A facut el furori de-a lungul tuturor timpurilor? Stie el sa placa aproape oricui?

Cert este ca, odata ce il indragesti, nu-ti mai da pace. Istoric, si-a lasat insemnele in cele mai ciudate chipuri- pereti de pesteri, bucati de argila, carapace de broaste testoase, papirusuri, pergament, hartie, carti. Destul de controversat social, chiar si mail-ul are o contributie. Iar peretii digitali contemporani, in ciuda generozitatii imagistice, rasplatesc si apreciaza (incercati meniul de facebook nationalist) constant aproape orice manifestare!
Te-ai gandi ca i-ar precede vorbitului? Si nu ar suna deloc nefiresc – de-ar fi reusit cineva sa demonstreze intocmai!

De la stanga la dreapta, pe orizontala sau verticala, simplu sau complicat, tinut sub control de scribi indragostiti de privilegiul insusi, el pare sa fi tinut mortis sa fie. Sa spuna mai departe.
Act de cultura cu intentii civilizatoare, arta alba, scrisul s-a nascut mai degraba dintr-o nevoie de exprimare decat de comunicare…(vorbitul sa fi fost primul totusi?)

De-as avea ocazia sa-i aduc un mic repros (in afara de ajustarea nazuintei), i-as zice despre cumpat si temei. Dar parca nu lui, ci celor ce il plac. Caci el a fost generos si tolerant de cand lumea si nu cred sa planuiasca pe ascuns sa se opreasca.
Da, stiu, am intrat deja la sectiunea ‘see more’. Ca vorbeam de rabdare doar.

Eu i-as zice da. Scrisului. Si l-as urmari cu aprecieri oriunde ar alege el sa fie, sa spuna, sa apartina.
Abia astept sa ma surprinda!

Acest articol este trimis de Luciana Zaharia (37 de ani, din Bucuresti, Sales @PepsiCo Romania) la invitatia mea de a scrie pe blog.