Arhiva Etichetei: emoții

Sep
25
2024
ziua perfecta cu soare si iubire

Mi-am pus de multe ori întrebarea cum arată ziua perfectă pentru mine. Nu pentru că mă frământă asta în mod deosebit, ci pentru că, în parcusul meu de dezvoltare personală, am întâlnit adesea acest exercițiu: Cum arată ziua ta perfectă? Cum se simte cu toate cele 5 simțuri dar și pe plan emoțional? Ce se întâmplă, pas cu pas, de la trezire până la culcare?

Am mai multe răspunsuri la întrebarea asta. Ele variază în funcție de ceea ce vreau de la viață în anumite momente și sezoane ale vieții mele. Însă, am cernut și am cernut până când am ajuns la doar două elemente care fac diferența între o zi bună și una proastă:

Să nu mă doară capul ȘI să fie soare afară, măcar o parte din zi. Atât îmi trebuie. Restul le iau așa cum sunt.

Am nevoie de lumina și căldura soarelui căci îmi dau energie și bucurie. Totul în jur pare mai plăcut, mai frumos și interesant când este cufundat în lumina galbenă a soarelui. Simt că soarele curăță!

Am citit răspunsurile voastre la postarea de pe Facebook și am înțeles că și vouă vă place soarele. Vremea mohorâtă chiar nu se potrivește cu felul nostru de a fi pe meleagurile astea.

Iar despre durerea de cap ... o cam am de câteva ori pe lună și îmi strică toată ziua. Dacă am norocul să o repar cu un pui de somn sau un nurofen, atunci mai recuperez jumătate de zi. Dacă nu ... aștept să înceapă altă zi. Bummer!

În rest, ce-o veni spre mine, aia o fi. Îmi doresc doar sănătate și claritate mentală, care este foarte importantă în aceste vremuri.

Care sunt ingredientele necesare ca o zi, oricare ar fi ea, să fie perfectă pentru tine?

Mi-am pus de multe ori întrebarea cum arată ziua perfectă pentru mine. Nu pentru că mă frământă asta în mod deosebit, ci pentru că, în parcusul meu de dezvoltare personală, am întâlnit adesea acest exercițiu: Cum arată ziua ta pe
Sep
16
2024
oameni raniti ajutati vindecati

Se spune că „Hurt people hurt people”. Adică, oamenii care sunt răniți îi rănesc, la rândul lor, pe alții. Este adevărat, există multă psihologie studiată care confirmă acest lucru. Chiar dacă ei știu cum se simte să fii rănit, tot asta oferă în exterior căci altceva nu iese din interiorul lor.

Ar putea ieși altceva, dacă ar avea loc procesul de vindecare. Adică, te uiți la durere, o cunoști bine, o accepți complet că e a ta, vezi ce mesaj are pentru tine și înveți să o eliberezi. Abia atunci va ieși altceva din tine!

Pe aceeași temă, sunt valabile și următoarele vorbe: „Helped people help others” (Oamenii ajutați ajută și ei, la rândul lor, pe alții) și „Healed people heal others” (Oamenii vindecați îi ajută și susțin pe alții să se vindece) . Și mai mult de atât, cei din categoria HURT pot trece în categoria HELPED și apoi în HEALED. Iar asta e mare lucru!

Așadar, când cineva te ajută necondiționat, o face pentru că el/ea știe cum se simte asta, a fost și el/ea ajutat(ă) necondiționat de altcineva cu ceva timp în urmă și, din recunoștință, dă mai departe acest ajutor primit.

Când cineva îți oferă acces la resurse care duc la vindecare (terapeuți, cărți de specialitate, psihologi, cursuri, podcasturi etc), o face pentru că știe cum se simte să treci prin proces, să ai AHA-uri care-ți schimbă direcția în viață, chiar și numai cu 1 grad.

Acum, rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă dacă vrea să primească ajutor. Liberul arbitru este șef peste decizii!

Din acestă perspectivă vine și eliberarea de a-i judeca pe alții. Nimeni nu știe prin ce trece fiecare dintre noi, absolut nimeni. Trăim vremuri care ne permit să fim mai îngăduitori, mai blânzi, mai binevoitori cu cei din jur. BE KIND nu e un slogan drăguț, e un stil de viață!

Mult succes tuturor în procesul de lucrul cu sinele! Sunt convinsă că multe cititoare ale acestui blog au pornit pe această cale.

