Arhiva Etichetei: stil de viata

Oct
14
2021

Poate ești în situația în care vrei să implementezi o un alt stil alimentar în viața ta, stil despre care știi că îți face bine pe terment lung, însă nu reușești să te ții de el și vrei totuși să faci ceva ca să îți fie bine pe termen lung. Iată sfaturile lui Jesse Itzler pe acest subiect, un tip minunat pe care îl urmaresc pe social media și care mă inspiră/ motivează mereu prin atitudinea lui față de viața de zi cu zi.

Pe scurt: mâncatul sănătos nu e un obicei, e un stil de viață. Nu e ceva ce încorporează în viața lui, nu e ceva la care să se gândească cum să facă ci pur și simplu e ceva ce are loc în viața lui, e un stil de viață, o decizie definitivă.

Jesse Itzler povestește cum a fost la început: s-a educat tot mai mult despre alimentele sănătoase, zahăr, grăsimi, brânzeturi, hidratare, etc. (din cărțile lui Harvey Diamond). Apoi și-a propus ca timp de 10 zile să scoată din alimentația lui zilnică tot ce a considerat nesănătos, fără compromisuri. În a 11-a zi a trecut înapoi la alimentația lui obișnuită de dinainte de cele 10 zile și a ascultat corpul care i-a spus cum se simte: groaznic! În acel moment a luat decizia că nu mai vrea să se simtă așa vreodată și și-a construit un stil de viață în jurul alimentației sănătoase (știind deja ce îi face bine).

Jesse e un tip care mănâncă numai fructe până la prânz, zi de zi, indiferent ce are de făcut în acea zi (este foarte activ, în special fizic). În fiecare zi, fără excepții și fără compromisuri - aceasta este decizia luată de el și nu lasă nimic la voia întâmplării. Lucrul acesta m-a motivat și pe mine să îmi încep zilele cu fructe, lucru care simt că îmi face bine.

Jesse Itzler are 2 cărți publicate care se găsesc și în librăriile din România.

Sursa foto: pagina lui de Instragram. Textul de la poză spune că "You ever meet anyone that wants less energy? You will use more energy for digestion than anything else in your lifetime. Common sense then dictates if you use less energy for digestion you free up more energy for other things…like fighting off infection, being more vibrant, etc.

Foods that require the most energy to digest are processed and cooked foods. Is that even debatable?

Processed foods don’t work. Cookies, pastries, pretzels, etc….Eventually, they will get you. I don’t care how nutritious the big food companies say their food is…I don’t care how many cute animals they put on a cereal box…I don’t care what athlete is in the ads. Once that food goes in your body it’s either good for you or it’s not. PERIOD. End of story.

So what’s my point….eat more foods FROM plants NOT made in plants.

That’s my opinion and I’m unwavering on it." #BeforeThereWasMarketingWeReliedOnCommonSense

Poate ești în situația în care vrei să implementezi o un alt stil alimentar în viața ta, stil despre care știi că îți face bine pe terment lung, însă nu reușești să te ții de el și vrei totuși să faci ceva ca să îți fie bi
Sep
14
2021

Prima dată când mi s-a zis asta, am crezut că nu am auzit bine. Eu, pâinea pământului, sunt obsedată de control? De controlul altora, evident, altfel aceste cuvinte nu ar avea o conotație atât de negativă. Măi să fie!

M-am tot sucit și m-am gândit și nu m-am lămurit cum de persoana respectivă a ajuns la concluzia asta. Așa că am început să studiez situația. Nu iau de bune cuvintele altora despre mine, chiar nu le dau crezare, însă uneori vreau să cercetez puțin mai bine subiectul. Chiar sunt obsedată de controlul altora?

Din experiența mea, niciodată nu-mi iese când vreau să controlez pe alții - ori nu mă pricep, ori chiar nu este posibil. Pot influența, dar nu pot controla.

Iată ce am aflat că pot controla, de fapt:

  1. Cuvintele mele
  2. Ideile pe care le dezvolt și le pun în practică
  3. Gândurile cărora le dau crezare (Bitch Voice și Boss Voice, după cum zice Andy Frisella)
  4. Acțiunile mele
  5. Comportamentul meu
  6. Deciziile mele
  7. Reacțiile mele la ceea ce se întâmplă în jurul meu
  8. Eforturile mele de zi cu zi

Ai prins ideea: pot controla numai ce ține de mine. Atât! Nimic mai mult, nimic altceva.

Cred că nevoia de control exercitată asupra altora apare atunci când ne dorim ca ceilalți să ne valideze pe noi și să reușească în viața lor, ca un fel de deschidere a drumului pentru noi.

În realitate, nu putem controla pe nimeni și nimic, decât pe noi înșine. Atât. Punct. Iar controlul ăsta asupra noi înșine se învață, se auto-reglează pe parcursul vieții. Nimeni nu se naște maiestru în această artă.

Cu cât petrec mai mult timp și energie cu lucrurile pe care nu le pot controla, cu atât am mai puțin timp și energie pentru lucrurile pe care le pot controla: eu însămi.

Deci, da, sunt obserdată de control. Controlul interiorului meu. De când cu pandemia asta, am avut de multe ori senzația ca nu mai am control asupra multor lucruri, că nu mai pot planifica și spera la anumite lucruri din viitor. Și asta e OK, căci am prezentul, cel de chiar acum și cel imediat. Și e destulă treabă de făcut în prezent. Viitorul se va rezolva singur, ca o continuare firească a ceea ce fac în prezent.

Până la urmă, mi-am dat seama de ce persoana respectivă a spus acele cuvinte: vorbea despre ea însăși, nu despre mine - însă suferința ei interioară era atât de mare încât nu putea să-și vadă propria dorință de a-i controla pe alții și atunci proiecta acest defect în exterior. :))

Ce înțelegi prin obsesia de control? Și tu ești obsedată de control?

Prima dată când mi s-a zis asta, am crezut că nu am auzit bine. Eu, pâinea pământului, sunt obsedată de control? De controlul altora, evident, altfel aceste cuvinte nu ar avea o conotație atât de negativă. Măi să fie! M-am tot suc
Aug
6
2021

Cu toții avem situații în viața noastră din care nu avem ce învăța decât o lecție simplă și clară, ca negru pe alb: AȘA NU!

E cât se poate de evident: așa nu merge, așa nu e bine, așa nu se poate pentru mine, așa nu se potrivește cu viața mea și felul meu de a fi.

Păi ... dacă așa nu ... atunci cum? Cum arată AȘA DA? Dacă mi-e clar că acest AȘA nu e e bine, atunci cum arată acel AȘA Da bun pentru viața mea?

Eh, dragele mele cititoare, am aflat pe pielea mea că sunt 100% responsabilă să aflu singură cum arată acel AȘA DA pentru mine. Să-l caut în altă parte sau să-l creez singură.

Dacă nu are cine să mă învețe cum e bine (deși Youtube și Google le au pe toate), e de datoria mea să-l creez, pas cu pas. Iar metoda de testare-evaluare-continuare este sfântă!

Ceea ce vreau să spun este că, dacă nu ai exemple pozitive în jurul tău, caută-le un pic mai departe decât jurul tău. Apoi un pic și mai departe. Și mai fă încă un pas, mai caută alți oameni care au găsit soluții și știu cum să trăiască așa cum vrei tu să trăiești. Învață tot ce poți prinde de la alții și testează în viața ta.

