Am pus titlul în ghilimele căci afirmația nu-mi aparține. E din categoria Viața Bate Filmul.
Iată contextul: lucram pe laptop, de acasă, când primesc mesaje de la copilul mare aflat la școală cum că și-a uitat ceva acasă și mă roagă să-i duc lucrurile uitate într-o pauză dintre ore. Ne întâlnim la gard, i le dau rapid și ea se întoarce în clasă.
Deși m-a iritat că m-a întrerupt din treabă, caut ce are nevoie și i le duc. Lucrez de acasă, casa e aproape de școală, nu e o misiune imposibilă. Îmi dau seama că, ironic, chiar aveam nevoie de această ieșire la aer rece, mă cam luase somnul (cred că asta mă irita de fapt, nu deranjul în sine).
Când ajung la gardul școlii, o mămică cu nasul în telefon, care aștepta ceva sau pe cineva, observă pasul meu grăbit și face o remarcă: ”Nici când sunt la școală nu ne lasă în pace?” Eu am zâmbit, ea a râs și și-a reluat scroll-ul pe telefon.
În secunda doi mi-a dispărut zâmbetul de pe buze. WTF? Ce fel de remarcă e asta? Oare am părut eu deranjată, ofticată, stresată etc etc?
Bine că lucram de acasă, că m-am putut rupe din treabă (nu întotdeauna pot), că am găsit ce avea nevoie copilul și că ne-am putut sincroniza să i le dau. Sunt recunoscătoare că am avut amândouă norocul ăsta! Ea a avut noroc să-mi poată cere ajutorul și eu am avut norocul să i-l pot oferi. Nu e puțin lucru!
Îi dau aici răspunsul acelei mame, chiar dacă nu mi l-a cerut: Nu vreau să fiu lăsată în pace de copiii mei. Niciodată! Să îmi ceară lucruri, să vină la mine când au nevoie de ceva, chiar și numai de un sfat. Vreau să fiu prima persoană care le vine în minte când au nevoie să rezolve o problemuță, au nevoie de o părere.
În schimb, vreau să fiu lăsată în pace de străinii care-și bagă nasul aiurea în viața mea, de cei ale căror sfaturi sau păreri nu le cer și de care nici nu am nevoie. Vreau să fiu lăsată în pace atunci când las și eu pe alții în pace. Vreau să fiu lăsată în pace de oamenii cu care nu rezonez deloc, cu care nu am nimic în comun. Vreau să fiu lăsată în pace de oamenii care comentează aiurea, gândesc cu voce tare, își dau cu părerea fără să fie treaba lor.
Vreau să fiu lăsată în pace de alții, cu excepția copiilor mei. Sau a familiei extinse.
Bineînțeles că obiectivul meu este să cresc copii ce vor ajunge adulți independenți. Asta nu exclude opțiunea de a discuta cu mine atunci când au nevoie. Copiii mei nu mă deranjează când vin către mine, iar dacă o fac le spun acest lucru și-i asigur că revin eu către ei când sunt disponibilă.
În ziua în care copiii mei mă vor lăsa în pace, o să mă îngrijorez și o să-mi pun întrebări.
Folosește ocazia creată de acest articol și gândește-te bine și decide care sunt persoanele care vrei să te lase în pace.
Cu toții avem situații în viața noastră din care nu avem ce învăța decât o lecție simplă și clară, ca negru pe alb: AȘA NU!
E cât se poate de evident: așa nu merge, așa nu e bine, așa nu se poate pentru mine, așa nu se potrivește cu viața mea și felul meu de a fi.
Păi ... dacă așa nu ... atunci cum? Cum arată AȘA DA? Dacă mi-e clar că acest AȘA nu e e bine, atunci cum arată acel AȘA Da bun pentru viața mea?
Eh, dragele mele cititoare, am aflat pe pielea mea că sunt 100% responsabilă să aflu singură cum arată acel AȘA DA pentru mine. Să-l caut în altă parte sau să-l creez singură.
Dacă nu are cine să mă învețe cum e bine (deși Youtube și Google le au pe toate), e de datoria mea să-l creez, pas cu pas. Iar metoda de testare-evaluare-continuare este sfântă!