Se spune că „Hurt people hurt people”. Adică, oamenii care sunt răniți îi rănesc, la rândul lor, pe alții. Este adevărat, există multă psihologie studiată care confirmă acest lucru. Chiar dacă ei știu cum se simte să fii răn
Jun
3
2024

De foarte multe ori îmi dau seama că sunt copleșită de cât de multe lucruri am de făcut. Îmi place să le fac, nu mă plâng de asta, însă ce-i prea mult devine copleșitor. Este vorba de acel mental load de care se plâng mămicile pe Insta când povestesc câte fac pentru copiii, familia, partenerul, casa, jobul lor.

Viața e frumoasă și este foarte interesant cum se aranjează lucrurile, cum se derulează evenimentele, pe unde ne duce drumul vieții.

Însă viața este și complexă și foarte dinamică și ritmată. Pentru asta avem nevoie de mecanisme de reglare, de echilibrare.

Cu timpul am învățat că eu mă simt compleșită pentru că mintea mea consideră că toate lucrurile sunt urgente, toate trebuie făcute acum, deodată. Abia atunci va fi ea mulțumită.

Și nu e așa. Asta este doar o perspectivă a minții. În realitatea din teren există managementul timpului, există prioritizare și delegare. Și mai există răbdare.

Îți las mai jos un mic reminder legat de productivitate:

Preferatul meu este: sărbătorirea micilor victorii. Adică dimineața, la cafea și după ce copiii sunt la școală, scriu în caiet minim 5 victorii, recunoștințe, lucruri care eu mers bine în ziua anterioară.

Deși la început le cam uitam, dimineața am liniște și claritate să mi le aduc aminte și să mi le notez. Și asta nu e puțin lucru!

Eu sunt responsabilă pentru acele victorii (uneori mici, alteori mari).

Care e reminder-ul tău preferat dintre cele de mai sus?

De foarte multe ori îmi dau seama că sunt copleșită de cât de multe lucruri am de făcut. Îmi place să le fac, nu mă plâng de asta, însă ce-i prea mult devine copleșitor. Este vorba de acel mental load de care se plâng mămicile pe
May
31
2024

Eu am fost crescută să aduc ceva draguț pentru cei rămași acasă când plec în vacanță în alt oraș sau altă țară. Nu contează exact ce, gestul în sine spune că m-am gândit la ei, că am făcut efortul de a le cumpăra și aduce un suvenir practic, un dulce, un tricou, un creion tematic, orice.

Știu că se simte foarte bine un astfel de gest pentru că și eu, la rândul meu, am primit astfel de atenții și m-au încântat de fiecare dată. Cui nu-i plac surprizele?

Nu trebuie să fie ceva costisitor, pot fi dulciuri (ceva ce la noi nu se găsește, un alt brand, un ambalaj interesant), un semn de carte, un pix deosebit ... sigur se găseste câte ceva și pentru bugetele ciuruite de cheltuielile din vacanță.

Se mai poartă acest obicei/ atenție? 🎁️

Ce părere ai despre asta?

Mi-a venit acest subiect în atenție pentru că, recent, un membru al familiei a fost plecat în vacanță o săptămână și s-a întors cu mâna goală. Nicio grisină, nicio măslină, nimic!

Și-atunci mi-am pus 2 întrebări, în timp ce dădeam dezamăgirea cu lopata la o parte din sufletul meu: am eu așteptări nerealiste? Sau persoana respectivă a avut cele mai bune și întemeiate motive să nu aducă nimic celor rămași acasă?

După ce am terminat de dat cu lopata toată dezamăgirea din sufletul meu, am găsit acolo o singură concluzie: decizia ei de a veni cu mâna goală nu mă reperezintă, nu are legătură cu mine. Atât a putut, atât a făcut! Eu sunt responsabilă doar de reacția mea la gestul ei. Atât!

Da, mă deranjează nepăsarea, însă cel mai mult mă supără dezamăgirea celuilalt copil care aștepta ceva de la sora lui.

Însă asta e altă poveste care mă privește numai pe mine.

Păreri?

Eu am fost crescută să aduc ceva draguț pentru cei rămași acasă când plec în vacanță în alt oraș sau altă țară. Nu contează exact ce, gestul în sine spune că m-am gândit la ei, că am făcut efortul de a le cumpăra și aduce
Dec
6
2023
nu trebuia

Oamenii pun limite în mod natural. Vor să își protejeze energia, pacea, spațiul personal etc.

Una dintre frazele care ridică o astfel de limită este ”Nu trebuie!” sau ”Nu trebuia!” Iată câteva scenarii.

- Pot să te ajut în bucătărie?
- Nu trebuie, mă descurc.

- Vin și eu la alergat cu tine?
- Nu trebuie!

”Nu trebuie” înseamnă, de fapt, nu vreau să faci asta, nu am nevoie să faci asta. Dar de ce nu o spunem verde-n față? De ce nu rostim clar adevărul? Pentru că normele sociale spun să protejezi sentimentele celuilalt, să-l faci mereu să se simtă bine. (Însă acum știm mai bine că nu putem mulțumi niciodată pe toată lumea!)

