30
2016
Am cunoscut un domn care colectiona becuri. Cum in ziua de azi putine lucruri ma mai mira, nu m-a mirat nici asta, mai ales ca el era foarte entuziasmat de colectia sa si mi-a vorbit cu drag despre pasiunea sa. Mi-a spus ca a fost de mic copil fascinat de lumina si tot ceea ce tine de sursele de lumina, ramanand la becuri datorita frumusetii lor. Si versatilitatii lor, as adauga eu, caci acum este necesara putina autoeducatia pentru a sti sa alegem becul corect pentru nevoile caselor noastre.
Mi-a facut placere sa stau de vorba cu el, mai ales ca eu sunt cam pretentioasa la lumina, adica nu imi place orice fel de lumina si in orice cantitate. Nu mai am de mult neoane in casa ci am ales lumina alba calda, mult mai prietenoasa cu ochii mei. Domnul colectionar era la curent cu noua tehnologie in materie de becuri si mi-a explicat ca si-a schimbat toate becurile din casa cu becuri LED (se stie ca asigura economii de energie semnificative si imediate) si are temporizator in fiecare camera. Mi-a placut ca este un mare fan al veiozelor, ca si mine, mai ales cele care se aprind la o simpla atingere. Poti intelege si tu tehnologia din spatele becurilor LED, gasesti aici mai multe detalii explicate pe intelesul tuturor.
Lumina ne fascineaza. Fiecare dintre noi cred ca a avut momentul in care s-a uitat fermecat la flacara unei lumanari (eu am multe astfel de momente, le consider linistitoare). Acum, ne putem juca cu lumina ca sa obtinem exact ce ne dorim de la mediul din jurul nostru, in special cel din casa. De exemplu, eu m-am obisnuit cu o anume lumina atunci cand fac baie, alta cand ma pregatesc de culcare, cu totul alta cand fac treaba prin casa si ceva mai special atunci cand citesc si ma alint cu o cana de lapte cu cacao.
Cand vorbim despre lumina, vorbim despre frumusete. Atat frumusetea din jurul nostru, cat si cea din noi. Caci numai lumina potrivita o scoate in evidenta. Si atunci trebuie sa vorbim si despre becuri. Eu nu le colectionez dar am invatat cate ceva despre ele cautand lumina potrivita pentru casuta noastra. Am gasit din surse de incredere foarte multe sfaturi si raspunsuri la diverse intrebari care te vor ajuta si pe tine sa alegi exact becurile cu LED de care ai nevoie.
Pentru ca de curand mi s-a ars un bec, ma duc sa-mi cumpar altul; lucru destul de simplu, pentru ca stiu exact ce am nevoie.
Tu esti multumit(a) de becurile pe care le folosesti la iluminatul casei?
Am cunoscut un domn care colectiona becuri. Cum in ziua de azi putine lucruri ma mai mira, nu m-a mirat nici asta, mai ales ca el era foarte entuziasmat de colectia sa si mi-a vorbit cu drag despre pasiunea sa. Mi-a spus ca a fost de mic copil fascin
Am observat ca de la o vreme nu am mai primit prin posta oferte si promotii de la Yves Rocher, nici macar de ziua mea sau de sarbatori. Ceea ce inseamna ca ne indreptam atentia catre magazinele din mall-uri si online. Campaniile primite pe e-mail s-au intensificat, cred ca ati observat si voi.
Asadar, dragi fane ale marcii Yves Rocher, iata ca s-a lansat si oferta pentru luna Mai, valabila pe site pana la data de 05 iunie.