Pe scurt: din situații de genul AȘA NU înveți să cauți în altă parte sau să creezi singură acel AȘA DA. Și mai înveți să faci rapid un viraj la 180 de grade și să fugi în direcția opusă. Căci nu are rost să stai mult în mocirla lui AȘA NU!

Îți las un citat pe care să ți-l amintești când îți va fi greu: “I would rather have the pain of discipline than the pain of regret!” - Tony Robbins (Prefer să trec prin disconfortul disciplinei decât prin durerea regretului.)

Cu toții avem situații în viața noastră din care nu avem ce învăța decât o lecție simplă și clară, ca negru pe alb: AȘA NU! E cât se poate de evident: așa nu merge, așa nu e bine, așa nu se poate pentru mine, așa nu se pot
Aug
2
2021

Iată că au venit iar zilele caniculare peste noi. Dacă ne-am plâns că luna Iunie a fost excesiv de ploioasă, acum suntem în plină caniculă de Iulie-August și pare că nu se mai termină. Zilele sunt identice, este foarte cald, iar singura temperatură suportabilă este la primele ore ale dimineții.

Lumea este agitată, se plânge de căldură non-stop și o folosește ca scuză pentru orice. Amintirile despre gerul iernii sau zilele înnorate de toamnă s-au făcut scrum sub arșița care pare că încetinește timpul și dizolvă listele cu lucruri de făcut.

Cu toate astea, îmi stă în fire să găsesc ceva pozitiv în tot și toate, așa că am stat și am cugetat: Ce aduce bun în viața mea această caniculă? Ceva frumos tre' să fie în toropeala și căldura asta. Împărtășesc cu tine gândurile mele, poate te regăsești și tu printre ele. Sau măcar să vezi canicula cu alți ochi. B-)

  1. Rufele se usucă foarte repede întinse în balconul închis, dar cu ferestrele deschise. Spăl cam zilnic, câte o mașină, și în maxim 12h le strâng.
  2. Acord mai multă atenție plantelor mele, căci trebuie să le ud cel puțin o dată pe zi. Îmi place să îmi fac timp pentru ele, mă relaxează.
  3. Nu ratez nicio ocazie de a mânca înghețată.
  4. Nu se poate trăi fără dușul de la finalul zilei așa că mă bucur că am stoc din gelurile de duș preferate.
  5. Părculețul cartierului e mai mult gol așa că mă bucur de plimbări în liniște.
  6. Hidratare, hidratare, hidratare - umblu cu sticla de apă după mine, un obicei bun pe care l-am adoptat anul ăsta.
  7. Mă bucur că zilele de caniculă se suprapun cu zilele de vacanță școlară și, uneori, cu zilele de concediu. Mai bine concediu & caniculă decât concediu & ploi non stop (cum a fost în Iunie).
  8. Știi cum se simte pe față apa termală rece de la frigider, pulverizată într-un nor fin și super răcoros? Și eu!
  9. Berea fără alcool - fix acum este momentul perfect pentru ea. În restul timpului parcă nu merge, dar într-o zi toridă, uscată, interminabilă ... berea rece fără alcool este perfectă.

Ceea ce vreau să zic este că PUTEM găsi ceva bun, pozitiv, constructiv în orice context. Vremea de afară este doar un context - un context special, întâlnit câteva zile, maxim 2 săptămâni, pe an. Canicula va trece, cu siguranță. Eu aș vrea să păstrez pe piele căldura acestor zile, ca să suport mai bine gerul iernii. Și aș mai vrea să îmi reamintesc cu claritate lumina orbitoare a soarelui de la prânz ca să nu mă mai întristeze zilele în care nu văd soarele deloc (oribile zilele alea).

Adaugă tu al 10-lea punct de pe listă!

Iată că au venit iar zilele caniculare peste noi. Dacă ne-am plâns că luna Iunie a fost excesiv de ploioasă, acum suntem în plină caniculă de Iulie-August și pare că nu se mai termină. Zilele sunt identice, este foarte cald, iar sing
Jun
11
2021

Una dintre cele mai grele și importante lecții pe care pandemia asta ni le-a servit dintr-o singură lovitură este că sănătatea personală este cel mai de preț bun al nostru. Sănătatea trebuie să devină prioritatea noastră nr. 1 - dacă nu investim timp în a menține sănătatea, peste câțiva ani vom investi timp și bani în tratarea bolilor. Asta este garantat!

Și știi care este legătura dintre mine și tine? Sănătatea mea influențează sănătatea ta și sănătatea ta influențează sănătatea mea. Căci așa funcționează Universul ăsta și planeta asta minunată.

Așadar, noi (2 adulți și 2 copii) ne-am decis să fim cât mai activi, chiar și în vacanță. Așa cum vacanța școlară nu înseamnă că nu se mai lucrează la matematică și nu se mai citește o carte, așa și vacanța cu familia nu înseamnă leneveală și admirat peisajul din mașină.

A face sport în vacanță înseamnă a fi activ din punct de vedere fizic, adică sporturi ușoare și mișcare de plăcere - cu alte cuvinte, un fel de YES DAY pentru orice ocazie de a face puțină mișcare și a ne distra în același timp.

Concret, pentru noi asta înseamnă că:

  • Facem mici drumeții prin păduri și pe dealuri - avem echipamentul cu noi, de la adidași la șapcă și rucsăcel pentru gustări.
  • Eu chiar mă străduiesc să alerg dimineața, singură sau împreună cu fata mea dacă are chef, așa că am și adidașii de alergat cu mine, căștile, bustiera și suportul pentru telefon.
  • Întotdeauna avem la noi vreo 2 mingi în portbagaj, pentru orice ocazie de a bate mingea. O minge e mai ușoară pentru jocurile cu mâna și una mai grea pentru ceva gen basket sau fotbal.
  • Dacă mergem la un hotel care organizează ore de pilates sau dans, îmi iau colanții, bustiera și cea mai ușoară încălțăminte de sport. Pentru aquagym îmi iau musai costum de baie întreg.
  • Avem în permanență în portbajag paletele de ping-pong, setul de badmington, cercul de gimnastică, coarda de sărit, setul de popice și un joc cu cercuri (ca să nu mai spun de setul cu găleată, lopățele și forme pentru plajă).
  • Avem și scaune pliante și pătură de picnic - toate se strâng compact de ți-e mai mare dragul să le ții în portbagaj tot anul. Scaunul meu preferat all time este de la Decahtlon: scaunul pliabil QUECHUA MH500.

Când ne întoarcem din weekendul-departe-de-casă sau din vacanță vreau să fim obosiți de la câte lucruri am făcut, nu plictisiți și nerăbdători să ne întoarcem acasă la rutină, treburi și ecrane cu conexiune la internet. Bonus: multe amintiri frumoase, plus depășirea unor limite de genul "Nici nu știam că pot să fac asta!".

Adevărul este că timpul trece mult mai repede când facem puțină mișcare, iar uneori ne facem prieteni noi învitându-i să bată și ei mingea alături de noi. Un lucru este cert: sportul în vacanța de vară nu este despre a slăbi (în mintea multora sport=slăbit) ci despre conectare și stare de bine.

Așadar, mă bucur mult că am copii care mă țin activă și pregătită pentru orice ocazie de a face puțin sport sau doar mișcare mai energică.

Hai și tu în vacanță pregătită de sport! Sportul în natură este un plus mare pentru sănătate.

Una dintre cele mai grele și importante lecții pe care pandemia asta ni le-a servit dintr-o singură lovitură este că sănătatea personală este cel mai de preț bun al nostru. Sănătatea trebuie să devină prioritatea noastră nr. 1 - da
Jan
12
2021

Bine te-am regăsit în 2021! Dacă citești acum acest blog, cred că ești bine și anul 2020 nu a lăsat urme prea adânci în viața ta.

