Cum alegem sa traim? Exista vreo diferenta intre cei care se lasa purtati de val si cei care iau decizii clare in ceea ce priveste modul de a trai? Cam da, exista. Dar prin ce se deosebesc unii de altii? Simplu. Ii zaresti de la o posta. Primul e cel care are privirea aiurita si zambareata iar al doilea e cel care priveste inainte, nu vede nici macar lumina patrunzatoare a Soarelui. O fi bine sa te lasi condus de micile placeri ale vietii sau doar e mai bine sa le ignori pentru ca astfel ai pierde timp pretios in a-ti construi viitorul mult visat?

Personal, apartin strazilor. Sa ne facem intelesi, la modul figurat! Singuratica pe drumuri necunoscute si totusi atat de prietenoase, imi incant ochii cu tot ce ma inconjoara. Bine, bine, sa lasam filosofia la o parte. Simplul fapt ca intalnesc tot feluri de oameni pe strada ma face sa ma simt bine. Suna ciudat, nu-i asa? Nu atat de ciudat precum cioara inghetata pe un gard in toiul iernii! Crede-ma, am vazut-o si pe asta! Diferenta mare intre cei calculati si cei … whatever man e, sa zic mai pe sleau, durerea aia in coate sau oriunde altundeva. Indiferent de personaliate, toti avem acelasi scop la urma urmei, acela de a avea un camin, de a avea o slujba buna si de a fi alaturi de o persoana cu care sa ne impartasim suferintele si bucuriile.

Evolutia tehnologiei si rapiditatea oamenilor de a se transforma in mici robotei sunt la ordinea zilei, dar daca a mai ramas un gram de umanitate si trairi interioare ar fi bine sa ne agatam de ele. De ce sa te plangi ca nu ai reusit sa faci un lucru propus intr-o zi oarecare cand ai putea foarte frumos sa-ti etalezi un zambet ironic fata de tine insuti si sa-ti spui: Nu-i nimic, am prezentul de partea mea! De ce sa nu te rupi din “agenda” vietii si sa te duci lelea printr-un parc sa admiri pomii? (s-ar putea, daca te uiti foarte atent, sa vezi si omida aia care tocmai se chinuie sa treaca de pe o craca pe cealalta). Nu e musai sa faci totul ca la carte pentru a iesi lucrurile asa precum le doresti, e nevoie de putina concentrare pe ceea ce ai de gand sa faci in viitor, nu de stres continuu si de planificarea fiecarui pas in viata.

Opreste-te pentru o secunda si incearca sa realizezi ca viata ta agitata si planificata nu e cu nimic mai presus decat viata celui care din cand in cand “o mai arde aiurea”, mai pe romaneste. El nu pierde timp facand asta, el e constient ca pe langa un job si alte responsabilitati are nevoie de un respiro si de o anumita nesimtire fata de tot ce-l inconjoara, e constient ca asa se poate trai mai mult si mai sanatos. Unde mai pui ca pe langa asta, mai creeaza si cateva amintiri demne de a fi spuse urmasilor!? Pe cand tu, celalalt, ce-ai sa spui nepotilor? Ca ai fost atat de ocupat sa realizezi ceva in viata incat ai uitat sa mai adaugi in marele tau plan al vietii si un pic de sare si piper? Nu ai ce sa-i povestesti astfel incat sa-i incanti ochisorii atunci cand te asculta? Da timpul inapoi. Ha, de-ai mai putea!

P.S. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.