Arhiva Etichetei: animale

Aug
23
2023
jucarii plus oite zilele saptamanii

Descriere: Încă o campanie cu animăluțe din material textil pentru copii, de data asta cu 7 superoițe se poartă nume inspirate din zilele săptămânii și au super puteri: 🎤 Lunita, ​🌍 Marțescu, ​🏀 Miercuraș, ​🩰 Joi Joi, ​🧬 Vinerel, ​🐶 Sâmbătela ​și prietenul lor, DomiFiiGO! 🌭🍕🍩​ Mesajul subtil care se vrea a ajunge la părinți este: în fiecare zi din săptămână mergem la Profi pentru cumpărături. Colecția de oițe textile este destinată copiilor, special concepută pentru magazinele Profi ce vrea să transmită astfel mesajul că în fiecare zi poți merge la profi ca să cumperi ceva.

Numele oficial al campaniei: Super Oițele și DomiFiiGO

Magazine participante: magazinele Profi din țară și aplicația Profi pentru tablete și telefoane smart

Marca participantă: oițele de pluș (sau material textil?) nu sunt un brand anume, sunt făcute special pentru magazinele Profi

Număr de produse reduse participante la campanie: 7 oițe din material textil, câte una pentru fiecare zi din săptămână

Perioada de adunare a punctelor (număr de săptămâni): 23 august- 31 octombrie 2023 (10 săptămâni)

Perioada de utilizare a punctelor (număr de săptămâni): la fel ca cea de adunare a lor, până pe 31 octombrie

Suma cheltuită pentru 1 punct bonus: 40 lei

Număr de puncte necesar pentru a obține reducerea: 10 stickere fizice sau 8 stickere virtuale din aplicație

Cel mai ieftin/ scump produs: fiecare superoiță costă 25 de lei, prețul fiind redus de la 60 de lei.

Cât costă toată colecția cu puncte bonus: cele 7 oițe din material textil costă în total 175 de lei

Îți place vreo super oiță anume? Sunt simpatice și fiecare dintre ele are materii școlare favorite, activități favorite și o misiune în viață.

7 super oite cu super puteri

P.S. Informațiile prezentate în acest articol sunt exclusiv pentru informarea cititorilor blogului și nu reprezintă o formă de reclamă plătită.

Descriere: Încă o campanie cu animăluțe din material textil pentru copii, de data asta cu 7 superoițe se poartă nume inspirate din zilele săptămânii și au super puteri:  Lunita, ​ Marțescu, ​ Miercuraș, ​ Jo
May
3
2023
poze magnolie inflorita

Nu știu dacă ai observat, însă nu prea sunt activă pe Facebook cu postările pe contul propriu. Așa-s eu, mai tăcută pe Facebbok, consider că nu am mare lucru de spus care să intereseze pe alții. Însă pe 1 Aprilie (ooo, the joke's on me) mi-a venit ideea să postez toată luna Aprilie, în fiecare zi, câte ceva pe contul meu personal de Facebook. Să văd ce se întâmplă. Îmi place să fac astfel de experimente pe mine.

Așadar, premisa era să postez o poză și un text scurt, personal, în fiecare zi din Aprilie sub hashtag-ul #AprilieFrumos. Chiar am creat un album pentru asta, să le adun pe toate acolo. Până la urmă nu am pus numai poze și gânduri, ci și share la ce mi-a plăcut din feed-ul meu.

