12
2014
Intr-unul dintre newsletterele Smart Glossy trimise anul aceasta va intrebam ce ati vrea sa vedeti pe geam dimineata cand va treziti. Am primit mai putine raspunsuri decat m-am asteptat, dar totusi 2 persoane tot mi-au scris, ceea ce m-a bucurat.
Ideea acestei intrebari mi-a venit cand discutam in concediu cu niste turisti care-mi povesteau ca nici nu se gandesc sa aleaga camera de hotel fara priveliste la mare. Cand se trezesc, vor sa vada marea, rasaritul, plaja si valurile (daca sunt). Si asa si este, pe principiul ca dai un ban dar stai in fata, cei care au contact mai putin cu natura in viata de zi cu zi vor ca macar in concediu sa se trezeasca cu o privesliste care sa le placa si sa-i incarce cu energie pozitiva.
:star: Alexandra Nicoleta a raspuns: Mi-ar placea sa vad o gradina plina de flori frumos colorate si placut mirositoare si copaci la a caror umbra sa poti sta in zilele senine si calde.
:star: Daniela a raspuns: Cred ca as dori sa vad muulte zambete (ar fi bine sa fie ale copiilor din toate rasele)...fiindca am uitat - cu totii - sa zambim sincer...
Eu ... mie mi-ar placea sa vad ceva placut, orice. Dar exclus ceea ce vad acum, adica blocul vecin. Ar fi mai de preferat un spatiu verde ori un parc. Insa nici nu stau la un etaj superior care sa-mi ofere macar o panorama asupra orasului/cartierului/strazii etc.
Cu siguranta, cand merg la mare vreau sa vad marea de pe balconul camerei de hotel. Stiu ca este un cost in plus, dar merita. Cand merg la munte, mi-ar placea sa vad o bucatica din munte, spatiu verde si nu alta cabana sau casa vecinilor. Cand sunt la mine acasa ... aici imi doresc lucruri mai simple, cum ar fi (mult) mai multa curatenie, respect fata de comunitate, multi copaci si spatiu verde. Si nici macar nu cer prea mult.
Multumesc fetelor care mi-au trimis raspunsurile lor, precum si celor care citesc newsletter-ele trimise de mine.
Va voi mai tenta, pe viitor, si cu alte intrebari ... :good:
Intr-unul dintre newsletterele Smart Glossy trimise anul aceasta va intrebam ce ati vrea sa vedeti pe geam dimineata cand va treziti. Am primit mai putine raspunsuri decat m-am asteptat, dar totusi 2 persoane tot mi-au scris, ceea ce m-a bucurat.
[poll id="168"]
Nu am cartela de telefon. Nu am avut niciodata. Numai abonament, de cand ma stiu conectata la retea. Insa ii inteleg utilitatea si multi amici de-ai mei au cartela. Unii ma mai roaga sa le-o incarc prin abonamentul meu, mai ales in vremurile rebele cand mergeam la munte sau la mare si se trezeau ca nu mai au credit deloc. Eu ii ajutam, nu era mare lucru: cateva taste apasate si gata.
Acum, vad ca e si mai simplu sa-ti incarci cartela de telefon. Sunt diverse terminale prin oras sau cu cardul la bancomat sau chiar si pe net. Data viitoare cand cineva o sa ma intrebe de 
Intr-o familie treburile sunt impartite chiar daca nu sunt discutate inainte: treburi de fete si treburi de baieti. Desi imi place sa fiu independenta si sa arat ca pot, sunt lucruri la care nu ma bag deloc. De exemplu, daca avem nevoie de vreun spot cu leduri, ii spun sotului "
[poll id=142]
[poll id="167"]
Daca vrei sa-ti incerci mana, citeste 
Mi-ar placea ca fetita mea sa aiba un job in timpul facultatii. Nu cine stie ce, dar ceva de cateva ore care sa o invete despre valoarea muncii, a banilor, despre oameni si multe altele. O las pe ea sa-si aleaga, eu doar o sa-i prezint avantajele. Iar cand vine sa se planga de dezavantaje, o sa-i ofer un umar, o batista si un sfat incurajator. Asta trebuie sa faca mamele, nu?
