26
2014
Am vazut prin Bucuresti afisele cu reclamele Praktiker. Recunosc, imi plac mult. Desi nu merg la magazin saptamanal, nici macar lunar, decat cand am nevoie de chestii pentru casa, cunosc magazinul Praktiker si ma bucur ca am unul aproape de mine.
Acum vorbim despre campania lor "De la casa la acasa" din cadrul careia vreau sa va prezint textele. Sunt foarte bine asortate la vremea tomnatica de afara, cand ne adunam in sanul familiei sa povestim nazdravaniile de peste vara si sa facem planuri pentru sarbatori. Sau poate sunt eu prea familista si visez...
Iata-le:
Am vazut prin Bucuresti afisele cu reclamele Praktiker. Recunosc, imi plac mult. Desi nu merg la magazin saptamanal, nici macar lunar, decat cand am nevoie de chestii pentru casa, cunosc magazinul Praktiker si ma bucur ca am unul aproape de mine.
Etichete: amenajari interioare • casa • decor • familie • Praktiker • reclame
1 Comment Restul articolului
1 Comment Restul articolului
Din cate am auzit la radio, s-a dat o lege prin care este amendata lipsa centurii sau a scaunului special pentru masina in cazul copiilor ce nu sunt astfel securizati. Nu i-am dat prea multa importanta pentru ca Ruxandra are scaunul ei de cand a mers pentru prima data cu masina. Sa nu credeti ca ne-a fost usor sa o obisnuim sa stea legata in scaunul ei (care nu era deloc atragator, acum cel putin am luat unul nou cu mai mult ... roz), insa am invatat cu totii aceasta lectie the hard way. Adica nu a ascultat de mine si nu statea in scaunul ei sau nu era legata si la o frana mai brusca a cazul si s-a lovit. S-a speriat, a plans, am consolat-o si am repetat de cateva ori lectia invatata: pentru binele ei, trebuie obligatoriu, fara comentarii, sa stea in scaunul ei; in plus, este mult mai comod pentru ea, altfel o pierd prin masina.
Desi a fost nevoie de cateva cucuie si vanatai ca sa ma fac inteleasa, acum scaunul de masina nu mai este un subiect de discutie. Am ajuns in punctul in care se pune problema 
Ce parere aveti despre Elefantul care la inceput vindea doar carti iar acum vinde aproape orice? Cu siguranta sunt carcotasi care nu cred in principiul all-in-one; si eu am ridicat la inceput din spranceana insa am vazut ca fac bine ceea ce fac, au parteneri de incredere, iar bunele practici de afaceri nu au fost afectate de succes.
Una dintre categoriile de produse noi adaugate portofoliului Elefantului sunt 
Daca ai parte de tangoul serviciu-casa-prieteni in weekend, ai zice ca lumea o duce bine, se descurca cum poate si nu sunt probleme majore care-i impiedica sa functioneze in parametri normali. Asta pana cand intri intr-o clinica si vezi cat de multa lume este si acolo. Lasand la o parte parintii cu copii si varstnicii, adultii activi sunt si ei destul de numerosi. Nu citesti pe fata lor cu ce problema au venit insa ii vezi bucurosi ca si-au facut timp sa se ocupe de ei insisi.
Am avut parte de aceasta "revelatie" cand am fost sa-mi fac o 
Va vorbeam zilele trecute despre 
Pentru ca eu sunt preocupata de alimentatia sanatoasa, nu inseamna ca toata lumea este. Asa cum, pentru ca eu folosesc crema de protectie solara cu SPF 50, nu inseamna ca toata lumea foloseste. De fapt, INCA mai sunt persoane (atat femei cat si barbati) care nu folosesc protectie solara pe timpul verii (ma refer la statul la plaja si nu la plimbatul prin oras). Eu n-am crezut acest lucru pana cand nu l-am auzit chiar din gura lor. Cu toate campaniile care se fac pe tema asta, promotii la creme de plaja si reclame nesfarsite la TV, tot mai sunt romani care ALEG sa nu le foloseasca (pe principiul "daca pana acum nu am patit nimic inseamna ca e OK asa cum procedez"). Trist, dar adevarat!