Poate că normele sociale ar trebui rescrise astfel: fiecare este responsabil pentru modul în care se simte, pentru butoanele care îi sunt apăsate. Singura noastră datorie este să vorbim respectuos, civilizat, pe un ton calm și clar. Dacă celălalt se simte ofuscat, va trebui să-și gestioneze singur frustrarea.

Când spunem ”Nu trebuie!” celălalt va gândi automat ”Știu că nu trebuie, dar eu vreau să fac asta.” Iar acum ești blocată pentru că începe o luptă silențioasă a puterii în care fiecare vrea să își impună punctul de vedere sau modul de acțiune.

Este necesar să vorbim mai clar, să spunem lucrurilor pe nume.

”Pot să te ajut în bucătărie?
Nu, mulțumesc, nu am nevoie de ajutor în bucătărie acum.”

”Vin și eu la alergat cu tine!
Nu, mulțumesc, azi vreau să alerg singură.”

Repetă aceste scenarii singură acasă, până când îți vine natural și lejer să le spui. Nu uita: tonul face muzica.

Excepție: când primești un cadou, nu răspunde niciodată cu ”Oh, dar nu trebuia!” Bineînțeles că nu trebuia, dar a vrut să-ți facă acel cadou. A făcut deja cheltuiala și efortul de a ți-l oferi. A refuza complet un cadou este foarte nepoliticos. Cel mai bine este să-l accepți și, dacă nu este pe gustul tău, să îl oferi cadou mai departe. Se numește reciclarea cadourilor și cred că este o opțiune mai bună decât să-l arunci sau să-l lași să zacă ascuns prin casă.

În concluzie: a venit momentul să fim maturi și să spunem lucrurilor pe nume, să ne asumăm limitele pe care le vrem în viața noastră. Este momentul să spunem adevărul - dacă îl considerăm incomod, putem da 1-2 explicații suplimentare sau îl putem spune pe un ton cald și prietenos.

Nu e cazul să ne călcăm noi pe inimă doar pentru ca altcineva să se simtă bine sau să-și facă o impresie bună despre noi. Ori din milă.

Gândește-te la aceste lucruri și adu-ți aminte când ai fi putut spune altceva decât ”Nu trebuie!”.

Oamenii pun limite în mod natural. Vor să își protejeze energia, pacea, spațiul personal etc. Una dintre frazele care ridică o astfel de limită este ”Nu trebuie!” sau ”Nu trebuia!” Iată câteva scenarii. - Pot să te ajut
Nov
13
2023
raiul pe pamant

Întotdeauna mi-am pus întrebarea de ce nu este Rai pe Pământul ăsta? Viața este atât de interesantă, de frumoasă, planeta este superbă și ne oferă mult mai mult decât avem nevoie pentru a fi fericiți aici, și totuși nu suntem. De ce?

Să presupunem că toții liderii de pe această planeta ajung la o înțelegere unanimă și oferă toate condițiile pentru ca:

  • războaiele să înceteze și să nu mai existe niciun fel de conflict armat, chimic, biologic etc pe acest Pământ
  • să dispară orice fel de abuz asupra altor persoane, inclusiv sclavia modernă, traficul de persoane, prostituția etc etc
  • toții copii de pe Planetă să aibă acces la educație și la condiții decente de viață
  • să se găsească soluții pentru a rezolva cu succes problema accesului la apă și la alimente, în orice colț al lumii
  • femeile să aibă acces la educație, independență financiară și condiții igienice de viață optime pentru ele și familiile lor
  • tot ceea ce face omul devine o formă de respect și armonizare față natură, nu o poluează și nici nu o distruge.

Cu alte cuvinte se rezolvă toate problemele planetei, atât cât pot fi rezolvate de către oamenii care se află la conducere.

Credeți că atunci oamenii vor fi fericiți? Își vor iubi viața și crea relații armonioase cu familia?

Eu cred că nu. Căci sursa problemelor noastre, rădăcina lor se află în traumele din interiorul nostru, din corpul - mintea - sufletul - inima noastră. De acolo trebuie să începem munca pentru crea o lume care să nu depindă de bunăvoința liderilor noștri (ne-am lămurit că nu nicio fărâmă de bunăvoință ci numai firmituri aruncate în ochii oamenilor de rând).

Chiar dacă totul în jurul nostru ar fi bine și frumos, noi tot am suferi și am fi nefericiți pentru că suferința încă este în noi.