Detaliile ei sunt urmatoarele:
O surpriză la alegere pentru o comandă de minim 59 lei:
- Set pentru ingrijirea parului
- Trusa Vanity pentru cosmetice
- Surpriza secreta
O surpriză la alegere pentru o comandă de minim 99 lei:
- 
Cine nu are animale de companie nu intelege cum de cei care au le iubesc ca pe proprii copii. Si nu conteaza daca este vorba de caini sau pisici, acest sentiment este valabil pentru orice animalut care aduce bucurie stapanului sau. Chiar si parintii care au copii isi iubesc animalele de companie foarte mult si le ingrijesc ca pe proprii copii. Nu este nimic rau in asta, mai ales ca este vorba despre dragoste neconditionata. Iubirea poate fi si mai intensa atunci cand parintii constata ca micul animal ii iubeste pe copii ca si cum ar fi ai lui sau ca pe un frate ori sora.
Orice forma de iubire se traduce si prin ingrijire. In cazul animalelor de companie, aceasta ingrijire trebuie invatata caci nu seamana deloc cu nevoile pe care le avem noi ca oameni. De aceea trebuie apelat la o specialist veterinar din prima zi in care animalutul se stabileste in casa ta. Inainte de a face marele pas, consulta online 
Vine vara, bine-mi pare, vreau sa arat ca o floare. Bine, vara asta e cam ratata pentru mine, caci voi fi rotunda si moody si ... stiti voi, tot tacamul de femeie insarcinata pe timp de vara. Insa sa nu credeti ca voi sta cu mainile in san, am si eu ritualul meu de infrumusetare pe care chiar nu pot sa-l sar, mai ales ca ador vara si rochitele si sandalele si mersul la plaja. Dupa cum v-am mai spus, ma consider un model pentru fetita mea care este foarte cocheta si ma taxeaza imediat ce vede la mine ceva ce nu-i place.
Asadar, in general, doamnele stiu ce au de facut pentru a se pregati de noul sezon cald. Dar domnii? Ei oare cum se pregatesc? Habar n-am ce gandesc ei in legatura cu subiectul asta. Si sa nu credeti ca nu am incercat sa aflu. Am intrebat pe unii, altii cum se pregatesc pentru vara insa am primit numai priviri ciudate, ridicat din umeri si niste bolboroseli din care nu am inteles nimic. Am tras concluzia ca barbatii, in special cei foarte masculini, nu au in minte nici macar cateva idei despre cum sa faca mici schimbari (sa le numim adaptari) care sa marcheze trecerea de la sezonul rece la cel cald. Fetelor si doamnelor nu le place stilul grizzly sau neingrijit, deci e cazul sa se ia cateva masuri.
Pentru asta exista cateva bloggerite ca mine care sa dea cateva idei domnilor. In primul rand se trece la tunsul axilei cu aparate special construite pentru acest lucru. Noua generatie de produse de grooming corporal masculin este foarte bogata incluzand chiar aparate cu mai multe functii care sa acopere toate necesitatile barbatului modern, cum sunt 
Fiica-mea a inteles perfect ca adultii isi incep ziua cu o cana de cafea fierbinte sau un ceai aromat. Asa facem noi, avem ritualul nostru pentru a incepe ziua cu o portie de grija pentru noi, un gest care ne face placere si ne da o stare de bine. Ruxandra a ajuns la varsta la care are si ea un ritual de dimineata, inclusiv pentru micul dejun. Si cum cafea este exclusa pentru ea iar ceaiul nu o intereseaza decat rar, am inventat conceptul de cafea pentru copii: fresh-ul de portocale! Este echivalentul cafelei la adulti si are cam acelasi efect: o trezeste de tot si ii da energie (desi nu am vazut pana acum copii fara energie, decat cei bolnaviori).
De cand am stabilit ritualul, a ramas neschimbat: noi bem ceai sau cafea dimineata, iar ea isi ia portia de trezire din sucul de fructe; poate si o leguma pe care reusim sa o strecuram fara sa se prinda - ai 
Toata lumea a remarcat ultima campanie Hornbach. Nu ai cum sa nu o vezi, nu ai cum sa nu o comentezi. Pentru ca trezeste ceva in tine, iti pune o intrebare care nu te lasa rece: "Mai stii cum e sa simti ca traiesti?" (OK, mai e si trupul gol al domnului din reclama care nu pare a fi deranjat de ranile provocate de pietre, pamant sau ... cuie. Mi se pare mie sau e putin durduliu?)