Continui obiceiul început anul trecut de a-mi seta un cuvânt reprezentativ pentru totul anul care abia a început.

Anul trecut a fost FOCUS ON THE GOOD, anul acesta este BE KIND. OK, nu e doar un cuvânt, sunt chiar două, însă ele exprimă cel mai bine atitudinea mea pentru acest an.

Be Kind = Fii Blând/ Bun. Voi fi blândă cu mine, în primul rând, dar și cu cei din jur. Pentru mine, asta se traduce prin mai puțină judecată și mai multă acceptare. Deja lucrez de câțiva ani la aceste atitudini și cred că sunt pe calea cea bună.

Am ales aceste cuvinte - Be Kind - pentru 2021 pentru că este pasul următor după lecțiile masive într-ale acceptării primite anul trecut de la viață. Nimic, dar absolut nimic, nu a ieșit așa cum am vrut eu sau cum am crezut eu că e bine.

Pentru anul ăsta, chiar nu-mi mai fac niciun plan, ce-o fi o fi. Dacă sunt ceva planuri deja făcute pentru mine, vor veni ele la mine, eu doar le aștept.

Care este cuvântul tău pentru anul 2021? Decât rezoluții, mai bine un cuvânt (sau mai multe) care să funcțione ca o lanternă în întuneric.

Când mi-o fi mai greu, să-mi aduc aminte de aceste cuvinte: be kind!

Deja balsamul lui Focus on the Good a intrat în piele, acum urmează balsamul lui Be Kind. Sper să se imprime în toate straturile ființei mele și să-i exprim toate nuanțele în viața de zi cu zi.

Dacă te interesează această atitudine, găsești aici câteva cărți pe această temă: cărți despre bunătate.

Bine te-am regăsit în 2021! Dacă citești acum acest blog, cred că ești bine și anul 2020 nu a lăsat urme prea adânci în viața ta. Continui obiceiul început anul trecut de a-mi seta un cuvânt reprezentativ pentru totul anul care a
Oct
15
2020

Poate crezi că e prea devreme să îmi pun dorințe de Crăciun, dar nu e. Cu cât o dorință este mai mare și mai arzătoare, cu atât ea trebuie emisă mai devreme (așa cred eu).

🎁 Dorința mea de Crăciun este ca fiecare persoană de pe planetă să aibă acces la apă caldă, gel de duș și prosop curat pentru dușul de seară.🎁

Poate ție nu ți se pare mare lucru, dar este. Mai ales atunci când nu ai apă caldă seara sau chiar toată ziua. Zi după zi. Săptămână după săptămână. Din vară până-n toamnă. Și nu glumesc deloc.

Dorința mea de Crăciun este ca fiecare om de pe planetă, de la bebeluși la înțelepții satului, să poată alege dacă la finalul zilei (sau dimineața) face un duș decent sau nu. Nu să decidă altcineva în locul lui.

Nu știu dacă e trecut în drepturile fundamentale ale omului, însă cred că ar trebui să existe dreptul la apă caldă pentru duș. Este vorba de igienă, de intimitate, de conectare cu propriul corp, de relaxare, de echilibrarea energiilor negative de peste zi.

De geluri de duș, unele 2 în 1 și pentru păr, nici nu mai vorbesc: există de toate pentru toate gusturile. Iar prosoape curate cred că se pot face, pentru fiecare locuitor al planetei. Părerea mea este că resurse sunt, toată lumea se poate hrăni și spăla civilizat, doar că sunt prost gestionate și asta duce la un dezechilibru.

Citesc o știre care spune că numai trei din cinci oameni, la nivel mondial, au dotări minime ce permit spălarea mâinilor (sursa aici). Și la noi în țară există această problemă, chiar în comunitățile care au cel mai mare nevoie de ajutor: oamenii nu au acces la educație și au familii numeroase cu mulți copii.

E oribil (adică inuman) ce se întâmplă și probabil că nu aș fi atât de afectă dacă nu aș ști cât e de minunat să faci duș la finalul zilei, iar apoi să nu mai ai această opțiune, zile la rând, fără ca măcar să existe vreun termen pentru rezolvarea acestei situații.

Așadar, dragă Moș Crăciun, te rog să nu-ți mai ocupi timpul cu cadouri pentru mine și alții ca mine, și să ne ghidezi pașii pentru a ajuta la rezolvarea acestei situații. Tu ai altă perspectivă asupra lumii și cred că știi calea cea mai bună pentru a aduce apa caldă în casele tuturor. Plus săpun/ gel de duș și prosop curat.

[Credit foto: bradul de Crăciun cu dorințe pozat de Valentin Petkov pentru Unsplash.com]

Poate crezi că e prea devreme să îmi pun dorințe de Crăciun, dar nu e. Cu cât o dorință este mai mare și mai arzătoare, cu atât ea trebuie emisă mai devreme (așa cred eu). 🎁 Dorința mea de Crăciun este ca fiecare persoană d
Jul
28
2020

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul să devină o competiție pentru locul I la categoria Eu știu mai bine/ Eu am dreptate. Refuz să particip la o astfel de competiție, nu am nimic de apărat și de demonstrat nimănui.

Dacă ar exista respect între noi și față de toate ființele de pe planetă, viața noastră ar fi mult mai frumoasă și ușoară.

Respectul este o alegere, nu este ceva ce poate fi obținut prin constrângere de la altă persoană.
Respectul este oferit în mod deliberat doar pentru că a fost învățat într-un mod admirativ și clar în copilărie. Nu uita, copiii oferă numai ce au văzut, simțit, experimentat pe propria piele - altfel nici nu știu cum arată respectul. De aceea, este esențial ca copiii să învețe ce este respectul direct de la părinți - părinții să-și respecte copiii mai presus decât orice.

Dacă respectul este rezultatul fricii și controlarea respectului înseamnă manipulare, atunci nu mai este vorba de respect ci de cu totul altceva.

Respectul este important/ vital, este o trăsătură umană; respectul pentru toate ființele este înnăscut în noi toți însă a ajuns să fie manipulat în noi prin frică, control și lăcomie.

Nu se poate cere respect, se poate doar da!
În calitate de părinte sau unchi/mătușă, discută cât mai des cu copilul despre respect. Chiar dacă se plânge că primește încă o predică, în final se lipesc informațiile de el și îți va fi recunoscător că a învățat atât de multe de la tine.

Respectul este o alegere pe care o facem în interiorul nostru față de noi înșine și față de alții. Copiii învață de la adulți cum arată respectul față de alții și cum se simte când cineva te respectă (părinții și alti membri ai familiei îl respectă pe copil).

La 10-11 ani, cât are fiica mea acum, respectul înseamnă să fii ascultat și luat în serios, iar să fii respectuos înseamnă să-i asculți pe alții chiar dacă atenția ta este împrăștiată peste tot.
Pe măsură ce copiii cresc, ei învață că respectul se transmite și prin felul în care vorbesc unii cu alții, tonul vocii, felul în care comunici nevoile tale celor din jur. Mai târziu, respectul ia forma demnității, a felului uman în care îi tratezi pe cei din jur dar și pe tine.

Respectul este o alegere. Îl oferi sau nu.
Însă, pentru a ajunge la maturitatea de a înțelege și trăi în respect deplin, este necesar să experimentăm lipsa respectului și consecințele sale asupra relațiilor interumane.