Ceea ce vreau să spun este că, dacă nu ai exemple pozitive în jurul tău, caută-le un pic mai departe decât jurul tău. Apoi un pic și mai departe. Și mai fă încă un pas, mai caută alți oameni care au găsit soluții și știu cum să trăiască așa cum vrei tu să trăiești. Învață tot ce poți prinde de la alții și testează în viața ta.
Pe scurt: din situații de genul AȘA NU înveți să cauți în altă parte sau să creezi singură acel AȘA DA. Și mai înveți să faci rapid un viraj la 180 de grade și să fugi în direcția opusă. Căci nu are rost să stai mult în mocirla lui AȘA NU!
Îți las un citat pe care să ți-l amintești când îți va fi greu: “I would rather have the pain of discipline than the pain of regret!” - Tony Robbins (Prefer să trec prin disconfortul disciplinei decât prin durerea regretului.)
Puterea Prezentului - cu alte cuvinte, calea de a ieși din suferință. Am citit cartea, am ascultat varianta audio însă am înțeles totul abia când am avut curaj să încep să pun învățăturile în practică. Atunci a început să se facă lumină în viața mea și să se mai evapore din norii grei ai durerii interioare. Și am înțeles că munca noastră este, și a fost întotdeauna, făcută din pași mici și înțelegeri profunde și ireversibile.
Am aflat de Eckhart Tolle din emisiunea Oprei Winfrey și nu mi-a plăcut deloc la prima vedere. Părea plictisitor și anost, trebuia să fac un efort de voință și concentrare pentru a-l urmări. Nimic nu mă atrăgea la el, cu excepția a ceea ce a contat cu adevărat: mesajul și învățăturile lui. Din clipa în care s-a făcut acel "Click!" în mintea mea, perspectiva s-a schimbat și nu mai era drum de întoarcere (să nu confundăm mesajul cu mesagerul, corect?). Am înțeles că miza era mult prea mare pentru a mai continua să trăiesc după vechiul meu fel de a fi (care nici măcar nu era al meu).
Oprah spunea: "Țin cartea lui Eckhart lângă pat. O consider o învățătură spirituală esențială. Este una dintre cele mai valoroase cărți pe care le-am citit." Iar Oprah chiar citește cărți! Am avut încredere în recomandarea ei și am cumpărat cartea Puterea Prezentului. Un chilipir, pe lângă valoarea practică pe care o are în viața mea.
Cartea Puterea Prezentului a fost tradusă în peste 50 de limbi și, alături de continuarea sa - Un Pământ Nou - este considerată una dintre cele mai influente cărți spirituale ale timpului nostru. În momentele mele cele mai grele îmi reamintesc cât sunt de norocoasă că sunt contemporană cu Eckhart Tolle (și mulți alții) și că am acces la învățăturile lui prin apăsarea unui buton sau răsfoirea unei cărți.
Puterea Prezentului este, cel puțin pentru mine, un fel de manual ce merită studiat și încorporat în viața de zi cu zi, puțin câte puțin, până când saltul către noua ancoră în viață, momentul prezent, este complet și ireversibil. În momentul prezent dispar toate iluziile create de minte și ego și ne regăsim liniștea, echilibrul și forța reală a Sinelui nostru Adevărat.
Puterea prezentului se află în fiecare dintre noi, este doar alegerea noastră să accesăm aceasta forță prin ancorarea în prezent sau nu. Pentru a face această alegere ai, poate, nevoie de puțin mai mult curaj și înțelegere - le găsești foarte bine explicate în cartea lui Eckhart Tolle.
Învățăturile lui Eckhart sunt simple, rezonează cu multă lume însă sunt profunde și au ajutat foarte mulți oameni din întreaga lume să-și găsească pacea interioară și împlinirea în viață. Esența învățăturilor sale constă în transformarea conștiinței noastre, o trezire spirituală pe care el o vede ca pas următor în evoluția umanității. Un aspect esențial al acestei treziri constă în depășirea stării de conștiință bazate pe ego. Aceasta este o cerință ce stă la baza fericirii personale dar și a eradicării violeței pe planeta noastră.
