Cred ca toata lumea are tablouri in casa. Sau cel putin unul singur. Sau daca nu tablouri, macar postere (cu care am exersat in copilarie) sau poze personale afisate frumos. Cert este ca nevoia de tablouri este una reala, simtim placerea sa decoram peretii si sa ne afisam preferintele.

Daca rasfoim putin online-ul cel plin de trenduri si noutati, ne dam seama ca oferta este foarte mare, asa ca putem fi exigenti in alegerea tabloului perfect pentru camerele noastre. Se cauta tablourile cu fructe, tablourile de vara si cele cu peisaje. Si tablourile cu flori sunt dorite de cei ce vor sa aduca natura in casa lor, insa la alt nivel. Din punctul meu de vedere, tabloul trebuie sa-ti dea o stare in care sa vrei sa intri des, de fiecare data cand vezi tabloul. Ori sa-ti aduca aminte de o promisiune pe care ti-ai facut-o, ori sa te faca sa zambesti sau sa-ti confirme o decizie pe care ai luat-o.

Alegerea unui tablou, lasand la o parte jocul cromatic si stilul, este precum alegerea unei haine: ne da o stare anume, ne reprezinta. Si locul in care punem tabloul conteaza mult, la fel si rama care-l va incadra. Deci nu e totul atat de complicat cat pare.

S-ar putea ca tablourile sa fie singura manifestare a artei ce se regaseste in casele noastre (bibelourile si souvenir-urile nu se pun la socoteala). S-ar putea ca, din cand in cand, privirea sa ne zaboveasca asupra tabloului din camera si sa ne dea idei, sa ne relaxeze sau sa ne reaminteasca de ceva.

Cand merg in magazinele de bricolaj, ma uit la tablouri. Sunt multe foarte frumoase, mi-ar fi foarte greu sa aleg doar unul. Noroc ca nu sunt in aceasta ipostaza. Daca as fi, las pune pe sot sa aleaga. Sau as aplica metoda sticky to my mind: ma uit printre tablouri apoi ma ocup de altele si observ, peste cateva zeci de minute, la ce tablou mi-a ramas mintea, ce a ramas intiparit in minte fara sa-mi doresc neaparat acest lucru. Simplu!

Cum sunt tablourile din casa ta?