Povestea inelului de logodna
Vreau sa va povestesc ceva personal, putin stiut de multa lume. Si voi incepe asa cum stiu eu, fara ocolisuri: eu am fost cea care a propus ideea de casatorie sotului meu. La momentul respectiv, am simtit ca este pasul cel mai natural ce poate fi facut in relatia noastra si n-am avut nicio ezitare. Te regasesti sau stii fete care au facut astfel de pasi?
De atunci au trecut 12 ani si nu am niciun regret. Decat unul singur. Mic, mititel. Nu am primit inel de logodna. Pentru ca sirul faptelor a fost diferit de cel clasic (intr-un fel, asta e stilul nostru): am stabilit impreuna ca e cazul sa facem o nunta, aveam verighetele luate de vreun an sau 2, nu exista niciun motiv sa o mai lungim asa, lumea tot facea glume nesarate despre concubinaj iar eu consumasem toate replicile inteligente; ne-am mobilizat si am organizat cele necesare in 2 luni si asta a fost tot.
Dar sa revin la obiectul dorintei: inelul de logodna. Imi doresc unul. Sotul meu stie asta si mi-a zis sa imi aleg unul care-mi place mie, de unde vreau eu. Dar eu nu vreau sa merg pe calea asta. Sa-mi aleaga el, sa decida el totul: si de unde il cumpara, si cum arata, si cum urmeaza sa mi-l ofere. De atunci am primit multe inele de la el, dar nu the one. Pentru ca stiu ca ii place sa faca cumparaturi online, i-am spus ca il poate alege folosind calea internetului, doar stie marimea care mi se potriveste. Restul depinde numai de el caci sunt destule modele online de inele de logodna foarte frumoase.
Evident, ca omul care s-a vazut cu sacii in caruta, satisfacerea acestei placeri de-ale mele a trecut pe un plan foarte indepartat. Caci este o placere si nu o nevoie. Nu am nevoie de inel de logodna, cel putin nu dupa atatia ani de casnicie, 2 copii si mii de amintiri. Insa intra in aceasi categorie cu multe alte lucruri de care nu avem nevoie insa ne fac viata mai frumoasa si spun intregii lumi ceva despre noi doi. Sau, cel putin, reactia mea cand il voi primi va fi demna de notat in catastifele familiei (daca am avea asa ceva).
De fapt, ma intereseaza cel mai mult efortul pe care el este dispus sa il faca in aceasta directie. Ca atunci cand stii ca un inel de logodna nu schimba mersul lucrurilor pe Pamant dar poate schimba multe in lumea ta; de cele mai multe ori in bine. Poate ca daca as fi decis atunci sa astept un inel de logodna de la el, as fi asteptat si in ziua de azi (are un talent deosebit de a rezolva anumite lucruri). Acum insa, cand trecem pe langa un magazin cu bijuterii sau rasfoim website-uri ale bijutierilor, el se uita numai dupa inele de logodna iar eu dupa orice altceva imi incanta sufletul.
Pentru ca eu am fost super sincera cu tine, e randul tau sa imi povestesti despre inelul tau de logodna, cel pe cate il ai deja sau ti-l doresti.
Lasa un comentariu la acest articol sau un trackback de pe site-ul tau.
You can leave a comment, or trackback from your own site.
-->
Ți-a plăcut articolul? Votează-l!
Prinde și noutățile pe e-mail!
Dupa perdeaua anonimatului, va voi spune si eu povestea inelului meu de logodna.
Incepusem sa discutam despre mutatul impreuna, iar eu am zis ca as vrea sa ne mutam, dar nu pana cand nu am o oarecare siguranta ca la un moment dat ne vom casatori.
Lucrul acesta nu era important doar pentru mine, ci si pentru parinti. Asa ca dupa cateva luni, mi-a zis… “Am gasit 3 modele de inele de logodna. Te rog sa-mi spui care-ti place ca nu vreau sa-ti iau ceva ce nu-ti va face placere sa porti…”.
Ma bucur tare mult ca mi-a cerut parerea si nu mi-a facut vreo surpriza pentru ca nu imi placea nici unul din cele 3 modele. Ba mai mult decat atat, au trecut cateva luni bune de cautari prin toate magazinele de bijuterii fizice si online pana cand sa gasesc ceva pe gustul meu. Poate va intrebati ce gusturi rafinate oi avea de nu-mi gaseam un inel de logodna. De fapt, mie imi place simplitatea.
Imi doream ceva extrem de simplu, cu o piatra destul de mica astfel incat sa nu iasa in evidenta si sa pot sa-l port tot timpul fara sa ma incomodeze. Se pare ca in ziua de azi asta e cel mai greu de gasit: simplitatea.
La un moment dat, cand imi pierdusem speranta ca voi gasi ceva sa-mi placa, am intrat intr-un magazin si atunci l-am vazut, l-am probat, m-am indragostit, dar nu i-am zis ca pe acela mi-l doresc, decat dupa ce am iesit din magazin. Eu m-am dus la KFC, iar el s-a intors sa ia inelul. Cat timp am asteptat cu aripioarele picante in fata, am crezut ca lesin de emotie, insa el cand a venit
s-a purtat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Au mai trecut vreo doua-trei luni pana cand am primit inelul. A vrut ca cererea propriu-zisa sa fie romantica, daca alegerea inelului de logodna nu a fost, dar aceasta este deja o alta poveste.
Prietenii si rudele nu cunosc nici acum faptul ca eu am ales inelul si destul de multa lume l-a mustrat ca nu mi-a luat un inel mai gros cu o piatra mai mare, i-au zis chiar ca e zgarcit si ca le trebuie o lupa ca sa-mi vada inelul. Ne-au afectat pe amandoi aceste comentarii mai mult sau mai putin rautacioase, dar eu sunt absolut indragostita de inel si este exact pe gustul meu,
este o bijuterie fina asa ca nu regret nimic.