9
2018
Intr-o dimineata racoroasa dar insorita de octombrie, pun ibricul cu apa pe foc sa fac o cafea. Doar pentru mine, altii din casa nu beau cafea. Pana fierbe apa din ibric, mai strang una-alta prin bucatarie, admirand albul frumos al masinii de spalat rufe - cu o zi inainte o stersesem bine de tot, caci e montata sub blatul de la bucatarie si se murdareste imediat cu tot ce curge de pe blat, fara sa ne dam seama, inclusiv cu tot felul de firmituri lipicioase. Am constatat ca frumusetea obiectelor mari si albe consta in reflectarea luminii din incapere si luminarea locului; deci e musai sa fie si curate.
Ma rog, m-am felicitat in gand ca am o masina de spalat rufe asa de curata cum n-a mai fost de mult. Scot borcanul cu cafea macinata din frigider, iau ibricul de pe foc si torn prima lingurita de cafea masinata in ibric, luand ibricul de pe aragaz (fereasca Sfantul sa stropesc aragazul curat) si tinandu-l deasupra blatului.
Soc si groza !!! :joy: Vulcan la ibric, nu alta! Toata apa clocotita s-a involburat, a dat pe dinafara si a curs pe blat, peste masina de spalat rufe si pe jos. S-a intamplat atat de repede incat nici nu am apucat sa reactionez cumva.
Nu-mi venea sa cred ca totul s-a umplut de cafea macinata uda. Peste tot era ud si cafea si ... oribil. Ca sa fie si mai interesant, baby boy a intrat in bucatarie sa vada ce fac eu acolo (cred ca am scos un mic strigat speriat, nu sunt insa sigura) si a inceput sa stearga suprafata masinii cu mana. Si sa bage in gura. :whistle:
Dupa ce a incetat sa mi se mai invarta mintea, mi-ar revenit si am incercat sa dreg busuiocul: am mai pus apa rece in ibric, am pus restul cafelei macinate si am pus din nou pe foc. Nemaifiind clocotita apa, urma sa treaca ceva timp pana sa dea iar in clocot - numai bine aveam timp sa sterg toata mizeria. Si am inceput sa sterg si sa bombanesc in mintea mea de cat de naspa e situatia - abia stersesem si curatasem prin bucatarie si chiar eram multumita de cum arata.
Brusc, mi-am adus aminte de ce am invatat la clasa de yoga (multumesc, Andreea!) si am activat imediat recunostinta. In acel moment, eram recunoscatoare ca:
- nu m-am oparit la mana si nu a curs nimic pe mine
- am cu ce sa sterg si sa curat mizeria
- nu a curs peste copilul care era prin zona si asista la "experiment"
- am ocazia sa sterg si mai bine blatul din bucatarie, suprafata masinii de spalat si pe jos
- mai am cafea macinata cu care sa completez paguba
- ma pricep sa fac ordine si curatenie si ma motiveaza cand o fac pentru familia mea
- nu a curs apa si cafea prin locuri unde nu as fi putut ajunge sa curat
Una peste alta, treptat, mi s-a schimbat starea in ceva mult mai ok. Pana la urma, cred ca asta se poate intampla oricui, nu? Momentul neplacut de neindemanare (nu e prima data cand imi fac cafea la ibric sau pun ceva in apa clocotita) a trecut mai repede datorita faptului ca nu am stat sa-l disec pe toate partile: de ce s-a intamplat, cum era mai bine, de ce sunt asa de neatenta etc etc (toata lumea stie judecatile aspre ale egoului).
Pana la urma, mi-am facut cafeaua si am baut-o, ba chiar am avut bucataria mai curata decat inainte. In plus, la finalul zilei am fost testata din nou, de data asta cu vinul pus la fiert in care aveam de adaugat condimente si putin zahar - acelasi ibric, insa l-am luat de pe foc, am asteptat putin si am tinut ibricul desupra chiuvetei ca sa torn condimentele. Vinul s-a involburat dar nu a dat prea mult pe dinafara.
Pacat ca nu era si copilul cel mare langa mine ca sa invete o lectie importanta. Eu n-am de gand sa mai repet patania, asa ca va trebui sa invete lectia pe cont propriu, daca va fi cazul.
V-am povestit si voua, poate va amuza putin si va inveseleste ziua.
Insa partea cea mai importanta este morala: recunostinta salveaza situatia. Intotdeauna! Sau, mai bine zis, ne salveaza de la afundarea pana peste cap intr-o situatie care oricum este neplacuta, urata, enervanta etc. Recunostinta este cea care ne mentine la suprafata, cu mintea clara, cu oxigenul in nari, pentru a nu ne dizolva in tiparele de gandire care ne sufoca: ce neindemanatica sunt, trebuia sa stiu mai bine, cat de mult ghinion pot sa am, iar am murdarit masina de spalat si masa, iar am de treaba in plus aiurea in loc sa fac altceva mai util si mai creativ, etc etc etc (egoul meu este foarte creativ in acest sens, insa ma opresc aici).
Chiar si in cele mai urate si grele momente, am motive pentru care sa fiu recunoscatoare. Aceasta atitudine este ca o masca de oxigen care ma ajuta sa nu ma intoxic cu ganduri negative, sa nu alunec si mai mult spre ceea ce nu sunt: o gramada de etichete si tipare de gandire.
Tu pentru ce esti recunoscatoare in acest moment? Nu trebuie sa fie ceva "maret" si ceva real si valabil pentru tine.
Intr-o dimineata racoroasa dar insorita de octombrie, pun ibricul cu apa pe foc sa fac o cafea. Doar pentru mine, altii din casa nu beau cafea. Pana fierbe apa din ibric, mai strang una-alta prin bucatarie, admirand albul frumos al masinii de spalat