Tot la fel de adevarat este ca, desi traim o revolutie alimentara fara precedent, multa lume ignora discutiile pe aceasta tema. Principiul este acelasi ca in cazul lotiunilor cu protectie solara, la care se ma adauga unul "daca nu mananc crenvusti dimineata, atunci ce mananc?" Subiectul 
In weekend am avut "placerea" sa fac curatenie pe balcon. Am luat fiecare centimetru la ordonat & curatat & igienizat si, desi sunt mandra de rezultatul muncii mele, am ramas cu un gust amar: vecinii mei sunt in stare sa arunce ORICE pe geamul apartamentului lor. Stau intr-o zona cu blocuri inainte cu multe scari si la distanta mica unele de altele si pot sa va spun ca mizeria si nesimtirea sunt la ele acasa aici. N-as fi crezut ca oamenii sunt in stare sa-si creeze singuri conditii proaste de trai. Inteleg ca apartamentele sunt mici, spatiul verde este si el restrans iar locurile de parcare sunt foarte putine insa sa faci mizerie in spatiul de locuit cu buna stiinta este cu totul altceva (de la presul din fata usii la spatiul verde si mica alee ce duce spre usa de acces in bloc).
Cred ca sunt mai multi factori care au dus la aceasta nepasare a vecinilor mei, insa mai sper intr-un miracol. Sa nu uitam ca traim vremuri bune, in care foarte multa lume are acces la informatie. Si asta nu ca si cum ai sta in varf de deal asteptand sa ti se descarce mail-ul - un simplu 
[
Revistele cu fundal gri nu au aparut inca pe piata.
Daca ai informatii despre reviste, mi le poti trimite pe e-mail — 
Visez la un viitor in care eu nu mai trebuie sa trudesc la sfarsitul fiecarei zile pentru a face ordine si putina curatenia in casa. Dupa cina vreau sa ma joc cu Ruxi, sa ma uit putin la tv, sa stau de vorba cu sotul despre prezent si viitor si alte griji d-ale noastre, sa fac un dus, sa citesc cateva pagini dintr-o carte si apoi sa adorm cu ganduri de pace si relaxare. In schimb, pun masa si strang masa, spal vasele si las bucataria in ordine, strang hainele de peste zi si le pregatesc pe cele pentru maine, strang jucariile si lucrurile pe care le-a imprastiat Ruxi prin casa, ii fac ei dus si ne certam cine sta la TV macar jumatate de ora, apoi o fugaresc prin casa sa o pun la somn cat mai repede ca sa se poata trezi dimineata cu zambetul pe buze. Una peste alta, serile in familie sunt cam contra cronomentru pentru mine; iar cand pun capul pe perna ma bucur ca ziua s-a terminat.
Sunt constienta de faptul ca gospodinele zilelor noastre au o viata mai usoara din punctul de vedere al ajutorului tehnologic din bucatarie si la curatenie. Insa daca ar fi sa-mi analizez rolurile (femeie, mama, sotie, profesionista, gospodina, prietena, mare fana a sportului si calatoriilor etc), dintre toate as alege sa externalizez unul: curatenia. Prefer sa gatesc decat sa fac curatenie. Prefer sa fac cumparaturi pentru casa decat sa fac curatenie. Prefer sa 
S-a dus si vara asta si am constatat ca, odata cu punerea in cui a sandalutelor Ruxandrei, trebuie sa fac niste cumparaturi. I-au ramas mici si pantofiorii si adidasii, iar subiectul trebuie tratat cu maxima importanta. Va povesteam eu ca-i place sa probeze tot ce are sclipici si paiete si tocuri inalte si talpa-platforma ... acum trebuie sa probam 
Traiesc vremuri in care este OK, la moda, normal, sanatos, binevenit ... cum vreti voi ... sa ai un hobby. Stiu ca multi, la auzul acestui cuvant, vor sari in sus si vor spune ca "Timpul este dusmanul nostru cel mai de temut!" insa nu toata lumea pleaca cu noaptea in cap la serviciu si ajunge acasa mult dupa ora cinei. Asa cum exista un echilibru in toate, cei care lucreaza prea multe ore pentru a mai avea o viata privata sunt contrabalansati de cei care au un program normal, de exemplu 8:00-16:00, dupa care isi pot trai viata in continuare, in sanul familiei sau in grupul de prieteni.
