Tablou din viitor: impreuna cu fetita mea, Ruxandra, descopar tainele croitoriei si bucuria de a-ti crea singur o piesa vestimentara sau de a-ti infrumuseta un tricou vechi. N-as putea spune ca suntem pasionate de moda, desi mie imi place sa ma imbrac frumos iar ea adora sa probeze rochite si fustite cu care sa se invarta in fata oglinzii.

Premisele traditiei:

• Imi place sa mesteresc lucruri. Dintotdeauna mi-a placut lucrul manual, desi la scoala nu l-am avut inclus in programa. Dar faceam acasa tot felul de chestii. Pe atunci nu se discuta de reciclare dar instinctual refoloseam ambalaje si recipiente pentru a crea ghivece pentru florile mamei sau a face tot felul de lucruri inutile.
• Ruxandrei ii place sa mestereasca. Mereu imi cere sa facem activitatile din revistele pe care i le cumpar sau se baga in seama pe langa mine la bucatarie. Mie imi creste inima de bucurie cand o vad asa dornica sa-si foloseasca manutele, chiar daca nu are inca dexteritatea necesara. Compenseaza prin rabdare si perseverenta insa si o admir pentru asta.
• Citesc reviste de tricotaje si urmaresc diverse bloguri de do-it-yourself. Le admir pe mamicile care-si fac timp de asa ceva si fac tot felul de chestii alaturi de puiutii lor. Imi doresc si eu o astfel de relatie cu Ruxi, mai ales ca acum a crescut si ne intelegem altfel (are deja 3 ani si 3 luni).

Provocarile:

• De fapt, ar fi o singura provocare: lipsa de timp. Nu ma consoleaza ideea ca asta este problema tuturor si de aceea ma tot gandesc ce schimbari sa fac in programul meu pentru a face loc unei ore de croitorie de cateva ori pe saptamana. Deoarece practic reciclarea, banii pentru materiale si tot felul de accesorii nu ar fi o piedica prea mare (in plus, exista si promotiile la electrocasnice, corect?). Romanii sunt foarte inventivi, iar eu sunt fiica de inginer – o specie foarte descurcareata si maestra intr-ale improvizatului.

Obtinerea unui look original si folosirea instrumentelor cu traditie in domeniul croitoriei nu ar trebui sa fie un lux prea mare. Traim in secolul XXI iar creativitatea este la cote maxime acum. Copiii vad lumea din alt unghi decat noi iar aceasta originalitate se pastreaza prin exersarea obiceiului de a fi creativ.

Dupa facultate mi-am pierdut o parte din creativitate, adancita in campul muncii si presata de facturile care nu se mai opresc sa vina. Dupa nasterea Ruxandrei a trebui sa inventez tot felul de jocuri, jucarii si povesti amuzante, iar asta mi-a demonstrat ca inca mai am imaginatie. Nu vreau sa o las sa zaca amortita iar eu sa ma plang ca nu am o viata presarata cu … sclipici.

Viziune nu am, dar stiu ce-mi place. Fermecatoare nu sunt, dar stiu cu ce-mi sta bine. Sursele de inspiratie sunt inepuizabile, iar odata aprinsa flacara creativitatii cred ca viata mea va deveni mai … implinita.

Ar mai fi un mic obstacol de depasit: trebuie sa-mi cumpar o masina de cusut. Am auzit ca marca Singer este foarte buna, asa ca la urmatorul salariu am sa caut un pret convenabil printre ofertele de electrocasnice. Sper sa gasesc ceva cu un design frumos si atragator, sa-i placa si Ruxandrei.

Noroc cu provocarile astea de la Spring Superblog 2013, mi-au reaprins dorinta de a crea lucruri frumoase cu ajutorul croitoriei. Cine stie, poate pun bazele unei traditii pasionale in familia noastra. Si poate o cooptez si pe mama, ea are tot felul de idei si mai mult timp liber. :D

PS. Acest articol participa la etapa a 6-a a concursului online pentru bloguri Spring SuperBlog 2013.