Arhiva Etichetei: viitor

Feb
9
2022

Am auzit vorba asta la doamnele de la sala la care merg: "La bătrânețe ai nevoie de bani, nu de copii". M-au cam uimit la început aceste cuvinte (deoarece am copii), însă, de parcă mi-au citit gândurile, a venit și explicația: la bătrânețe, oamenii au nevoie de bani să se întrețină și să se descurce, nu de copii a căror povară să fie și de la care să aștepte lucruri. Adică e ok să ai copii, dar scopul pentru care au fost doriți nu are legătură cu bătrânețea părinților.

Să îți explic puțin contextul: colegele mele de la sală se împart în 2 categorii, după vârstă: unele între 20 și 30 de ani, altele între 40 și peste 60. Fetele din prima categorie nu au copii, arată foarte bine și vin la sală cam zilnic. Doamnele din a doua categorie au copii mari și deja au intrat în altă etapă a vieții.

M-am gândit la ce au spus ele și cred că au dreptate. E bine să ai copii mari cu care să ai relații bune și sănătoase, însă nimeni nu vrea să fie o povară după 60 de ani, să ceară de la alții, să aștepte ceva de la alții. Da, e bine să ai ajutor, dar e și mai bine să nu ai nevoie de ajutor. E bine să ai la cine apela în caz de nevoie, dar e și mai bine să nu ai nevoie să apelezi la nimeni.

Banii la bătrânețe nu sunt numai pentru medicamente (Doamne, sper să nu am nevoie!), facturi și mâncare. Banii la bătrânețe sunt și pentru ieșiri în oraș, cadouri pentru familie și prieteni, vacanțe la mare sau la munte, abonamente la aerobic și piscină poate chiar dans, flori proaspete pe masă și alte lucruri frumoase din această viață.

Părerea mea este că viața la bătrânețe trăită în România trebuie rescrisă, e prea nasoală acum. Nu sunt în această categorie, așa că nu pot da sfaturi și nici exemple proprii, dar sper că atunci când voi trece de o anumită vârstă (pe la 75-80 de ani, zic eu), viața în România va fi alta. Pentru că oamenii vor fi alții.

Eu nu mă pot gândi la bătrânețe. Cuvântul ăsta are conotații care nu-mi plac, înseamnă un fel de sfârșit, de final, de intrare în linie dreaptă. Pe măsură ce trece timpul, gândesc despre mine că evoluez și cresc și cunosc viața din tot mai multe perspective și în tot mai multe contexte diferite. După pandemia asta nu mai am nicio așteptare de la viitor și niciun plan de pensionare/ retragere. Nu e ca și cum corpul meu nu ar îmbătrâni sau aș nega lucrul ăsta, ci pur și simplu focusul meu este în altă parte.

Gândește-te și tu la vorba asta din titlu. Ce părere ai despre ea? Cum crezi că va fi viața ta la ”bătrânețe”?

Am auzit vorba asta la doamnele de la sala la care merg: "La bătrânețe ai nevoie de bani, nu de copii". M-au cam uimit la început aceste cuvinte (deoarece am copii), însă, de parcă mi-au citit gândurile, a venit și explicația: la bătr