Exact ceea ce fac eu acum și ceea ce scoate la iveală această pandemie cauzată de COVID-19: lipsa de respect față de om exprimată de instituții, restaurante, comunități, familii etc.

Nu este ușor să învățăm respectul pe calea cea grea. Nu este ușor să respecți pe cineva într-o conversație când cealaltă persoană arată lipsă totală de respect, intenționat sau nu - însă aceasta este munca unui adult într-o relație. Adultul trebuie să mențină baza respectului astfel încât copilul să învețe cum acesta arată, cum se simte în interiorul său.

Eu am fost învățată că respectul este/ vine din FRICĂ. Am fost un copil respectuos, o tânără adultă respectuoasă, însă nu era respectul meu, nu era un respect izvorât din înțelegerea a ceea ce este respectul în esență. Cu siguranță nu mă respectam pe mine însămi. Adevărul este că îmi era teamă să nu arăt lipsa de respect. Simțeam că părinții alegeau să respecte un străin decât pe mine, de frica de a fi judecați sau tratați în mod defavorizat.

Așa că arătam respect în exterior, ca să nu sufăr în interacțiunile cu alții, în timp ce în interior eram confuză și indignată.

Așa arată peisajul intern al unei persoane forțate să-i respecte pe alții prin teamă și pedeapsă - nu vedeam mult respect la adulții din jurul meu.

Respectul este un proces ce se învață și copiii trebuie să treacă prin el pentru a-l învăța în mod autentic - dacă este construit pe o bază de frică va deveni o casă din cărți de joc.

Când respectul este rezultatul învățării din experiența conexiunilor și consecințelor (rănim sentimentele altora și învățăm din asta) din cadrul relațiilor, atunci el devine fundamental pentru felul în care interacționăm în viața noastră, atât cu noi înșine cât și cu alții.

Discuțiile cu copiii despre respect merită tot efortul deoarece ei chiar sunt viitorul planetei. Chiar dacă copiii nu apreciază efortul, discuțiile trebuie avute cu blândețe și răbdare. Pe măsură ce vor crește, se vor vedea rezultatele.

Oricât de grele, enervante sau plictisitoare ar fi conversațiile și momentele de conectare cu copiii, indiferent de vârstă, ele merită pe deplin și devin esențiale unei dezvoltări armonioase pe termen lung.

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul
Jul
8
2020

Întreaga noastră planetă trece, pentru prima dată în istoria sa, în mod simultan, printr-un proces de jelire. Jelim cu toții, chiar dacă o facem în mod conștient sau nu, cu intenție sau nu, chiar dacă o recunoaștem sau o negăm.

Jelim cu toții pierderea unui stil de viață. Jelim pierderea felului în care ne trăiam viețile înainte de declanșarea pandemiei, a carantinelor/ autoizolării și a stărilor de urgență. Acel stil de viață ne-a fost luat și simțim durere în suflet și tristețe.

Nici eu nu mi-am dat seama de acest lucru, până când l-a auzit într-un podcast al lui Gregg Braden. Focusul media asupra cifrelor, măsurilor, protecției, aprovizionării, greșelilor etc. m-a sufocut și nu mi-a mai lăsat spațiu pentru a conștientiza emoțiile în legătură cu această pandemie și consecințele sale.

Da, pandemia m-a afectat și emoțional, deși consider că tot parcursul vieții mele m-a cam pregătit pentru acest moment. Și eu jelesc, alături de întreaga lume, pierderea unui stil de viață și a unor libertăți care îmi dădeau mii de motive de fericire iar eu nu știam asta.

Pentru mine, jalea asta e ca un fel de tristețe ce mă demotivează și mă amorțește cumva (e greu de pus în cuvinte). Alții trec prin furie, indignare, confuzie, frustrare, depresie, pierderea încrederii etc.

Întreaga planetă trece prin acest proces, simultan, de jelire. Suntem ființe sociale și acum nu ne mai putem întâlni și aduna așa cum o făceam în trecut, la conferințe, întâlniri de socializare, mese la restaurant, evenimente sportive, concerte, filme în sălile de cinema și multe alte astfel de evenimente sociale. Această pierdere, a socialului, este pentru noi ca orice altă pierdere – ne îndurerează și ne împinge să parcurgem procesul de jelire.

Autoarea Elisabeth Kubler-Ross vorbește, în cartea sa, foarte clar despre procesul de jelire și cele 5 etape pe care le presupune. Moartea este o formă de pierdere, cea mai profundă, și de aici s-au născut cele 5 etape ale jelirii menite să ne aducă la acceptare. Noi trecem prin alt fel de pierdere, însă cele 5 etape ale sale se aplică și în acest caz.

Nu ne vom mai întoarce niciodată la felul în care trăiam înainte de pandemie, pentru că acea lume nu mai există. Întrăm într-un nou normal și întrebarea se pune cum arată acest nou normal? Răspunsul este că nu știm, nimeni nu știe, pentru că îl determinăm chiar acum. Deciziile pe care le luam chiar acum determină lumea nouă ce se naște și noul normal în care vom trăi.

Așa că trebuie să fim atenți, și tu și eu și toată lumea, la gândurile, fricile, dorințele și deciziile pe care le luam în fiecare moment. Dacă nu mai putem trăi ca până acum, cum ne dorim să arate viața noastră, acest Rai pe Pământ?

Te invit să-ți faci timp și să contemplezi această întrebare în jurnalul tău zilnic sau mai jos într-un comentariu.

Întreaga noastră planetă trece, pentru prima dată în istoria sa, în mod simultan, printr-un proces de jelire. Jelim cu toții, chiar dacă o facem în mod conștient sau nu, cu intenție sau nu, chiar dacă o recunoaștem sau o negăm. Jelim
Jul
6
2020

Așteptările sunt o capcană, în care eu am căzut toată viața mea de până acum.
Dacă se îndeplineau, mă așteptam la asta și bucuria împlinirii era slăbită.
Dacă nu se îndeplineau, eram dezamăgită.
Și pentru că nu se îndeplineau în mod constant și devenise un mod de viață, începusem să pierd din încrederea în sine și în propriile puteri.

Căutările mele mi-au adus. așa cum era de așteptat, răspunsul direct în cale: în loc de așteptări este mai sănătos să-mi setez intenții.

Am simțit o mare ușurare când am aflat despre această strategie mentală!
În loc să mă aștept să câștig să câștig o cursă, de exemplu, îmi setez intenția de a mă pregăti cât de bine pot și de a alerga cât de repede pot. Dacă voi câștiga cursa, nu depinde numai de mine, sunt mulți factori dincolo de controlul meu – vremea, circumstanțele, oponenții înscriși în cursă.

În loc să mă aștept să fiu bogată până ajung la jumătatea vieții mele (50-60 de ani, să zicem, restul bornelor le-am ratat), îmi setez intenția de a munci cât pot eu de mult și de inteligent (poți învăța asta din cărți). Dacă mă voi îmbogăți nu depinde numai de mine – sunt mulți factori pe care eu nu-i controlez: contextul economic, evoluția concurenței și sincronizarea.

Dacă așteptările mele sunt ca cineva să se schimbe datorită interacțiunii cu mine, mă păcălesc singură, căci numai de el/ ea depinde dacă se va schimba sau nu.

Controlul complet, oricât de mult mi l-aș dori uneori, este o mare iluzie. Tot ce pot face este să mă străduiesc cât de bine pot și apoi să mă detașez emoțional de rezultat.

