5
2023
Soția ALEGE să calce cămașa soțului când:
- el își declară intenția de a participa la eveniment alături de ea
- o anunță din timp că are nevoie de contribuția ei să-i calce cămașa
- pregătește cămașa din timp, o alege el din șifonier
- îi mulțumește și nu comentează sub nicio formă negativă treaba pe care ea a făcut-o
- înțelege și acceptă pe deplin faptul că el este adult și este responsabil pentru hainele și lucrurile lui personale
- înțelege și acceptă faptul că, dacă un eveniment începe la ora 15, de exemplu, plecarea de acasă nu se va face la ora 15 fix sau și câteva minute, ci mult mai devreme, astfel încât să se ajungă cu 10-15 minute înainte de a începe evenimentul. Aceasta este o formă de responsabilitate și RESPECT față de toată lumea participantă la eveniment, inclusiv soția și el însuși
- nu comentează la întâlnirile cu familia/ prietenii cât de des sau de bine îi calcă nevasta cămașa. Not!
Dacă soțul nu poate face cele de mai sus, atunci are 2 opțiuni: își calcă singur cămașa sau se duce cu ea șifonată.
Dacă apare cu haine șifonate, lumea înțelege că de vină este nevasta? Sau el? E o întrebare retorică, știu că toate responsabilitățile cad în capul nevestei, căci ea e femeia de servici a familiei. No comment!
Cred că adevărata armată pe care băieții/ tinerii bărbați ar trebui să o facă este să locuiască singuri cel puțin 1 an de zile. Fără ajutor concret de la mami/ iubi - poate doar sfaturi, păreri, îndrumări etc.
Bineînțeles, totul pornește de la comunicare și negociere, lucruri care ar trebui să se întâmple la începutul căsniciei. Nu după zeci de certuri.
Asta este o dilema veche de cand lumea, de cand a fost aruncata prima privire stramba asupra hainelor celuilalt, insinuand ca ceva nu este in regula.
De atunci, atat femeile cat si barbatii, cauta sfaturi pentru a merge la sigur cu alegerea articolelor vestimentare de tot felul, inclusiv combinarea lor.
Intrebarea este simpla, insa discutia este lunga.
[poll id="175"]
Apoi discutam despre 
Pe la inceputul lunii Martie mi-a ajuns la urechi o discutie care m-a surprins. Era un tip care vorbea la telefon si astepta stopul sa se faca verde. Subiectul discutiei erau zilele de 1 si 8 Martie, ocazie cu care interlocutorul este tare debusolat si nu stia ce are de facut.
Apoi, cu cateva zile in urma, o amica din U.K. m-a intrebat daca noi sarbatorim si Ziua Femeii si Ziua Mamei. Si i-am raspuns ca da, stiind ca ei au aceste doua sarbatori distincte. Impulsul care a stat la baza intrebarii a fost sa fiu si eu in rand cu toata lumea, nestiind exact cum sta treaba pe teritoriul romanesc.
Asa ca m-am interesat si iata ce am aflat:
Vreau sa va povestesc ceva personal, putin stiut de multa lume. Si voi incepe asa cum stiu eu, fara ocolisuri: eu am fost cea care a propus ideea de casatorie sotului meu. La momentul respectiv, am simtit ca este pasul cel mai natural ce poate fi facut in relatia noastra si n-am avut nicio ezitare. Te regasesti sau stii fete care au facut astfel de pasi?
De atunci au trecut 12 ani si nu am niciun regret. Decat unul singur. Mic, mititel. Nu am primit 
Anul asta, Ziua Indragostitilor cade intr-o zi de marti iar Dragobetele intr-o zi de vineri. Chiar daca nici una dintre sarbatori nu este in calendarul ortodox, merita sa profitam de ocazie pentru a ne exprima dragostea, afectiunea, simpatia etc.
Lasand la o parte discutiile lui Gica Contra, va intreb ce anume va place la Ziua Indragostitilor. Ca sa ne bucuram cu totii cu tot ceea ce aduce bun si frumosi si pozitiv aceasta zi.
[poll id="243"]
Comenteaza putin alegerile tale.
Nu prea discutam despre minciuni, desi cu totii le spunem. Uneori doar ca sa indulcim o situatie mai amara, alteori ca sa scapam basma curata sau sa creem alta impresie despre noi. Motivele pentru care spunem minciuni sunt multe si demne de studiat impreuna cu psihologii. Acum si aici as vrea sa va vorbesc putin despre micile minciuni pe care le spunem de fapt, aproape zilnic.