O viață fără violență - orice fel de violență - iată o miză ce merită tot efortul din partea noastră de a aduce pace cel puțin în interiorul nostru, în familiile noastre, în anturajul și comunitatea noastră. Și primul pas poate fi făcut chiar pe covorul așternut de perspectivele prezentate în această carte.
Te invit să citești Puterea Prezentului și să-mi spui ce părere ai despre ea. Mi-ar plăcea să discutăm ideile care au produs schimbări în viața ta. Fă din această carte rezoluția principală a acestui an!
P.S. Am început să discut idei din această carte, în termeni simpli, cu fiică-mea pentru că pur și simplu aceste noțiuni trebuie prezentate copiilor, trebuie cunoscute de toată lumea pentru a nu mai trăi pe bâjbâite păcăliți de iluzia că știm despre ce este vorba în viața asta.
Iată că am ajuns și la partea a 3-a a seriei dedicate reamintirii principiilor care ne ajută să trăim o viata mai simplă, mai bună, mai echilibrată și mai împlinită.
Dragele mele, a venit momentul să ne schimbăm perspectiva asupra noastră și a lumii din jur, asupra vieții în general. Da, frumusețea și farmecul vieții vin la pachet cu greutăți și obstacole, însă noi decidem încotro ne îndreptăm atenția și ce vrem să credem ca fiind adevărat pentru noi.
Iată ultimele 5 principii din această serie - pe care o găsești sub eticheta REAMINTIRE - la care te invit să te gândești. Te vor ajuta să nu mai pui atâta presiune pe tine - presiune care oricum vine din exterior și nu îți aparține - și să schimbi puțin regulile din viața ta.
Uită-te cu atenție la poza de mai sus și oferă-ți timp să te gândești puțin la ideile astea, aici și acum. Poți chiar lăsa un comentariu cu părerile tale.
Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu?
Te invit să urmărești blogul - prin Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi alte articole pe această tema publicate aici.
Acesta este al doilea articol din această serie dedicată mie și vouă, menită să ne reamintească câteva principii după care chiar merită să ne construim viața, începând chiar de acum.
Iată încă 5 lucruri pe care să nu le uiți, începând de azi. Apasă RESET și notează-ți-le:
Uită-te cu atenție la poza de mai sus și oferă-ți timp să te gândești puțin la ideile astea, aici și acum.
Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu?
Te invit să urmărești blogul - prin Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi și ultimul articol din aceasă serie.
Azi încep o serie de 3 articole prin care vreau să te ajut pe tine, dar și pe mine, să schimbăm câte ceva în modul în care vedem lucrurile și viața din jurul nostru. Cred că a venit timpul pentru a trăi după propriile reguli de bun simț care să ne ajute să creștem natural și să nu mai fim trași în jos de niște bolovani numiți Regulile Altor Oameni.
Iată cele 5 lucruri pe care să ți le reamintești zilnic, începând de azi. Sunt simple, le știe toată lumea, dar uităm frecvent de ele.
Fiecare dintre aceste teme poate fi dezvoltată mult până când înțelegem că putem trăi mai relaxat și cu mai multă stare de bine.
Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu?
(P.S. Articolul a fost inspirat de poza de mai sus gasită pe site-ul Miss-Mental.com)
Te invit să urmărești blogul - prin Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi următoarele 2 articole pe această temă.
Sunt multe motive pentru care este necesar sa inchiriezi insa majoritatea au legatura cu economisirea de bani si confortul personal. Desi multa lume trece cu vederea aceasta optiune, inchirierea unei masini reprezinta planul de rezerva si chiar o alternativa mai buna, in functie de situatie si nevoile tale. Astfel, chiar daca ai o masina sau nu, sa inchiriezi o masina este cea mai buna optiune.
Te invit sa discutam impreuna despre cele mai frecvente situatii in care inchirierea unei masini este o solutie excelenta:
De ceva vreme au inceput sa se auda si la noi in tara ecourile sustinatorilor unui stil de viata mai apropiat de natura si de realitatea din jurul nostru. Ni s-a adus aminte ca noi, in rolul de consumatori, avem puterea de a alege dintre milioanele de produse pe cele care ni se potrivesc cel mai bine si ne sustin stilul de viata.