Ce va fi va fi! Iată o lecție de viață foarte valoroasă, ce te poate scuti și pe tine de multă suferință emoțională.

Așteptările sunt o capcană, în care eu am căzut toată viața mea de până acum.Dacă se îndeplineau, mă așteptam la asta și bucuria împlinirii era slăbită.Dacă nu se îndeplineau, eram dezamăgită.Și pentru că nu se îndeplineau
Apr
16
2020
Despre Responsabilitatea socialaDespre Responsabilitatea socialaIndiferent în ce credem noi toată viața noastră - Dumnezeu, Univers, Suflet, Extratereștri etc - nu putem da vina pe nimeni. Umanitatea este responsabilă pentru ea însăși și pentru deciziile, alegerile, reacțiile, acțiunile sale. Punct. Nimic mai mult. Nimic de negociat. Fără "dacă..." sau "poate..." ori "stai să vezi...". Ca umanitate, nu putem da vina pentru comportamentul nostru pe o entitate superioară, atotștiutoare și cu control total asupra noastră. Dacă ai impresia că avem această opțiune, te autopăcălești și îți furi din libertate. Nu este nimic divin în lipsa noastră de a ne asuma 100% responsabilitatea pentru comportamentul nostru și consecințele sale. Comportamentul, alegerile, tiparele de gândire, uitarea, ignoranța, răutatea, incompetența - toate aceastea sunt umane, țin de umanitatea noastră. Suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lumea noastră și nu vine nimeni să ne salveze. Noi suntem aici și trebuie să ne rezolvăm singuri problemele. Asumă-ți - tu, eu și fiecare dintre noi - responsabilitatea de a învăța cum să colaborăm cu adevărat, cum să comunicăm și să ne implicăm chiar și atunci când este foarte, foarte greu. Primul pas este să fim conștienți de fiecare alegere pe care o facem, minut cu minut. Este nevoie de muncă internă (invizibilă și, deci, nelăudată sau apreciată de alții) și mult curaj pentru a căuta să înțelegem când jucăm rolul de victimă, când abunzăm de alții sau de noi înșine etc. Însă la capătul celălalt se află miza cea mare - calmul și libertatea interioare. [sursă foto: Luis Villasmil pentru Unsplash.com]
Indiferent în ce credem noi toată viața noastră - Dumnezeu, Univers, Suflet, Extratereștri etc - nu putem da vina pe nimeni. Umanitatea este responsabilă pentru ea însăși și pentru deciziile, alegerile, reacțiile, acțiunile sale. Punct. N
Mar
16
2020
COVID-19 ne invata o lectie importantaCOVID-19 ne invata o lectie importantaDincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inutile în fața unui virus ce ne unește pe toți în lupta pentru creșterea standardelor de sănătate, siguranță și stare de bine. Nu există garanții cu privire la cine va lua virusul și cine nu, cine este mai expus și cine este exclus - singurul fapt sigur este că virusul se află printre noi, noi toți. Legăturile dintre noi ies acum clar la iveală. Suntem cu adevărați uniți - familii, frați și surori, vecini și colegi - iar coronavirusul ne arată acest lucru în cel mai evident și direct mod. Acest lucru ar trebui să ne liniștească și să ne calmeze - suntem cu toții implicați în această filă de istorie, indiferent de locul nostru pe planetă. Compasiunea, bunătatea și precauția stau la baza recunoașterii legăturii dintre noi toți. Nu mai există noi împortiva lor pentru că virusul nu discriminează - nu-i pasă de statutul social, religie, orientarea sexuală, statutul socioeconomic, locul de pe planetă unde locuiești sau ideile politice. Se pare că virusului nu-i pasă nici de măsurile noastre de precauție, el continuă să ne unească căci se propagă prin NOI ... este o chestiune de unitate ... o experiență umană la nivel planetar. A venit serios momentul să înțelegem că suntem împreună în povestea asta - WE ARE IN THIS TOGETHER - și că suntem un singur organism, una cu planeta și cu tot ceea ce ne înconjoară. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm acum, pe calea grea - și totuși nu este calea cea mai grea. Haideți să nu lăsăm această pandemie să ne dividă, să separe comunitățile din care facem parte. În această perioadă, vom trece cu toții printr-un carusel de emoții pozitive și negative, iar tot ce contează este să nu participăm la jocul învinovățirii și să ne focusăm energia pe găsirea de soluții și cultivarea gândurilor pozitive. Dacă e să omoare ceva virusul ăsta pe planetă, să targeteze mentalitatea "Eu, Eu, Eu". Mentalitatea asta este un virus mai periculos și o plagă mult mai nimicitoare decât COVID-19.
Dincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inu
Mar
9
2020
Atitudine pozitiveAtitudine pozitiva Cred că anul 2020 va fi un an greu pentru toată lumea. De aceea am ales ca firul roșu al acestui an, cel puțin pentru mine, să fie focusul pe pozitiv, pe ceea ce e bun în viață. Ai observat micuța poză din partea dreaptă a blogului? Reprezintă cuvintele mele pentru 2020: FOCUS ON THE GOOD. Intenționez să țin poza acolo tot anul, ca să nu uit cumva și, poate, să inspir și pe alții. Va fi un an greu dar va trece. Mă voi focusa pe ceea ce este bun acum în viața mea, pe ceea ce funcționează și este pozitiv. Nu mă voi speria când lucrurile o vor lua razna, când se vor întâmpla situații imprevizibile, ciudate, aiurea. Voi incerca să mă adaptez la fiecare situație în parte și să îmi reamintesc că așa este viața, cu bune și cu rele. Și la finalul fiecărei zile voi fi recunoscătoare - găsesc eu motive, inclusiv pentru aerul pe care-l respir și mărul pe care-l mânănc. Este abia luna Martie și s-au întâmplat atâtea, mai ales la nivel colectiv. De aceea cred cu tărie, mereu am crezut, că suntem construiți să colaborăm, să cooperăm pentru a ne fi și mai bine. Eu așa sunt făcută: funcționez cel mai bine în echipă, în cuplu. Fac și lucruri singură, însă tot în scopul de a susține și ajuta echipa. Împreună ne va fi mult mai bine! În ceea ce privește matematica umană, 1+1>2. Întotdeauna! Poate că a venit momentul să ne mobilizăm și să demonstrăm că suntem o echipă, de la familie, comunitate, până la națiune și rasă umană.
Cred că anul 2020 va fi un an greu pentru toată lumea. De aceea am ales ca firul roșu al acestui an, cel puțin pentru mine, să fie focusul pe pozitiv, pe ceea ce e bun în viață. Ai observat micuța poză din partea dreaptă a blogului? Repr
Jan
7
2020
