa placa aproape oricui?
Cert este ca, odata ce il indragesti, nu-ti mai da pace. Istoric, si-a lasat insemnele in cele mai ciudate chipuri- pereti de pesteri, bucati de argila, carapace de broaste testoase, papirusuri, pergament, hartie, carti. Destul de controversat social, chiar si mail-ul are o contributie. Iar peretii digitali contemporani, in ciuda generozitatii imagistice, rasplatesc si apreciaza (incercati meniul de facebook nationalist) constant aproape orice manifestare!
Te-ai gandi ca i-ar precede vorbitului? Si nu ar suna deloc nefiresc - de-ar fi reusit cineva sa demonstreze intocmai!
De la stanga la dreapta, pe orizontala sau verticala, simplu sau complicat, tinut sub control de scribi indragostiti de privilegiul insusi, el pare sa fi tinut mortis sa fie. Sa spuna mai departe.
Act de cultura cu intentii civilizatoare, arta alba, scrisul s-a nascut mai degraba dintr-o nevoie de exprimare decat de comunicare...(vorbitul sa fi fost primul totusi?)
De-as avea ocazia sa-i aduc un mic repros (in afara de ajustarea nazuintei), i-as zice despre cumpat si temei. Dar parca nu lui, ci celor ce il plac. Caci el a fost generos si tolerant de cand lumea si nu cred sa planuiasca pe ascuns sa se opreasca.
Da, stiu, am intrat deja la sectiunea ‘see more’. Ca vorbeam de rabdare doar.
Eu i-as zice da. Scrisului. Si l-as urmari cu aprecieri oriunde ar alege el sa fie, sa spuna, sa apartina.
Abia astept sa ma surprinda!
Acest articol este trimis de Luciana Zaharia (37 de ani, din Bucuresti, Sales @PepsiCo Romania) la 