Intotdeauna am avut aceasta putere, insa in ultimii ani am fost complesiti de poleiala ambalajelor si promisiunile din reclame incat ne-am simtit intr-un fel obligati sa incercam produsul X sau Y si sa-i facem loc in viata noastra. Apoi ne-am obisnuit cu el, l-am urmarit la promotii si ne-am lasat sedusi de combinatia Pret + Beneficii, uitand ca de fapt aducem in casele noastre mai mult decat atat.
Alegerile noastre in materie de produse ar trebui sa influenteze liniile de productie, insa se pare ca lucrurile stau invers: noi cumparam ceea ce vor ei sa produca, iar ei produc ceea ce le convine din punct de vedere financiar. Nimeni nu face acte de caritate gratuite. (more…)
Cerealele cu lapte sau iaurt - una dintre cele mai populare variante de mic dejun. Aceasta optiune promovata de reclamele la cereale este usor de obtinut si poate fi chiar foarte gustoasa, cu cat cerealele au mai mult zahar si adaosuri de arome.
Insa in ultima vreme am dat peste multe articole care atentioneaza asupra combinarii laptelui cu alte alimente sau ne atrag atentia asupra zaharului ascuns in produsele alimentare. Asa ca am inceput sa pun sub lupa cam tot ce intra in cosul meu de cumparaturi, sa citesc toate ingredientele si sa invat combinatiile sanatoase. (more…)
Azi am primit de la o prietena (multumesc Adriana @};- ) unul din acele mesaje cu glume si lucruri interesante pe care le citesc la sfarsitul zilei pentru ma bine-dispune.
Daca stai pe ganduri si nu stii sigur daca sa ii iei iubitului / iubitei cadou de Mos Craciun, se pare ca unii mai intelepti (sau care pur si simplu nu au ce face) au rezolvat problema; o serie de ecuatii care duc la o concluzie de mult stiuta: Viata e mai frumoasa impreuna!
Enjoy! (more…)
Living in RO Colors este un blog lansat în 2008 cu recomandări de mici schimbări în stilul de viață ce ne ajută să trăim mai frumos, mai echilibrat și în armonie cu Mama Natură. În fiecare zi de Luni, Miercuri și Vineri te aștept cu articole interesante, inclusiv faimoasa rubrică Revistele Lunii.
Mulțumesc pentru timpul și atenția ta! XOXO
Intr-o dimineata racoroasa dar insorita de octombrie, pun ibricul cu apa pe foc sa fac o cafea. Doar pentru mine, altii din casa nu beau cafea. Pana fierbe apa din ibric, mai strang una-alta prin bucatarie, admirand albul frumos al masinii de spalat rufe - cu o zi inainte o stersesem bine de tot, caci e montata sub blatul de la bucatarie si se murdareste imediat cu tot ce curge de pe blat, fara sa ne dam seama, inclusiv cu tot felul de firmituri lipicioase. Am constatat ca frumusetea obiectelor mari si albe consta in reflectarea luminii din incapere si luminarea locului; deci e musai sa fie si curate.
Ma rog, m-am felicitat in gand ca am o masina de spalat rufe asa de curata cum n-a mai fost de mult. Scot borcanul cu cafea macinata din frigider, iau ibricul de pe foc si torn prima lingurita de cafea masinata in ibric, luand ibricul de pe aragaz (fereasca Sfantul sa stropesc aragazul curat) si tinandu-l deasupra blatului.
Soc si groza !!! :joy: Vulcan la ibric, nu alta! Toata apa clocotita s-a involburat, a dat pe dinafara si a curs pe blat, peste masina de spalat rufe si pe jos. S-a intamplat atat de repede incat nici nu am apucat sa reactionez cumva.