Campania ruleaza si in Germania si Austria, insa acest detaliu nu are importanta. Mie mi-au atras atentia posterele afisate pe strada, caci de multe ori mi-au poposit ochii pe ele in timp ce stateam la stop. Eu consider ca traiesc si stiu si cum vine treaba asta. Insa daca ma insel? Daca e mai mult de-a atat? Daca ceea ce fac eu nu atinge frumusetea vietii in toata splendoarea ei? Poate imi scapa ceva si nici nu sunt constienta de asta.
E bine si chiar sanatos sa ne punem astfel de intrebari din cand in cand. Ce ne lipseste din viata? Simtim un gol anume pe care nu putem sa-l identificam concret? Nimeni nu cauta constient raspunsul la aceste intrebari decat in momente de rascruce.
Piatra, pamantul, apa, iarba, lemnul. In mainile noastre, aceste elemente prin viata si sens. Nu degeaba se spune ca omul sfinteste locul. Cine are obiceiul sa mai gradinareasca putin, sa faca anumite proiecte prin casa la sfarsit de saptamana stie ce inseamna sa muncesti cu mainile tale si sa obtii satisfactii. Mintea o punem destul la contributie, a venit vremea sa ne adancim si in placerea muncii simple cu mainile.
Iata ce se spune pe Facebook despre aceasta campanie:
Te invit sa-mi spui care te inspira mai mult sa te apuci de un proiect, oricat de mic ar fi el.
Te rog sa nu te iei de manichiura domnului din reclama, chiar nu are rost.
Una dintre "bucuriile" de a fi mamica de copil mic este ca, exact cand ti-e lumea mai draga - a se citi ca ai mult de munca pentru job, plus curatenie in casa pentru Sarbatorile Pascale care se apropie - se lasa cu febra si stat acasa. Mi s-a intamplat destul de recent un astfel de episod si nu vreau sa-l tin numai pentru mine.
Sa presupunem ca trebuie sa stai acasa cu copilul ce are si febra si muci si tuse - tot tacamul. Cunosc sentimentul de dezamagire si mila, insa trebuie sa trecem peste ele si sa ne asiguram ca zilele de stat acasa (2-3-5) nu devin generatoare de frustrari si suparari.
Din propria experienta, am intocmit cateva sfaturi de supravietuire unei astfel de perioade destul de grele:
[
Fotograful Presedintelui. Cu el am petrecut 4 ore vineri seara. Eu si inca 39 de invatacei la Scoala Flanco, interesati de fotografie. Unii erau incepatori, altii amatori antrenati. M-am inscris din dorinta de a invata mai multe despre fotografie si pot spune ca exact asta am facut: nu credeam ca este atat de interesant sa ne exprimam prin fotografii. Si nu ma refer neaparat la instantanee, la pozele pe care le facem atunci cand vedem ceva dragut / interesant in drumul nostru. Ma refer la pozele pe care le facem atunci cand vrem sa exprimam ceva, fara cuvinte, fara a cumpara sau oferi ceva. O poza poate exprima o mie de cuvinte, insa putini sunt dispusi sa faca efortul asta.
Sotul meu este pasionat de fotografie, ceea ce mie pana acum mi s-a parut o pierdere de timp. Tot invata chestii, studiaza, urmareste tutoriale, testeaza setari peste setari. Are mii si mii de poze facute, dintre care putine vad lumina din ochii altor privitori. Cele care ajung sa fie printate, sunt apreciate. La fel si cele share-uite pe conturile de socializare. Am inteles ca pentru a face poze reusite trebuie sa nu stai in casa mai deloc. E necesar sa investesti mult timp, resurse de tot felul, inclusiv imaginatie.