Atat femeile cat si barbatii aleg sa isi complice sau sa isi simplifice viata folosindu-se de minciuni. Specialistii au studiat si au spus: pana sa ajunga la varsta de 60 de ani, un barbat spune mai mult de 100.000 de minciuni. Cand o femeie implineste 60 de ani, a spus deja 50.000 de minciuni. Cifrele sunt impresionante, as zice. Si nu e vorba musai de minciuni care sa schimbe lumea, ci micile texte de care cu totii ne folosim pentru a ne "usura" sau "infrumuseta" viata.
Intr-una dintre emisiunile conduse de Oprah, dr. Phil McGrow face un top 4 al celor mai frecvente minciuni spuse de femei dar si de barbati. Pentru ca este un top general, as putea spune ca este format din minciuni ce ar putea fi iertate destul de usor, desi barbatii mint, in medie, de 6 ori pe zi, iar femeile de 3 ori pe zi. Asadar, avem multe de iertat!
Iata topul doamnelor:
Putina lume ma cunoaste asa cum sunt eu, fara menajamente. Si mai putina lume are rabdarea sa ma cunoasca pe indelete. Stiu ca toata lumea poarta masti sociale si pentru diverse ocazii, insa esenta nu trebuie uitata, ignorata sau ascunsa niciodata.
Incep cu una rece, o critica care mi s-a adus de mai multe ori: sunt prea taioasa. Adica spun lucrurilor pe nume, asa cum sunt, fara menajamente si cascadorii inutile. Pe Ruxandra o menajez de anumite lucruri, insa ea are doar 6 ani si, la un moment dat, va intelege si ea cum stau lucrurile pe lumea asta (oricum ii prezint totul din perspectiva pozitiva). Dar cu restul lumii discut lucrurile clar, sa inteleaga toata lumea. Nu imi place abureala, nu tolerez minciuna si nici ocolisurile de parca am fi niste mimoze care lesina la prima pala de vant mai zdravana. Unii percep asta drept rautate, ca nu vreu sa fac efortul sa indulcesc situatia, sa menajez pe toata lumea, sa fiu diplomata.
Ca atunci cand el s-a apucat sa-mi povesteasca de tevile din cupru pe care trebuie sa le cumpere. Nu ma interesa subiectul, nici nu ma pricep si nu imi pasa de asa ceva. Dar el tot vorbea, imi expunea detalii si se astepta ca eu sa il aprob sau sa inteleg macar ce spune. Pana la urma a discutat cu 
Cu 10 ani si ceva in urma, am avut o nunta restransa. Asa ne-am dorit, nu ne place sa ne dam in stamba. Dar ne place sa ne distram, asa ca am fost la nuntile si botezurile amicilor nostri, chiar si la unele cunostinte cu care nu am mai avut de-a face dupa aceea. Ne place sa sustinem oamenii, sa le dam votul de incredere, sa fim alaturi de ei in aceste momente frumoase.
Aproape toate nuntile la care am fost mi-au placut mult. Recunosc: imi place cand se streseaza altii sa organizeze ceva frumos, cand totul este o surpriza pentru mine si nici nu vreau sa stiu dinainte cum se va desfasura evenimentul. Bine, daca e ceva care apare in discutie din timpul pregatirilor, cu exceptia rochiei de mireasa, sunt verighetele si inelul de logodna. Inelul este primul care deschide discutia despre nunta, primul care anunta lumii ca cei doi au intentii serioase pe termen lung.
Nu am vazut pana acum inel de logodna care sa nu-mi placa. Am admirat 
Un domn din viata mea (persoana importanta, nu spun cine e) are prostul obicei de a spune ca face lucruri pentru ca apoi sa nu le mai faca. Sau cel putin sa nu le faca in timp util si rezonabil.
De aici pornesc 2 variante: el o tot lungeste pana cand mi se termina mie rabdarea si ma apuc eu sa fac acel lucru. Sau o amana la infinit pana cand ori nu mai e nevoie sa fie facut acel lucru (se intampla destul de rar) ori nu il mai face niciodata (caci nu pot sa fac eu totul in locul lui).
Atitudinea asta ma enerveaza atat de mult incat am simtit nevoia sa o exprim aici pe blog. Cunosteti si voi persoane care spun ca fac un lucru (chiar si banal, ca stransul patului din dormitor sau se ne interesam de un 
O vorba inteleapta spune ca nu poti oferi altora mai multa dragoste decat iti oferi tie. Iar asta nu e tocmai lucru simplu. Adica e chiar complicat, unora le ia o viata intreaga ca invete sa se iubeasca, sa se accepte si sa se modeleze spre mai bine.