Ideea e ca, umbland prin parcuri si prin magazinele cu articole sportive, am vazut multe familii preocupate sa-si umple weekendurile cu activitati sportive. Decat sa-ti umpli burta cu mici la gratar, mai degraba joci ceva, volei sau badmington sau pur si simpu bati o minge de colo-colo si vezi ce iese din asta.
Am vazut ca si parcurile s-au reamenajat cu tot felul ce aparate pentru facut sport, un fel de fitness in aer liber. Era frumos sa fi fost si niste pancarde cu sugestii de exercitii fizice, unii nici nu stiu la ce folosesc acele aparate. Si daca, mai in gluma mai in serios, petreci cateva minute la aparatele din parc si a doua zi nu-ti mai vine sa te dai jos din parc din cauza febrei musculare, atunci e cazul sa-ti puni niste intrebari si sa tragi niste concluzii.
A inceput un an nou scolar si nu cred ca exista om din aceasta tara care sa nu fi dat fata in fata cu vreo campanie "Back to school". Pentru cei care nu au copiii la scoala, nu cred ca-i atinge in vreun fel nebunia asta. Dar pentru cei implicati direct ... nu exista cale de scapare, mai ales ca elevii stiu exact ce-si doresc si ce au nevoie pentru scoala.
La mare cautare este 
In calitate de mamica, am discutat cu multi parinti pe parcursul ultimilor ani. Totul a pornit de la mici observatii inocente despre cat de dragalasi sunt copiii nostri si s-a ajuns la ventilarea frustrarilor si laudarea eforturilor de a face TOTUL pentru copilul tau.
Unii parinti se lauda cat de bine se descurca copilasii lor fara a avea la dispozitie tot felul de minunatii (caci si ei au crescut jucandu-se in tarana la tara si mancand cu mana tot ce le punea bunica in fata, fara mofturi si figuri de "vreau aia si asta si cealalta"), iar altii se lauda cu ultimele achizitii pentru camera & garderoba & dulapul cu jucarii ale copilului (caci este un copil bun si merita sa aiba tot ce-si doreste).
Adevarul este undeva la mijloc, intre nevoile copilului si ceea ce pot cumpara banii parintilor. De exemplu, noi nu am avut 
De cand cu razboaiele astea care se tot aproprie de tara noastra si care ne fac sa ne inbrebam daca suntem si noi implicati sau nu, m-am simtit nevoita sa-mi pun niste semne de intrebare asupra a ceea ce inseamna libertate si stil de viata. Personal, nu cred ca voi intelege vreodata de ce in lumea asta se poarta razboaie, de ce trebuie sa moara oameni nevinovati si sa fie distruse familii si destine pentru a "progresa" cat de cat.
Ma gandeam ca suprematia natiunilor (daca este necesara o astfel de ierarhizare) ar trebui stabilita de puterea economica a acestora, de conditiile pe care le ofera poporului. Ideile, energia si banii conducatorilor nostri ar trebui sa se concentreze asupra educatiei si stilului de viata ale oamenilor. Consumerismul, atat de blamat, ar putea fi regretat daca lucrurile scapa de sub control. Oamenii sunt acum mult mai educati decat generatiile trecute si stiu ce vor sa faca in viata si ce sa obtina cu banii munciti. Daca o doamna vrea sa-si umple sifonierul cu 
Mai in gluma mai in serios, colectiile de carti pentru femei sunt pe val de la o vreme incoace. Ceea ce a inceput ca un proiect timid de testare a pietei, acum este un eveniment de amploare din care multe redactii vor o felie generoasa. Exista "cluburi" online in care fetele si doamnele discuta cartile preferate, autorii preferati, urmaresc titlurile in curs de aparitie pentru a-si completa seriile-capsula si comenteaza pe marginea subiectului cartilor (unele prefera ca actiunea sa fie contemporana, altele savureaza o poveste din trecut).
