Am avut ocazia sa ma plimb prin tara, in interes de relaxare, si am inteles acum ca economia tarii este tinuta in spate de cateva judete, eventual de cateva orase resedinta de judet. Unde nu sunt locuri de munca, nu sunt nici oameni. Am vazut multe terenuri agricole lasate in paragina, cladiri abandonate, case in care nu s-a mai locuit de multi ani, fabrici parasite si distruse de vreme. Tinerii din acele locuri, putini la numar, sunt frustrati, isi doresc mai mult si nu stiu cum sa obtina, eu presupun ca asteapta sa li se dea. Lumea este trista, merge cu capul in pamant si nu cunoaste nici macar regulile de baza ale bunului simt. Toti vor sa fie sefi dar habar nu au ce inseamna asta.

Un lucru este clar: nu toata lumea poate avea un job cool. Poate ca nici nu-si doreste toata lumea un job cool ci doar un job pe care stie sa-l faca bine. Mereu vor fi oameni educati si oameni mai putini educati, oameni cu aspiratii si oameni care nu au nicio asteptare de la viata lor, oameni care sunt dispusi sa lupte pentru a le fi mai bine si oameni care se multumesc cu ce li se da.

Ma intreb: trebuie sa ai un job cool pentru a fi multumit de tine si de viata? Sau conteaza mai mult sa muncesti pentru un ban cinstit si sa te bucuri de ceea ce-ti ofera viata? Fiecare are o cu totul alta perspectiva asupra a ce inseamna munca pentru un salariu lunar.

Citisem undeva ca presiunea legata de prestanta serviciului ne-o punem singuri pe umeri. Ne comparam cu altii, ii invidiem, aplecam urechea la barfe si rautati si incercam sa-i multumim pe ei, sacrificand linistea noastra interioara. A aparut si curentul conform caruia e bine sa te compari intotdeauna cu tine insuti, sa te straduiesti sa te autodepasesti, sa te imbunatatesti dar, si mai important, sa-ti stabilesti singur(a) ritmul de evolutie.

Tu cum stai cu presiunea jobului?