Nu-mi venea sa cred ca totul s-a umplut de cafea macinata uda. Peste tot era ud si cafea si ... oribil. Ca sa fie si mai interesant, baby boy a intrat in bucatarie sa vada ce fac eu acolo (cred ca am scos un mic strigat speriat, nu sunt insa sigura) si a inceput sa stearga suprafata masinii cu mana. Si sa bage in gura. :whistle:
Dupa ce a incetat sa mi se mai invarta mintea, mi-ar revenit si am incercat sa dreg busuiocul: am mai pus apa rece in ibric, am pus restul cafelei macinate si am pus din nou pe foc. Nemaifiind clocotita apa, urma sa treaca ceva timp pana sa dea iar in clocot - numai bine aveam timp sa sterg toata mizeria. Si am inceput sa sterg si sa bombanesc in mintea mea de cat de naspa e situatia - abia stersesem si curatasem prin bucatarie si chiar eram multumita de cum arata.
Brusc, mi-am adus aminte de ce am invatat la clasa de yoga (multumesc, Andreea!) si am activat imediat recunostinta. In acel moment, eram recunoscatoare ca:
- nu m-am oparit la mana si nu a curs nimic pe mine
- am cu ce sa sterg si sa curat mizeria
- nu a curs peste copilul care era prin zona si asista la "experiment"
- am ocazia sa sterg si mai bine blatul din bucatarie, suprafata masinii de spalat si pe jos
- mai am cafea macinata cu care sa completez paguba
- ma pricep sa fac ordine si curatenie si ma motiveaza cand o fac pentru familia mea
- nu a curs apa si cafea prin locuri unde nu as fi putut ajunge sa curat
Una peste alta, treptat, mi s-a schimbat starea in ceva mult mai ok. Pana la urma, cred ca asta se poate intampla oricui, nu? Momentul neplacut de neindemanare (nu e prima data cand imi fac cafea la ibric sau pun ceva in apa clocotita) a trecut mai repede datorita faptului ca nu am stat sa-l disec pe toate partile: de ce s-a intamplat, cum era mai bine, de ce sunt asa de neatenta etc etc (toata lumea stie judecatile aspre ale egoului).
Pana la urma, mi-am facut cafeaua si am baut-o, ba chiar am avut bucataria mai curata decat inainte. In plus, la finalul zilei am fost testata din nou, de data asta cu vinul pus la fiert in care aveam de adaugat condimente si putin zahar - acelasi ibric, insa l-am luat de pe foc, am asteptat putin si am tinut ibricul desupra chiuvetei ca sa torn condimentele. Vinul s-a involburat dar nu a dat prea mult pe dinafara.
Pacat ca nu era si copilul cel mare langa mine ca sa invete o lectie importanta. Eu n-am de gand sa mai repet patania, asa ca va trebui sa invete lectia pe cont propriu, daca va fi cazul.
V-am povestit si voua, poate va amuza putin si va inveseleste ziua.
Insa partea cea mai importanta este morala: recunostinta salveaza situatia. Intotdeauna! Sau, mai bine zis, ne salveaza de la afundarea pana peste cap intr-o situatie care oricum este neplacuta, urata, enervanta etc. Recunostinta este cea care ne mentine la suprafata, cu mintea clara, cu oxigenul in nari, pentru a nu ne dizolva in tiparele de gandire care ne sufoca: ce neindemanatica sunt, trebuia sa stiu mai bine, cat de mult ghinion pot sa am, iar am murdarit masina de spalat si masa, iar am de treaba in plus aiurea in loc sa fac altceva mai util si mai creativ, etc etc etc (egoul meu este foarte creativ in acest sens, insa ma opresc aici).
Chiar si in cele mai urate si grele momente, am motive pentru care sa fiu recunoscatoare. Aceasta atitudine este ca o masca de oxigen care ma ajuta sa nu ma intoxic cu ganduri negative, sa nu alunec si mai mult spre ceea ce nu sunt: o gramada de etichete si tipare de gandire.
Tu pentru ce esti recunoscatoare in acest moment? Nu trebuie sa fie ceva "maret" si ceva real si valabil pentru tine.
Nu ne vorbim. Nici nu interactionam in vreun fel. De aceea, aceasta scrisoare nu va fi niciodata citita de el. Insa este in regula pentru ca aceasta scrisoare este mai mult pentru mine si voi, decat pentru el. De fapt, nici macar nu ii pasa de parerea mea in legatura cu orice aspect al vietii.