Niciun fenomen nu ia nastere fara a genera altul. Daca amatoarele acestor colectii de carti sunt preocupate sa faca loc cartilor in casa lor (o noua biblioteca, niste rafturi suspendate etc), trebuie sa le faca loc si in viata lor. Degeaba le cumperi daca nu le si citesti, asa-i? Si amagirea ca "le voi citi cand am timp, poate la pensie, acum le cumpar ca am bani" este exact asta, o amagire: nu poti sti ce-ti rezerva viitorul, cel mai usor de controlat si prevazut este prezentul.
Probabil ca unele cititoare si-au amenajat un coltisor din casa cu unul dintre dragutele modele de 
Una dintre dilemele mele de vacanta este: sa dorm mai mult dimineata sau sa stau mai mult seara? Sa ma trezesc dimineata devreme sau sa ma culc seara devreme? Orice as alege, cu siguranta nu le pot avea pe amandoua.
Vorba zice ca "Cine se trezeste dimineata, departe ajunge." Insa nu e destul ca ne trezim in timpul anului dupa alarma desteptatoare, trebuie sa o facem si in concediu? Ideal ar fi sa lasam organismul sa-si regleze singur orele de somn de care are nevoie si sa ne culcam si trezim cand acesta ne spune ca este cazul. Insa cum nu traim intr-o luma perfecta iar normalitatea este doar un fir rosu de la care incercam sa nu ne abatem prea mult, putini isi permit sa aiba vacante in care sa faca ceea ce le spune corpul si nu mintea. Iar daca ai si copilul/copiii dupa tine, chiar nu ai prea multe optiuni.
Dupa ce ai petrecut zile intregi cautand 
Aveti sau ati avut vreodata iubit pasionat de motor? Eu nu, nu stiu de ce nu am atras astfel de barbati. Acum e prea tarziu pentru aceasta analiza, desi vad tot timpul motociclisti pe strada si-mi zboara gandul. Ii admir cum pleaca in grup de la stop dupa ce s-au adunat de printre masini. Nu ma deranjeaza ca pornesc cu scartait de roata, si-au castigat acest drept dupa ce au inhalat gazele de esapament de la atatea masini.
Ii vad peste tot prin tara, si cand merg la mare si cand dau o fuga la munte. N-am mers niciodata cu motocicleta, asa ca nu le inteleg pasiunea. Mai ales cand este vorba de drum lung, sunt o mare amatoare de confort si relaxare. Frigul, ploaia, hainele incinse de bataia soarelui - toate astea ma fac sa aleg masina si al sau aer conditionat. Daca, totusi, presupunand prin absurd, ar fi sa urc pe vreo una, n-as face-o fara casca de protectie. Nu ma intereseaza modelul (desi am vazut unele foarte haioase) ci doar sa-mi vina si sa fie de incredere. As avea un cuvant de spus doar in privinta 
Suntem educati sa asociem folosirea ochelarilor de soare cu vara, mersul la mare sau in vacanta la munte, caldura de afara sau doar sa aratam cool. Eu intr-o perioada ii tineam doar pe cap ca sa nu-mi vina parul pe fata si sa mi se lipeasca de gene. Apoi am invatat ca purtarea lor are legatura, in primul rand, cu protectia ochilor de intensitatea razelor soarelui si apoi cu factorul cool. Am mereu in geanta o pereche de ochelari datorita unei lectii invatate cand am fost odata intr-o calatorie si abia imi puteam tine ochii deschisi in masina din cauza soarelui (cred ca erau si ochii mei mai sensibili in perioada aia).
