Cardul care vorbeste despre fidelitate
Sunt o mare fana a cardurilor. Am o gramada, de la toate magazinele pe care le frecventez si care stiu sa foloseasca fidelitatea clientului asa cum trebuie. Imi amintesc de cardul facut la Decathlon: mi l-am facut singura aproape, mi-am ales poza care sa fie printata pe card si am introdus datele mele. A fost o experienta placuta, mai ales ca nu am stat dupa vreun angajat care sa-mi explice ce si cum.
Daca tin bine minte, era un aparat Datacard SD160, pus la dispozitia clientilor chiar la intrarea in magazin sau pe o alee mai linistita. Nu e un domeniu la care sa ma pricep, insa n-am avut probleme, de regula, la obtinerea cardurilor de fidelitate sau de membru. Cred ca este mai usor sa atragi clientii decat sa-i pastrezi.
Imprimantele pentru carduri din PVC sunt destul de accesibile, cea mai ieftina costand 650 de euro si fiind potrivita pentru volume mici de carduri. Toate modelele sunt construite din materiale plastice durabile si componenete electronice de ultima generatie. Alimentarea se poate face manual sau cu un alimentator multi-card, iar personalizarea merge si mai departe cu optiunea prin care driver-ul imprimantei permite imprimarea cardurilor din orice software DTP prezent pe calculatorul gazda. La acest pret minim de pe piata imprimantelor de carduri, aceasta imprimanta nu permite imprimarea dubla-fata, iar viteza de tiparire este mai mica si calitatea redusa. Daca esti curioasa in privinta a ce stie sa faca cel mai scump model, vezi aici intreaga oferta.
Ultimul card pe care mi l-am facut este cel de sanatate, distribuit la nivel national. Fiind in Bucuresti, l-am primit destul de repede (as fi avut timp sa si-l pierd pana sa-l folosesc). Dupa cum spuneam, imprimarea nu este o problema prea mare, procesul este destul de simplu si merge repede. Probleme am intampinat la citirea cardului, mai bine spus la comunicarea cu reteaua de informatii. Cand sistemul este suprasolicitat, totul merge foarte greu, lumea isi pierde rabdarea, se formeaza cozi, curg pareri mai putin constructive, pana izbucneste careva si-si varsa nervii facuti in alta parte.
La ultima confruntare de genul acesta a picat vina pe cititorul de carduri, care se presupunea a fi prea mic si nu facea fata la numarul de cereri. Saracul cititor de carduri era, intr-adevar, micut si firav, insa nu avea nicio vina. Avea butoane accesibile, spatiate si clar marcate; cablul USB era extra lung, pentru usurinta manevrarii; mesajele informative de pe afisajul electronic se vedeau foarte clar.
Pana invatam sa avem rabdare cu softul, e bine ca avem la indemana hardul pentru a exploata cat mai bine conceptul de carduri de fidelitate.
Lasa un comentariu la acest articol sau un trackback de pe site-ul tau.
You can leave a comment, or trackback from your own site.
-->
Ți-a plăcut articolul? Votează-l!
Prinde și noutățile pe e-mail!