2
2015
Sunt mamica de fetita. Nu stiu cum e la voi, insa Ruxandra mea e tare cocheta si nu accepta sa se imbrace oricum (stie sa se asorteze, cred ca are o gena care nu-mi apartine, caci nu am invatat-o niciodata cum sa se imbrace). Nici macar prin casa nu se imbraca cu hainele de casa - da, avem si din alea, o categorie aparte.
Totul depinde cu ce se joaca prin casa: daca se uita la desene animate sau seriale, cu siguranta va purta o fusta sau o rochie si pantofiori, ciorapei ... tot tacamul. Ma pune sa ii aranjez parul dupa cum vede la TV, in functie de ce personaje sunt pe acolo. Si o las, caci oricum hainele ii raman mici, la petreceri sau alte ocazii deosebite nu prea mergem; consider ca ar fi o greseala din partea mea sa nu o las sa se imbrace cum vrea, chiar si prin casa.
Asta imi aduce aminte de filmele americane in care tipa gateste in bucatarie, imbracata superb, coafata si machiata si cu margelute la gat, cu un sort ce nu s-a patat inca si motivandu-se cu un pahar de vin, de cele mai multe ori rosu. Ruxandra nu a vazut scene de genul asta, ea doar prefera sa aleaga de fiecare data din sofonier haine care ii plac mult si sa le dea la o parte pe restul.
Evident, avem si haine de casa, pe care le imbraca mai ales atunci cand se lasa cu activitati ... murdare. Ma refer la ajutor in bucatarie, pictat, modelat plastilina. Chiar si coloratul cu carioci e periculos, inca nu si-a format obisnuinta sa lase jos carioca si sa-i puna imediat capacul. Eu ii tot atrag atentia asupra consecintelor - se usuca carioca, se murdareste accidental pe haine sau atinge mobila in treacat - insa nu vreau sa devin pisaloaga si nici sa diluez actul creativ cu cicaleala mea.
La voi in casa cum se imbraca copilasii? Tot asa rebeli sunt?
Sunt mamica de fetita. Nu stiu cum e la voi, insa Ruxandra mea e tare cocheta si nu accepta sa se imbrace oricum (stie sa se asorteze, cred ca are o gena care nu-mi apartine, caci nu am invatat-o niciodata cum sa se imbrace). Nici macar prin casa nu
Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fii o mica buburuza care sa zboare la prieteni sa vada ce fac in anumite momente ale zilei? Eu as fi foarte curioasa, as sta macar 10 minutele pe umarul unui prieten, unei verisoare, langa fratele meu sau prietena mea buna sa vad ce fac cand nu se uita nimeni la ei, cand sunt doar ei cu gandurile lor.
Omul modern s-a obisnuit, fara prea mult efort as zice, cu 
Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa-mi placa sa ma joc cu jocuri de copii. Dar uite ca o fac, nu ca sa ii arat neaparat copilului cum se face, ci pentru ca vreau sa stiu pe ce anume am dat banii, daca ii place si daca merita cultivat acest tip de joc. Orice ii cumpar sau primeste, trece intai prin mainile mele sau ale sotului, ca sa ne lamurim despre ce este vorba. Si, una peste alta, ajung sa ma acapareze jocul, sa imi placa si sa o antrenez si pe fetita. Ce-i drept, daca mie nu-mi place, imi este greu sa ii transmit ei bucuria de a se juca cu el. Asa am patit cu un joc cu paiete, care pur si simplu nu m-a prins intr-un moment bun in care sa am rabdare sa lipesc paiata langa paiata si sa umplem un tablou cu flori.
Alta a fost situatia cand ne-am jucat cu 
Ador marea! Nu pot concepe sa vina sezonul estival si sa nu merg la mare de cateva ori (daca ar fi dupa mine si nu dupa buget, as petrece acolo aproape fiecare weekend). Daca se intampla sa fie si departe de casa, cu atat mai bine, prilej de plimbare si vizitat locuri interesante. Sunt fascinata sa descopar cum oameni de pe alte meleaguri fac lucruri diferit fata de noi, de unde isi trag puterea de a trece peste obstacolele puse de timp, spatiu si loc.
Candva, visam sa adun la un loc toate obiceiurile bune din lume, toate exemplele de "go an extra mile" insa mi-am dat seama ca efortul este inutil. Mult mai important este ce face fiecare cu viata lui, adica forta prin care aduce toate acele obiceiuri bune in viata de zi cu zi. Caci asta conteaza, viata de zi cu zi, fiecare picatura pura si clara ce umple paharul.
