29
2016
Putina lume ma cunoaste asa cum sunt eu, fara menajamente. Si mai putina lume are rabdarea sa ma cunoasca pe indelete. Stiu ca toata lumea poarta masti sociale si pentru diverse ocazii, insa esenta nu trebuie uitata, ignorata sau ascunsa niciodata.
Incep cu una rece, o critica care mi s-a adus de mai multe ori: sunt prea taioasa. Adica spun lucrurilor pe nume, asa cum sunt, fara menajamente si cascadorii inutile. Pe Ruxandra o menajez de anumite lucruri, insa ea are doar 6 ani si, la un moment dat, va intelege si ea cum stau lucrurile pe lumea asta (oricum ii prezint totul din perspectiva pozitiva). Dar cu restul lumii discut lucrurile clar, sa inteleaga toata lumea. Nu imi place abureala, nu tolerez minciuna si nici ocolisurile de parca am fi niste mimoze care lesina la prima pala de vant mai zdravana. Unii percep asta drept rautate, ca nu vreu sa fac efortul sa indulcesc situatia, sa menajez pe toata lumea, sa fiu diplomata.
Ca atunci cand el s-a apucat sa-mi povesteasca de tevile din cupru pe care trebuie sa le cumpere. Nu ma interesa subiectul, nici nu ma pricep si nu imi pasa de asa ceva. Dar el tot vorbea, imi expunea detalii si se astepta ca eu sa il aprob sau sa inteleg macar ce spune. Pana la urma a discutat cu specialistii de la Arabesque si s-a lamurit, lasandu-ma pe mine in pace. Insa tot mi-a zis ca puteam sa ma implic si eu.
Poate ca diplomatia nu ma caracterizeaza, insa taioasa asa cum sunt nu as face rau nimanui niciodata. Daca nu pot face bine, mai bine nu fac nimic - asta este crezul meu care nu s-a schimbat niciodata de cand ma stiu. Stiu ca este esential sa ii influentam pe cei din jurul nostru in mod pozitiv. Daca nu o putem face, cred ca nu ne este locul in mediul respectiv.
Dupa una rece, vine si una calda, nu? Ma consider o persoana intelegatoare, dispusa sa faca lucrurile sa mearga inainte. Nu e chiar asa greu, sunt flexibila de cele mai multe ori. Interesul este ca treaba sa mearga cat mai bine, nu sa demonstram cine are dreptate, este mai inteligent sau dominant. Dar sunt si ferma pe pozitii atunci cand cred intr-o idee. Ca atunci cand am fost la Arabesque dupa lambriu pentru hol. Discutasem de acasa ce ne place si cum ne dorim sa arate holul, speram chiar sa ne miscam repede si sa ne ramana timp si sa stam putin la un suc. Dar nu a fost sa fie asa, am cascat din nou gura la toate modelele, inclusiv la nuantele care nu ne interesau deloc. La final am fost atat de stoarsa de energie si rabdare, incat nu-mi mai trebuia lambriu nici daca mi-l dadeau gratis. Atunci am fost flexibila si intelegatoare si am stat dupa el sa-si faca ritualul de cumparaturi; insa imi doresc sa fi fost mai ferma si sa fi ramas la ceea ce am stabilit de acasa. Caci, pana la urma tot aia am luat, insa am mai facut inca un drum pana la magazin cand am fost in toane mai bune.
Daca ti-a placut, iti mai povestesc despre mine, caci mai am multe de spus.
Pana atunci, imi poti spune daca te regasesti un pic in cele povestite de mine.
Putina lume ma cunoaste asa cum sunt eu, fara menajamente. Si mai putina lume are rabdarea sa ma cunoasca pe indelete. Stiu ca toata lumea poarta masti sociale si pentru diverse ocazii, insa esenta nu trebuie uitata, ignorata sau ascunsa niciodata.
Etichete: amenajari interioare • autocunoastere • brands • casa • cuplu
No Comments Restul articolului
No Comments Restul articolului
Iti place ca atunci cand mergi la manichiura sa stii ca ustensilele sunt sterilizate inainte de a te atinge? Cred ca da, la fel si mie, nu vreau sa ma atinga toti microbii si ciupercile (bleah!) altor persoane. Asa cum noi ne protejam la manichiura, cosmetica si coafor de potentiale pericole, la fel si bebelusul are nevoie de asemenea protectie, in primele luni de viata, fata de virusii, bacteriile si parazitii ce il pot imbolnavi. Cei care gandesc ca bebelusii trebuie aruncati in valtoarea vietii gresesc foarte mult. Intai trebuie intariti si educati si abia apoi lasati sa se descurce.