Nu degeaba au apărut atâtea cărți de dezvoltare personală, atâtea podcasturi, psihologi, coach, programe de schimbare a tiparelor mentale, a obiceiurilor alimentare, yoga și alte forme de mișcare a corpului pentru a debloca energiile vindecătoare dar și ale suferințelor. Dacă mintea uită, corpul nu uită niciodată!

Așadar, în loc să ne plângem de autorități și de ce fac unii și alții, propun să punem osul la treabă și să ne rezolvăm problemele din mintea și sufletul nostru. Restul lucrurilor bune se vor aranja de la sine căci lumea exterioară va deveni oglindirea lumii din interiorul fiecăruia dintre noi.

Propun ca noi oamenii de rând să ne ajutăm între noi și să devenim atât de buni, de educați, de vindecați de traume și de conectați unii cu alții încât sistemele de conducere din lume să se prăbușească unul câte unul căci nu ne vor mai fi utile nouă.

Măcar noi ăștia care trăim în țări fără război și cu un nivel de trai decent. De la noi va porni ajutorul către celelalte părți ale lumii.

Astea sunt gândurile zilei de azi care mă frământă de ceva vreme. Mă tot gândesc că sunt atâția oameni care au tot ce au nevoie, le merge bine pe plan financiar, familial, sănătate și totuși nu sunt fericiti, nu se bucură de viață la maxim. Pentru că în interiorul lor sunt goluri, sunt dureri ne-confruntate, sunt emoții negative băgate sub preș. Din interior trebuie construit Raiul, nu din exterior.

Întotdeauna mi-am pus întrebarea de ce nu este Rai pe Pământul ăsta? Viața este atât de interesantă, de frumoasă, planeta este superbă și ne oferă mult mai mult decât avem nevoie pentru a fi fericiți aici, și totuși nu suntem. De
Sep
18
2023

Ți-ai pus vreodată întrebarea ce determină cu adevărat calitatea vieții tale, ca om pe această planetă? Care sunt elementele care înclină cu adevărat balanța spre o viață frumoasă, împlinită, care să îți aducă mulțumire sufletească și echilibru?

Spoiler alert: elementele care determină calitatea vieții tale sunt gratuite și depind 100% de tine, sunt 100% sub controlul tău. Doar dacă alegi să le controlezi.

Banii? Sunt foarte mulți oameni pe lumea asta cu foarte mulți bani în buzunar, cu toate nevoile acoperite și multe bunuri în jurul lor, și totuși nu sunt fericiți, ba chiar foarte nefericiți (vezi lumea vedetelor). Deci banii asigură confortul, dar nu și fericirea.

Sunt relatiile? Poți să ai un partener minunat, colegi de muncă și familie extinsă care te iubesc necondiționat și totuși să te simți mizerabil? Cunoaștem atâtea cazuri de oameni aflați în situația asta… Pentru că pur și simplu sursa fericirii omului nu este pe umerii altuia ci vine din interior.

Tony Robbins o spune clar și răspicat în fiecare webinar și seminar pe care îl ține: doar două lucruri controlează cu adevărat, la esență, calitatea vieții noastre ca oameni pe această planetă --- perspectiva și emoțiile. Atât! Acesta este secretul fericirii!

Perspectiva înseamnă sensul pe care îl dăm lucrurilor, evenimentelor. Noi înșine stabilim valoarea pe care ceva sau cineva o are pentru noi, pe baza programelor din subconștientul nostru (!). Nimeni altcineva nu o poate face pentru noi, și doar noi putem schimba această perspectivă, acest sens, această valoare dacă ne schimbăm programele care rulează pe computerul numit subconștient. Da, asta necesită ceva muncă interioară însă de asta am venit pe această planetă, nu doar să mâncăm înghețată și să dansăm.

Un eveniment de viață are semnificații diferite pentru oameni diferiți, ceea ce produce emoții diferite ce conduc la decizii diferite.
Când ești frustrat de o situație vei lua decizii diferite decât dacă vei fi recunoscător pentru aceeași situație.

Despre emoții am mai scris și voi mai scrie. Ele sunt cheia acestei vieți. Umanitatea noastră stă în emoțiile noastre.

Meditează bine asupra acestor două aspecte căci ele sunt cheia acestei vieți. Și vezi pe ce drum te duce această introspecție, această căutare de a schimba perspectiva asupra evenimentelor și gestionarea corectă a emoțiilor pe care le simți.

Gândește-te la ceea ce tocmai ai citit și lasă să se integreze în tine. Acceptă acest adevăr și întrebă-te cu poți face pentru a controla tu, prin liberul arbitru, perspectiva și emoțiile.