Asadar, vacantele la mare ma umplu de energie pozitiva, chiar si atunci cand mergem pe 
Din seria "Stiu teoria, cu practica e mai greu", se pare ca diminetile noastre atasate zilelor lucratoare nu sunt asa cum ni le dorim. Ne-ar placea sa avem timp pentru cateva minute de meditatie, dar se pare ca nu ne alegem decat cu un dus rapid, in cel mai fericit caz. Eu am incercat sa-mi fac o rutina de miscari pentru fiecare dimineata, dar nu am reusit; odata trezita intru intr-o agitatie contra cronometru de parca singurul meu scop in viata este sa nu intarzii. Aproape de fiecare data intarzii, si asta fara sa-mi fac tabieturile de dimineata (am o lista intreaga cu ce as vrea sa fac).
82% dintre bucurestenii care au copii cred ca este important sa ii imbratisezi sau sa ii saruti dimineata, insa doar 41% o fac. Mi se pare un procent foarte mic. Imi aduc aminte cand era Ruxandra bebelus si ma trezeam dimineata, o alintam prin somn si ma uitam la ea cu drag, o puneam in scaunul balansoar (vezi 
Am citit recent intr-un articol scris de o mamica cum ca statul la masa cu cei mici nu trebuie sa fie o corvoada. Noi, mamicile, stim regulile. Ei, puiutii, stiu ce si cum le place. Insa mai bine ii lasam in pace si mai relaxam regulile decat sa facem din statul la masa un moment de anxietate. Trebuie privit ca o investitie pe termen lung: niciun parinte nu doreste ca puiul sau sa devina un adult caruia nu-i place sa manance, e foarte mofturos si pricinos si nu gaseste nicio placere in a sta la masa cu familia lui ori prietenii.
Una dintre regulile de la care nu ar trebui sa facem rabat este: "cand mancam, stam la masa si nu ne fataim prin casa". Parintii stiu la ce ma refer, ce inseamna sa alergi prin casa dupa copil cu mancarea in furculita, poate-poate o manca ceva. 
Una dintre partile bune in a avea copil este ca, daca oricum iti place sa faci cumparaturi, acum vei ajunge sa faci si mai multe, insa pentru el. Tu, in calitate de parinte, consideri ca ai destule si e cazul sa-ti focusezi intreaga energie pe copil. Nimic rau in asta!
Ba mai mult, daca mergi la cumparaturi de haine si incaltaminte, atat departamentele pentru copii cat si pentru adulti se regasesc in acelasi magazin. Ii cauti copilului ceva ce ii trebuie si ai sansa, daca nu se nasc certuri si tot felul de figuri din partea lui, sa te uiti si dupa ceva ce-ti trebuie tie. Ai avut la dispozitie toata tineretea sa-ti formezi un stil, sa cunosti marimile brandurilor preferate si sa stii ce si cum iti vine. Acum ca esti mamica, toate aceste cunostinte iti vor sluji sa te misti cat mai repede prin magazine.
De exemplu, daca ti-ai propus sa te uiti dupa 
Nu stiu cum sta treaba in alte orase, dar in Bucuresti lumea mananca mult in oras. Imi aduc aminte de un articol care spunea ca aceasta ar fi cauza obezitatii, renuntatul la a gati acasa. Insa motivele pentru care fiecare familie mananca in oras difera de la caz la caz si nu e bine sa judeci pe nimeni si sa zici "Ia te uita, nu putea sa le gateasca ceva acasa, mai sanatos si mai gustos?". Da, am auzit si comentarii de genul asta.
Noi avem cateva restaurante pe care le frecventam mai des, vreo 4-5, din considerente legate de proximitate si de cat de prietenosi sunt cu copiii. Da, odata cu copiii vin si conditiile de alegere a restaurantului. 