5 efecte impresionante ale vitaminei C asupra corpului tăuVitamina C naturală pentru imunitate și stare de bineVitamina C, deși este esențială pentru sănătatea noastră, nu poate fi produsă de către organism. Cu toate acestea, ea este o vitamină cu multe roluri în sistem și are o influență impresionantă asupra stării noastre de bine. Vitamina C naturală este solubilă în apă și se găsește în multe fructe și legume, printre care: portocalele, căpșunele, fructele kiwi, ardeii grași, brocoli și spanac. Nutriționiștii și doctorii recomandă să ne luăm necesarul de vitamina C din alimente, însă mulți oameni apelează la suplimentele cu vitamina C naturală pentru a-și satisface nevoile. După cum vei vedea în continuare, aceasta este o decizie bună căci deficitul de vitamina C în corp poate deteriora starea sănătății, în special performanța sistemului imunitar. 1. Vitamina C naturală este un puternic antioxidant Specialiștii în sănătate ne recomandă să creștem cantitatea de vitamina C luată zilnic pentru a întări sistemul natural de apărare al organismului. Antioxidanții sunt molecule ce întăresc sistemul imunitar. Ei protejează celulele de alte molecule numite radicali liberi, ce atacă organismul. Când radicalii liberi se acumulează în organism, induc o stare numită stres oxidativ ce are legătură cu multe boli cronice.  Studiile au arătat că un consum ridicat de vitamina C poate crește nivelul de antioxidanți din sânge cu până la 30% (Doc.ro). Aceștia ajuta sistemul natural de apărare al organismului să lupte cu inflamațiile. 2. Vitamina C naturală influențează valorile tensiunii sângelui Aproximativ o treime dintre adulți suferă de tensiune arterială crescută. Consecințele sunt foarte grave: tensiunea mare crește riscul bolilor de inimă, principala cauză a deceselor la nivel global. Studiile de specialitate au demonstrat că vitamina C ajută la reducerea tensiunii, atât la pacienții cu tensiune arterială crescută cât și la cei cu tensiune normală. Suplimentele cu vitamina C naturală relaxează vasele de sânge ce transportă sângele de la inima în tot corpul, ceea ce ajută la reducerea tensiunii arteriale. Deși rezultatele sunt promițătoare, nu este clar dacă efectele sunt pe termen lung. De aceea, pacienții cu tensiune mare nu trebuie să-și formuleze tratamentul doar pe baza suplimentelor cu vitamina C naturală, chiar dacă aceasta include și alte extracte benefice: goji, noni, propolis sau echinaceea. 5 efecte impresionante ale vitaminei C asupra corpului tău3. Vitamina C naturală ajută la absorbția fierului în corp Fierul este un element important pentru corp, are o varietate de funcții - este esențial în producerea celulelor roșii și transportarea oxigenului în corp. Suplimentele cu vitamina C naturală ajută la absorbția fierului din dietă. Vitamina C ajută la convertirea fierului ce este greu de absorbit - cum este cel din legume și fructe - într-o formă ce este mai ușor de absorbit de corp. Acest lucru este foarte important pentru oamenii ce nu consumă carne, deoarece carnea este o sursă majoră de fier. Studiile au demonstrat ca 100 mg de vitamina C cresc absorbția de fier cu 67%. De aceea, vitamina C poate reduce riscul de anemie în rândul oamenilor ce au deficit de fier în organism. 4. Vitamina C naturală crește imunitatea Principalul motiv pentru care oamenii iau suplimente cu vitamina C naturală este întărirea sistemului imunitar. Este cunoscut faptul ca  vitamina C este implicată în multe funcții ale sistemului imunitar. În primul rând, vitamina C susține producerea de celule albe în sânge, ce protejează corpul împotriva infecțiilor. În al doilea rând, vitamina C ajută aceste globule albe să funcționeze mai eficient, protejându-le de atacurile radicalilor liberi și ale altor molecule dăunătoare. În al treilea rând, vitamina C joacă un rol esențial în sistemul de apărare al pielii. Vitamina este transportată către piele unde acționează ca un antioxidant și ajută la întărirea barierei defensive a pielii. Studiile arată că suplimentele cu vitamina C naturală scurtează perioada de vindecare a rănilor. Atentie! Deși vitamina C reduce severitatea răcelilor și stărilor gripale și micșorează perioada de convalescență, ea nu le poate preveni.  5. Vitamina C naturală protejează memoria și procesele de gândire pe măsură ce îmbătrânim Demența este un termen general ce se referă la simptomele legate de gândirea și memoria slăbite. Ea afectează peste 35 de milioane de oameni la nivel mondial și este mai frecventă în rândul adulților în vârstă. Studiile arată că stresul oxidativ și inflamațiile de lângă creier, măduva spinării și nervi (cu alte cuvinte, sistemul nervos central) cresc riscul de demență. S-a demonstrat că suplimentarea dietei cu vitamina C naturală are un efect de protecție a memoriei și gândirii pe măsură ce înaintăm în vârstă. După cum se vede, vitamina C este esențială stării noastre de bine și funcționării normale a organismului. Sfatul meu este să reevaluezi sursele tale de vitamina C și, dacă constați că dieta actuală nu îți furnizează cantitatea necesară de vitamina C, să apelezi la suplimente cu vitamina C naturală până când reușești să schimbi dieta în favoarea acestei vitamine. Tu ești mulțumit(ă) de cantitatea de vitamina C naturală pe care o iei din alimentație?
Vitamina C, deși este esențială pentru sănătatea noastră, nu poate fi produsă de către organism. Cu toate acestea, ea este o vitamină cu multe roluri în sistem și are o influență impresionantă asupra stării noastre de bine. Vitamina C
Dec
2
2019
Libertatea de a spune NULibertatea de a spune NUEste OK sa spui NU fără nicio explicație. - Poți să faci asta pentru mine? - Nu. Foarte multă lume consideră că a spune un simplu NU este un gest nepoliticos, lipsit de bunătate, egoist și chiar inutil. Iar felul în care spunem Nu a devenit cam ciudat. "Nu sunt sigur(ă) că pot rezolva săptămâna asta, dar lasă-mă să văd dacă reușesc ceva săptămâna viitoare ..." - în loc de Nu. "Nu știu ce să zic, nu este genul meu de acțiune." - în loc de Nu. "M-am tot gândit la subiectul ăsta, am meditat și am scris în jurnal și sunt de părere că nu este acum cel mai potrivit moment pentru mine" - în loc de Nu. "Poate ..." - în loc de Nu. "Soția mea/ mama/ fratele meu/ prietena mea cea mai bună mi-a spus ceva din horoscop și despre schimbarea planetelor, deci e mai bine să mai aștept o perioadă" - în loc de Nu. Nu este nepoliticos sau răutacios să spui, pur și simplu, NU. Fără explicații, brizbrizuri, pufoșenii sau ocolișuri. NU este bun și foarte OK ca și propoziție completă. O explicație atașată lui NU înseamnă că nu îți asumi întreaga responsabilitate pentru acel NU și arunci responsabilitatea/ vina asupra unei surse ce este înafara ta. O explicație conduce, de cele mai multe ori, la un șir interminabil de replici contradictorii ce nu duc nicăieri. Este vorba despre respectul de sine. Șmecheria este să poți spune Nu fără explicații și nici să nu ceri explicații atunci când primești un NU. Probabil că mintea ta va încerca să găsească tot felul de explicații pentru acel Nu și va țese tot felul de scenarii pentru a-l covinge pe celălalt de punctul tău de vedere. Cu alte cuvinte: cere o favoare fără a avea nicio așteptare și spune Nu fără a da explicații. După un simplu și sincer Nu, fără a ceda impulsului de a da explicații, urmează un spațiu în care ia naștere o putere la care renunțăm cu ușurință din dorința de a nu supăra pe alții sau de a fi pe placul altora. Uneori, în spatele unui simplu Nu se află iubire și respect pentru interlocutor.