Ți-ai pus vreodată întrebarea ce determină cu adevărat calitatea vieții tale, ca om pe această planetă? Care sunt elementele care înclină cu adevărat balanța spre o viață frumoasă, împlinită, care să îți aducă mulțumire suf
Aug
2
2023
puterea mare a emotiilor

Sper că toată lumea care citește acest blog a auzit cel puțin o dată de Tony Robbins. Eu îl urmăresc și îl ascult/citesc peste tot unde postează conținut online căci îmi place mult energia lui și modul în care vede viața. Este în aceeși zodie cu mine (Pești) și asta îl face și mai interesant în ochii mei.

Într-o postare pe Facebook a spus un lucru foarte interesant, pe care vreau să îl împărtășesc cu voi, mai ales că rezonează deplin cu momentul în care sunt acum în viața mea: confruntarea și gestionarea propriilor emoții.

Tony R zie așa: CEA MAI PUTERNICĂ FORȚĂ DE PE PĂMÂNT ESTE EMOȚIA UMANĂ.

Nu e ușor să faci o asemenea afirmație și, mai ales, e și mai complex să o integrezi în viața ta.

Gândește-te la tot ce s-a creat sau s-a distrus în această lume pornind de la emoția umană. Acest proces continuă și în prezent la toate nivelele socio-politice, de la firul ierbii până în vârful turnului marilor puteri.

În fiecare zi luăm decizii care ne influențează direcția pe care o ia viața noastră și decizii despre perspectiva prin care vedem situațiile și contextele de viață. Această perspectivă sau mindset sau filtru mental sau sens pe care îl dăm lucrurilor produce emoțiile care ne conduc minut de minut.

Pe de altă parte, emoțiile de bază în care trăim determină filtrul prin care vedem viața și, astfel, deciziile pe care le luăm. Cine trăiește în furie, va vedea viața ca pe o sumă de ocazii de e se înfuria și își va exprima furia prin deciziile pe care le ia și cuvintele pe care le spune.

Așadar, îmbunătățirea vieții tale se poate face din două direcții: schimbi mindset-ul/ lentilele prin care vezi viața ȘI/ SAU procesezi emoțiile pe care le trăiești și care te împiedică să ai claritate mentală.

Emoțiile sunt energie în mișcare. Energie vitală în mișcare continuă, fluidă sau blocată în anumite locuri din corp. Energia emoțiilor este energie electromagnetică.

Aș vrea să înțelegi și să integrezi bine următorul lucru: calitatea emoțiilor tale determină calitatea vieții tale. Calitatea mindset-ului pe care îl ai determină calitatea vieții tale.

Dacă mindset-ul se poate schimba prin interacțiunea cu oameni care au parcurs deja drumul pe care vrei să mergi și tu, prin ascultarea de discursuri motivaționale sau discutarea cu diverse persoane care au un mod de gândire sănătos și constructiv, procesarea emoțiilor se face individual, cu ajutorul unui terapeut specializat în tehnici de procesare a emoțiilor.

Oricare dintre cele 2 parcursuri presupune să îți asumi realitatea din viața ta (inclusiv greșelile) și să îți dorești mult-mult să-ți (re)creezi viața dintr-un loc interior mai echilibrat și mai liniștit.

Așadar, dacă vrei o viață mai frumoasă, mai împlinitoare este necesar să o vezi tu frumoasă și împlinitoare. Ca să poți vedea viața așa este necesar să ai emoții pozitive, optimiste, productive, de lejeritate. Aceste emoții, fiind electromagnetice, vor atrage (tot la nivel energetic) în viața ta situații și oameni care îți vor face viața frumoasă și împlinitoare (poți folosi aici ce adjective vrei tu).

Dacă ți se pare complicat și complex, iată o lanternă (aka veste bună) care face puțină lumină: tu poți DECIDE/ ALEGE sensul pe care îl dai experiențelor de viață și relațiilor. Oricum în viața asta nu avem prea mult control, măcar pe cel pe care-l avem să îl folosim la capacitate maximă.

Cu alte cuvinte, poți decide să ai următoarea abordare: deși această situație nu este în favoarea mea, aleg să văd ce oportunități îmi aduce. Dacă tot s-a închis o ușă, caut să văd ce altă ușă se deschide.
Această abordare îți poate schimba viața din ce în ce mai bine. Baby steps!

Sper că toată lumea care citește acest blog a auzit cel puțin o dată de Tony Robbins. Eu îl urmăresc și îl ascult/citesc peste tot unde postează conținut online căci îmi place mult energia lui și modul în care vede viața. Este î
May
8
2023
emotii furie introspectie

Iată un subiect tare drag mie, pentru că am de-a face cu furia în fiecare zi. Ori a mea, ori a copiilor mei, furia face parte din viața mea. Furia altora nu mă interesează, dar de-a mea sau a copiilor îmi pasă foarte mult. Și mi-e suficient, e destulă cât să mă țină ocupată.

