25
2014
Va spuneam ca s-ar putea sa ne apucam toti trei de petrecut weekendurile pe bicicleta. Chiar ar fi frumos sa devenim mai sportivi, ca in tarile nordice. Pentru Ruxi mi-ar placea totusi o tricicleta. Ma uitam in magazinul Biciclop si am vazut multe modele. Ca sa o conving sa o indrageasca cat mai mult, va trebui sa mizez pe accesorii - cu cat mai roz si mai cochete cu atat mai bine. Am sa-i arat filmulete pe youtube cu fetite care merg foarte frumos si se distreaza cu trotineta; da, inca mai functioneaza puterea exemplului si cred ca starea asta va fi mult timp de acum in colo. Cei drept, si eu sunt incantata sa-i vad pe altii mai buni ca mine, care fac lucrurile atat de bine incat par sa fie usoare (dar nu-s). (more…)
Va spuneam ca s-ar putea sa ne apucam toti trei de petrecut weekendurile pe bicicleta. Chiar ar fi frumos sa devenim mai sportivi, ca in tarile nordice. Pentru Ruxi mi-ar placea totusi o tricicleta. Ma uitam in magazinul Biciclop si am vazut multe mo
Dupa cum va mai ziceam, nu stiu sa merg pe bicicleta. Adica am invatat cu ceva timp in urma, insa totul s-a terminat cu mine intrand cu tot cu bicicleta intr-un morman de fiare (sau era o schela de constructii?) si o minunata internare in spital datorita unei crize de apendicita de toata frumusetea. Nu m-am speriat prea tare, dar am decis ca ... nu stiu sa merg pe bicicleta si asa ramane.
Acum ca Ruxi a crescut si e momentul pentru activitati mai diverse in parc, s-a terminat cu impinsul ratustei cu roti si taraitul masinutei cu jucarele. E cazul sa trecem la role, tricicleta, trotineta si bicicleta. Ne-am jucat putin cu bicicletele altor copii si ne-am dat seama ca Ruxi poate, stie si vrea sa mearga pe bicicleta. Deci primavara asta va aduce schimbari in acest sens. 
Vreau sa ma mut intr-un apartament nou. Sa ne mutam de fapt, insa iau treaba asta atat de personal si de in serios incat ... In fine, e un pas mare care trebuie facut. Si vreau sa iasa ca la carte.
De aceea, as vrea sa angajez pe cineva de la firma de amenajari interioare 
Cand ne-am intalnit, lumea noastra a devenit mai frumoasa si mai buna. Cand ne-am cunoscut mai bine, multe dintre limite au disparut. Ne-am dat seama ca putem face multe impreuna. Poate chiar totul, daca ne punem mintea.
Au trecut multi ani de atunci. Viata a fost buna cu noi, insa am avut si partea noastra de greutati. Iar greutatile astea ne-au facut sa uitam ceea ce am invatat, de principiile de la care am pornit. Din teama de a nu gresi din nou, de a porni din nou de la zero, am uitat sa avem curaj. Nu stiu cum se face, insa curajul asta atat de pretios se pierde uneori atat de usor ... 
Dragul meu, mi-e dor de diminetile noastre impreuna. Mi-e dor de inceputurile de zi in care aveam timp sa savuram ceva impreuna inainte de a infrunta lumea de afara. Pe atunci nu aveam storcator de fructe dar luam suc la cutie si tot ne incepeam ziua cu o portie de suc de fructe. Acum avem storcator dar suntem intr-o graba continua si nu mai reusim sa-l folosim asa cum am promis cand l-am cumparat alegand dintre atatea 
[poll id="156"]
Dupa cum stiu cititoarele blogului meu, am o fetita care in Decembrie anul asta implineste 4 ani. E o varsta asa de frumoasa ca mi-ar placea si mie sa o retraiesc. Ruxi seamana tatalui ei, in multe privinte, inclusiv pasiunea pentru calatorii. O luam cu noi peste tot pentru ca asa ni se pare firesc. Si pentru ca, pana acum, a ajutat-o mult in dezvoltare.
Pentru plimbarile noastre cu masina prin tara scaunul de masina a fost esential. Au fost si momente cand a protestat: ba ca nu vrea in scaun pentru ca nu vede bine pe geam, ba ca vrea la mine in brate sa vada cum conduce tati, ba ca sa nu o leg pentru ca vrea sa se foiasca. Insa s-a & ne-am speriat de cateva ori, suficient de tare cat sa inteleaga singura ca este in siguranta in scaunul ei, care este special pentru copii ca ea. Acum nu mai zice nimic, se aseaza singura :) .