Iti multumesc ca mi-ai aratat cu o claritate deosebita omul care nu vreau sa fiu niciodata si viata pe care nu vreau sa o am. Iti sunt recunoscatoare pentru ca imi reamintesti in fiecare zi proverbul "Ajuta-ma sa ma ajut." Este atat de puternic acest proverb si vorbeste atat de mult de starea emotionala a multor oameni din jurul nostru.
Iti multumesc ca m-ai invatat sa apreciez cadourile si grija pe care o primesc de la cunoscuti si necunoscuti. Am descoperit ca viata are multe daruri si surprize pentru noi, insa trebuie sa vrem si sa stim cum sa le primim. Acum stiu ca exista o bucurie si mai mare in a oferi altuia un dar - intai ma bucur cand il caut, iar apoi ma bucur cand il ofer.
Iti multumesc ca mi-ai aratat cat se poate de clar cum sa nu ma port cu cei din jurul meu. Cum sa nu-i ranesc, cum sa nu ma folosesc de bunatatea lor si cum sa nu-i consider responsabili pentru starea mea de bine. Nimeni nu are aceasta responsabilitate si acest rol, cu exceptia mea. Doar a mea!
Am inteles bine ca oamenii merita sa fie primiti cu un pahar de apa, o bucata de paine pe masa si bratele deschise atunci cand vin la tine sa te vada. Tu nu ai facut asta niciodata pentru noi iar noi nu am inteles de ce. Nu este vorba de a avea, ci de a oferi fara sa astepti nimic la schimb.
Iti multumesc ca mi-ai dovedit ca lipsa muncii, a creatiei, a unui hobby, ca lipsa preocuparilor zilnice pentru o viata mai buna il omoara pe om incetul cu incetul. Nu degeaba se spune ca omul sfinteste locul. Scuzele au putere zero in fata motivatiei. Cu alte cuvinte: a gasi/inventa scuze pentru ceea ce esti & faci acum este o preocupare fara sens si rezultate, comparativ cu actiunea pusa in practica de motivatie.
Cea mai puternica lectie a vietii mele vine tot de la tine: frica este inutila; frica este o fantoma; frica este o iluzie.
Uitandu-ma la tine si la mosternirea ta, am inteles ca a avea copii este un privilegiu, iar a-i iubi neconditionat este un exercitiu zilnic, o arta, o magie care se intampla chiar in viata si inima ta. Bineinteles, daca iti dai voie sa traiesti toate astea. Tu le-ai refuzat pe toate, ceea ce le-a clarificat si mai mult importanta.
Am inteles ca un om care nu este iubit nu poate oferi iubire la randul lui. Daca aceasta forma de energie nu se afla in el, nu are cum sa o daruiasca mai departe.
Am auzit azi de dimineata un mesaj care spunea ca o relatie este un mediu de a multiplica bucuria din viata ta, de a deveni mai mult decat ai fost la inceput. Nu am vazut nimic din toate astea la tine, si vad unde si cum ai ajuns. Acum am inteles ca nu calea aleasa de tine este cea buna, ci cu totul alta; eventual, opusul ei.
De parca ar mai fi fost nevoie, ne-ai demonstrat inca o data ca alcoolul ucide si ii afecteaza pe toti cei apropiati.
Iti multumesc ca mi-ai aratat cat de seaca este viata fara prieteni si cunostinte apropiate. Nu vreau sa fiu ca tine la batranete. Vreau sa fiu inconjurata de oameni diversi cu care sa fac activitati cat mai variate. Nu trebuie sa ma placa sau sa ii plac pe toti ci doar sa ne simtim bine impreuna. Cred cu tarie ca omul nu este facut sa traiasca singur, decat pe perioade scurte de timp.
Apreciez lectia pe care mi-ai dat-o si pe care o tin minte foarte bine: fiecare trebuie sa-si vada de viata si casa lui, fara sa se amestece in treburile altora, nici macar cu un sfat daca el nu a fost cerut.
