Dupa cum stiu cititoarele blogului meu, am o fetita care in Decembrie anul asta implineste 4 ani. E o varsta asa de frumoasa ca mi-ar placea si mie sa o retraiesc. Ruxi seamana tatalui ei, in multe privinte, inclusiv pasiunea pentru calatorii. O luam cu noi peste tot pentru ca asa ni se pare firesc. Si pentru ca, pana acum, a ajutat-o mult in dezvoltare.

Pentru plimbarile noastre cu masina prin tara scaunul de masina a fost esential. Au fost si momente cand a protestat: ba ca nu vrea in scaun pentru ca nu vede bine pe geam, ba ca vrea la mine in brate sa vada cum conduce tati, ba ca sa nu o leg pentru ca vrea sa se foiasca. Insa s-a & ne-am speriat de cateva ori, suficient de tare cat sa inteleaga singura ca este in siguranta in scaunul ei, care este special pentru copii ca ea. Acum nu mai zice nimic, se aseaza singura .

Zilele trecute ma uitam dupa scaune auto pentru copii, sa ne innoim putin. Ce avem noi este la a 3-a generatie si deja este suficient. S-a uzat foarte mult si este depasit cu mult de noile modele aparute pe piata.

Cred ca o sa ne orientam spre scaune auto 0-13 Kg (poate si mai mult) pentru ca vrem sa mai avem un pitic. Si sa fim pregatiti. Avem de unde alege, bani sa avem si sa stim exact ce vrem. Pentru ca atatea modele si optiuni te pot zapaci de cap. Si daca o luam si pe Ruxi cu noi sa ne ajute sa alegem un scaun auto pentru ea, totul ar deveni mult mai simplu: designul primeaza, bineinteles. Uneori si ei ii vine greu sa aleaga din atatea modele roz sau rosii, cu zane, printese sau Hello Kitty. Ramane ca noi sa o convingem sa aleaga din ce ne place noua. Asa ca … mai bine mergem la cumparaturi numai noi 2.

Si voi aveti dileme din astea?