Zilele trecute ma uitam dupa 
Haideti sa vorbim putin despre curatenie. Pentru cine o face, stie exact care e diferenta intre ordine si curatenie. Ordine imi place sa fac, nu incape indoiala. Strang tot, le pun la locul lor, le rearanjez, arunc fara mila ce nu folosesc si ma tot gandesc cum sa traiesc cat mai minimalist, dar sa nu duc lipsa de nimic. Pe de alta parte, cand vine vorba de curatenie ... imi place sa fie, dar nu si sa o fac.
Nu pentru ca nu-mi place sa fac curatenie sau ca nu stiu; simt chiar o mare satisfactie atunci cand trebaluiesc o zi intreaga prin casa si la lasatul serii totul straluceste si este muuult mai bine decat dimineata. Insa ... m-am cam saturat :) . Am ajuns intr-un punct in care am nevoie de timp pentru mine, cu sotul sau cu copilul meu (sau toti trei, ca familie). Si acest timp mi-l fac renuntand la altele. Printre care, si curatenia. 
Cand suntem singuri si pregatim masa doar pentru noi, nu-i prea mare agitatie. Dar in sanul unei familii, mai ales cand apar si copii, deja se schimba totul. Insa pentru ca mancam impreuna, trebuie sa ne si implicam in pregatirea mesei, fiecare cu ce poate si cu ce este pregatit sa-si asume.
Mama imi spunea intotdeauna: Daca nu participi la pregatirea mesei, nu ai dreptul sa faci mofturi. Acum ii dau dreptate.
[poll id="120"]
Ce parere ai de noile proiecte rezidentiale aparute in Bucuresti si in zona limitrofa? Le-ai observat, nu? Sunt bine promovate, iar cand treci pe langa ele, nu ai cum sa nu le observi. Sunt ... altceva, fata de restul orasului ce pare obosit prin comparatie. Ma bucur ca s-au construit aceste zone rezidentiale, avem ocazia sa scapam de cutiile de chibrit in care locuim. Bani sa avem, ca acum chiar avem unde locui mai bine si mai civilizat.
Orice cautare de 
Desi traim vremuri tulburi, sunt multi oameni care au cam de toate si, cand vine momentul sa le faci ceva cadou, nu stii ce. Ce-ti permiti tu sa le faci cadou, ei au deja; ce-si doresc ei, nu-ti permiti tu sa le faci cadou. Si uite asa cercul se inchide.
Asa am patit de ziua sotului meu, care are cam de toate. Pentru el, cadoul ideal ar fi o vacanta all inclusive pe o insula izolata unde sa uite de toate problemele si sa nu-l mai bazai eu la cap. Cum asta nu se poate, de fiecare data ma tot gandesc ce sa-i ofer, ce i-ar placea, ce-si doreste. Si, colac peste pupaza, ma mai suna si prietenii care ma intreaba ce-si doreste, sa le dau idei. Un gest urat, as zice. Chestia asta merge la bebelusi, cand au nevoie de atatea si tu nu te pricepi; dar cand e vorba de adulti ... mai bine cumperi ceva haios si surprinzator. 
Ritualul de seara este necesar. M-am convis de asta de cand o am pe Ruxi. La inceput era un haos total in care nu ma regaseam deloc. Incetul cu incetul (adica pe parcursul a catorva luni buni de care nu vreau sa-mi mai aduc aminte) au inceput sa se contureze cateva activitati pe care le puteam numi ritual de seara.
Acum Ruxi are aproape 3 ani si jumatate si deja s-a conturat un ritual de seara pe care ma straduiesc sa il intiparesc in minte. Cand o sa plece in lume sa-si vada de viata, vor fi la alegerea ei activitatile pe care le va pastra sau adauga in acest ritual. 
Tablou din viitor: impreuna cu fetita mea, Ruxandra, descopar tainele croitoriei si bucuria de a-ti crea singur o piesa vestimentara sau de a-ti infrumuseta un tricou vechi. N-as putea spune ca suntem pasionate de moda, desi mie imi place sa ma imbrac frumos iar ea adora sa probeze rochite si fustite cu care sa se invarta in fata oglinzii.
Premisele traditiei:
Dragul meu Iubit,
de mult nu ti-am mai scris. Cam de cand ne-am cunoscut si-mi placea sa-ti trimit vederi din vacantele in care mergeam cu parintii. Apoi am mers in vacanta numai cu tine si totul s-a schimbat. Atunci a inceput o lume noua pentru noi, mai buna si mai frumoasa.
Au trecut multi ani de atunci si am crescut impreuna. Am invatat multe unul despre celalalt si amandoi despre viata. Stiu ca nu-ti place cand se strica lucruri prin casa, dar imi place sa le reparam impreuna. Stiu ca-ti place sa merge amandoi la cumparaturi si-ti multumesc ca ai rabadare cu mine cand stau prea mult la raionul de cosmetice. Iubesc iesirile la restaurant, singuri sau cu Ruxi, dar si discutiile noastre contradictorii. Desi suntem in aceeasi zodie suntem atat de diferiti si asta ma bucura. 