Eu sunt inca in plina calatorie spre aceasta destinatie si nu ma grabesc sa ajung acolo, stiu ca locul meu ma asteapta linistit. Si apropo de locuri, toata lumea isi cauta un loc in lumea asta. De fapt, noi ocupam mai multe locuri, caci avem mai multe roluri. Dintre ele se remarca familia care, supusa atator transformari si rupturi pentru a reveni iar la forma initiala, este mediul in care crestem cel mai frumos. Daca de multe ori va intrebati de ce dl X sau dna Y s-au casatorit, raspunsul vi-l dau eu: au dorit sa-si intemeieze o familie, o relatie, un camin in care sa creasca armonios, in echipa cu partenerul. Usor de zi, greu de facut!
Sunt atatea motive de cearta intr-o familie incat este sportul practicat la majoritatea romanilor, pana la rang de arta. Sa luam ca exemplu amenajarea casei. El vrea intr-un fel, ea vrea cum a vazut in reviste sau pe la prietene. El vrea mai ieftin si rapid, ea e dispusa sa stea cu casa vrasite multe saptamani numai sa iasa cum isi doreste. Asa e?
Partea cea mai buna este ca domeniul amenajarilor interioare a evoluat mult fata de anii in care parintii nostri, dar si unii dintre noi, luam magazinele la rand ca sa gasim cea mai buna oferta, cele ma interesante materiale, cei mai buni specialisti. Acum, daca ai nevoie de parchet sau gresie ori faianta, intri pe 
Aud mereu povesti de viata.
Mai frumoase, mai pline, colore sau cu nuante totale de gri.
Astfel de povesti sunt greu de asezat pe hartie.
Pentru ca despre ele sunt multe de spus.
Dar si mai multe de ascuns.
…
Cand esti singura - esti singura …. Te simti asa, te vezi asa, tu si cei din jurul tau.
Ai timp de tine, de dorintele tale, de visele tale cele mai interzise, ai curajul sa incalti cei mai inalti pantofi si sa asezi pe buze cea mai curajoasa nuanta de rosu.
Iti permiti si decoletul de la spate, si pe cel din fata, iti permiti sa ascunzi cat trebuie din tine si sa oferi tot atat.
Cand insa in ochii lumii tu apartii cuiva, il ai la brat mai mult decat il ai de fapt in viata, are statut de iubit sau sot dar care insa nu l-a atins niciodata si nu l-a meritat indeajuns decat in iluziile tale, atunci esti singura in doi.
Te simti asa, te vezi asa, numai ca lumea din jur te vede fericita si insotita.
Iti furi din timpul tau si din visele tale ca sa ii imprumuti lui.
Nu iti permiti sa gresesti, nici sa alegi cateodata.
Adormi singura, te trezesti si mai singura.
Il privesti si iti dai seama cat de strain iti este acum.
Si cat de dor iti este sa iubesti.
Din nou.
Sa fie iar, altfel.
El nu iti mai stie fiecare linie a corpului si nici fiecre suvita care iti cade rebel pe spatele gol.
Nu iti mai cunoaste zambetul si nici nu iti mai citeste privirea.
Ai obosit.
Sa lupti.
…
E frumoasa si desteapta.
E mama.
E fiica.
Dar e iubita?
Dar e femeie?
Crede in vise si in dorinte..
Dar le mai are?
Stie ca poate…
Dar mai crede in ea cu adevarat?
Femeie, ridica-te … pe tocurile cele mai inalte.
De acolo poti privi lumea de sus.
Si arata-i celui de langa tine ca poti fi singura si fara el.
Am dat peste o informatie pe net care m-a facut sa clipesc de 2 ori si sa citesc mai multe: "Femeile din Romania au in medie 38 de contacte sexuale neprotejate pe an". Cum vi se pare cifra asta? Mica? Mare? Eu as zice ca e mult prea mare! 2-3-4 partide de sex neprotejat pe an as zice ca sunt accidente, se mai intampla, motivele le stim si noi. Insa 38 este deja ... o dovada. Dovada ca romancele merg la risc, folosind metode contraceptive cu risc mare de "accident".
Evident, totul porneste de la educatie. Eu locuiesc in Bucuresti, aici lumea (majoritatea) e 
Din clipa in care ramai insarcinata si decizi ca e cazul sa spui lumii minunata veste si sa citesti una-alta pe internet, nimeni nu te avertizeaza cat de greu este. Daca s-ar discuta despre greutatile meseriei de a fi parinte, nimeni n-ar mai face copii, asta e sigur.