Iată concluziile:

  • A fost greu la început să pornesc noul obicei, dar m-am obișnuit până la finalul lunii. Chiar a ajuns să-mi placă
  • Au fost 5 zile în care nu am postat deloc. Și vreo 2 zile în care am postat de 2 ori.
  • Mi-a plăcut, sincer. M-am simțit bine să împărtășesc mici frânturi din gândurile mele, din ce-mi place sau ce mă preocupă. Asta nu înseamnă că cineva ajunge să mă cunoască citindu-mi postările de pe Facebook. Sunt în continuare un mister pentru mulți, uneori și pentru mine.
  • Eu oricum nu am like-uri la postări, așa că nu m-a mirat că nici acum nu prea am avut. Dar n-a fost zi fără cel puțin 2 like-uri (cu excepția reel-ului lui Tony Robbins :-?? ).
  • Postarea cu cele mai multe like-uri este cea din poza de mai sus. Florile au bătut pisicile (da, am pus poze cu pisici căci mă consider a cat person, deși nu am niciuna)
  • Video-ul cu Tony Robbins nu a primit niciun like, așa că i-am dat eu unul
  • Postarea mea preferată este cea cu trandafirii roșii pentru că îmi aduce aminte de Bruno Mars, a cărui muzică o ador.

Să continui provocarea/ experimentul și în luna Mai? Ce părere ai? Răspunsul mi l-am dat singură, dar vreau și părerea ta.

Nu știu dacă ai observat, însă nu prea sunt activă pe Facebook cu postările pe contul propriu. Așa-s eu, mai tăcută pe Facebbok, consider că nu am mare lucru de spus care să intereseze pe alții. Însă pe 1 Aprilie (ooo, the joke's o
Apr
26
2023
pilda gandac in restaurant

Ai auzit de pilda cu gândacul aterizat într-un restaurant? Are legătură cu dezvoltarea personală. Mai exact, cu primul pas din dezvoltarea personală. După primul pas, nu mai este cale de întoarcere.

Așadar, pilda zice așa: într-un restaurant, un gândac mirositor a intrat în zbor și a aterizat pe o doamnă așezată la o masă. Doamna a început să țipe speriată și de scârbă, dând isteric din mâini.

S-a ridicat în picioare și a început să se agite în încercarea de a scăpa de gândac. Mișcările necontrolate, aleatorii, o împiedicau să vadă exact unde se află gândacul pe hainele ei. Vocea îi tremura, fața îi transpira iar spectacolul era văzut de toată lumea.

Bineînțeles, reacția ei a fost contagioasă și cei din grupul ei au început să se panicheze. Prin mișcările ei disperate, a aruncat - fără intenție - gândacul în poalele alte doamne de la masă.

Și așa spectacolul și drama au continuat, domnii de la masă privind neputiincioși, scârbiți și agitați fără să știe exact ce se întâmplă și cât de grav este.

Eroul din miezul pildei este ospătarul, venit să salveze situația. Însă salvatorul a fost imediat prins în mijlocul agitației: gândacul a aterizat pe el și toată lumea acum țipa și arăta cu degetul spre el.

Ospătarul a rămas nemișcat și a urmărit comportamentul gândacului pe cămașa lui. Nu și-a pierdut cumpătul (deși îi era și lui scârbă), a observat unde este gândacul, l-a apucat cu 2 degete și l-a azvârlit afară din restaurant.

Un client din restaurant, observând toată scena agitată, și-a pus inevitabila întrebare: era de vină gândacul pentru această gălăgie? Dacă da, de ce ospătarul nu a fost și el agitat și nervos?

Toată lumea din restaurant a observat că ospătarul a gestionat situația aproape perfect, fără a cauza haos în plus.

Era clar că nu gândacul era de vină ci inabilitatea acelor persoane de a gestiona frustrarea și dezordinea cauzată de gândac. Gândacul nu avea ce căuta în restaurant, un mediu igienic și civilizat. Totuși, astfel de incidente se întâmplă și pot fi rezolvate în câteva secunde și nu minute întregi de agitație și țipete.

Extrapolând această pildă, putem spune că nu țipetele copiilor sau întârzierea autobuzului sau deciziile proaste ale șefului ne deranjează de fapt, ci inabilitatea noastră de a gestiona emoțiile negative pe care aceste situații ni le creează.