Recunosc: imi place sa primesc cadouri mai mult decat sa dau. Iar atunci cand fac cadouri, cel mai mult imi place sa le aleg. Sa le ambalez, sa le pregatesc si sa le compun un context de prezentare.
De exemplu, sotului meu ii plac bratarile. Cele barbatesti, din piele sau sfoara si elemente decorative din piatra sau lemn. Ma uitam pe site-ul de cadouri premium Borealy dupa niste bratari mai deosebite, care sa i se potriveasca, insa nu am gasit. Dar mi-au ramas ochii la o 
De mult timp ma gandeam sa scriu un articol dedicat revistelor pentru mirese. Nu am reusit sa ma mobilizez pentru ca nu sunt familiarizata cu aceasta nisa a revistelor. Nu le cumpar pentru ca nu am motiv, insa cand prind cate una imi face mare placere sa ma uit la poze - rochiile ma fascineaza si-mi place sa ma imaginez in ele, printesa pentru o zi.
Cred ca visul unei nunti perfecte si al miresei in alb inca mai este viu in mintea fetelor din ziua de azi. Nu e nimic rau in asta, atata vreme cat ziua nuntii este organizata impreuna de miri si nu se transforma intr-o lupta de impunere a punctului de vedere. Din reality show-urile vazute la tv, am inteles ca organizarea nuntii se poate transforma intr-un adevarat circ scapat de sub control. Ceea ce nu cred ca-si doresc multe cupluri. 
Toata lumea asteapta seara de Mos Nicolae. Este o zi de sarbatoare in care fiecare primeste ceva bun, cu conditia sa fi fost cuminte tot anul :D . Este o zi in care cei ce poarta numele de Nicoleta sau Nicolae isi impart bucuria cu toti ceilalti, la fel ca prima zi de Craciun ce este impartita cu norocosii ce poarta numele de Cristina sau Cristi.
Este o sarbatoare care dureaza 2 zile: in prima zi, pe 5 Decembrie, pregatim cadourile (care trebuie cumparate sau facute din timp, altfel ziua va deveni foarte stresanta si costisitoare); a doua zi, pe 6 Decembrie, sarabatorim onomastica si ne bucuram cu totii de cadourile primite sau facem schimb de impresii (mai ales copiii si tinerii). 
Ma pregatesc in fata oglinzii. Mi-am pus cerceii si ma chinui sa-mi prind singura bratara. Iubitul meu se apropie si ma ajuta cu bratara. “Imi plac cerceii tai.”, imi spune el, zambind. “Si mie!”, ii raspund eu, tot zambind. Amandoi ne aducem aminte povestea si ne privim ganditori in oglinda. Pentru o clipa, nu mai suntem in sufrageria noastra, ci pe o strada din Viena, intr-o zi friguroasa de Decembrie. Oh, Viena, un oras atat de drag mie.
Eram intr-o mica vacanta inainte de Sarbatorile de iarna si cascam gura prin vitrine. Imi place sportul asta si-l practic cat de des pot. Imi relaxeaza mintea obosindu-mi picioarele. La un moment dat am ajuns in fata magazinului de bijuterii si accesorii Swarovski si am intrat fara sa-mi dau seama. 
Sotului meu ii place sa calatoreasca cu masina. Daca s-ar putea, am face excursii nesfarsite cu masina prin tara, prin lume. Ne plac drumurile lungi conduse de el si pregatite de mine. Chiar si fetitei noastre ii plac plimbarile cu masina, chiar daca are aproape doar 3 anisori.
Anotimpul meu preferat pentru calatoriile cu masina este toamna. Nu stiu de ce. Cand altii se aduna pe la case din vacante si concedii si isi pregatesc camara, pe noi ne apuca dorul de duca. Asa combat eu astenia de toamna - plimbarile lungi cu masina imi ofera tot ce am nevoie: caldurica, muzica buna, confort, ocazia sa-mi pun gandurile in ordine, gustari sanatoase, peisaje colorate si parfumate, idei starnite de te-miri-ce situatie sau colt de oras, atipeli dulci care ma invigoreaza imediat. Poate ca e un fel de ritual de a spune La revedere! naturii care ne-a rasfatat toata Vara si acum se pregateste sa se odihneasca pana la Primavara. 
Se spune ca foamea e un bun bucatar. La fel si pofta. Insa totul se rezuma la reteta. Cum compui o reteta?
Iti faci cumparaturile la 2-3 zile si alegi ingrediente proaspete, de sezon, abia aduse in magazin sau alimente pe care le consumi de obicei. Cand vine vorba de reteta, verifici ce ai in frigider si in camara, vezi ce-ti lipseste pentru a completa reteta aleasa de tine si dai o fuga la magazin pentru a cumpara restul. 