Multumesc, inca o data, pentru toate aceste lectii de viata. Poate mi-au scapat cateva detalii, insa le voi adauga la text pe masura ce mi le amintesc. Sper sa serveasca si altcuiva inafara de mine.
Stiu ca lumea cauta mentori si modele de la care sa invete; asta e moda. Insa pe lume exista si modele negative, care ne arata consecintele deciziilor proaste. Acesti oameni ofera si ei o lectie, aceea de "Asa nu!". Cred ca in viata exista mai multe perspective, iar cele corecte pot fi intarite de cele dezastruoase.
Sa-ti spun un secret: niciodata nu am acceptat sa fiu asociata cu tine, sa admit ca suntem in aceeasi familie si ca ai vreo legatura cu copiii mei. Insa am inteles acum ca asta este o alta forma de frica. Si atunci am ales sa renunt la aceasta perspectiva si sa abordez alta: ai si tu rolul tau in lume si decizia imi apartine daca iti ofer atentie si timp sau nu. Atat de simplu este! Puterea asupra a ceea ce se intampla in viata mea imi apartine si nu are nicio legatura cu tine, indiferent de ceea ce faci sau gandesti sau comentezi tu.
Calatoria continua!
[Photos by Jeff Sheldon & Luke Chesser on Unsplash]
Pentru unii / unele, viata buna incepe odata ce valiza e facuta si biletele asteapta cuminti langa vouchere. Pentru altii / altele, orice forma de ingrijire si alint la standarde inalte reprezinta semne ale unei good life.
Dar pentru tine, care este masura calitatii vietii tale?
[poll id="225"]
[poll id="173"]
[poll id=116]
Increderea nu se castiga asa usor, sau cel putin nu in fata celor care stiu deja cat de puternica si importanta este in relatiile cu ceilalti. Dar cum ramane cu increderea in propria persoana? Ce inseamna sa ai incredere in fortele proprii si in ceea ce ai fi in stare sa faci pentru viitorul tau iar tu nu realizezi? Da, stim cu totii, raspunsul e cam simplu. Suna cam asa: Deschide-ti "aripile", fii un fluturas, nu un gandac. Usor de zis, dar cum naiba sa ne "imbracam" cu incredere? De unde o furam sau cum o recuperam? Inca un raspuns: Spune "Da vietii!" (tocmai am zis un Da, nu a batut totusi nimeni la usa: niciun teanc de bani, nici vreun Fat-Frumos si nici macar o slujba buna sa ma satisfaca).
La naiba cu "Da vietii!" Mai bine spun Nu, pentru ca macar sunt cu picioarele pe pamant si nu visez din nou la vreun cal verde pe perete, sunt un gandac realist. In cazul asta, daca primesti o invitatie la cel mai tare job la care ai visat vreodata sau daca te invita baiatul ala destept de vis-a-vis, nu accepta, e doar o iluzie, nu are cum sa fie adevarat.
Nici asa parca nu e bine. Atunci cum gasim balanta intre cele doua prapastii? Am sa-ti spun cel mai simplu si probabil cel mai stupid exemplu: Esti invitata in oras cu prietenele tale, care mai de care pe tocuri, cu fuste scurte, cu parul intins cat pentru toata luna, machiaj de podium si atente la cel mai mic detaliu.