Așadar, caut în permanență informații practice, de aplicat în viața reală, care să mă ajute să înțeleg furia. De unde vine, de ce vine, ce vrea să-mi spună și cum să o navighez. Nu o pot ignora (se acumulează în timp), nu o pot înăbuși (energia ei atacă unele organe care se îmbolnăvesc în timp). O pot doar naviga, ca pe o mare învolburată.

Și pentru că cine caută, găsește, am dat peste un filmuleț al unei doamne Asha Nayaswami pe Facebook din care am înțeles mai bine cum stă treaba cu furia. Îl găsești și tu acolo, dacă te interesează și ai timp să-l cauți. Dacă nu ai timp, las mai jos ideile înțelese de mine din el și ce pot aplica concret în viața mea (dac și tu poți aplica în viața ta).

Am văzut cu toții cum arată CONTROLAREA FURIEI: îți ții gura închisă și nu comentezi nimic, ieși afară și dai câteva ture de bloc/ parc sau alergi puțin, faci un duș rece care oricum e mai ușor de suportat decât să te uiți fix în ochii uraganului furiei. Lumea este foarte inventivă și face foarte multe lucruri (consumatoare de timp, energie și bani), aproape orice numai să nu explodeze de furie și să polueze lumea din jur cu energia ei negativă (de frecvență joasă).

Secretul gestionării furiei este navigarea ei. Trecerea prin ea. Nu ocolirea, nici sărirea/ ignorarea ci tocmai navigarea furiei. Doar așa ea se va calma și-și va livra mesajul eficient ca un mesager bun de este.

Furia vine din dorința zădărnicită, neîndeplinită: vreau ca lucrurile să fie într-un anumit fel, nu sunt așa cum vreau eu, dorințele mele nu sunt îndeplinite, lumea nu ține cont de ce vreau eu, așteptările mele sunt înșelate. Dezamăgirea doare dacă nu accept că lucrurile sunt așa cum sunt în acest moment. Mă supăr din cauza asta, explodez, mă revolt. :negative: Și voi continua să fac așa atâta vreme cât consider că voi obține rezultate cu această metodă a exploziei furiei (cei din jur se sperie și reacționează, poate chiar îmi îndeplinesc o dorință- două ca să-mi treacă supărarea - comportament învățat în copilărie de la părinți).

Voi continua să îmi manifest furia, să o transpun în diverse comportamente și decizii deoarece este mai CONFORTABIL pentru mine decât EFORTUL necesar de a schimba acest comportament. Dna Asha Nayaswami numește asta PREFERINȚA PENTRU SUFERINȚA CUNOSCUTĂ (gândește-te puțin la acest lucru înainte de a citi mai departe).

Problema trebuie abordată de la sursă, de la RĂDĂCINĂ. DE CE cred că lucrurile trebuie să fie așa cum vreau eu sau într-un anumit fel învățat de la unii-alții?

De ce cred eu că, dacă am o exprimare explozivă cu privire la cât de greșite sunt lucrurile, acestea se vor schimba în direcția care cred eu că este corectă?

Cum ne AJUTĂ furia să evităm alte lucrurile pe care nu vrem să le înfruntăm, cu care nu vrem să avem de-a face? Când ești calm și nu ești furios (adică cu mintea limpede), este momentul să-ți folosești energia pentru a găsi ADEVĂRATA SURSĂ a ceea ce te supără în acel moment. Asta NU înseamnă să renunți la dorințele tale ci, poate, să le reformulezi.
Cineva CATALIZEAZĂ răspunsul tău furios dar nu îl cauzează. Cauza este cu totul alta. Dacă vrei cu adevărat să navighezi prin furie și să-i dai de capăt astfel încât să te întâlnești cu ea tot mai rar, și nu doar să te abții de la a o mai exprima în viața de zi cu zi, trebuie să înțelegi de ce ești furios cu adevărat. Pune-ți întrebarea DE CE? de mai multe ori până când ajungi la sursa reală a furiei (o vei recunoaște).

Odată ce viața îți va apăsa tot mai puțin butoanele dureroase (viața nu se schimbă, ea merge înainte, ci tu te schimbi în interior), e ca și cum ai cucerit un balaur. Îl învingi și el dispare din viața ta, chiar dacă își mai bagă capul din când în când să vadă dacă ai rămas vigilent(ă).

PONT: Începe să practici această strategie cu frustrări/ furii mici-micuțe, din viața de zi cu zi, cu miza mică. Vei învăța metoda de introspecție și apoi o poți aplica în momentele cu adevărat tensionate.