Toleranța la frustrare - despre asta este vorba. Cu cât știm mai bine să tolerăm, să gestionăm, să înțelegem frustrarea noastră, cu atât ne vor deranja mai puțin situațiile care ne produc frustrare. Asta nu înseamnă să devenim de fier, fără sentimente/ emoții/ reacții ci să știm cum să ieșim rapid, în câteva secunde sau minute din acea frustrare. Cum să acceptăm situațiile pe care nu le putem schimba, care nu depind de noi, care nu sunt sub controlul nostru.

Creșterea toleranței la frustrare se face astfel: (1) găsești o strategie care funcționează pentru tine, (2) o pui în practică cât mai des, (3) nu fugi de situațiile frustrante, (4) perfecționezi stragia până când stăpânești tu frustrarea și nu ea pe tine, (5) accepți că viața se întâmplă cu de toate, că nu poți controla decât pe tine.

Eu cred că acel calm al ospătarului vine din expunerea lui la mai multe experiențe de acest fel. Ela înțeles că e vorba doar de un gândac nefericit, în niciun caz de un pericol real. Și lui i-a fost scârbă de gândac, s-a temut să nu-l strivească și să umple restaurantul de miros oribil. Dar cu tot cu aceste emoții de scârbă și teamă, și-a regăsit calmul și a luat decizia potrivită.

Nu traficul aglomerat din București ne frustrează, ci inabilitatea noastră de a gestiona frustrarea cauzată de traficul aglomerat. Traficul nu are nicio vină, el doar există. În același trafic, unii pot fierbe de furie cu tot felul de filme în cap, iar alții pot fi calmi, acceptând situația și încercând să facă ceva constructiv/ amuzant/ interesant/ educativ în timpul liber creat de traficul aglomerat.

Mai mult decât problema, reacția noastră la problemă este ceea ce creează haos în viețile noastre. Repet: reacția noastră la probleme escaladează mai mult problema originală, nu existența problemei în sine. Viața se întâmplă oricum, asta face ea și noi nu o putem controla.

Pe scurt, această pildă zice așa: cea mai bună strategie de viață este să nu reacționezi la situații, ci să răspunzi la ele. Doamnele din pildă au reacționat, ospătarul a răspuns.

Ce înseamnă asta? Reacțiile sunt instictive, sunt activarea programelor din mintea noastră, a credințelor, a ceea ce credem noi că e bine sau rău să se întâmple. Răspunsurile înseamnă analizarea logică a situației, păstrarea calmului și alegerea celei mai bune opțiuni pentru acel context și moment.

Adu-ți aminte de această pildă a gândacului din restaurant când ceva neplăcut se întâmplă în viața ta. Oamenii veseli și optimiști sunt așa nu pentru că ceea ce se întâmplă în viața lor este bine și potrivit așteptărilor lor. Oamenii fericiți sunt așa deoarece atitudinea lor este cea potrivită, de răspuns la ceea ce se întâmplă în viață.

Atitudine potrivită versus așteptări proiectate. Gândește-te la asta!

P.S. Pentru mai multe pilde, citește o carte!

Ai auzit de pilda cu gândacul aterizat într-un restaurant? Are legătură cu dezvoltarea personală. Mai exact, cu primul pas din dezvoltarea personală. După primul pas, nu mai este cale de întoarcere. Așadar, pilda zice așa: într-un
May
14
2022
cum să nu prinzi o muscă

Vreau să îți povestesc o întâmplare aparent banală și fără consecințe:

Într-o zi, ai mei au ieșit pe ușă afară din casă și în urma lor a intrat o muscă mare și neagră. Am zărit-o cu coada ochiului. Credeam că mi s-a părut, avea viteză foarte mare.

Am închis ușa și mi-am dat repede seama că nu mi s-a părut. Bâzâia îngrozitor de tare. Zbura haotic și umplea camera în care intrase direct cu un zumzăit îngrozitor. Abia reușeam să o detectez cu privirea și să o urmăresc. Era mare, neagră, zgomotoasă, haotică și enervantă.