Este OK sa spui NU fără nicio explicație. - Poți să faci asta pentru mine? - Nu. Foarte multă lume consideră că a spune un simplu NU este un gest nepoliticos, lipsit de bunătate, egoist și chiar inutil. Iar felul în care spunem Nu
Oct
24
2019
Zile proaste, zile buneZile proaste, zile buneDe la o vreme am observat ca tot apar zile proaste în viața mea. Zile în care nu se leagă nimic și abia aștept să treacă timpul. Ba mă doare capul de nu sunt în stare de nimic, ba nu am niciun fel de energie creativă, ba sunt copiii bolnavi și tre să stau toată ziua după ei, ba am o stare generală demotivată, ba sunt super obosită și trag de mine degeaba, și multe alte situații asemănătoare. Ți s-a întâmplat și ție? Astfel de zile sunt oribile și vreau să se termine cât mai repede. Le urăsc pur și simplu, însă știu că și ele fac parte din viață. E normal să am zile proaste, e normal să fie acest amalgam de bun și mai-puțin-bun, însă e OK și să nu-mi placă. Nu scriu acest articol pe blog ca să mă plâng ci ca să vă împărtășesc o concluzie la care am ajuns în urma acestei observații: în zilele cât de cât bune, voi trage tare să fac tot ce mi-am propus, tot ce trebuie să fac și tot ce este de făcut ca să fie bine. Fără amânări și scuze. Pentru că știu sigur că vor urma și zile proaste - acele zile în care nu voi face mare lucru. Toată lumea are zile proaste, de la bebeluși la cei mai înțelepți adulți. Șmecheria este să știm cum să abordăm aceste zile în așa fel încât să ne afecteze cât mai puțin. Eu acum descopăr acestă șmecherie pe care o testez în viața mea. Așadar, Just Do It este o vorbă foarte înțeleaptă pe care o aplic începând din ultima zi cu durere de cap. Pur și simplu trag tare de mine în zilele în care mă simt bine sau nu sunt forțată de împrejurări să îmi schimb total programul și fac cât de multe lucruri pot. Iar în zilele proaste îmi voi permite să o las mai moale, să mă odihnesc și să mă îngrijesc, fără a mai fi presată de treburi restante ce au devenit urgente. Deci, când am o zi proastă încerc să scot tot ce pot mai bun din ea. Iar când am o zi bună, turez motoarele la maxim și ignor motivele pentru care aș lăsa-o mai moale. Tu cum abordezi zilele proaste? [Credit foto: George Pagan III pentru Unsplash.com]
De la o vreme am observat ca tot apar zile proaste în viața mea. Zile în care nu se leagă nimic și abia aștept să treacă timpul. Ba mă doare capul de nu sunt în stare de nimic, ba nu am niciun fel de energie creativă, ba sunt copiii bolnav
Sep
11
2019
Diminețile ne aparținDiminețile ne aparținAm fost surprinsă cât se poate de plăcut de noua campanie publicitară Hornbach intitulată DIMINEȚILE NE APARȚIN. Îmi place foarte mult mesajul pentru că sunt de acord cu el. Planul meu este să mă alătur clubului 5AM Club - am deja cartea lui Robin Sharma și o voi studia atunci când îmi voi recupera controlul asupra somnului din timpul nopții (deocamdată mă mai trezesc pentru cel mic). După cum ați observat în postere și în reclamă, diminețile sunt la singular - singură sunt și eu în diminețile de weekend, când nu mai trezesc pe nimeni să ajungem undeva și toată casa mai doarme. E chiar foarte plăcut să fiu singură prin casă: mă mișc ca o pisică, îmi fac un ceai verde sau o cafea și citesc, ascult un audiobook sau scriu în jurnal (în principal despre recunoștință și planuri de viitor). Așadar, cum arată diminețile tale? Sau cum ai vrea să fie, dacă nu ești mulțumit(ă) de cum arată în prezent? Îți mărturisesc că în timpul săptămânii noi facem eforturi conștiente să fim veseli și bine dispuși de dimineață căci știm foarte bine cum arată opusul dimineților vesele și nu ne-au plăcut. Am discutat în familie despre cum am vrea să arate diminețile noastre! Găsești mai jos galeria posterelor din această campanie; te invit să ne povestești puțin părerea ta despre ele: ce îți inspiră? Unul dintre lucrurile pentru care sunt recunoscătoare în această viață este că îmi găsesc mereu câte ceva de făcut. Apreciez faptul că acestă campanie publicitară este conectată la nevoia omului modern de a-și regăsi limpezimea gândurilor, de a nu mai fi distras de tehnologie și oameni și de a se concentra exclusiv asupra unui proiect. Excelent mesajul transmis de această campanie! :good: [nggallery id=352] [Acest articol nu este un advertorial, probabil echipa Hornbach nici nu știe de existența lui. El își are sursa în respectul meu pentru acestă companie și pentru campaniile sale publicitare inspirate și motivante. Eu și familia mea ne facem cumpărături la Hornbach pentru proiectele personale sau pentru casă - asta este singura legătură cu acest brand.]
Am fost surprinsă cât se poate de plăcut de noua campanie publicitară Hornbach intitulată DIMINEȚILE NE APARȚIN. Îmi place foarte mult mesajul pentru că sunt de acord cu el. Planul meu este să mă alătur clubului 5AM Club - am deja cartea
Jul
25
2019
Lucruri pe care sa ti le reamintesti - partea 3Iată că am ajuns și la partea a 3-a a seriei dedicate reamintirii principiilor care ne ajută să trăim o viata mai simplă, mai bună, mai echilibrată și mai împlinită. Dragele mele, a venit momentul să ne schimbăm perspectiva asupra noastră și a lumii din jur, asupra vieții în general. Da, frumusețea și farmecul vieții vin la pachet cu greutăți și obstacole, însă noi decidem încotro ne îndreptăm atenția și ce vrem să credem ca fiind adevărat pentru noi. Iată ultimele 5 principii din această serie - pe care o găsești sub eticheta REAMINTIRE - la care te invit să te gândești. Te vor ajuta să nu mai pui atâta presiune pe tine - presiune care oricum vine din exterior și nu îți aparține - și să schimbi puțin regulile din viața ta.
  1. Nu trebuie să fii perfectă. Chiar dacă ți-o cere job-ul sau anturajul, perfecțiunea este o opțiune și nu o obligație. Nici măcar viața în sine nu este perfectă după standardele noastre. Oricum perfecțiunea este capătul drumului, înseamnă plictiseală și lipsa creativității. Ce să mai creezi dacă totul e perfect? Bucură-te de lucruri așa cum sunt și lasă-i pe alții să alerge după perfecțiune.
  2. E OK să ai și zile proaste. Este uman să ai o zi proastă, indiferent de motive (pe mine migrenele mă doboară și-mi anulează întreaga zi). Totul face parte din fluxul vieții, cu suișuri și coborâșuri. Toată lumea are zile proaste: și bogat și sărac, și cei de la oraș și cei de la țară, și cei mai inteligenți dar și cei mai puțin educați. Secretul este să nu ne afecteze prea mult și să nu povestim continuu despre zilele noastre fără noroc.
  3. Pașii mici înseamnă tot progres. Îmi place mult principiul ăsta și-l repet constant fiicei mele care este atât de nerăbdătoare să facă și să obțină lucruri. Orice pas mărunt înainte este un progres. Atât pentru regi cât și pentru oamenii de rând.
  4. A cere ajutorul denotă putere. Cred că multe dintre voi aveți propria poveste despre ce înseamnă să ceri ajutorul. A fi puternic înseamnă și a fi responsabil și real cu propria viață. Nimeni de pe planeta asta nu deține răspunsul la toate întrebările, așa că e normal să cerem ajutorul de la specialiști. Cei care ne judecă, n-au decât să o facă.
