Indiferent în ce credem noi toată viaÈ›a noastră – Dumnezeu, Univers, Suflet, ExtratereÈ™tri etc – nu putem da vina pe nimeni. Umanitatea este responsabilă pentru ea însăși È™i pentru deciziile, alegerile, reacÈ›iile, acÈ›iunile sale. Punct. Nimic mai mult. Nimic de negociat. Fără “dacă…” sau “poate…” ori “stai să vezi…”.

Ca umanitate, nu putem da vina pentru comportamentul nostru pe o entitate superioară, atotștiutoare și cu control total asupra noastră. Dacă ai impresia că avem această opțiune, te autopăcălești și îți furi din libertate.

Nu este nimic divin în lipsa noastră de a ne asuma 100% responsabilitatea pentru comportamentul nostru È™i consecinÈ›ele sale. Comportamentul, alegerile, tiparele de gândire, uitarea, ignoranÈ›a, răutatea, incompetenÈ›a – toate aceastea sunt umane, È›in de umanitatea noastră.

Suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lumea noastră și nu vine nimeni să ne salveze. Noi suntem aici și trebuie să ne rezolvăm singuri problemele.

Asumă-È›i – tu, eu È™i fiecare dintre noi – responsabilitatea de a învăța cum să colaborăm cu adevărat, cum să comunicăm È™i să ne implicăm chiar È™i atunci când este foarte, foarte greu.

Primul pas este să fim conÈ™tienÈ›i de fiecare alegere pe care o facem, minut cu minut. Este nevoie de muncă internă (invizibilă È™i, deci, nelăudată sau apreciată de alÈ›ii) È™i mult curaj pentru a căuta să înÈ›elegem când jucăm rolul de victimă, când abunzăm de alÈ›ii sau de noi înÈ™ine etc. ÃŽnsă la capătul celălalt se află miza cea mare – calmul È™i libertatea interioare.

[sursă foto: Luis Villasmil pentru Unsplash.com]