P.S. Gândește-te câtă furie a ieșit la suprafață sau s-a format nouă în contextul pandemiei și după, când nimic nu mai era cum știam noi, cum ne-am obișnuit, cum ne-am fi dorit. Totul s-a schimbat cam cu 180 de grade. Eram cu toții ca niște copii furioși în corpuri de adulți, supărați pe viață. Iar acum e musai să învățăm să o gestionăm (dacă știam să o gestionăm de la început, nu mai eram cu toții atât de frustrați și conduși de frică în fiecare zi).

Tu cum stai cu furia? Exprimările furioase îți sunt declanșate des sau reușești să înțelegi în interior ce anume te înfurie și ce poți face concret în privința asta? :good:

Iată un subiect tare drag mie, pentru că am de-a face cu furia în fiecare zi. Ori a mea, ori a copiilor mei, furia face parte din viața mea. Furia altora nu mă interesează, dar de-a mea sau a copiilor îmi pasă foarte mult. Și mi-e sufic
Apr
12
2023

Azi în drum spre casă mă întrebam de ce oamenii folosesc expresia ”Ești un zero barat”? Ce e cu asta? De unde vine și ce înseamnă?

O utilitate ar fi faptul că, un zero barat Ø, se diferențiază clar de litera O. Și așa nu se mai confundă în scris, mai ales când sunt de introdus coduri la easy box :) etc.

Însă zero barat Ø înseamnă, ca adjectiv, fără valoare, nulitate, neimportant, neinteresant, care nu știe nimic. După ce că este zero, mai este și barat. E o apreciere greu de dus.

E greu de dus să știi că unii te consideră fără valoare. Să fii considerat un nimic.

A venit momentul să construim o lume în care toată lumea contează, de la naștere până la moarte. Fiecare individ, chiar dacă din spațiu pare un fir de nisip, aici pe Pământ are importanță.

Fiecare om contează, opinia fiecărui om conteză. De aceea copiii trebuie educați și încurajați să își spună frumos punctul de vedere, să nu tacă și să înghită cu rușine ceea ce li se spune sau face. Nu e o rușine să spui ce ai pe suflet. Nu e o rușine să te exprimi, cu calm, cu respect, în cuvinte și cu un ton civilizate.

Noul normal este să nu taci, să nu aduni în tine. Au tăcut destul generațiile mele și cele cu mult dinaintea noastră.

Dacă noi am tăcut, e cazul ca ai noștri copii să învețe să se exprime, să își spună punctul de vedere. Da, asta ține de educație, e ceva ce se învață - prin puterea exemplului sau prin exercițiu. Și da, ține de educație să știi să nu vorbești din furie, din rușine ci cu calm și respectuos. Educație emoțională (găsești :aici: cărți pe acest subiect, deci se poate învăța și de către autodidacți).

Opusul lui zero barat este zece. Să fii considerat de nota zece. Este nota maximă la școală și, pentru unii, în viață. E o mândrie să fii considerat de nota zece la serviciu sau în familie. Din păcate, asta este o iluzie, căci nimeni nu este de nota zece mereu, ci doar punctual, în anumite momente din zi sau din viață. Și ... întrebarea de o mie de puncte ... când nu mai are cine să te aprecieze, tu te simți de nota zece când te uiți în oglindă?

Azi în drum spre casă mă întrebam de ce oamenii folosesc expresia ”Ești un zero barat”? Ce e cu asta? De unde vine și ce înseamnă? O utilitate ar fi faptul că, un zero barat Ø, se diferențiază clar de litera O. Și așa nu se
Feb
10
2023
culoarea anului 2023 pantone magenta

Urmăresc propunerile de culoarea anului făcute de Institutul Pantone pentru că este un fel de radiografie a acestei lumi sau cel puțin a lumii occidentale. Culorile alese de Pantone să reprezinte lumea noastră timp de 1 an de zile vorbesc despre emoții și despre dorințe. Lucru valabil și pentru culoarea anului 2023.

Anul 2023 vibrează în culoarea roșu Viva Magenta. După cum vezi și în poza de mai sus, culoarea este energică și viguroasă. Este o nuanță ce-și are originea în familia roșului și exprimă un nou semnal de putere de care omenirea are nevoie. Cred că are legătură cu faptul că omenirea renunță ușor-ușor la a mai aștepta salvarea din exterior și își recapătă puterea interioară pentru a-și reconfigura existența. My life, my rules, right?

Culoarea Viva Magenta este curajoasă și neînfricată, este o culoarea pulsatorie a cărei exuberanță promovează zile vesele și optimiste în care se scrie o nouă poveste. Avem nevoie de o nouă poveste a omenirii.