Aduc pliciul, închid ușa camerei și mă pun pe vânat. După un minut de urmărit și așteptat să se așeze undeva ca să o nimeresc, mi-am dat seama că este o pierdere de timp. Musca era foarte agitată, zbura prea haotic ca să o pot urmări, cu atât mai puțin ca să o prind, oricât de mare și neagră era.

Înainte de a mă umple de frustrare, mi-a venit ideea salvatoare: am deschis ușa de la cameră și cea de la intrare și am așteptat să iasă din casă pe unde a intrat. Totul a durat câteva secunde - musca a zbughit-o afară cât ai zice bâz. Job done! Nimeni nu a fost rănit în acțiune.

Cât de simplu a fost! Fără agitație, consum de timp și energie. Și în timp ce mă felicitam pentru ideea bună și eficientă, mi-a venit întrebarea: oare nu există și alte situații din viața mea în care aș putea scăpa de probleme sau situații la fel de simplu? Oare nu există situații în viața mea în care să invit persoana să iasă pe unde a intrat în viața mea, fără să trebuiască să am de-a face cu ea prea mult?

Eu cred ca există. Trebuie doar să fiu atentă și să recunosc când va apărea o situație de genul acesta. Este atât de simplu!

Nu tot ce pare a fi o problemă trebuie tratat ca o problemă. Cred că anumite situații, cu cât sunt păstrate mai mult în viața mea, cu atât se complică inutil. Cum ar fi fost să petrec zeci de minute încercând să prind musca?

Felul în care rezolv micile probleme ale vieții spune ceva despre felul în care rezolv probleme mai complicate, cu mize mult mai mari, din viața mea.

De acum înainte voi fi atentă la situațiile și oamenii care nu îmi aduc niciun beneficiu și care pot ieși din viața mea la fel de repede cum au intrat. Nu are rost să mă agăț de ele/ei, nu m-ar ajuta cu absolut nimic. Decât, poate, să-mi consume timpul și energia emoțională.

Ce părere ai? Ai întânit și tu astfel de situații?

