Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa-mi placa sa ma joc cu jocuri de copii. Dar uite ca o fac, nu ca sa ii arat neaparat copilului cum se face, ci pentru ca vreau sa stiu pe ce anume am dat banii, daca ii place si daca merita cultivat acest tip de joc. Orice ii cumpar sau primeste, trece intai prin mainile mele sau ale sotului, ca sa ne lamurim despre ce este vorba. Si, una peste alta, ajung sa ma acapareze jocul, sa imi placa si sa o antrenez si pe fetita. Ce-i drept, daca mie nu-mi place, imi este greu sa ii transmit ei bucuria de a se juca cu el. Asa am patit cu un joc cu paiete, care pur si simplu nu m-a prins intr-un moment bun in care sa am rabdare sa lipesc paiata langa paiata si sa umplem un tablou cu flori.

Alta a fost situatia cand ne-am jucat cu ultimul Lego Friends primit cadou. Desi piesele sunt micute (unele chiar minuscule), am fost surprinsa de ingeniozitatea intregului ansamblu. Nu degeaba sunt cel mai tare brand de jocuri de asamblat piese, au niste scene foarte frumoase, gandite in cele mai mici detalii. Si fetitei ii plac, desi inca mi se par prea mici piesele pentru manutele ei. Ma roaga sa o ajut acolo unde chiar nu poate potrivi piesele si atunci profit de ocazie sa o intreb ce-i place la joc, care-s piesele ei preferate si daca ii place de eroina.

Cand insa vine vorba de jocurile cu puzzle, imi place mult ca este foarte entuziasmata si se avanta sa-l faca. O vad cum se concentreaza, cum ii place sa caute piese si incearca sa potriveasca piesele. O las sa-si bata capul singura si o ajut numai dupa ce ma striga ea. Chiar si asa, ii dau cateva sugestii, ii gasesc 1-2 piese si o las pe ea sa continue.

Am observat ca exista chiar si un hobby legat de puzzle, pentru adulti, insa cu mult mai multe piese, de la cateva sute la o mie si ceva. Unele puzzle-uri pot fi inramate ca si tablouri, reprezentand opere celebre are unor artisti renumiti: Paul Gauguin, Caravaggio sau Antoon Van Dyck. Vezi pe Noriel cat de multe modele de puzzle-uri au aparut.

Tu ce hobby ai?