Inca mai aud pe ici pe colo cate un glas care spune ca a renuntat la privitul la TV. Ca televizorul a devenit doar o piesa de mobila pe care o sterge din cand in cand de praf. Oh, da! Timpul este mult prea pretios pentru a fi irosit in fata vreunui serial care ar putea crea dependenta, sau o documentar care te-ar pune pe ganduri ori ti-ar da idei nastrusnice (precum strabaterea tuturor resedintelor de judet din Romania pe motor intr-o vara oarecare). Nici filmele cu actori preferati ori clasice nu mai sunt cautate de cei care au decis sa intoarca spatele televizorului.

Hai sa fim seriosi si sinceri cu noi insine! Cred ca este doar un mit urban, o replica-cliseu pe care o spui cand vrei sa arunci o lumina buna asupra ta, sa arati ca ai evoluat de la relaxarea la TV inainte de culcare la cititul romanelor pe banda rulanta sau detensionarii prin Yoga ori meditatie. Cred ca, in realitate, nimeni nu a renuntat la tv. Iar cu saltul produs de smart TV-uri, ne putem bucura si mai mult de ceea ce au de oferit pentru noi emisiunile TV. Nimeni nu a spus ca trebuie sa renuntam la citit, plimbari in parc, mers la sala sau happy hour cu prietenii in oras doar ca sa ne uitam la TV. Avem pe telefon aplicatii care ne spun programul TV si ne anunta cand se deruleaza emisiunile preferate. Le inregistram si ne uitam cand avem chef, timp si simtim nevoia.

Cand eram insarcinata, mi-am promis ca nu voi lasa copilul in fata televizorului si voi face cu el activitati pe banda rulanta; voi fi o mamica implicata si activa! Copilul meu nu are nevoie sa vada tampeniile de la TV si ca o pot feri de mizeriile ce se difuzeaza acolo, zi de zi. Astfel, la 1 an si ceva manca in fata desenelor animate preferate de la TV pentru ca altfel nu reuseam sa o fac sa accepte lingurita cu mancare pasata; la 2 ani a plans in bratele mele cand erau episoade triste in care personajul preferat se ranea; la 3 ani dansa in fata ecranului cand ne uitam impreuna la muzicaluri sau Totul pentru dans; la 4 ani ne amuzam impreuna pe seama puilor de elefanti care nu stiau sa-si foloseasca trompa; iar acum, la 5 ani, imi pune mana la ochi cand personajele din serialele Disney dau semne de indragostire sau se pupa. Se vede ca m-am tinut foarte tare de promisiune!

Pentru noi, televizorul este un instrument de relaxare si educare. A fost o luna in toamna trecuta cand nu am avut televizor deloc – atat ne-a luat pana am decis asupra unuia nou caci cel vechi cedase dupa ce ne-a servit mai bine de 10 ani. Am luat un smart TV si inca nu am reusit sa invatam tot ce stie el sa faca, dar stam cu manualul de utilizare la indemana. Am avut de ales dintre zeci de modele, de asta a durat asa de mult sa luam decizia finala. Ne bucuram de el, chiar daca sunt zile intregi cand nu-i dam drumul nici macar pe muzica (prinde si toate posturile de radio). Ne ciondanim pe el in fiecare seara la cina si pana la urma tot serialele pentru copii castiga, chiar daca le-am vazut cu totii deja de cateva ori.

Da, recunosc, televizorul face parte din viata noastra. Il folosim cu mare drag si, desi avem doar unul, nu ne trebuie mai mult de atat pentru a ne relaxa intr-o seara de weekend ploios si friguros.

Tu ce parere ai despre cei ce spun ca au renuntat la televizor?