  5. Oamenii te iubesc și te apreciază. Mie mi-a venit greu să cred acest lucru. Și asta pentru că aveam o părere despre mine mai proastă decât cei din anturajul meu. Cu alte cuvinte, mă măsuram și mă judecam mai aspru decât o făceau alții, ignoram lucrurile bune pe care le făceam și mă gândeam mai mult la ceea ce nu mergea bine în viața mea. Greșit! Acum știu mai bine și mă iubesc și mă apreciez singură exact așa cum sunt, cu bune și cu rele.
Lucruri pe care sa ti le reamintesti - partea 3 Uită-te cu atenție la poza de mai sus și oferă-ți timp să te gândești puțin la ideile astea, aici și acum. Poți chiar lăsa un comentariu cu părerile tale. Care punct ți se pare mai ușor de implementat și care mai greu? Te invit să urmărești blogul - prin Facebook, newsletter sau e-mail - pentru a citi alte articole pe această tema publicate aici.
Iată că am ajuns și la partea a 3-a a seriei dedicate reamintirii principiilor care ne ajută să trăim o viata mai simplă, mai bună, mai echilibrată și mai împlinită. Dragele mele, a venit momentul să ne schimbăm perspectiva asupra no
Jun
22
2019
Arta de a lua decizii numai in numele tauArta de a lua decizii numai in numele tauViața de familie, în special familia extinsă, oferă atât de multe lecții pentru a crește și a învăța ceva nou în fiecare zi, încât este imposibil să nu te bucuri de fiecare ocazie. Sau să o ratezi. De exemplu, ocazia de a nu lua decizii în numele copiilor deveniți adulți. Și nu musai adulți mari, cu realizări, familii, palate și nave spațiale, ci adulți-tineri trecuți de vârsta de 18 ani. Legislația românească zice că ești considerat adult din momentul în care împlinești 18 ani. În realitate, nimeni nu devine adult peste noapte, este o calitate ce trebuie exersată zi de zi, cu multe învătăminte și ajustări pe parcurs. Căci fiecare este adult în felul lui (unii nu se maturizează niciodată, dar asta e altă poveste). A lua singur(ă) decizii cu privire la viața ta este cel mai bun exercițiu prin care îți poți defini viața, înveți despre tine și preferințele tale, înveți să iei decizii bune și să repari deciziile proaste. Sfatul meu este să nu delegi niciodată altora dreptul de a lua decizii în numele tău, indiferent de situație. Daca nu iei tu decizia, nu ai tu puterea asupra vieții tale. Cuvântul cheie aici este PUTERE. Arta de a lua decizii în numele tău este la fel de importantă ca arta de nu lua decizii în numele altora. Copiii trebuie să învețe de mici să ia decizii în ceea ce-i privește, de la lucrurile mărunte până la cele mai importante. Adulții trebuie să învețe să-și lase copiii să ia decizii singuri, iar cand aceștia devin adulți să le dea pe deplin puterea de a lua singuri decizii. Este OK să ne sfătuim, să discutăm și să analizăm împreună, însă decizia finală aparține copilului-adult. Uneori decizia este evidentă, alteori mai puțin evidentă. În asta stă puterea de a ne cunoaște viața și a ne exprima în interiorul ei. Articolul ăsta a pornit din dorința de a mă adresa adulților, căci ei sunt capul răutăților: lăsați tinerii adulți să ia singuri decizii. Chiar dacă vă așteptați ca răspunsul să fie DA sau NU. Un răspuns evident nu dă dreptul nimănui de a fura ocazia altui om să-și exprime părerea. Da, aceasta este tot o formă de furt. Sunt așa de înverșunată pe tema asta pentru că, de curând, unii adulți din familia mea au luat o decizie în ceea ce privește participarea mea la un eveniment de familie, fără să mă întrebe. Au decis ei dacă pot participa sau nu, fără să se gândească nicio secundă la consecințe. Probabil că s-au gândit că-mi fac un bine și că mă scutesc de un drum, însă nu au de unde ști ceea ce simt eu cu privire la acest lucru: mă simt exclusă, invizibilă, dată uitării. E OK, trec peste asta cu ușurință, însă lecția trebuie învățată de ambele părți: părinții să lase copiii de orice vârstă să ia singuri decizii, iar copiilor-adulți să nu le fie teamă să ia decizii. Consecințele sunt mult mai ușor de gestionat atunci când PUTEREA îți aparține. Ce părere ai?
Viața de familie, în special familia extinsă, oferă atât de multe lecții pentru a crește și a învăța ceva nou în fiecare zi, încât este imposibil să nu te bucuri de fiecare ocazie. Sau să o ratezi. De exemplu, ocazia de a nu lua deciz
Jun
20
2019
In Vacanta in Grecia in IunieIn Vacanta in Grecia in IunieAnul acesta am decis să le oferim copiilor o vacanță în Grecia, cadou de 1 Iunie Ziua Copilului, în loc de jucării și alte cumpărături ce ne-ar umple casa și așa plină cu de toate. Am chiulit de la școală și de la muncă și ne-am pregătim de stat o săptămână pe malul Mării Egee, în golful Strymonian. Vreau să vă povestesc și vouă această mică vacanță (evident că au trecut foarte repede zilele), însă într-un fel anume: prin intermediul celor 5 simțuri. E ca un fel de experiment, să vedem ce iese. Iată cum a fost cele 6 zile de vacanță în Grecia, începând cu 1 Iunie 2019:
  1. Ce am văzut: Am prins furtuni pe malul celălalt și am văzut spectacol de fulgere, curcubee, albastrul azuriu al mării, vase de pescuit însoțite de alaiuri de pescăruși zgomotoși, cele mai frumoase pietre șlefuite de mare.
  2. Ce am auzit: Liniștea mării (fără muzică de "ambianță" care să bubuie pe plajă de la baruri), ciripitul păsărilor vecinilor noștri de la cazare, muzica mișto a unui post de radio grecesc proaspăt descoperit și adăugat deja în aplicația TuneIN Radio, tunete ce te făceau să tresari.
  3. Ce am mirosit: Aerul sărat al mării, aroma cafelei băută pe malul mării dimineața în briza răcoroasă, parfumul cremei de plajă adus de la vecini de briza mării, menta și busuiocul și oregano cumpărate în ghiveci și ținute pe masa din bucătărie.
  4. Ce am gustat: Plăcintă cu spanac la micul dejun, doradă și lavrac făcuți pe grătar pe terasa apartamentului unde am fost cazați, tzatziki și calamar la grătar servite la un restaurant din zonă, înghețată minunată cu fructe (aproape în fiecare seară altă aromă). cireșe roșii și galbene coapte și bune.
  5. Ce am simțit pe piele: Căldura soarelui, fluiditatea mării, răcoarea vântului, asprimea nisipului, finețea pietrelor șlefuite de apă și nisip.
  6. BONUS: Cel mai copilăresc lucru pe care l-am făcut: Am mers desculță prin nisipul afânat fără nicio țintă, cu ochii la mare și la pietrele din nisip.
Cam așa a fost vacanța noastră. Sper că ai gustat și tu puțin din ea prin cele 5 simțuri trezite de povestea mea. Dacă vrei să povestești și tu o vacanță experimentată prin intermediul celor 5 simțuri, trimite-mi textul pe e-mail (adresa o găsești
aici) și eu îl voi publica pe blog.
Anul acesta am decis să le oferim copiilor o vacanță în Grecia, cadou de 1 Iunie Ziua Copilului, în loc de jucării și alte cumpărături ce ne-ar umple casa și așa plină cu de toate. Am chiulit de la școală și de la muncă și ne-am p