Dupa cum v-am promis, revin cu detalii despre sarcina mea minuntata. As vrea sa revin asupra primului trimestru, care este cel mai dificil.

In primul rand, am aflat ca sunt insarcinata deja in saptamana a 6-a, cand ma saturasem sa tot astept ciclul iar schimbarile de  chef si dispozitie ridicasera un semnal de alarma. Desi eram convinsa ca o sa-mi vina ciclul si ca tre sa mai astept putin (sanii ma dureau, nu eram in apele mele, spatele ma durea aproape zilnic), am zis sa fac totusi un test de sarcina … just in case. Si bine ca l-am facut!

Nu stiam  ca doua liniute roz pot produce atata emotie. |blush| Ne doream un copil insa consideram ca nu eram pregatiti pentru unul. Si am ajuns la vorba mamei si a prietenilor: niciodata nu esti pregatit pentru un copil. Probleme vor fi mereu in viata ta si se vor rezolva pe rand. Iar de maturizat … te maturizezi pe parcursul intregii vietii si cresti odata cu copilul tau.

Asadar, in momentul in care am aflat ca sunt insarcinata, miracolul se produsese deja cu 6 saptamani in urma. Desi totul era la scara foarte mica, la ecografie am auzit deja bataile inimii. Iar asta a pus stampila pe certificatul meu de graviduta.  Si cred ca asta e situatia multor femei: afla ca sunt insarcinate cand deja au trecut 5-6 saptamani de sarcina, deci mai bine de 1 luna.

Deci, imediat ce am vazut cele doua liniute roz de pe testul de sarcina, am pus mana pe telefon si m-am programat la o ecografie, pentru confirmare,  la prima policlinica privata care m-a putut primi chiar a doua zi. Nu vroiam decat sa stiu ca sunt intr-adevar insarcinata, in ce saptamana sunt (ecograful numara saptamanile, nu lunile) si ca totul este in ordine si la locul lui. Asta pentru linistea mea sufleteasca. Si a fost foarte bine ca m-am dus. Cu ocazia asta am aflat si data probabila a nasterii: in jur de 20-23 Ianuarie 2010.

Apoi au urmat celelalte lucruri:

• programarea la doctorul ginecolog;
• am facut toate analizele necesare primului trimestru de sarcina;
• am inceput sa iau suplimente cu acid folic – am optat pentru Centrum Materna (41,5 lei cutia cu 30 de comprimate, de la Sensiblu)
• am renuntat complet la alcool si cafea, de orice fel; inclusiv la ceaiul verde care imi place asa de mult;
• am inceput sa evit locurile in care se fumeaza;
• ma uitam pe net sa vad ce se intampla in fiecare saptamana de sarcina (e uimitor cat de repede creste bebe);
• am inceput sa ma feresc de locurile aglomerate si de orice posibilitate de a raci sau lua vreun virus;
• m-am interesat de ce am voie sa mananc, sa beau si sa fac in continuare.

Cea mai mare problema a fost greata, care survenea cand stomacul era gol. Iar stomacul era gol de mai multe ori pe zi, pentru ca nu aveam pofta de mancare (nici nu puteam sa ma ating de carne) si mancam putin. Inca nu se cunostea ca sunt insarcinata pentru ca burtica nu incepuse sa creasca, asa ca nimeni nu-mi ceda scaunul sau nu intelegea de ce urc asa de greu scarile.

Fiind o fire comunicativa, nu am putut tine secret si am spus tuturor prietenilor. Unii s-au bucurat pentru mine si viitorul tatic, altii s-au intristat ca nu ne vom mai distra ca inainte. Si uite asa afli cum gandesc prietenii tai!

Pana la urma am trecut cu bine si de primul trimestru. Am continuat sa fac sport si mi-am potolit greturile cu multe fructe (in special mere, multe mere), biscuiti si iaurt. Important era ca stomacul sa nu ramana gol pentru ca, daca-mi era foame, nu simteam senzatie de foame ci de greata. Insa a trecut si parca nu mi se mai pare asa de grava situatia.

Cand ma intreba lumea cum sa simt, le spuneam ca bine. Si apoi urmau intrebarile: Da’ nu ti-e greata? Nu te doare nimic? Nu ai pofte? (intrebarile cu poftele au devenit chiar stresante). Parca ar fi trebuit sa ma incadrez in vreun tipar 8-} . Si le raspundeam ca ma simt grozav, pentru ca eram intr-o perioada unica in viata mea si nu aveam de gand sa dau importanta micilor neplaceri ale sarcinii. |DA|

Ah, si constipatia de la inceput. Cam deranjanta, insa in cateva saptamani s-a reglat si ea.

Asadar, dragele mele, o sarcina nu este nimic de speriat. Evident, totul depinde de la femeie la femeie, insa cu o atitudine corecta si pozitiva treci peste toate problemele.

Daca aveti intrebari despre sarcina, va raspund cu drag din propria experienta si a prietenelor mele care sunt in aceeasi situatie cu mine.