Vreau să îți povestesc o întâmplare aparent banală și fără consecințe: Într-o zi, ai mei au ieșit pe ușă afară din casă și în urma lor a intrat o muscă mare și neagră. Am zărit-o cu coada ochiului. Credeam că mi s-a pă
Apr
28
2016
Tarife Cosmetica VeterinaraTarife Cosmetica VeterinaraCine nu are animale de companie nu intelege cum de cei care au le iubesc ca pe proprii copii. Si nu conteaza daca este vorba de caini sau pisici, acest sentiment este valabil pentru orice animalut care aduce bucurie stapanului sau. Chiar si parintii care au copii isi iubesc animalele de companie foarte mult si le ingrijesc ca pe proprii copii. Nu este nimic rau in asta, mai ales ca este vorba despre dragoste neconditionata. Iubirea poate fi si mai intensa atunci cand parintii constata ca micul animal ii iubeste pe copii ca si cum ar fi ai lui sau ca pe un frate ori sora. Orice forma de iubire se traduce si prin ingrijire. In cazul animalelor de companie, aceasta ingrijire trebuie invatata caci nu seamana deloc cu nevoile pe care le avem noi ca oameni. De aceea trebuie apelat la o specialist veterinar din prima zi in care animalutul se stabileste in casa ta. Inainte de a face marele pas, consulta online lista de preturi ca sa stii la ce sa te astepti. S-au facut cercetari si s-a constatat ca, pentru animale, sentimentul este mutual. Oamenii care le iubesc si ingrijesc reprezinta familia lor, nimic mai mult sau mai putin. Se asteapta sa fie ingrijiti, hraniti si antrenati in diverse activitati. Daca hranirea si joaca sunt mai usor de facut, ingrijirea presupune cateva elemente care necesita sa fie studiate pe indelete: spalatul, toaletatul si frizeria, inclusiv deparazitarea. Iti recomand ca la inceput sa discuti cu specialistii veterinari despre nevoile specifice animalutului tau, sa vezi care operatiuni le poti face acasa si care necesita deplasarea la clinica veterinara. De fapt, serviciile de cosmetica veterinara pot fi prestate foarte bine si la domiciliu, unde animalul se simte mai in siguranta si este mai relaxat (vezi online toate detaliile). Desi multe guri rele carcotesc, relatia dintre animalele de companie si stapanii lor este foarte frumoasa si sanatoasa. Este bazata pe incredere si protectie si mult mai putin pe sentimentul de datorie. Nu trebuie sa fie o concurenta intre copii si animale, mai ales ca aproape intotdeauna intre ei se naste o prietenie si o legatura cu totul si cu totul speciale. Si copiii si animalele de companie necesita dragoste si atentie, supraveghere si pregatirea meselor, ingrijire pe timp de boala si pauze de mers la toaleta. Ambii vin la pachet cu multe responsabilitati dar si emotii neasteptate. Si asa cum exista oameni care nu agreeaza prezenta animalelor de companie in jurul lor, la fel sunt si adulti care nu vor sa vada / auda copii atunci cand merg in vacanta sau la restaurant. Oh, da, sunt multe astfel de locatii care exclud prezenta copiiilor din start, prin anunturi puse clar la vedere. Ca sa nu mai spun de cunostinte, amici, colegi etc care te ocolesc de la o posta daca esti cu cel mic dupa tine. Nu ne mai ramane decat sa lasam gura lumii sa trancaneasca iar noi sa ne iubim si sa ingrijim in continuare, neconditionat, copilasii si animalele de companie, cum stim noi mai bine. Tu ce animalut de companie ai?
Cine nu are animale de companie nu intelege cum de cei care au le iubesc ca pe proprii copii. Si nu conteaza daca este vorba de caini sau pisici, acest sentiment este valabil pentru orice animalut care aduce bucurie stapanului sau. Chiar si parintii
Dec
26
2015
Clinica veterinara in BucurestiClinica veterinara  in BucurestiCand o intreb pe fiica-mea Ruxandra ce ar vrea sa se faca cand o sa fie mare, imi spune ca doctor de animale sau de copii. De ce doctor de copii? Pai e clar, are la scoala o asistenta medicala tare frumusica si blanda. Iar despre doctorul de animale ... mi-a spus ca ii plac mult animalele si vrea sa le ajute (multe desene animate sunt cu animale sau scot in evidenta bunatatea si respectul fata de animale). Problema ei era cum ar putea sa faca o facultate despre animale si una despre oameni in acelasi timp. I-am promis ca o ajut eu in privinta asta! Nepotica mea nu vrea sa devina doctor de animale pentru ca nu ii place sa vada sange. Crede ca ar face multe injectii si clar ar curge sange de la animale. In schimb, se joaca cu animalele de fiecare data cand prinde ocazia, chiar daca sunt gaini sau pisici ori caini. Animalul