Cred ca putini stiu ce este sistemul imunitar, poate nici nu tin cont ca au unul. El trebuie ingrijit si fortificat pe tot parcursul vietii, altfel dam de mare bucluc (nu vreau sa intru in detalii cu stiri apocaliptice cu tot felul de virusi, televiziunile joaca foarte bine rolul asta). Nici nu vreau sa ma gandesc ca sunt parinti care nu sterilizeaza biberoanele micutilor. Daca cunoasteti astfel de parinti, faceti cheta cu amicii si cumparati un sterilizator de calitate, in loc de jucarii si hainute pentru nou nascut. Gasiti 
Abundenta. Iata un cuvant "la moda", pe care am inceput sa il folosesc tot mai des. Cine nu-si doreste abundenta? Toata lumea! Adica mai mult din ceea ce ne place, din ceea ce ne dorim. Sau nu asta inseamna cuvantul abundenta? Dexonline spune ca definitia ar fi "Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat." M-am gandit sa-mi doresc si eu abundenta in viata insa mi-am dat seama ca nu stiu exact ce imi doresc. Abundenta de ce? Sau din ce? Prea mult din lucrurile bune nu ne este nici macar necesar. Asa-i?
Exista o vorba din popor care spune ca "Ce-i prea mult, strica." Se aplica atat lucrurilor bune, cat si celor mai putin bune. Nici macar perfectiunea nu este de preferat, si ea strica in doze mare (in special creativitatii). Zilele astea chiar ma lupt cu Ruxandra sa inteleaga ca totul are o limita, cea a echilibrului si a bunului simt. A invatat sa faca abuz de lucrurile si activitatile care ii plac si sa manifeste sindromul FMO (Fear of Missing Out). Incerc sa o temperez si sa ii explic ca mai este si maine o zi, numai buna pentru a o lua de la capat cu ce avem de facut dar si cu ce ne face placere in mod deosebit.
Imi place entuziasmul ei si dorinta de a face cat mai multe, insa ma aflu destul de des in situatia in care trebuie sa o mai temperez putin, sa o mai domolesc si sa ii explic ca mai sunt si alte zile frumoase si interesante. Sincer, nu imi place rolul asta de parinte domolitor, insa trebuie sa o fac. Caci stiu si consecintele, care nu sunt deloc placute pentru nimeni din familie.
Dupa aceasta destainuire din sanul familiei mele, haideti sa vedem ce noutati gasim in revistele romanesti de parenting:
Va povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo mai mult de o ora, fara sa am nevoie de nimic, pictand pagina dupa pagina. Cand m-am oprit, mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca ma simt relaxata (nu m-a deranjat nimeni, fiind surprinsi ca sunt asa de prinsa in activitatea asta). Insa sentimentul cel mai neasteptat a fost cel de implinire. Ciudat, nu?
Nu am facut decat sa folosesc o pensula veche, niste acuarele in culori frumoase si o carte de colorat de-a fiica-mii. Nimic spectaculos, nimic fantastic. Insa de atunci tot repet experienta, cam la cateva zile, caci sentimentul de implinire este ... priceless, vorba reclamei.
De atunci nu-mi da pace un gand: fiecare dintre noi, indiferent de sex, varsta, ocupatie, etnie etc. ar trebui sa practice o forma de arta. Si, slava Domnului, arta se regaseste in atatea forme minunate incat este loc pentru fiecare sa-si aleaga arta prin care sa se exprime. Chiar si arta culinara este una dintre ele, atunci cand este practicata exact ca o arta si nu pe banda rulanta dupa poftele & nevoile trupului.
Care e primul gand care tocmai ti-a venit? Nu ai timp de "prostii"? De fapt, accentul cade pe timp si nu pe "prostii". Da, cu totii ne plangem de repeziciunea cu care se scurge timpul. Firmele sunt primele care vaneaza fiecare minut din timpul angajatilor folosind solutii de time management (ca cea de la 
Sunt nascuta in zodia Pesti si am o geanta mare. Destul de mare cat sa cotrobai mult in ea pana gasesc ceva, sa car si sticla cu apa a copilului si chiar tableta (cand stiu ca va fi nevoie musai de ea). Cand am cate o geanta mica, simt ca nu am destule la mine si s-ar putea sa fiu pusa intr-o situatie in care sa nu ma descurc (da, ai ghicit, sunt o mare fana a documentarelor gen survival).
Cei care scriu articole pe net din seria Horoscop&Divertisment, au atacat si subiectul asta: ce poarta in poseta fiecare zodie in parte? Sa cercetam mai aproape geanta zodiei Pesti: "O borseta mai incapatoare este suficienta pentru nativa Pesti sa tina in ea telefonul, plin de poze cu familia, cardurile de reducere si cativa bani. Nu-i place sa complice lucrurile, astfel ca nici geanta ei nu este incarcata. Din cand in cand, mai are niste dulciuri si o sticla de suc sau ochelarii de soare."