Tinerii care-si cauta 
Nu stiu cum, dar am nimerit intr-o zi pe bestjobs. Total intamplator. Vad ca si-au schimbat site-ul de cand eram eu studenta si-mi cautam job. Si imi place asa, e mai curat, mai simplu, mai profesionist, mai modern.
Ma uitam pe 
[poll id="133"]
Azi este marti si este a treia zi de vreme proasta in Bucuresti. Si cand spun vreme proasta ma refer la ploaie marunta si continua, vant in rafale ce parca nu se mai opresc si un frig ... de fapt o umezeala care-ti intra pe sub haine, pe sub piele si o simti prin tot corpul.
E cod portocaliu si toata lumea vorbeste numai despre asta. Cu alte cuvinte, toata lumea se plange de vremea de afara. Toate posturile de radio trambiteaza prognoza meteo din ora in ora, poate chiar si mai des.
Asa ca, ma gandeam sa infiintam un Club al Iubitorilor de Vreme Rea. Un club al celor carora nu le e frica de vremea rea si s-au saturat ca toata lumea din jur sa se planga de ea. Un club al celor destui de maturi sa se pregateasca pentru vremea rea si destul de curajosi sa o infrunte cu toate mijloacele omului modern. 
Freziile ... Le ador! Sunt flori de primavara, anotimpul (re)nasterii mele. Prin raionul de parfumerie adulmec toate parfumurile care au frezie in compozitie (le tin minte din recomandarile din reviste). Daca ar fi posibil, as avea in permanenta un buchet de 
[poll id=141]
Vecinii mei sunt foarte milosi. Si toleranti. Sau ce putin o parte din ei, minoritara cred eu - insa tot obtin ceea ce vor.
Pe timp de iarna sau cand e frig afara, unii vecini lasa sa intre in casa scarii un caine vagabond. Este tacut si-si asteapta linistit randul langa usa, sa intre sau sa iasa cineva din scara blocului si sa-l lase sa treaca de usa. Unii il alunga, altii il lasa inauntru. Apoi altii il alunga afara si tot asa, insa la finalul serii il gasesc tot in scara.
Circula liber de la etaj la etaj, cautand de mancare si un loc unde sa doarma. 
Saptamana asta a inceput Postul Craciunului. Ca in fiecare an, familia mea il tine - adica eu si sotul meu, Ruxandra e prea mica pentru asa ceva. Strategia: caut online si prin reviste retete de mancare de post si gatesc (aproape) in fiecare zi cate ceva bun. Nu e chiar asa de greu sa gatesti ceva de post din cateva legume si condimente; nu caut retete sofisticate sau care sa necesite prajeala intensiva la tigaie.
De dragul varietatii si comunicarii, am pornit un hashtag pe Twitter cu numele #azidepost. Utilizand acest hashtag, vreau sa postez zilnic ceea ce mananc de post, ce gatesc si ce cumpar de prin magazine. E un fel de jurnal public a meniului meu de post, dorind in primul rand sa demonstrez ca ai ce manca in post, 
Dupa ce 
Locuiesc pe o strada normala din Bucuresti. De fapt, este o straduta – nu degeaba poarta numele de alee. Nu stiu cum sunt alte strazi din Bucuresti, insa a mea duce lipsa de atentie, atat din partea locuitorilor sai cat si a autoritatilor locale (aviz primarului sectorului 6, colegiul 27).
As vrea sa-mi spun oful cu privire la starea strazii pe care locuiesc, si nu cred ca e loc mai bun decat blogul. Daca as trimite un mail sau o plangere la primarie, presimt ca va fi un efort in van. Parca si vad raspunsul (daca sunt norocoasa si-l primesc):“pentru a rezolva aceste probleme, adresati-va celor 100 de departamente care se ocupa de ele”. 8-} 