Intrebare: chiar crezi ca pe durata plimbarii in parc sau oriunde te-ai duce, te vei simti confortabil avand in vedere ca nu vor trece zece secunde pana sa nu-ti verifici machiajul si fusta daca s-a ridicat?! Dar sa presupunem ca te aranjezi cum am spus mai sus, ce te faci daca din intamplare ai calcat stramb sau ti s-a "pus" o piatra in drum si tu, ca lebada pe Broadway erai prea concentrata sa nimeresti sa pui tocul in pamant incat te-ai si "asezat" frumos pe drum. Scena absolut fantastica pentru tine, nu-i asa? :)
Dupa ce acrobatia a luat sfarsit, ce alegi sa faci? Sa incepi sa plangi si sa te sclifosesti ca o diva sau e mai simplu daca iti desenezi pe fata un ranjet increzator si amuzant, eventual iti mai scoti si pantofii din picioare pentru ceva timp, asa ca sa-i pedepsesti pentru ca nu au reusit sa te tina pe picioare? Este usor de inteles ca: in primul caz, daca ai incepe sa faci fel si fel de mutrisoare si sa mai tipi si la prietena ta care nu incearca decat sa te faca sa-ti revii dupa incident, in astfel de momente, increderea in propria persona scade cu cateva procente bune pentru ca iti vei aduce aminte cat de jalnica a fost ziua respectiva si parca nici nu ai mai iesi din casa. In al doilea caz, esti o invingatoare si increderea tocmai a mai capatat cateva puncte avand in vedere ca ai imbratisat intamplarea cu zambetul pe buze si ai zis "Da" la astfel de eveniment minor, care de fapt sunt cele care iti construiesc personalitatea si caracterul tare de care din ce in ce avem cu totii nevoie.
Nu te obosi cu lucruri inutile, nu-ti incarca mintea cu ganduri negative, lasa-le libere pe cele optimiste, lasa loc ideilor absolut geniale sau absolut idioate care ar putea aparea deodata, agata-te de ele si dezvolta-le pe fiecare in parte; chiar si dintr-o idee stupida ar putea iesi o afacere de milioane si mai ales ar putea sa-ti aduca increderea si atitudinea pozitiva pentru tot restul vietii. Gandeste-te la cine esti, la ce vrei, care sunt scopurile tale ce-ti asigura o viata linistita si implinita, pune-ti intrebari cand esti nelamurita in anumite privinte. Uneori chiar intrebarea potrivita la momentul nepotrivit iti da raspunsul inexplicabil de corect.
Ti-ai pus vreodata intrebarea: Cum reusesc unele persoane sa treaca mai usor peste anumite obstacole sentimentale sau profesionale? Cum de a reusit sa mearga mai departe dupa ce inima i-a fost franta? Cum reuseste sa aiba acel zambet constant ce emana incredere si atitudine pozitiva? Ce are in plus sau ce are in minus fata de persoana care plange, infrunta cele mai negre ganduri, nu reuseste sa accepte o infrangere si isi rupe "aripile de fluturas" fara ca macar sa bata vreun firicel de "vant"?! Pentru ca are incredere, accepta esecurile vietii ca si o rampa spre ceea ce VREA sa devina cu adevarat.
Persoana care isi cladeste zi de zi increderea in sine o vei recunoaste imediat pentru ca nu se teme sa riste. Ea e persoana care te priveste adanc in ochi, iti ofera sprijinul de care ai nevoie, isi propune tinte reale in viata si nu de domeniul SF-ului, e persoana care nu prea da importanta la cum este privita de catre cei din jur pentru ca ridicolul si teama nu este pe lista ei de prioritati. E cea care se imbraca lejer atunci cand este necesar si este eleganta atunci cand este cazul, stie sa faca diferenta intre plimbarea din parc si o seara de club.
Nu exista miracole spre a dobandi increderea peste noapte! Nu exista magie spre atitudinea pozitiva si optimismul de care avem totala nevoie chiar in secunda asta, in schimb avem ceva mai de pret decat orice alta idee sau solutie pe care ai putea-o cauta in scopul dobandirii acestora: Creierul Nostru. Simplu, nu? Nu, este mai complicat decat ai crede sa ajungi sa lucrezi cu tine insuti, sa te asculti si sa asculti, sa te autoevaluezi si sa gasesti intrebarile si raspunsurile potrivite, dar iti promit ca daca reusesti sa descui usita celui mai mare secret, unic pentru fiecare, care se ascunde in fiecare dintre noi, vei reusi sa transformi gandacul in fluture. :)
PS. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
[poll id="102"]
[poll id="82"]
Reprezentantii mai multor natiuni se intalnesc intrun restaurant. Toti au cerut cate un pahar de vin, dar cand au adus vinul, in fiecare pahar era o musca.
Neamtul a cerut alt vin in acelasi pahar.
Englezul - vin nou in pahar nou.
Finlandezul a scos musca si a baut vinul.