Stiati ca exista legile lui Murphy si pentru parinti? De fapt, astea sunt cele mai amuzante, pentru ca sunt parte a vietii de zi cu zi in familie, iar zilele astea nu arata mereu ca in sitcom-urile americane. Una dintre legile lui Murphy care se intampla la mine in fiecare zi si nu reusesc sa scap de ea este: "Dupa ce pui copilul in pat si stingi lumina, mai vrea ceva." La noi este in felul urmator: ii pun pijamaua si o pun in pat, spunem rugaciunea si stingem lumina, mai povestim vreo doua minute si vrea sa bea apa. Chiar daca bea apa inainte sau un castron cu compot, tot cere apa. Ii dau, nu pot nega o nevoie de baza. O invelesc si ies din camera; dupa vreo 2-3 minute o aud cum ma striga ca are nevoie la baie. Ce sa fac? Eu pic de somn si ea sa nu mearga la baie? Nu se poate! Si uite asa in fiecare seara, aproape.
La fel si 
Invatatul copilului la olita este asa cum si-l asterne fiecare. Cu alte cuvinte, daca parintele se streseaza si incordeaza, copilul o va percepe ca pe ceva greu, prea maret pentru el si nu-i va placea. Un lucru e cert: este un proces de durata, ce necesita intelegere si rabdare din partea parintilor.
Daca sunteti pregatiti sa faceti acest pas, mergeti cu cel mic prin magazine si alegeti impreuna ce va 
Cautand o rochita pentru Ruxandra, am dat intamplator peste 
Bebelusii cu suzeta in gurita sunt tare haiosi! E singura data cand vezi un omulet cu ceva ce-i acopera gura si o parte din obrajori (mai ales cand sunt nou-nascuti iar suzeta pare asa de mare!). Nici nu mai spun de modelele haioase, cu tot felul de animalute si culori atragatoare.
1. Ce sarbatorim de Craciun?
Miruna: Cand sarbatoresc eu de Craciun imi place ca vopsim oua de Paste... Adica noi ne sarbatorim pe noi...
Ruxandra: Nasterea lui Isus Cristos.
2. Ce mananca Mos Craciun inainte de a porni la drum sa imparta cadourile? (Ceva ce ii da multa energie)
Miruna: Niste biscuitei si laptic si niste fructe.
Ruxandra: Un fel de mancare, multa, orice, inafara de carnaciori.
3. Care este legatura dintre Mos Craciun si Isus?
Miruna: Mos Crăciun e mai harnic :)) ...nu ma intreba asa ceva ca nu stiu.
Ruxandra: Isus Cristos e o sarbatoare si Mos Craciun nu-i o sarbatoare.
4. Cu ce are nevoie Mos Craciun sa fie ajutat?
Miruna: De spiriduși, sa ii curețe pe reni.
Ruxandra: Sa care cadouri.
5. Ce iti place la bradul de Craciun de anul asta?
Miruna: Imi place steaua.
Ruxandra: Ca l-am impodobit cu totii.
6. Ce crezi ca nu stie Mos Craciun despre tine?
Miruna: Habar n-am; ca m-am dus o data la cumpărături singura si am luat o pâine.
Ruxandra: Ca sunt la gradinita si la ce ora sunt acolo.
7. Care sunt culorile preferate ale lui Mos Craciun?
Miruna: Rosu, alb si albastru.
Ruxandra: Rosu si alb.
8. Ce iti doresti cel mai mult sa faci in noul an 2015? (Cel putin in prima parte a lui)
Miruna: Imi doresc sa ma joc cu părinții mei.
Ruxandra: Imi doresc sa am un an bun, cu sanatate si bucurie si sa am spor la gradinita. Vreau sa colorez, sa pictez si sa ma joc cu plastilina.
9. Ce inseamna "mersul cu colindul" pentru tine?
Miruna: Sa primesc bani.
Ruxandra: Sa urezi un an bun lu' toata lumea.
10. Care este sportul de iarna preferat si de ce?
Miruna: Sa ma dau cu schiurile pentru ca am învățat si mi-e dor.
Ruxandra: Sa ma joc cu zapada si sa fac un om de zapada.
Premisele: Fetele au 5 anisori si au fost intrebate separat, fiecare de catre mama ei, la o saptamana de la inceperea noului an. Ce au spus ele exact asta a fost notat.
Daca aveti si voi micuti vorbareti, puneti-le intrebarile, notati raspunsurile si trimiteti-le sa le postez aici pe blog.
Toata lumea are nevoie de un hobby. Multe studii sustin ca hobby-ul influenteaza in mod direct calitatea vietii, nivelul de stres si de multumire de sine. Una dintre partile pozitive ale hobby-ului (oricare ar fi el) este ca inveti lucruri noi. De exemplu, daca iti place gravura, vei invata 
Dupa cum ma stiti, sunt o persoana sportiva. Imi place miscarea, imi plac provocarile sportive si de mult visez sa particip la un maraton dar singura nu ma pot urni si nici nu am cu cine sa fac echipa. Dar cand vine vorba de combinatia dintre iarna si sport ... mai bine stau sub paturica mea. Nu stiu de ce, dar frigul imi anuleaza orice chef de a face sport in natura.
