Sau cum sa te trezesti de dimineata obligat-fortat pentru ca e vara si lumea e foarte ocupata si activa pe strazile Bucurestiului. Nu stiu cum e la voi in alte orase, insa aici e … multa galagie. I-as spune poluare fonica (asa am invatat la ora de geografie), insa ma abtin.

Poate vara unii vor sa doarma putin mai mult dimineata, in primul rand datorita programului mai lejer si a noptilor pline de zapuseala care chiar nu te lasa sa ai un somn odihnitor. In calitate de mama, am exersat indelung arta de a ma trezi la (aproape) orice sunet pe care-l aud, chiar daca-l face copilul sau nu.

Decat sa tin pentru mine, mai bine va povestesc si voua despre ce-mi ajunge la urechi intr-o dimineata normala de vara, cand visez sa pot dormi si eu mai mult, sau sa ma bucur de liniste in timp ce scriu pe laptop. Ori pur si simplu sa sper ca Ruxandra doarme si ea mai mult, fiind in vacanta si fara un anume program.

Iata insemnarile:

• Inainte de 7, cam cu maxim jumatate de ora inainte, pe racoare, vine un domn dintre aceia cu sacul plin cu sticle de plastic si incepe sa caute prin tomberoanele scoase in fata blocului pentru masina de ridicat gunoiul. Face treaba asta de mult timp, insa mai nou a inceput sa striveasca recipientele de platic si cutiile de bere. Una cate una! Incet si pe indelete (oare obtine forma perfecta de PET strivit pana nu mai are niciun strop de aer in el?), sau cel putin asa mi se pare mie care dorm cu geamurile deschise sa nu ma sufoc de caldura. N-am nimic cu bietul om, bine ca nu fura sau dau in cap altora pentru bani, ci chiar face ceva notabil – recicleaza pentru bani – insa … ce s-o mai lungesc … ala e momentul meu de trezire. Il astept sa-si termine cotrobairea & strivirea si apoi ma dau jos din pat.
• Dupa ce se lasa o liniste derutanta, vine masina de luat gunoiul. Partea buna e ca sunt de golit doar 5 tomberoane. Partea proasta este ca nu e asa usor sa bagi ditamai masina de luat gunoiul printre stradutele strajuite de masini parcate aiurea. Iar domnii de pe masina de luat gunoiul sunt niste finuti, nu vor sa striveasca masina nimanui. Si atunci incepe circul: se aduna mosii de pe strada, caci oricum sunt treji si activi pe racoare, alaturi de un tip de pe masina (care, probabil, isi asuma responsabilitatea pentru intreaga operatiune) si incepe dirijarea. Mai la stanga, mai la drapta, “Ba! A cui masina asta?” … cred ca le-am auzit pe toate. La asta se adauga si scuturatul tomberoanelor. Daca nici asta nu-i trezeste pe restul vecinilor, nu stiu ce va reusi.
• O vecina isi striga pisicile sa le dea de mancare la micul dejun. Are vreo 3-4 cred, dupa diversitatea numelor. Sunt pisici incapatanate, nu vin din prima. Le cam place sa se lase asteptate. Cred ca or fi motani!
• Rromii din zona striga in gura mare “Fiare cumparam!” sau “Avem pepeni!”. Rasuna strada de urletul lor si nu-i opreste nimeni, niciodata. Noroc ca se misca repede, pare-se ca au agenda destul de incarcata.
• Unii vecini comunica prin strigaturi unii cu altii. De la distanta. Chiar si cateva minute bune. Ca doar is pe fuga si nu au timp sa stea la taclale pe indelete, fata in fata. Si uite asa afla toata strada de problemele lor, de ce mai face unul sau altul, cand pleaca in concediu, cand se duc la strand … Mare bucurie pe capul meu!
• Vine o masina speciala sa desfunde un canal. Huruie ca toate alea, ca sa nu mai zic ca numai motorul se aude din celalalt capat al strazii. Sau poate mi se pare doar mie, caci s-a oprit la capatul meu de bloc.
• Mirosul de mancare. Pentru ca, nu-i asa, gospodinele gatesc dis-de-dimineata, pe racoare, ca sa nu moara de caldura in fata aragazului si a cuptorului incins. Ce-i mai bun pe timp de vara decat o placinta si o friptura, coapte in acelasi timp, alaturi de o oala cu ciorba clocotita?
• Alarma ambulantelor care este o constanta la orice ora din zi sau din noapte. Nu stau la bulevard, nici vreo strada principala, insa tot le aud. Am constatat ca nu poti vorbi la telefon pe strada in Bucuresti caci este foarte mare galagie. Masini, oameni, sirene, copii, claxoane, caini … toate iti ajung la urechi si nu mai esti atent(a) sau nu mai auzi ce spune celalalt la telefon.

Ar mai fi cateva dar astept sfarsitul vacantei ca sa le adun.

Pe tine ce zgomote ale strazii sau blocului te trezesc (a.k.a. deranjeaza) dis-de-dimineata?