Desi cam toate problemele de parinte nou-nascut au o rezolvare, cred ca marea provocarea este impartirea sarcinilor intre parinti; cu alte cuvinte, implicarea tatalui. Stiu din surse sigure ca sunt multe mamici care-si asuma totul, fac ele totul ca se pricep mai bine, sunt obsedate de control si nu-i lasa tatalui nicio portita de apropiere de bebelus, de teama greselilor pe care le-ar putea face (si ele sa le repare; banuiesc ca tot ele vor repara si greselile copilului pe viitor).
Rolul de mamica este suprem, foarte important si confera o aura aparte. Dar este un rol care se invata, cu timp si rabdare (cica lumea se plange ca nu are timp si rabdare; parenting-ul te invata sa gasesti aceste resurse). La fel si rolul de tatic. La noi, tati si-a asumat mai intai roluri tehnice si "de facut rost de ...". Evident ca am preferat sa-l trimit pe el dupa baxul de pampers, 
Sunt microbist, dar mă tratez (2013) este un film belgian care rulează în această lună pe canalul Cinemax. O comedie cu o poveste de dragoste, în care Milou (David Murgia), un instructor auto dependent de fotbal, o întâlnește pe blonda Martine.
Microbistul, suporter al echipei Standard Liege, încearcă fără prea mare succes să se trateze de acest gen (hilar) de dependență cu ajutorul sentimentelor frumoase. În cele din urmă doar fotbalul poate ieși din TV să-l mai salveze, după care ajunge să-și ajute la rândul său prietenii, prilejuind un dialog savuros, ca-ntre fete.
- Nu uita: fără fotbal! Și bucură-te de fiecare zi... dacă urmezi sfaturile astea, n-are de ce să-ți fie frică.
- Merci. Je t`aime, Milou.
- Și eu... O să te iubesc până ce-o s-ajungi să te iubești singur!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
21 Ways To Ruin A Marriage este un film suedez din 2013, pe care l-am văzut luna trecută (pe care cred că nu-l știți) pe Cinemax.
O comedie spumoasă, destul de savantă (dar tocmai prin asta se distinge și sunt convins că o să vă placă) și cu morala inclusă din start, despre încercarea unei tinere drăguțe (Armi Toivanen) și apreciate datorită carierei sale academice, de a nu se îndrăgosti.
După mai multe interviuri luate cuplurilor căsătorite, cu multe exemple, aducându-ne în atenție o listă întreagă de reguli și tot felul de clasificări, Sanna ajunge la concluzia că: divorţul este o consecinţă naturală a faptului că lumea se îndrăgosteşte. Ca urmare, se decide să rămână singură. Dragostea şi sexul sunt două chestii diferite, observă ea din studiul său asupra cuplurilor, alegând chestia mai funny, cea din urmă. Dar așa cum se întâmplă în viață, până la urmă fata descoperă că ultima ei regulă: Să nu te îndrăgostești - ca și întregul ei eșafodaj - se dă peste cap când îl va cunoaște pe Aleksi.
De re-văzut pe Cinemax sau HBO, cine are!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
Dupa multi ani de casnicie si multe discutii cu amicele mele, cred ca pot trasa cateva linii generale, poate chiar orientative pentru tinerele femei, despre cum trebuie sa fie sotul perfect. Prin perfect a se citi potrivit, caci perfectiunea la oameni nu exista, este doar o himera. Ce este potrivit pentru mine poate nu este potrivit pentru tine, insa anumite trasaturi - de bun simt as zice - ar trebui sa le aiba orice barbat ce vrea sa devina sot si apoi tatic.
Daca ar fi sa aleg un buchet de flori pe care sa-l trimit cuiva drag, mi-ar fi foarte greu sa aleg. Chiar daca as porni de la floarea ei preferata, tot nu as sti ce sa aleg. Nu stiu daca toate femeile au un punct sensibil cu florile, insa eu am. Nu e ca si cum nu as fi primit flori in viata mea si acum ma entuziasmez pentru fiecare buchet primit sau cumparat. Dimpotriva! Cu cat am mai multe flori, chiar si plante la ghiveci, cu atat imi doresc mai multe. Sunt ca un fel de experiment al meu, sa vad care infloreste, cum le merge, cat de bine le ingrijesc ...
Circula prin sat vorba cum ca, daca un domn 