preferat al fetitei mele este iepurasul, pentru ca este blanos. I-ar placea sa fie printesa Elsa si sa aiba ca si animal o fetita-papagal roz cu pene colorate ( :)) ). Nepotica mea are ca animal preferat puii de pisica pentru ca sunt blanosi si au par gri. I-ar placea sa fie printesa Anna si sa aiba ca si animal o pisicuta gri. Ambele vor ca animalele lor sa stie sa vorbeasca, sa cante si sa faca trucuri - adica tot setul. Daca ar fi sa fie un animal pentru o zi, fiica-mea Ruxandra ar vrea sa fie girafa; pentru ca este inalta si poate sa vada de sus la distanta mare. Nepoticai mele i-ar placea sa fie, pentru o zi, o leoaica; pentru ca este foarte puternica si se bate cu alti lei si castiga (stie de la mami ca leoaicele sunt mai puternice decat leii). Am facut acest mic exercitiu de imaginatie cu cele doua micute ca sa scot in evidenta faptul ca animalele fac parte din universul copiilor, sunt indragite si cautate de ei iar meseria de medic veterinar este bine vazuta si inteleasa. Cred ca medicii de la Mobile Vet au multe povesti amuzante cu animale si copii. Tu ce discutii despre animale ai cu copilul/copiii/nepotii tai? Daca nu ai copiii sau nepoti, mi-ar placea sa imi povestesti ce animal ti-ar placea sa fii, dintre toate optiunile de pe Terra. P.S. Cele doua verisoare au aceeasi varsta, 6 ani.
Cand o intreb pe fiica-mea Ruxandra ce ar vrea sa se faca cand o sa fie mare, imi spune ca doctor de animale sau de copii. De ce doctor de copii? Pai e clar, are la scoala o asistenta medicala tare frumusica si blanda. Iar despre doctorul de animale
Oct
10
2015
Mobile Vet - ambulanta veterinara non stopMobile Vet - ambulanta veterinara non stopIntr-o vreme, urmaream cu mare interes o serie de emisiuni pe Discovery Channel cu animalute: una era cu Cezar si a sa psihologie pentru caini, iar alta era cu niste medici veterinari din Anglia ce salvau tot felul de animalute din salbaticie. Emisiunea lui Cezar era interesanta, insa repetitiva si cosmetizata pentru public. Cealalta emisiune era mult mai reala, mai domoala, insa plina de emotii si fapte ce schimbau efectiv destinul animalelor. De la arici la caprioare, eram mirata cum de lor li se acorda mai multa atentie, ingrijire si compasiune decat noua, romanilor, la nevoie. Am fost de-a dreptul impresionata. Nu am animalute pentru ca nu cred ca ar avea o viata frumoasa in micro apartamentul meu de la bloc. Ruxandra imi cere - o pisicuta, un catelus, chiar si o vrabiuta :yes: , caci a spus ca nu are cu cine sa se joace in casa. I-am explicat ca nu se poate, nu este ok nici pentru ele, nici pentru noi. Incercam sa ne revansam vizitand gradini zoologice si jucandu-ne cu animalute atunci cand merge la curte la prieteni. A avea un animalut de companie inseamna a avea un prieten si a fi responsabil pentru un suflet. Un suflet ca mine si ca tine, care are nevoie de ingrijire, atentie, afectiune si ghidaj in lumea asta in care nici noi nu am deslusit-o de tot. De aceea unii isi iubesc animalele de companie ca pe proprii copii. Si tot de aceea exista, chiar in Bucuresti, un servici de ambulanta veterinara ce a fost creat pentru toate animalutele care se afla intr-o stare critica si nu se pot deplasa la clinica noastra. Se numeste Mobile Vet si dispune de echipamente de ultima generatie, asigurand un grad inalt de igiena si garantand siguranta transportului animalutului. Am citit parerile stapanilor de animale, am vazut pozele de pe Facebook si am inteles ca medicii veterinari Mobile Vet sunt pregatiti sa te intampine intr-o atmosfera calda si primitoare, iar animalutele se vor simti confortabil si in siguranta alaturi de ei. Personalul calificat ofera sfaturi inclusiv celor ce intreaba despre tot felul de situatii. De exemplu, am aflat ca pentru a putea scoate din tara un caine, el trebuie sa fie microcipat, sa aiba intocmit carnet de sanatate, sa fie inregistrat in Registru de evidenta al cainilor cu stapan, sa fie vaccinat cu minim 21 de zile inainte de plecarea din tara, sa fie deparazitat intern si extern si sa aiba emis pasaport UE. Decat sa alergi de colo-colo, suna la clinica si te ajuta ei cu tot ce pot face pentru tine si animalul tau de companie in aceasta situatie.
Intr-o vreme, urmaream cu mare interes o serie de emisiuni pe Discovery Channel cu animalute: una era cu Cezar si a sa psihologie pentru caini, iar alta era cu niste medici veterinari din Anglia ce salvau tot felul de animalute din salbaticie. Emisiu