Parintii stiu ca si copilasii au nevoie de protectie pentru ochi vara, cozorocul sepcii nu este suficient. De aceea exista ochelari de soare pentru copii cu modele cat mai atractive si din materiale cat mai sigure pentru ei. Ruxandra are o pereche cu ramele din plastic ce nu se rup oricat i-ai suci pe toate partile (ceea ce si face cand are chef sa se joace cu ei) si o bucata de elastic care o ajuta sa si-i atarne de gat cand nu mai e cazul sa-i poarte (astfel nu-i pierde). Desi sunt roz si rezistenti si cu lentile de calitate, tot mai mult o atrag modelele mai fashion (mamicile de fetite stiu la ce ma refer). Are doar 4 ani si jumatate si cand are ocazia o las sa probeze diverse perechi de ochelari de prin magazine, chiar si cele pentru adulti (rama mare ii acopera aproape toata fata si e tare haioasa).
Ideea e ca, desi sunt foarte usor de pierdut sau stricat, ochelarii de soare pentru cei mici sunt o necesitate. Asa cum noi frunzarim cu placere elegantele perechi de ochelari de dama, asa si ei trebuie lasati sa probeze ceea ce le place si sa decida singuri ceea ce vor sa poarte in continuare. Nu va aruncati la marci prea scumpe dupa care sa plangeti ca s-au stricat sau pierdut. Nu are rost, zic eu, insa nici nu cadeti in cealalta extrema sa cumparati toate prostiile de la tarabele din piata. Daca lentilele nu sunt certificate pentru calitate, nu aruncati banii. Nici pentru tine nu ai cumpara ceva de calitate indoielnica, asa-i?
Ofertele de ochelari pentru barbati sunt mai numeroase, poate si pentru ca ei petrec mai mult timp in aer liber. De exemplu, sotul meu are mereu o pereche de ochelari la masina, indiferent de anotimp. E foarte important sa-si portejeze ochii mai ales la drum lung sau cand conduce cu ochii in soare (am invatat asta pe propria piele; nu-ti da nimeni o pereche de ochelari odata cu cheile de la masina).
Tu cate perechi de ochelari de soare ai? Pe care o porti cu mare drag?
Ruxandra mea are aproape 5 ani si inca se mai agata de jucarii pentru cei mai mici decat ea. Indiferent ca suntem la un loc de joaca sau prin magazine, ii place sa se uite la plusuri (niciodata nu le-am inteles rostul, ea nu se joaca cu ele decat foarte rar si nici nu doarme cu vreo unul; dar avem o cutie intreaga ...), la zanganele si tot felul de nimicuri. La fel face si cu 
Intr-o dimineata, cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la Starbucks (nu se intampla des, de aceea este un eveniment placut), stateam la coada si am auzit tot felul de chicoteli in jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba decat cand am ajuns in fata casierului: in spatele lui era un buchet imens de trandafiri rosii. De fapt, nu era un buchet ci un cos cu 101 trandafiri rosii (am aflat asta ulterior). Cat mi-a luat baiatul comanda, mi-am facut curaj si am intrebat: "A cui este ziua?".
S-a fastacit putin si mi-a raspuns: "O colega de-a noastra a primit acest buchet si nu stie de la cine este." Colega cu pricina zambeste putin dar nu pare prea incantata de situatie. Eu nu prea inteleg de ce. Daca as primi eu un astfel de buchet, cu siguranta mi-ar insenina intreaga zi si as zambi de-aiurea toata ziua la toata lumea. Ii spun tipei: "Ce conteaza de la cine e, o fi de la iubitul tau." Ea imi raspunde aratandu-mi mana cu verigheta. Deci e maritata (si sotii nu fac astfel de gesturi?).
Incerc sa fac o gluma: "O fi de la vreun client foarte multumit de cafeaua servita. Ar trebui sa te bucuri." Ea imi raspunde: "Si ce-i spun sotului cand ajung acasa?" Eu de colo: "Bagi intai buchetul pe usa si-l lasi pe el sa zica ceva primul. Poate reactioneaza pozitiv, se distreaza pe seama situatiei."
Ma gandeam: e chiar asa o crima sa fii maritata si sa primesti flori de la un (ne)cunoscut? Nu e ca si cum ar fi un 