Culoarea acestui an este puternică și plină de iubire. Viva Magenta este o nuanță animată de roșu ce exprimă bucurie pură, încurajând experimentarea și exprimarea de sine fără reținere. Este o nuanță electrizantă și fără limite care se manifestă ca o declarație remarcabilă.

Viva Magenta întâmpină pe oricine și pe toți cu aceeași vervă pentru viață și spirit rebel. Exact ca un copil mic care este mai degrabă curios despre viață decât îngreunat de ea. Este o culoare îndrăzneață, plină de spirit și atotcuprinzătoare.

Invitația mea este să porți anul ăsta, în fiecare sezon, ceva de culoarea roșu Viva Magenta. Și vezi cum te face să te simți! E posibil să te copleșească complimentele pe care le vei primi.

Îți place culoarea anului 2023?

Urmăresc propunerile de culoarea anului făcute de Institutul Pantone pentru că este un fel de radiografie a acestei lumi sau cel puțin a lumii occidentale. Culorile alese de Pantone să reprezinte lumea noastră timp de 1 an de zile vorbesc
Nov
18
2022

(Acest articol este scris, la invitația mea, de Greta, sub anonimat.)

De fiecare dată când el zice că pleacă, mă simt abandonată atunci și acolo, total. Acela este momentul zero, al abandonului, al părăsirii. Zice că pleacă pentru eu sunt așa și nu altfel, pentru că nu-i ofer aia și ailaltă de care el are nevoie. Și zice așa în fiecare zi.

Zice asta zile la rând, mă simt abandonată 7 zile din 7. Fără ca actul să se întâmple efectiv, pe moment. Și a doua zi o luăm de la capăt, cu această amenințare. Uneori se simte ca o palmă, alteori se simte ca un cuțit înfipt. Chiar și 100 de zile la rând.

Nimeni nu ar trebui să fie abandonat în fiecare zi. De aceeași persoană. Nimeni nu ar trebui să simtă această amenințare. Chiar dacă îți propui să nu o iei în serios, nu ai cum să nu o iei în serios deloc. Inima o ia în serios, creierul o ia în serios (decât dacă aș fi surdă). Simți efectiv cuțitul cum pătrunde și nu poți să te aperi. Și crezi că mai adânc de atâta nu se poate. Dar afli a doua zi că se poate.

Nimeni nu ar trebui să se simtă abandonat pentru că nu este într-un fel sau altul. Mai ales copiii, care se simt debusolați. O fi vina lor? Asta înseamnă să fii adult, să te cerți mereu și să cauți vinovați pentru orice? Life is supposed to be fun!

E aiurea să trăiești cu un drob de sare în casă. Nu știi când cade, dar îl auzi cum scârțâie la fiecare micro-mișcare de-a ta. Orice ai face, amenințarea este acolo.

Abandonul e o rană pe care nu o vede nimeni. Și nu e singura de felul ăsta. Nu știi cine te poate ajuta, nici nu știi cum să formulezi cererea de ajutor. Ți se zice că toate resursele se află în tine, tu ești singurul tău vindecător. Iar tu simți că ai în tine doar o grămadă de moloz.

Nu vreau acest drob de sare în viața mea. Și, totuși, iată-l. Mai mult de-atât, mi se spune că chiar eu l-am creat. Măi să fie!

Și uite așa m-am trezit aruncată într-un război neprovocat, nedrept. Chiar dacă îi știu regulile, îi știu soluția, cunosc tiparul de narcisist, tot este dureros de dus. Ca într-o competiție pe care o cunoști pe toate părțile - detaliile nu o fac mai ușor de dus din punct de vedere psihologic.

O mamă își duce durerea ei dar și durerea copiilor săi. Este oglinda lor și își dă voie să fie văzută de către copii că este vulnerabilă, dezamăgită, debusolată, supărată însă în cantitatea pe care ei o pot duce. Chiar dacă durerea este imensă, mama dezvăluie doar puțin din ea către copiii săi, altfel ar fi mult prea mult pentru ei.

În acele momente, în mijlocul șocului provocat de conștientizarea abandonului, nu te mai poți concentra la nimic. Nu-ți mai arde de nimic. Nu mai ești creativă, programul zilnic făcut chiar de tine nu mai are sens. Dar le vrei pe toate înapoi: și bucuria vieții, și programul zilnic, și claritatea mentală.

Și așa începi să cauți soluții ca să ieși de sub moloz căci miza este foarte mare: viața ta și a copiilor tăi.

(Acest articol este scris, la invitația mea, de Greta, sub anonimat.) De fiecare dată când el zice că pleacă, mă simt abandonată atunci și acolo, total. Acela este momentul zero, al abandonului, al părăsirii. Zice că pleacă pentru