Vreau să îți povestesc o întâmplare aparent banală și fără consecințe:

Într-o zi, ai mei au ieșit pe ușă afară din casă și în urma lor a intrat o muscă mare și neagră. Am zărit-o cu coada ochiului. Credeam că mi s-a părut, avea viteză foarte mare.

Am închis ușa și mi-am dat repede seama că nu mi s-a părut. Bâzâia îngrozitor de tare. Zbura haotic și umplea camera în care intrase direct cu un zumzăit îngrozitor. Abia reușeam să o detectez cu privirea și să o urmăresc. Era mare, neagră, zgomotoasă, haotică și enervantă.

Aduc pliciul, închid ușa camerei și mă pun pe vânat. După un minut de urmărit și așteptat să se așeze undeva ca să o nimeresc, mi-am dat seama că este o pierdere de timp. Musca era foarte agitată, zbura prea haotic ca să o pot urmări, cu atât mai puțin ca să o prind, oricât de mare și neagră era.

Înainte de a mă umple de frustrare, mi-a venit ideea salvatoare: am deschis ușa de la cameră și cea de la intrare și am așteptat să iasă din casă pe unde a intrat. Totul a durat câteva secunde – musca a zbughit-o afară cât ai zice bâz. Job done! Nimeni nu a fost rănit în acțiune.

Cât de simplu a fost! Fără agitație, consum de timp și energie. Și în timp ce mă felicitam pentru ideea bună și eficientă, mi-a venit întrebarea: oare nu există și alte situații din viața mea în care aș putea scăpa de probleme sau situații la fel de simplu? Oare nu există situații în viața mea în care să invit persoana să iasă pe unde a intrat în viața mea, fără să trebuiască să am de-a face cu ea prea mult?

Eu cred ca există. Trebuie doar să fiu atentă și să recunosc când va apărea o situație de genul acesta. Este atât de simplu!

Nu tot ce pare a fi o problemă trebuie tratat ca o problemă. Cred că anumite situații, cu cât sunt păstrate mai mult în viața mea, cu atât se complică inutil. Cum ar fi fost să petrec zeci de minute încercând să prind musca?

Felul în care rezolv micile probleme ale vieții spune ceva despre felul în care rezolv probleme mai complicate, cu mize mult mai mari, din viața mea.

De acum înainte voi fi atentă la situațiile și oamenii care nu îmi aduc niciun beneficiu și care pot ieși din viața mea la fel de repede cum au intrat. Nu are rost să mă agăț de ele/ei, nu m-ar ajuta cu absolut nimic. Decât, poate, să-mi consume timpul și energia emoțională.

Ce părere ai? Ai întânit și tu astfel de situații?