Luni seara, de Sfantul Andrei, eram intr-un restaurant din Baile Herculane si mancam ceva. Eram in drum spre Bucuresti, asa ca nu aveam de gand sa zabovim prea mult prin acele locuri.
In timp de mancam, a intrat un batran cersetor chiar langa masa mea si mi-a cerut bani sa-si cumpere paine, macar 1 leu. Nu aveam geanta la indemana, nici hartii de 1 leu, asa ca i-am intins cosul cu paine din care mancaseram noi. In cos erau 2 chifle proaspete, mancate pe jumatate. El a vrut sa ia cosul cu totul, dar i-am spus sa ia din cos painea. Parea bucuros de oferta. A apucat sa ia doar una dintre chifle, fiind gonit afara de alt client al restaurantului.

Dupa ce a plecat, mi-a parut rau ca nu a luat si cealalta jumatate de chifla. Puteam sa-i fac chiar un mic sandwich cu niste salata de varza care imi ramanea mie si pielita de la o pulpa de pui. Nu cred ca i-ar fi displacut, mai ales ca erau resturi care sigur urmau sa fie aruncate la gunoi iar pentru el nu conta ca mananca pielita de pui prajita.

Apoi, dupa ce am plecat de la restaurant, mi-am adus aminte ca aveam in portbagajul masinii, intr-o caserola, niste spaghete ramanse de la cina trecuta. Erau reci, ce-i drept, si nu aveam furculita pentru ele, dar cred ca s-ar fi descurcat el.

De cand am ramas insarcinata, am tot felul de sentimente din astea de compasiune si mila. Traind in Bucuresti, te cam imunizezi la cersetori, spalatori de parbriz, saraci etc., insa de batranul ala chiar mi s-a facut mila. Poate si pentru ca era zi de sarbatoare iar eu eram la masa si el a venit sa ceara de mancare. Sper macar ca a mancat bucata aia de paine si nu m-a injurat ca nu i-am dat bani sa-si ia bautura sau tigari sau mai-stiu-eu-ce.