Vreau sa va vorbesc despre un exercitiu facut in timpul cursului. Am facut echipe de cate 9 oameni si a trebuit sa facem cam o duzina de fotografii pe o tema data. Unii au avut ca tema liniile, altii mascota sau surpriza, noi am avut oamenii. Adica sa ne folosim de ceea ce gasim in magazinul Flanco din Baneasa pentru a face poze cu tema oamenii. Am crezut ca e simplu, dar m-am inselat. Oamenii sunt peste tot, facand tot felul de lucruri. Unii sunt de acord sa fie pozati, altii nu. Unora le place, altora nu.
Cum trebuia sa procedam: sa gasim o subtema, sa ne gandim la cateva ipostaze pe care sa le fotografiem si sa creem povestea, apoi sa facem pozele. Gandind acum in urma, mi-a venit o idee de fotoreportaj: o serie de poze care sa surprinda efortul unui fotograf de a face poze. Puteam pune pe fiecare din grup sa joace rolul de fotograf care se chinuie in tot felul de ipostaze: cu lupa pozand un produs foarte mic, incercand sa care un produs prea mare, bagand niste flori in congelator, scos de guler de paznicul magazinului, in tot felul de pozitii acrobatice etc. Sunt sigura ca la fata locului ne-ar fi venit mult mai multe idei, doar unde-s multi puterea creativa creste, nu?
Ce-am facut noi: ne-am imprastiat prin magazin, caci am avut mai multe camere foto, plus telefoanele mobile si o tableta. S-au facut poze aleatoriu, la oameni prin magazine, la angajati si unii altuia. Dupa ce timpul a trecut ca intr-o secunda, ne-am adunat sa descarcam pozele intr-un laptop si abia atunci ne-am dat seama ca nu avem o poveste pe care pozele noastre sa o spuna. Am reusit pana la urma sa gasim cateva poze cu un numitor comun: omul din spatele camerei foto. Adica cei cu camerele foto i-au pozat pe altii in timp ce faceau poze. Total aleatoriu, fara niciun plan. Si asta pentru ca nu am fost uniti, nu am facut echipa. O lectie invatata the hard way. Pacat, ar fi putut iesi ceva dragut.
Lasand la o parte acest exercitiu, restul a fost chiar peste asteptari. E minunat sa faci poze, este in primul rand munca de creatie si, pe langa toate astea, are legatura cu storytelling-ul despre care am invatat la cursul Cristinei Bazavan. Nu sunt eu prea tehnica (desi ma straduiesc) insa imi plac povestile si ideile amuzante. In plus, cine este pasionat de fotografie cu siguranta este o persoana dinamica si sociabila.
O ultima idee: mi-ar fi placut ca la final Dragos sa ne povesteasca despre cum sa organizam pozele, cum sa le sortam, cum le dam mai departe cui este cazul. Ideea e ca, cine face poze de placere si are camera la indemana mai tot timpul, ajunge sa adune foarte multe poze in timp. Si daca, la un moment are nevoie de o poza cu un trandafir galben, cum cauti acul in carul cu fan?
Sper sa particip si anul viitor la Scoala Flanco, indiferent de ce cursuri peste asteptari vor organiza.
Joia trecuta am participat la lansarea evenimentului Walk Tall initiat de Elmiplant. Nu s-a vorbit neaparat despre produse sau formule inovatoare ci despre noi, femeile, si motivele noastre de a merge cu incredere pe drumul nostru de zi cu zi. Dana Rogoz este noua ambasadoare Elmiplant, ocazie cu care s-a prezentat si ne-a spus cateva motive pentru care ea s-a simtit increzatoare in acea dimineata: soarele de afara, copilasul de 2 ani care este sanatos, smoothie-ul baut mai devreme plin de vitamine. Lasand gluma la o parte, ea ne reaminteste ca a venit vremea sa ignoram prejudecatile si etichetele si sa mergem cu pasi fermi pe drumul nostru, orice are comenta cei de jur. Mi-e imi place o vorba: "Cainii latra, ursul trece."
