Aveti sau ati avut vreodata iubit pasionat de motor? Eu nu, nu stiu de ce nu am atras astfel de barbati. Acum e prea tarziu pentru aceasta analiza, desi vad tot timpul motociclisti pe strada si-mi zboara gandul. Ii admir cum pleaca in grup de la stop dupa ce s-au adunat de printre masini. Nu ma deranjeaza ca pornesc cu scartait de roata, si-au castigat acest drept dupa ce au inhalat gazele de esapament de la atatea masini.

Ii vad peste tot prin tara, si cand merg la mare si cand dau o fuga la munte. N-am mers niciodata cu motocicleta, asa ca nu le inteleg pasiunea. Mai ales cand este vorba de drum lung, sunt o mare amatoare de confort si relaxare. Frigul, ploaia, hainele incinse de bataia soarelui – toate astea ma fac sa aleg masina si al sau aer conditionat. Daca, totusi, presupunand prin absurd, ar fi sa urc pe vreo una, n-as face-o fara casca de protectie. Nu ma intereseaza modelul (desi am vazut unele foarte haioase) ci doar sa-mi vina si sa fie de incredere. As avea un cuvant de spus doar in privinta gecii moto, asta daca as avea vreun viitor, oricat de scurt, pe motocicleta. Multe modele sunt demne de admirat, iar tipele care le poarta sunt … pai, barbatii pot spune mai bine. N-am vazut pana acum tipa imbracata in echipament de motociclista care sa nu fie privita cu admiratie, atat de femei cat si de barbati.

Personal, barbatii ce merg pe motor sunt mai curajosi, mai obisnuiti cu greul si nu se sperie usor de provocari (aka “trebuie musai si absolut necesar sa fac si asta?”). Sunt mai aventurosi si nu-si pierd weekend-urile dand cu aspiratorul sau gatind briose pentru intreaga familie (nu e nimic rau in asta, dragilor). Desi, nu este exclus, ca sub costumul moto sa gasesti un tip cu preocupari absolut normale in viata de zi cu zi, chiar cu un punct sensibil pentru gatit (daca are un grup de amici motociclisti carora le aduce din cand in cand niste prajiturele facute de el, nu cred ca se plange careva).

Daca ar fi ca vreodata, presupunand prin absurd, Ruxandra sa iasa cu un tip ce are motor, cred ca as indrazni sa-l rog sa ma lase si pe mine sa merg cu el putin pe motocicleta (sper sa nu am 100 de ani atunci). Nu voi mai fi tematoare ca am ceva de pierdut. S-ar putea chiar sa-mi ajustez rujul in oglinda moto a lui (da, voi purta ruj si la 100 de ani, nu vreau sa arat neingrijita si out-of-fashion). Stiu ca in caz de accident (Doamne fereste!) se schimba/termina totul intr-o clipita. Dar voi fi constienta de riscuri si am sa-l rog sa mearga incet si sigur si fara smecherii ca ma lasa inima rapid si nu voi mai putea juca la nunta lui. Dar mai e pana atunci …

Voi ce parere aveti de viata pe motocicleta?