Asta pana cand am fost la sanius dupa Craciun. Fiica-mea cu jumatate de gura zicea ca vrea, cu cealalta ca nu, ca ii este teama. Si uite asa ne-am strans vreo 3 familii cu copiii si am pornit spre sanius. Partea cea mai buna a fost ca am nimerit o zi superba, cu soare si fara pic de ger, desi iti inghetau picioarele daca stateai locului. Partea si mai buna a fost ca am luat 
In calitate de parinti, suntem prinsi intre ceea ce are nevoie cu adevarat copilul si ceea ce putem noi sa-i oferim. Pentru ca exista in permanenta un dezechilibru intre cele doua, sunt parinti care cad foarte usor intr-una dintre cele doua extreme: ori sunt prea stricti si interzic copilului prea multe, ori sunt prea indulgenti si ofera copilului prea multe. Si atunci e musai sa cautam un echilibru (uneori oferim, alteori interzicem) si sa constientizam ca datoria de parinte se imparte intre ingrijire si educatie. Sunt doua activitati diferite si fiecare parinte e mai priceput la una sau la alta.
De exemplu, 
Multa lume stie de Mos Nicolae insa nu multi il stiu pe Mos Nicolae. Pentru copiii ai caror parinti nu discuta in casa astfel de subiecte cu tema religioasa si nici macar la gradinita sau scoala nu au parte de asa ceva, probabil ca s-a format deja o imagine clara in minte: Mos Nicolae este cel care ne aduce dulciuri si jucarii in ghetutele curate lasate langa usa, numai daca am fost cuminti tot anul, sau cel putin in ultima parte a lui.
Iti propun un experiment: stai de vorba cu copilul tau sau un nepotel/nepotica daca nu ai copii si pune-i urmatoarele 10+1 intrebari (noteaza raspunsurile si lasa-le aici pe blog, sa invatam cu totii din ele sau doar sa ne amuzam):
Ghetele pentru copii sunt un subiect aparte pentru parinti. La inceputul fiecarui an scolar sau trecere de sezon, magazinele de incaltaminte pentru copii se umplu si incepe nebunia si razboiul nervilor. Parintii vor sa cumpere ce este practic, de calitate si la pret bun, iar copiii vor ce este la moda, colorat pe placul lor si mai grozav decat ce au colegii. Solutia este, ca de fiecare data, un compromis. Si aici au de castigat brandurile care au modele de incaltaminte si pe placul parintilor si pe cel al copiilor.
Ziua de 13 Noiembrie este Ziua Bunavointei la nivel international. Nu as fi stiut acest lucru daca nu citeam un articol intr-o revista. Subiectul este atat de vast incat nu ma lansez in a-l dezvolta; cu siguranta fiecare are propria definitie a bunavointei. Dar ideea ramane si ar trebui cu totii sa ne gandim la ea. In interviul din revista, o doamna intervievata spunea ca ar vrea sa marcheze evenimentul jucandu-se cu un copil in ziua respectiva.
Este o idee buna, mai ales ca joaca bate treaba prin casa sau alte indeletniciri asemanatoare. Daca iti surade aceasta propunere si pentru ca totul sa fie si mai interesant, iti sugerez sa alegi un joc nou, caci se gasesc 
Eu nu-mi aduc aminte sa fi schiat cand eram mica. Daca o intreb pe mama, o sa-mi zica ca am facut o gramada de chestii si ca am avut destule lucruri, insa eu nu-mi amintesc de toate. Dar de schiat chiar nu, desi ... pe atunci erau niste schiuri mici, galbene, din plastic, scurte, fara bete, cu care mai mult alunecam pe zapada de pe strada decat pe vreo partie. Pe partie ne dadeam numai cu saniuta.
Acum sporturile de iarna sunt mult mai bine organizate si se gasesc multe accesorii necesare practicarii lor in conditii de siguranta. Caci siguranta e pe primul loc, nu? Apoi urmeaza distractia.
Daca Ruxandra vrea sa se apuce de schiat, voi putea sa-i iau chiar 