Multa lume o spune insa putini o practica: natura este puterea noastra. Ea ne da forta si echilibru, energie si liniste atunci cand avem nevoie. Trebuie doar sa stim sa le primim. Si e bine ca ni se reaminteste de aceste lucruri cat mai des, caci este prea mult "zgomot" in jurul nostru care ne distrage atentia de la esential.
Punctul culminant al evenimentului a fost prezenta doamnei Elena Cremenescu care a fost intr-o forma foarte buna. A recunoscut ca nu a mai iesit de mult in public, de la moartea sotului ei, Mircea. O inteleg perfect si ii admir curajul de a merge inainte. Acum ca Elmiplant a fost preluat de Sarantis, nu stiu care este exact rolul dnei Cremenescu in companie, insa s-a bucurat mult sa fie printre noi si chiar a glumit ca a avut astfel ocazia sa se aranjeze si sa cunoasca oameni noi. Ne-a povestit despre copilul ei de suflet, Elmiplant, ar carui nume vine de la ELena+MIrcea+PLANT. A inceput in 1992 cu 3 creme pe care orice farmacista le avea in caietul cu retete. Apoi au urmat ani si ani de munca si inovatie, cu multe perioade de agonie si extaz. Acum Elmiplant este in top 10 branduri romanesti si este mandra sa isi vada visul dus mai departe.
Am vrut sa o abordez pe doamna Cremenescu pentru cateva intrebari lejere, insa mi-a lipsit curajul taios si oportunitatea. A intrat intr-un interviu care mi-a pus rabdarea la incercare, recunosc. Am ramas totusi cu intrebarile notate si vreau sa i le trimit pe email, poate reusesc sa obtin cateva raspunsuri. Daca aveti si voi vreo intrebare pentru doamna Cremenescu, va provoc sa o lasati aici, intr-un comentariu, iar eu o voi da mai departe, in asa fel sa ajunga la ea.
Locatia aleasa, restaurantul Fumetto, s-a transformat admirabil pentru acea zi. Nu stiu daca acolo este mereu soare, verdeata, frezii pe masa (preferatele mele, stiti bine), muzica buna, fresh-uri si smoothie-uri tentante, baloane, aperitive gustoase (nici nu era necesara prea multa mancare), barmani draguti, insa joia trecuta asa a fost. Nimic in plus, nimic in minus.
Pe mesele din restaurantul Fumetto se aflau produse Elmiplant, multe dintre ele fiind game noi de care eu nu am auzit inca. Insa nimeni nu a inceput sa le laude, nimeni nu a vorbit despre ele. Ci intreaga atmosfera ne-a reamintit, iar si iar, ca avem motive sa ne simtim frumoase si increzatoare, sa lasam fericirea din inima noastra sa straluceasca si pe chip si in suflet. S-a vorbit despre bucuria de a fi femeie (si da, cosmeticele isi au locul lor in viata noastra) si despre puterea noastra interioara imensa.
Nu te indemn sa cumperi si/sau sa folosesti produsele Elmiplant ci sa iti amintesti in permanenta ca ai multe motive sa tii capul sus si sa zambesti, zi dupa zi.
Ce-ti vine in minte cand citesti cuvintele "I walk tall"?
P.S. 1 Poate ca ingrijirea corpului merge mana in mana cu ingrijrea sufletului, nu crezi?
P.S. 2 Revin cu poze de la eveniment.
Dragi fane ale produselor Yves Rocher, va povestesc din nou despre noua oferta pentru luna aprilie, valabila pe site pana duminica 24 Aprilie. A venit primavara si cred ca aveti chef sa ma innoiti cabinetul cu cosmetice, sau sa pregatiti surprize de Paste ori de 1 Iunie. Oricare ar fi planurile voastre, meritati cele mai bune produse cosmetice care sa va faca zilele mai frumoase si mai comode.
Iata si detaliile despre oferta internet Yves Rocher pentru luna Aprilie 2016:
O surpriza la alegere pentru o comanda de minim 59 lei:
- Apa de toaleta 