In primul rand, nu imi place denumirea de borseta. Toata lumea poarta genti si posete, dar nu borsete. In al doilea rand, daca doctorul meu stomatolog citeste acest articol, vreau sa precizez clar ca nu am in geanta dulciuri si in niciun caz o sticla cu suc ci o apa de gura in varianta mini si niste ata dentara (stie ca imi place zambetul luminos, de aceea m-a si ajutat sa aleg un produs pentru albirea dintilor de 
[
Sunt atâtea de spus, dar atunci când vrei să le pui pe hârtie niciodată cuvintele nu curg asa cum iti doresti, sunt atâtea de povestit, dar când vrei sa scrii, amintirile par sa dispara ca si cum ar vrea sa nu fie povestite. Si totusi încerc sa scriu, nu ca as avea talent înnăscut, poate asa îmi voi opri, măcar pentru un moment, avalansa de gânduri care dau navala si îmi tulbura linistea sufletească.
Nu stiu daca toata lumea e copleșită de gânduri sau doar eu, dar pur si simplu nu mai fac fata tumultului, încerc sa nu ma mai gândesc la ceva anume, in zadar, într-o fractiune de secunda parcurg distante uriase, de la extaz la agonie, de la sărăcie la bogăție, de la sănătate la moarte, innumar până la plictisesc, bineinteles in acelasi timp cu alte fantezii sau nebunii, îmi imaginez grădini de vis, etc, degeaba...
Asa ca încerc, nu stiu daca vor ajunge rândurile astea vreodată sa fie citite, dar poate mă ajuta pe mine. Hai sa zicem ca a fost o dată ca niciodată o fata, al treilea copil la părinții, care nu stie nici astăzi de ce doar ea a fost data spre crestere bunicilor din partea tatălui la doar doua luni. A crescut, dar nu va uita niciodată copilăria presărată cu multă suferința. Bunicii erau nevoiti sa o ia peste tot cu ei, erau țărani simpli ce aveau un car cu boi, in care, inghesuita într-un colt, botul de fata a crescut. La câmp era lăsată la capul locului si ei munceau, nu aveau ce face si doar cand copila plângea din cauza ciupiturilor de furnici sau de foame, făceau cu schimbul si o linisteau cum puteau ei mai bine, transpirati si obositi, nu au încetat sa o ingrijeasca.
Iata ca am calcat pe bec si am sarit peste articolul cu revistele pentru parinti aparute pentru luna Ianuarie 2015. Pur si simplu valul sarbatorilor de iarna m-a coplesit si nu am apucat sa mai deschid blogul asa cum mi-am propus (da, am avut o agenda si pentru perioada sarbatorilor de iarna, nu am vrut sa dau in leneveala prea mult). Dar asta nu inseamna ca nu mai scriu despre aceste reviste! O voi face si in 2016, cu la fel de mult entuziasm si interes, caci am o fetita de 6 anisori si subiectul ma intereseaza destul de mult.
Dragi parinti care cititi blogul meu, va doresc sa avem impreuna un 2016 minunat alaturi de copiii nostri. Se anunta un an mai greu decat 2015, cel putin din cate am citit eu. Dar daca rezistam, totul va fi bine. Capul sus si ochii pe tinta, dar cu bucurie in suflet pentru fiecare pas pe care il facem!
Eu va povestesc despre revistele de parenting si promotiile & cadourile pentru cei mici, iar voi imi povestiti ce vreti despre micutii vostri de acasa. Cu bune si cu rele, mergem impreuna in aventura asta numita "mami si tati". Mi-ar placea sa ne sfatuim intre noi si sa ne ridicam moralul cand nu e totul roz, dar sa ne reamintim sa ne bucuram de fiecare zi petrecuta impreuna cu copilasii nostri. Caci sunt niste comori, asta e sigur!
Va prezint mai jos galeria revistelor pentru parinti, editiile de Ianuarie (doar o singura revista) si Februarie. Daca aflati ceva interesant din ele, lasati un comentariu. La fel si daca doriti sa va prezint alte titluri de reviste.
[poll id="212"]
S-a lansat oferta Yves Rocher pentru luna februarie, valabila pe site pana la data de 09 Martie 2016. Se preconizeaza a fi o luna frumoasa, desi a inceput tumultos pentru mine (nu neaparat in sensul bun).
Iata si detaliile despre oferta pe internet pentru toate produsele Yves Rocher, valabila in luna februarie 2016:
O surpriza la alegere pentru o comanda de minim 39 lei:
- Crema nutritiva de zi din gama 
Daca vreti ca de Dragobete sa va aratati dragostea nu numai pentru partener/partenera ci si pentru domnisoare - fetita, nepotica, fetita colegilor etc - gasiti pe site si setul de mai jost pe care il puteti cumpara cu 20 de lei daca aveti in cos produse in valoarea de minim 99 de lei:
